18 Aprilie 2023
Și un oarecare Anania, om evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, venind la mine și stând lângă mine, mi-a spus: „Frate Saul, primește-ți vederea!”. Și eu, în același ceas, am privit în sus la el. Și el a spus: „Dumnezeul părinților noștri te-a ales dinainte ca să cunoști voia Lui și să-L vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui; pentru că Îi vei fi martor către toți oamenii despre ceea ce ai văzut și ai auzit. Și acum, ce zăbovești? Ridică-te și fii botezat și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui”.
Fapte 22.12-16
Anania (3) – Mesager ascultător
Anania n-a pierdut timpul, ci s-a dus la Saul și i s-a adresat cu formula: „Frate Saul”. Frăția lor ca iudei era acum înlocuită cu cea a credincioșilor în Hristos, care sunt născuți din nou în familia lui Dumnezeu. Ce mângâietor trebuie să fi sunat aceste cuvinte în urechile celui care fusese până atunci un „fariseu dintre farisei” și un prigonitor al sfinților lui Dumnezeu!
Pavel și-a continuat mărturia înaintea iudeilor din Ierusalim și le-a dezvăluit mesajul pe care Anania i-l adusese, în ascultare de Domnul. Dumnezeul părinților lor îl alesese pe Saul pentru patru scopuri speciale: de a cunoaște voia Lui; de a-L vedea pe Cel Drept; de a auzi un glas din gura Lui și de a fi martorul Său înaintea tuturor oamenilor. Așa că, după mesajul lui Anania, el a trebuit să se ridice și să fie botezat. Luând poziție pentru Domnul Isus prin botez – simbol al morții și al învierii la o viață nouă – păcatele sale, ca membru al națiunii care strigase: „Răstignește-L!”, „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”, aveau să fie spălate. Acum trebuia să-L cheme pe Isus ca Domn, în loc să hulească Persoana Sa.
Anania și-a împlinit cu credincioșie misiunea primită de la Domnul. Să procedăm și noi la fel atunci când Domnul ne cere să facem ceva!
E. P. Vedder, Jr.
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.
Ioan 14.6
Scara era prea scurtă
Într-un bloc aflat în construcție, în cartierul Brooklyn din New York, a izbucnit un incendiu. Deoarece focul se răspândea foarte repede, meseriașii abia au reușit să scape cu viață, urcând la ultimul etaj.
Curând au venit și pompierii și doar când au extins scara culisantă au conștientizat că aceasta era prea scurtă. Lipsea doar puțin, dar suficient pentru ca bărbații de acolo, de sus, să nu poată fi salvați. Atunci unul dintre pompieri a făcut ceva neașteptat. El a urcat curajos pe ultima treaptă a scării și s-a prins cu brațele de balustradă. Apoi a strigat către muncitori: „Veniți, salvați-vă trecând pe spatele meu!”. Cei opt bărbați au îndrăznit și au trecut peste podul viu, fiind astfel toți salvați. Însă pompierul inimos nu a mai reușit să coboare și a murit.
Dumnezeul nostru a văzut că toți oamenii sunt păcătoși pierduți, că se îndreaptă spre condamnare și că nicio „scară a propriilor eforturi” nu este îndeajuns de lungă pentru a-i salva. În dragostea Lui de nespus, L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Isus Hristos Și-a dat viața la cruce, pentru a pregăti o cale de salvare pentru toți oamenii. Cine se încrede în Răscumpărătorul trece peste acest „pod viu” și scapă astfel de judecata divină.
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că, prin Domnul Isus, a fost creat acest pod de legătură între păcătosul pierdut și Dumnezeul cel sfânt! În Ioan 14.6 citim: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Isus Hristos este singurul pod pe care putem trece pentru a ajunge în prezența Tatălui.
Citirea Bibliei: Ieremia 26.1-24 · Romani 2.17-29
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VREI SĂ-ȚI FIE ASCULTATĂ RUGĂCIUNEA? – Fundația S.E.E.R. România
„Iată postul plăcut Mie: dezleagă… deznoadă… dă drumul… rupe orice fel de jug”. (Isaia 58:6)
Max Lucado scrie: „Generația noastră este cea mai înstărită generație de creștini care a existat vreodată. Suntem inteligenți, educați și experimentați. Putem călători în jurul lumii în 24 de ore sau putem trimite un mesaj într-o fracțiune de secundă. Avem cele mai sofisticate cercetări și tratamente medicale la îndemână. Avem resurse vaste. Doar 2% din producția mondială de grâu ar fi suficientă, dacă ar fi împărțită, pentru a eradica problemele foametei și a malnutriției de pe glob. Pe planetă există suficientă hrană pentru a oferi fiecărui individ 2500 de calorii necesare pentru o zi. Avem suficientă mâncare pentru a-i hrăni pe cei flămânzi.
Și atunci vine întrebarea: Când nepoții tăi vor descoperi că ai trăit într-o epocă în care aproape două miliarde de oameni au fost flămânzi, cum îți vor judeca ei viața și lucrarea? Și, mai important de-atât, ce va spune Dumnezeu?” Când iudeii s-au plâns că Dumnezeu nu le răspunde la rugăciune, El le-a zis: „Iată postul plăcut Mie… împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!”… dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58:7-11).
Așa că, în loc să te concentrezi doar pe propriile tale nevoi, uită-te în jur, vezi nevoile altora – și apucă-te de lucru! Și atunci, rugăciunea și postul tău vor fi primite!
de Jean Koechlin
Cartea Cantarilor 4:1-16; 5:1
În timp ce Domnul contemplă cu încântare frumuseţea Soţiei Sale, spre ce se îndreaptă privirile acesteia? Prea adesea ne lăsăm orbiţi de atracţiile strălucitoare şi exaltante ale lumii (Libanul)! În inconştienţa în care ne aflăm, nu distingem acolo „vizuinile leilor”, nici leoparzii vicleni (v. 8). Domnul însă vede pericolele la care suntem expuşi în acest mediu fascinant şi caută cu blândeţe să ne detaşeze de acesta: „Vino cu mine din Liban” (v. 8). Iar ceea ce ar trebui să ne îndepărteze este dragostea pentru El, mai degrabă decât teama de pericol.
„Sora Mea, mireaso”: aceste nume reprezintă tandrul apel spre a relua legătura cu El. Domnul are asupra sufletului pe care–l iubeşte drepturi exclusive. Ea este o „fântână pecetluită”, din care numai El are dreptul să bea, „o grădină închisă”, unde nimic străin nu are voie să intre şi ale cărei flori, fructe şi parfumuri sunt rezervate doar pentru El. Dar, „ca să-i picure miresmele”, trebuie uneori să sufle vântul încercării sau briza din sud (v. 16).
În felul acesta, sentimentele pentru El se vor redeştepta, prezenţa Lui va fi dorită şi El Însuşi, răspunzând acestei invitaţii („să vină Preaiubitul”), va avea plăcerea să culeagă, să guste şi să împartă ceea ce slaba noastră dragoste Îi va fi pregătit (cap. 5.1).
Mana Zilnica 