Mana Zilnica

19 Aprilie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și preotul să ia din sângele jertfei pentru vină și preotul să pună pe lobul urechii drepte a celui care va fi curățit și pe degetul mare al mâinii lui drepte, și pe degetul mare al piciorului său drept.

Levitic 14.14

Creștinul nu trebuie să îngăduie ca urechea lui să asculte ceva care nu se potrivește cu sângele Mielului. Mâna dreaptă este simbolul acțiunii. Creștinul nu trebuie să facă nimic care ar dezonora sângele lui Hristos – tot ceea ce face în fiecare zi trebuie făcut în numele Domnului Isus. Nu trebuie să acționeze în niciun fel care să nu fie la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu cu privire la moartea lui Isus. Tot ceea ce în acțiunile noastre nu este la fel de sfânt ca sângele lui Hristos este păcat. Sângele de pe degetul mare de la picior este o imagine a sfințeniei în umblarea noastră. Gândurile, acțiunile și umblarea noastră sunt toate sub puterea sângelui lui Hristos, iar acest sânge este măsura a ceea ce sfințenia noastră ar trebui să fie.

Cineva este fie sub acoperământul sângelui lui Hristos, fie în afara lui. Copilul lui Dumnezeu are asupra lui acest sânge, care nu poate fi îndepărtat și care nu-și poate pierde valoarea. În fiecare zi, sufletele noastre sunt reînnoite prin Duhul Sfânt și ne mărturisim păcatele înaintea Tatălui. Mai mult, sângele nu era singurul lucru necesar, ci era nevoie și de untdelemn. Acesta este o imagine a Duhului Sfânt și el era aplicat fiindcă sângele se afla acolo. Untdelemnul era pus nu după apă, ci după sânge (Levitic 14.15). Duhul Sfânt vine să locuiască în noi fiindcă sângele lui Hristos este asupra noastră. Sângele lui Hristos a îndepărtat toată mânia lui Dumnezeu împotriva noastră. Nu există nimic altceva decât dragoste pentru cei care sunt stropiți cu acest sânge. Duhul Sfânt este un Duh al cunoștinței, al bucuriei, al păcii și al dragostei. El este de asemenea un Duh de tărie și de putere, capabil să biruie toate obstacolele de pe calea noastră.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

El te va acoperi cu penele Lui și vei avea un refugiu sub aripile Lui.

Psalmul 91.4

Puișorii de sub aripile cloștii

Șura era în flăcări! Săteanul lupta cu disperare împotriva incendiului. Grajdul vacilor, cotețul găinilor și chiar casa erau toate amenințate de flăcări. Pompierii și mulți oameni din sat au venit în grabă ajutând toți cu ce puteau. În sfârșit, focul a ajuns sub control!

Îngrijorat de animalele sale, omul a făcut un înconjur al curții. Nu li se întâmplase nimic. Ce ușurare! Dar unde era cloșca cu cei opt pui? Ah, a găsit-o stând la pământ, cu capul plecat și cu penele înnegrite: era moartă. I-a ridicat aripile inerte, de sub care au ieșit opt puișori piuind. Din cauza pericolului, cloșca și-a adunat puii sub aripile ei. Ea ar fi avut putere să fugă, dar puii ei nu puteau fugi odată cu ea. Așa că, pentru a-i salva, a rămas cu ei, dar a plătit cu viața.

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, Și-a dat viața Lui pentru a salva viața altora. El a purtat judecata pentru pedeapsa păcatelor noastre, a murit pe cruce, pentru ca noi să fim scăpați de focul mâniei lui Dumnezeu. Tuturor celor care cred în Domnul Isus, El le dă viața veșnică. Salvat pentru veșnicie, credinciosul cunoaște și un adăpost în fața diverselor pericole ale vieții. Biblia numește acest adăpost „aripile” Celui Atotputernic.

Din cauza păcatelor noastre, merităm judecata lui Dumnezeu. De aceea, să nu respingem protecția sigură pe care o oferă Dumnezeu prin Domnul Isus! Un adăpost pentru acum și pentru veșnicie!

Citirea Bibliei: Ieremia 27.1-11 · Romani 3.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATUL OMITERII – Fundația S.E.E.R. România

„Deci cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17)

Majoritatea suntem înclinați să ne concentrăm atenția asupra păcatelor de comitere – asupra răului pe care îl săvârșim. Cum rămâne, însă, cu păcatele de omitere – binele pe care nu reușim să-l facem? În pildele lui Hristos, când cineva era condamnat, lucrul acesta se întâmpla deseori din cauza unui păcat de omitere. Cineva a fost dat afară de la o nuntă pentru că nu avea haine de nuntă (vezi Matei 22:12). Cinci fecioare au fost excluse de la petrecerea de nuntă pentru că li se terminase uleiul din candelă (vezi Matei 25:3-11). Un slujitor care și-a îngropat talantul în pământ în loc să-l folosească, a pierdut totul (vezi Matei 25:25-28). Un bogat căruia nu i-a păsat de aproapele său a fost condamnat pentru asta (vezi Luca 16:19-24). Un smochin care nu a rodit a fost blestemat și s-a uscat (vezi Marcu 11:20-24).

Poate că spui: „Pe mine mă interesează o viață spirituală mai profundă!” Ei bine, cea mai profundă viață spirituală este cea petrecută făcând bine altora! Și este baza după care vei fi judecat și răsplătit! Despre acel moment, Biblia spune: „Apoi va zice: …am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:41-45). Deci, dacă azi ai ocazia să faci binele – fă-l!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Cartea Cantarilor 5:2-16

De câte ori nu ne putem recunoaşte şi pe noi în egoismul şi în nepăsarea vinovată a preaiubitei! Isus bate la uşa inimii noastre. Lipsa de ardoare spirituală însă, plăcerea pentru comoditate sau neglijarea de a ne judeca fac să găsim nenumărate scuze pentru a nu asculta de vocea Duhului Său. Cu tristeţe, Domnul „pleacă” (v. 6). Să ştim atunci pentru a regăsi comuniunea cu El să manifestăm înflăcărarea tinerei soţii! Pentru a–L descrie pe Preaiubitul ei, ea nu are termeni suficient de arzători, nici comparaţii suficient de convingătoare. Şi noi, dragi prieteni, ce-am avea de spus dacă ne-ar întreba cineva cu privire la Domnul Isus? (comp. cu Matei 16.15,16). Cu ce este El mai mult decât acesta sau acela? (v. 9). Am şti noi să vorbim despre dragostea şi puterea Lui, precum şi despre coborârea şi ascultarea Lui până la moarte de cruce? Am avea noi ceva de spus despre harul şi înţelepciunea Lui, despre perfecţiunile umblării şi lucrării Sale?

„Nu are o înfăţişare care să ne facă să–L dorim”, spunea Israel prin gura profetului (Isaia 53.2). Frumuseţea gloriilor morale ale lui Mesia (ascunse poporului necredincios) o fac însă pe Soţie să strige: „Toată Fiinţa Lui este de dorit” (v. 16). Este cu adevărat Persoana Lui Obiectul tuturor dorinţelor noastre?