22 Aprilie 2023
Și mi-a arătat un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, ieșind din tronul lui Dumnezeu și al Mielului … Și pomul vieții.
Apocalipsa 22.1,2
Viața celor credincioși este cu adevărat o viață eternă, însă este o viață dependentă – nu este distinctă de Hristos. „Râul” și „pomul” sunt simboluri care, într-un mod foarte binecuvântat, Îl aduc pe Hristos înaintea sufletelor noastre. Ele vorbesc despre Hristos în legătură cu „viața”, fiindcă râul este „râul de apă a vieții”, iar pomul este „pomul vieții”. Hristos este nu numai izvorul vieții prin care noi primim viața – potrivit cu propriile Sale cuvinte mișcătoare: „Cine însetează, să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată” – ci, ca râu al vieții, El este Cel care susține viața pe care o dăruiește.
Prin urmare, apostolul Pavel a putut spune: „Hristos trăiește în mine, iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine” (Galateni 2.20). Viața cea nouă este susținută de Hristos, în toată dragostea Sa minunată, ca Obiect al sufletului nostru. Știm că, din nefericire, nu ne ținem întotdeauna privirile ațintite asupra Lui și, în consecință, manifestăm în multă slăbiciune viața pe care o avem. În ziua gloriei, viața cea nouă va fi susținută și savurată pe deplin, fără nicio piedică, căci Îl vom avea pe Hristos înaintea ochilor și a sufletului nostru și vom bea astfel din râul de apă a vieții.
Mai mult, acest râu de apă a vieții este „strălucitor ca cristalul”. Orice mică oglindire a lui Hristos văzută în cei credincioși va contribui la susținerea vieții noi. În mod practic, în noi acest râu este adesea tulburat de lucrurile pământului și oglindește într-o mult prea mică măsură caracterul minunat al lui Hristos. În Hristos, râul de apă a vieții este „strălucitor ca cristalul”.
H. Smith
Și Isus a ieșit și a plecat din templu; și ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile templului. Și, răspunzând, El le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată”.
Matei 24.1,2
Citea un ghid de artă
Un bărbat în vârstă ședea într-o biserică frumos ornamentată și citea cu atenție într-o carte. Nici chiar vocile frumoase ale corului care cântau despre Hristos nu-l puteau distrage de la lectură. Era cufundat în cartea sa.
Oare citea în Biblie? Am prins curaj și m-am adresat bărbatului: „Scuzați-mă, citiți în Biblie?”. — „Nu, citesc în ghidul de artă”, a fost răspunsul. Descrierea clădirii impunătoare în care se aflau, cu arta și arhitectura ei, îi captivaseră toată atenția. Probabil că îl interesa până și numele artistului care făcuse crucea mare de la intrare, cu reprezentarea Domnului Isus.
Când le vorbești oamenilor despre credință, mulți sunt impresionați doar de lucrurile exterioare și trec peste ceea ce este principal, anume ceea ce a făcut Dumnezeu la cruce. Acolo, El L-a dat pe unicul Său Fiu ca Salvator pentru o lume pierdută. În fața acestei lucrări, totul pălește – chiar și ceea ce au realizat artiști înzestrați. Numele Domnului Isus Hristos este „mai presus de orice nume” (Filipeni 2.9). Numai credința vie în El și în lucrarea Sa de răscumpărare de la cruce îl scapă pe om de condamnarea veșnică și îi dăruiește o bogăție netrecătoare. Descrierea acestei comori nu o găsim într-un ghid de artă, ci în Cuvântul lui Dumnezeu, în Biblie.
Citirea Bibliei: Ieremia 29.1-14 · Romani 4.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ IEI HOTĂRÂRI ÎNȚELEPTE – Fundația S.E.E.R. România
„Cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău”. (Proverbele 1:33)
Să ne gândim la deciziile majore pe care trebuie să le luăm de-a lungul vieții: alegerea unei cariere pe care s-o urmăm, alegerea soțului sau soției, alegerea unei locuințe… Privind în urmă, poți oare să afirmi că ai luat mereu cele mai înțelepte hotărâri?
Jennifer Winquist, profesor de psihologie scria: „Noi luăm hotărâri bazându-ne pe ceea ce ni se pare că este cel mai bine, cel mai ușor, cel mai rapid, pe ceea ce îi face fericiți pe copiii noștri, îi închide gura șefului, și oprește problemele noastre pe moment. Noi cumpărăm dorințe în loc să economisim pentru nevoi. Ne căsătorim cu „Dl. Musai-Mintenaș” în loc să-l așteptăm pe „Dl. Potrivit-Hărăzit”. Ne facem rost de un loc de muncă, în loc să dobândim o educație. Mâncăm o pungă de chipsuri în loc să mâncăm o pungă de morcovi. Nu plănuim să greșim, dar dacă nu ne propunem să biruim, făcând alegeri înțelepte, ne trezim de partea neplăcută a lucrurilor. Alegerile înțelepte nu sunt de obicei aranjamentele rapide, egoiste sau pe termen scurt; ele implică planuri, eforturi, sacrificii și curaj. Dar recompensa este uriașă!”
Apostolul Iacov ne sfătuiește: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5). Lumea cheltuiește miliarde căutând înțelepciunea, dar în calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi avem înțelepciunea Creatorului universului la dispoziția noastră! Mai mult, când folosim răbdarea și maturitatea pentru a lua hotărâri înțelepte, în locul celor rapide, nu trebuie niciodată să fim neliniștiți în așteptarea rezultatului.
Autorul de bestselleruri John Mason a scris următoarele: „A crește în înțelepciune înseamnă să te temi de Dumnezeu, să Îi faci pe plac, să-L asculți, să-L cauți, să alegi calea Sa, să fii smerit înaintea Sa, să-I urmezi sfatul, să primești mustrarea Sa, să păstrezi legătura cu El prin rugăciune și să Îl cunoști personal pe Fiul Său (notează-ți și citește Psalmul 111:10; Eclesiastul 2:26; Proverbele 2:6; 3:13; 8:10-11; 11:2; 13:10; 29:15; Efeseni 1:16-17; 1 Corinteni 1:30)”.
Așadar, avem suficientă învățătură pentru a lua hotărâri înțelepte, nu-i așa? Doamne, ajută-ne!
de Jean Koechlin
Cartea Cantarilor 8:1-16
Afecţiunile Soţiei iudeice, după toate încercările care le vor fi purificat, nu vor avea seninătatea fericită a celor ale Bisericii, astăzi. Aceasta se bucură cu Hristos de relaţii deja ferm statornicite. Binecuvântat fie Dumnezeu că pentru noi nu mai există „dacă”, nici verbe la modul condiţional (v. 1, 2)! Numele noastre sunt săpate în gravuri de „peceţi” pe umerii şi pe inima Marelui nostru Preot (v. 6; Exod 28.11,12,29). Noi avem parte de această dragoste desăvârşită care înlătură frica (1 Ioan 4.18). Crucea este locul unde noi am cunoscut‑o în expresia ei supremă. Acolo dragostea a fost mai mare decât păcatul nostru şi mai puternică decât pedeapsa cuvenită lui: moartea. Nici chiar apele înspăimântătoare ale judecăţii n–au putut atinge dragostea din inima binecuvântată a Mântuitorului (v. 7; Psalmul 42.7).
În „sora mică” a lui Iuda le recunoaştem pe cele zece seminţii, care numai după aceasta vor atinge deplina lor dezvoltare spirituală (v. 8). Atunci va domni pacea (v. 10) şi întreaga vie a lui Israel va repurta roade (v. 11, 12). Va avea acolo pentru adevăratul Solomon deopotrivă mărturie şi laudă (v. 13). Astăzi însă Domnul doreşte să le audă rostite cu vocile noastre, din inimile noastre. Împreună cu Duhul, Mireasa răspunde: „Amin, vino, Doamne Isuse” (v. 14; Apocalipsa 22.17,20).
Mana Zilnica 