21 Aprilie 2023
Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea.
Proverbe 22.6
«A educa» nu înseamnă doar a învăța sau a instrui, ci înseamnă a-l conduce pe copil într-o direcție clară sau a-l atrage pe o cale sigură; este vegherea continuă, atenția constantă și îngrijirea permanentă pentru a produce efectele dorite și pentru a atinge scopul. Aceasta este semnificația educației.
Un copil poate avea mintea plină de sentimente religioase și poate memora versete și cântări și totuși inima lui să nu fie deloc interesată sau influențată de această instruire făcută la nivel intelectual. Oricât de importantă este această instruire, în ea însăși nu este altceva decât o instruire a minții. Inima trebuie să fie atinsă și exersată tot așa cum este și mintea.
Mai mult, mamele își învață adesea copiii lucruri pe care ele nu le practică și nici nu își fac timp să constate dacă aceștia le aplică sau nu. Astfel că inimile copiilor nu sunt atrase pe calea învățăturii oferite de mamă și foarte curând ei ajung să vadă în acestea doar niște teorii goale și încep să-și piardă respectul față de părinți și față de religia lor.
«A educa» înseamnă deci a conduce sau a atrage într-o direcție sigură, astfel că mamele trebuie să-și conducă și să-și atragă copiii pe calea Domnului prin propriul lor exemplu de evlavie și printr-o viață creștină consecventă. În acest fel, inima copiilor va fi atinsă și antrenată tot așa cum este mintea lor. Mamelor, dacă vreți să vă educați copiii, trebuie să practicați ceea ce îi învățați și, de asemenea, trebuie să le arătați cum să practice acele lucruri! Trebuie ca ei să aibă dovada că sunteți gata să plătiți orice preț, care poate fi necaz sau îngrijorări, înainte ca ei să facă ceea ce îi învățați!
R. K. Campbell
Să știi că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, … având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.
2 Timotei 3.1,2,5
Forma de evlavie
Un om se considera a fi un bun creștin. Se născuse din părinți creștini, care de asemenea credeau că sunt buni prin faptele lor. Prin educația creștină, prin frecventarea regulată a bisericii, precum și prin viața sa cinstită, cu multe fapte bune față de semenii săi, omul spera să intre cândva în cer.
În timpul serviciului militar a locuit în aceeași cameră cu un ateu care vorbea deseori batjocoritor despre credință. Într-o zi, omul care se considera un bun creștin i-a spus: „În ce mă privește, eu cred în Dumnezeu”. Atunci celălalt i-a replicat: „Dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci slujește-I!”. Încurcat și atins în conștiință, omul a replicat: „Nu dovedesc oare faptele și formele religioase că un om Îi slujește lui Dumnezeu?”. Ateul i-a răspuns: „La tine nu se vede deloc că Îi slujești lui Dumnezeu”.
Puternic atins de aceste cuvinte, nu a mai fost capabil de niciun răspuns. Simțea că purtarea sa îl condamna. Până atunci făcuse, desigur, multe lucruri rele și s-a neliniștit, deoarece conștiința îl acuza. Până la urmă s-a îndreptat spre Mântuitorul Isus Hristos și a recunoscut în fața Lui multele sale păcate. Dumnezeu a condus în așa fel lucrurile, încât el avea să-l întâlnească pe un om credincios care i-a arătat calea de întoarcere la Dumnezeu. Prin credința sinceră în lucrarea Domnului și Mântuitorului Isus Hristos a fost eliberat de sub puterea păcatului și de toate relele care până atunci la el fuseseră acoperite cu o formă de evlavie.
Citirea Bibliei: Ieremia 28.1-17 · Romani 3.21-31
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNTĂREȘTE-TE ÎN DOMNUL! – Fundația S.E.E.R. România
„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)
Iată cum sună tot acest pasaj biblic: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:10-18).
Modalitatea prin care poți merge din nou pe cale este să te ridici și să mergi înainte. Victoria presupune să te ridici de mai multe ori decât ai fost doborât la pământ. Booker T. Washington, un mare educator și orator afro-american, a spus: „Succesul nu se măsoară după culmile pe care le atingi, ci după obstacolele pe care le depășești în drumul spre culme!” Dumnezeul pe care Îl slujești este mai mare decât toate obstacolele cu care te confrunți. Tăria pe care ți-o pune El la dispoziție este mai mare decât forțele care se ridică împotriva ta. Așa că, întărește-te în Domnul!
de Jean Koechlin
Cartea Cantarilor 7:1-13
Psalmul 45.11 îi declara Miresei pământeşti: „Împăratul va dori frumuseţea ta, pentru că este Domnul tău: adoră-L”; acum „Cântarea” conţine un fel de răspuns la această invitaţie: „Eu sunt a Preaiubitului meu”, spune logodnica Împăratului (v. 10). Ea este conştientă de legăturile care o unesc cu El: El este Domnul ei. Ea se mândreşte nu cu poziţia de regină, ci cu dragostea Soţului. Nu numai frumuseţea ei (descrisă în v. 1‑9) este ceea ce doreşte Împăratul. Ea afirmă plină de siguranţă: „dorinţa Lui este pentru mine” (v. 10). Am putea spune că acolo se află nota cea mai înaltă a Cântării ~ şi în acelaşi timp cea mai modestă. A fi siguri că Domnul ne iubeşte nu este o pretenţie, pentru că această dragoste nu este nicidecum fondată pe meritele noastre. Sufletul este statornicit în har. Şi sperăm că fiecare dintre cititorii noştri are această siguranţă, că este iubit personal de Domnul Isus.
În via lui Israel, nepăzită şi atât de mult timp neroditoare, vom vedea în sfârşit muguri şi flori, promiţând o recoltă măreaţă (v. 12). Ei bine, fiecare răscumpărat este acum chemat să aducă închinare lui Dumnezeu prin Isus Hristos, oferind aceste fructe delicioase ale laudei păstrate pentru Preaiubitul (v. 13; Evrei 13.15; Deuteronom 26).
Mana Zilnica 