20 Aprilie 2023
Femeia măritată este legată prin lege de soțul ei cât timp trăiește el; dar, dacă soțul ar muri, este dezlegată de legea soțului. Astfel deci, cât timp trăiește soțul, ea se va numi adulteră, dacă va fi a altui bărbat; dar, dacă soțul moare, ea este liberă față de lege, astfel că nu este adulteră, chiar dacă ar fi a altui bărbat. Astfel că și voi, frații mei, ați fost făcuți morți față de lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai Altuia, care a fost înviat dintre morți, ca să aducem rod lui Dumnezeu.
Romani 7.2-4
Să fim atenți la felul în care apostolul se întoarce la folosirea imaginii: nu vechiul soț, legea, a murit, pentru că aceasta era imposibil, ci noi suntem cei care am fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, adică prin moartea Sa. Ca morți împreună cu El, suntem eliberați de vechile noastre obligații și acum Îi aparținem numai Lui; aceasta nu este într-un duh legalist, prezent poate sub o altă formă, ci în supunere numai față de Hristos, încrezându-ne doar în El, privind la El, învățând de la El. Creștinul nu poate și nici nu are voie să slujească în vreun fel la doi stăpâni: și lui Hristos și păcatului (capitolul 6), sau și lui Hristos și legii (capitolul 7)! Pentru el, a trăi este doar Hristos (Filipeni 1.21). Doar astfel poate el aduce rod cu adevărat pentru Dumnezeu. Da! Umblând nu potrivit cărnii, ci potrivit Duhului, el face chiar mai mult decât cere legea (capitolul 8.4).
Dar, am putea întreba (vedeți și întrebările din Romani 3.27), pe această cale nu este oare slăbit prestigiul legii și nu-i este negată autoritatea? În niciun caz! Pretențiile legii au fost împlinite pe deplin prin faptul că păcatul a fost pedepsit pe cruce în Hristos, iar eu, vinovatul, am fost omorât cu El în moartea Lui. Sentința legii a fost astfel pe deplin împlinită. După cum spune apostolul în Galateni 2.19, credinciosul, „prin lege, a murit față de lege”. Dumnezeu Însuși a pregătit acest drum drept pentru eliberarea de lege, un drum care ne-a scos pentru totdeauna și pe deplin de sub jurisdicția ei. Bineînțeles că legea rămâne, ca și până acum, intangibilă în dreptatea și sfințenia ei, dar noi nu mai existăm pentru ea.
R. Brockhaus
Și nu știți ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare.
Iacov 4.14
Obligațiile să aștepte
În anul 378 î.Hr., domnitorul grec Archias a organizat o mare sărbătoare. El i-a răsfățat pe oaspeții lui cu mâncăruri alese, cu vin delicios, cu muzică și cu dans. În mijlocul petrecerii a primit o scrisoare prin care era informat despre conspirația lui Pelopidas. Dar nu a luat în serios atenționarea. A pus scrisoarea sub pernă și a spus: „Obligațiile trebuie să aștepte până mâine”. Pentru Archias însă nu a mai existat un mâine. Câteva ore mai târziu, soldații au dat buzna în sala de festivități și l-au omorât la ordinul trădătorului. La ce i-a folosit atenționarea? La nimic! Nepăsarea l-a costat viața.
Cât de mulți oameni se comportă ca Archias! Nu vor să-și ia timp pentru a răspunde la întrebarea referitoare la mântuirea lor veșnică. Nechibzuiți, ei amână mereu răspunsul pe mâine. Își spun că viața este prea frumoasă pentru a o împovăra cu chestiuni așa de solemne. Ei vor să savureze viața din plin și se gândesc că mai târziu ar putea să cugete la relația lor cu Dumnezeu. „Mâine” este sloganul acestor oameni nesăbuiți. „Astăzi” este însă cuvântul pe care Dumnezeu îl pune înaintea inimii fiecărui om:
„Chem azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege deci viața, ca să trăiești” (Deuteronom 30.19).
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15).
Citirea Bibliei: Ieremia 27.12-22 · Romani 3.9-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ AI CUGETUL CURAT – Fundația S.E.E.R. România
„De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Faptele apostolilor 24:16)
După căderea omului în păcat, în Grădina Edenului, a apărut conștiința. Cu alte cuvinte, dorința noastră de a face diferența dintre bine și rău ne-a fost dată prin mecanismul pus de Dumnezeu în noi, cunoscut sub denumirea de conștiință. Așa că nu trebuie să-i ignorăm atenționările, s-o reducem la tăcere sau s-o lăsăm să se împietrească, deoarece este un sistem de avertizare înnăscut, care ne protejează de pericol și de suferință. Asta înseamnă că nu trebuie să te tulburi, când conștiința nu-ți dă pace; ar trebui să fii tulburat când nu o face!
Iată 10 principii și sfaturi prin care poți să-ți păstrezi conștiința curată:
1) Fii mereu atent la ghiontul care te face să te oprești și să-ți pui la îndoială deciziile.
2) Gândește-te la conștiință ca la un filtru dat de Dumnezeu care te ajută să-ți păstrezi inima curată.
3) Analizează-ți motivele în toate situațiile când trebuie să dăruiești.
4) Dacă crezi că ai rănit sentimentele cuiva, cere-ți iertare.
5) Invită-L pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima și să-ți descopere schimbările care trebuie făcute în atitudinile și faptele tale.
6) În măsura posibilităților, nu te implica cu bună știință în situații compromițătoare.
7) Pune-i pe ceilalți pe primul plan și onorează-i cu vorbele și cu faptele tale.
8) Nu uita că ai, în conștiința ta, o adevărată busolă morală!
9) Stabilește principii etice în toate domeniile tale de activitate.
10) Când un gând te neliniștește, fă-ți timp să te rogi și discută despre asta cu o persoană de încredere.
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: păstrează-ți mereu conștiința trează și curată înaintea lui Dumnezeu.
de Jean Koechlin
Cartea Cantarilor 6:1-13
Descrierea înflăcărată pe care Sulamita a ştiut să o facă despre Preaiubitul ei le–a atras şi pe altele să–L caute. Un astfel de rezultat trebuie să aibă şi mărturia noastră. Cei care ne înconjoară nu se înşală în această privinţă. Numai accente izbucnind din plinătatea inimilor noastre îi pot conduce la Isus. „Fiicele Ierusalimului” au auzit vorbindu–se din nou despre splendoarea Mirelui, dar cât priveşte frumuseţea Miresei, aceasta le este deja vizibilă. Ea este „cea mai frumoasă dintre femei” (v. 1, 13). Frumuseţea morală a Adunării, reflectare a celei a lui Isus, îi va pregăti pe cei neîntorşi la Dumnezeu să primească evanghelia.
Dar, înainte de toate, această frumuseţe este apreciată de Domnul (v. 4). El de asemenea are ochii asupra aceleia pe care a iubit–o până la moarte. Şi ce vede în ea? Perfecţiunea cu care El Însuşi a înveşmântat–o (comp. cu Ezechiel 16.7–14). El poate din nou s–o numească „desăvârşita Mea” (v. 9), iertându–i indiferenţa şi nereţinând decât un lucru: că ea nu s–a ruşinat cu El; a mărturisit public numele Lui. La rândul Său, El o recunoaşte ca fiind a Lui înaintea lui Dumnezeu (Matei 10.32). Şi noi ne gândim la clipele apropiate în care Mirele divin Îşi va prezenta Lui Însuşi Adunarea Sa, fără pată, fără zbârcitură, fără nimic de felul acestora, ci sfântă şi fără cusur pentru eternitate (Efeseni 5.27; 1.4).
Mana Zilnica 