Mana Zilnica

17 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort; pentru că trupurile acelor animale, al căror sânge este adus de marele preot în locurile sfinte, sunt arse afară din tabără.

Evrei 13.10,11

În Levitic 16, poporul se află în pustie. La începutul cărții Numeri îi vedem cum își așază tabăra. Ei erau un popor adunat laolaltă în pustie, despărțit de orice alt popor, singurul de pe pământ care a fost numit „poporul lui Dumnezeu”. În ce privește trupurile jertfei pentru păcat, acestea erau arse în afara taberei, în afara locului unde I se slujea lui Dumnezeu, după rânduiala pe care El o făcuse de la început. O tabără, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, are trei caracteristici: 1. slujirea organizată acolo pentru Dumnezeu nu are deschisă calea spre Locul Preasfânt – evreii nu aveau voie să intre; 2. cei prezenți acolo nu aveau o conștiință desăvârșită, pentru că ei nu știau că totul a fost înfăptuit; 3. fără preoție, ca mijlocire între Dumnezeu și oameni, omul nu poate să-I slujească acolo lui Dumnezeu. Tabăra este deci locul unde omul natural mai are un loc și unde se găsesc lucruri care nu au trecut prin judecata morții.

Despre ce vorbește sângele? Sângele vorbește despre moarte, despre faptul că Domnul Isus a murit! În acest sânge vedem că Dumnezeu ne-a judecat. El ne vede ca morți, așa cum ne spune 2 Corinteni 5: „Dacă cineva este în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus, iată, toate s-au făcut noi”. Ceea ce trăim, trăim ca făpturi noi înaintea lui Dumnezeu, fiind morți împreună cu El și, potrivit cu Coloseni 2.11,12, înmormântați împreună cu El și înviați împreună cu El. Noi am fost deci așezați ca oameni credincioși într-o lume nouă. Această lume nouă vorbește despre trecerea prin moarte, unde omul cel vechi a rămas în urmă, așa că în Coloseni 3.9 se spune că ne-am dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și ne-am îmbrăcat cu cel nou. Și Efeseni 4.22-24 spune același lucru. Să facă Dumnezeu ca aceasta să fie o realitate practică pentru noi!

H. L. Heijkoop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și El Se va ridica la urmă pe pământ. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor.

Iov 19.25,27

Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu

Pe scena unui teatru de operă se făceau repetiții la celebra operă „Messiah”, de Händel. O cântăreață din cor, deosebit de talentată, trebuia să interpreteze celebrul solo: „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu”. Ea a cântat până la prima probă cu atâta siguranță și perfecțiune interpretativă, încât orchestra, după ce a terminat, a așteptat plină de admirație și de nerăbdare complimentele dirijorului.

„Doamnă”, a spus dirijorul, „dumneavoastră aveți o voce admirabilă, dar vă lipsește un singur lucru: nu știți că Răscumpărătorul este viu. Se simte aceasta din interpretare”.

Cu tot talentul ei, cântăreața nu putea să exprime acest sentiment sublim, pentru că era străin de ea. Bucuria triumfală de a-L cunoaște pe Isus Hristos ca Răscumpărătorul care trăiește veșnic nu o poate simți nimeni care nu L-a cunoscut ca Mântuitor personal. Cântăreața nu-L cunoștea pe Isus. Nu-L întâlnise niciodată pe Acela care, după ce a învins moartea, a înviat și este acum în cer.

Triumfător azi este Domnul, a-nviat, este viu,

Deschis ne este de-acum drumul către cer, Domnu-i viu!

Să fii mărit și lăudat în veșnicie, ne-ncetat,

Căci Tu izbând’-ai câștigat, Doamne-n veci: fii slăvit!

—H. Rossier

Citirea Bibliei: Ieremia 25.15-38 · Romani 2.8-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-ȚI ÎNCREDEREA ÎN HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

„Hristos… a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:3-4)

Apostolul Pavel este autorul acestor cuvinte pe care le citim în Biblie: „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (vezi 1 Corinteni 15:3-8).

Câțiva dintre cei mai mari intelectuali ai lumii au început ca atei și au sfârșit prin a-și pune încrederea în Hristos. De ce? Ei au analizat dovezile! Dacă Hristos era Cine a pretins că este (Dumnezeu întrupat, care S-a îmbrăcat în trup omenesc, a murit pentru păcatele noastre și a înviat), atunci ei trebuiau să ia o hotărâre (care schimbă viața!): fie să-L accepte, fie să-L respingă. Și tu trebuie să iei aceeași hotărâre. Apostolul Petru le-a spus celor care l-au ascultat în ziua Cincizecimii: „Voi L-aţi răstignit… Dar Dumnezeu L-a înviat…” (Faptele Apostolilor 2:23-24). Iar ei au întrebat: „Ce să facem?” „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru. (Faptele Apostolilor 2:37-38). Iar în acea zi au fost câștigate 3000 de suflete pentru Hristos.

Așadar, Domnul Isus a murit pentru păcatele tale și a înviat ca să te reprezinte ca Mijlocitor înaintea tronului lui Dumnezeu. Dacă ești înțelept, Îl vei accepta ca Domn și Mântuitor, pentru că – fii sigur! – El îți va da viață din belșug acum, și viață veșnică în ceruri. Hristos e viu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Cartea Cantarilor 3:1-11

Să nu ne mirăm dacă avem dificultăţi în a găsi prezenţa Domnului în patul nostru (v. 1; imagine a lenei) sau, prin contrast, în hărmălaia cetăţii (v. 2)! Dimpotrivă, pe genunchi şi în reculegere în camera noastră Îl putem întâlni întotdeauna pe Acela care ne iubeşte sufletul (comp. cu v. 4). Dar chiar şi acolo, să nu vină nimic să ne distragă şi să ne tulbure comuniunea (v. 5)!

Din pustie, imagine a lumii aride, un parfum se poate înălţa până la Dumnezeu (v. 6). Cândva, Isus a traversat tot această lume şi întreaga Sa viaţă a fost doar „de bun miros” pentru Tatăl. Mirul vorbeşte despre suferinţele Sale (de la leagăn până la mormânt; Matei 2.11b; Ioan 19.39); tămâia, despre diversitatea perfecţiunilor Sale morale. În sfârşit, „toate felurile de pudre ale negustorilor” sugerează experienţele cotidiene în care Dumnezeu Se simte glorificat. Un astfel de parfum, cel al lui Isus, suntem şi noi chemaţi să-l facem să se înalţe către Dumnezeu.

Curând, pentru Israel ca şi pentru Biserică, va fi sfârşitul pustiei (v. 6; comp. cu Numeri 21.19,20). Adevăratul Solomon va fi pregătit totul în vederea odihnei mileniale (v. 7‑10). Pe El Îl va împodobi coroana Sa, iar ziua aceea va fi cea a „veseliei inimii Lui” (v. 11; Psalmul 132.18).