Mana Zilnica

30 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.

Ioan 1.14

Aici vedem nu ceea ce Cuvântul era, ci ceea ce El a devenit. El era Dumnezeu, iar El a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și nu a fost vorba doar despre o privire trecătoare, ci de o contemplare a gloriei Sale de către cei ce au fost martori; o glorie nu a unui cuceritor pământesc, nici chiar mesianic, ci gloria Singurului de la Tatăl.

Nu este vorba aici de o sabie încinsă la coapsa Sa, nici de judecăți cumplite împlinite în dreptate, ci Îl vedem pe Acela care este Cuvântul, locuind printre oameni, plin de har și de adevăr. El este Cel care era de la început. El era Împăratul, fără îndoială, însă nu este prezentat așa aici, fiindcă El este infinit mai mult decât Împărat – este Dumnezeu Însuși, însă manifestat pe pământ, ca Om locuind printre oameni, plin de har și de adevăr. Doar astfel putea Dumnezeu să fie manifestat, în afară de manifestarea Lui în judecată, care ne-ar fi lăsat fără nicio speranță. Însă, pentru scopuri infinit diferite, El a venit, așa cum pasajul continuă să ne arate, cunoscând și simțind în mod perfect starea căzută a omenirii.

El a locuit (Și-a făcut cortul) printre noi, plin de har și de adevăr – n-a fost doar o vizită scurtă, o teofanie, precum în Vechiul Testament. Astfel că El L-a manifestat aici pe Dumnezeu, care este dragoste. Harul este însă mai mult decât atât – este dragoste manifestată în mijlocul răului, ridicându-se deasupra acestuia, coborându-se mai jos de el și biruindu-l prin bine. Și așa a fost Isus, călătorind pe pământ, plin de har și de adevăr, căci harul introduce adevărul și face ca sufletele să primească adevărul și să-l recunoască. El, și numai El, a fost plin de har și de adevăr. El a venit să facă cunoscut harul și adevărul și astfel să-L facă cunoscut pe Dumnezeu Însuși. Fiindcă, așa cum harul înseamnă acțiunea dragostei divine în mijlocul răului, tot așa adevărul înseamnă revelarea tuturor lucrurilor exact așa cum sunt ele. Adevărul vine de la Dumnezeu Însuși și aduce căile și planurile Sale jos, la oameni, precum și orice gând și simțământ al Lui. În felul acesta, El a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar mi s-a arătat îndurare.

1 Timotei 1.13

Are viața mea vreun sens?

Ce voi face din viața mea? Sau ce am făcut cu viața mea? Când piesa de teatru se va termina și luminile se vor stinge, ce va mai rămâne din scurta reprezentație pe care fiecare dintre noi a fost chemat s-o dea în timpul puținilor ani de viață pe pământ? Numai ceea ce Dumnezeu va fi putut aproba va avea valoare eternă!

Pentru nevoile cinematografiei, o casă poate fi executată pe o colină în doar câteva zile, cu pietre mari, uzate, cărora li s-ar putea da 100 de ani… Dar ia apropiați-vă și atingeți-le: numai plăci subțiri de lemn ușor, tencuit și vopsit, o casă prefăcută pentru nevoile filmărilor. Urmează să se turneze secvențele unui film. Numai scenarii. Să nu fim înșelați de această aparență!

Constatarea scriitorului francez Jean d’Ormesson confirmă că mulți s-au întrebat dacă viața are sens: „Revolta, ambiția, puterea, munca, lenea, banii, cunoașterea, curiozitatea, iubirea, arta, sportul, filosofia, poezia, călătoriile, lăcomia duc ori spre înălțimi, ori spre abisuri; ori spre glorie, ori spre sinucidere; dar, adesea, la absolut nimic“.

Apostolul Pavel a trebuit să lase deoparte toată educația și zelul său pentru tradițiile iudaice. Dumnezeu a măturat în viața lui toate acestea în mod spectaculos atunci când Isus i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 9). Pavel credea că era zelos pentru Dumnezeu. A trebuit să recunoască însă faptul că era un păcătos și că avea nevoie de iertare. A găsit-o în Isus Hristos: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“. Conștient că era un beneficiar al milei Domnului, și-a dedicat viața slujirii lui Isus. A găsit sensul vieții: „Alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3.14).

Citirea Bibliei: Geneza 18.16-33 · Iuda 17-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 18:1-18

Bătălia se va angaja între timp. Dar încă o dată ea echivalează cu un război civil. Iar sărma­nul împărat se găseşte într-o situaţie tragică. Oare poate dori victoria când aceasta implică în mod necesar înfrângerea şi, posibil, moartea fiului pe care n-a încetat nici un moment să-l iubească?

„Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Ga­la­teni 6.7). Ceasul solemnului „secerat“ a sosit pen­tru mizerabilul Absalom. Lui i se aplică afir­maţia înspăimântătoare din Proverbe 30.17: „Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascul­tarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri“. Frumoasa podoabă capilară, care constituia mândria lui Absalom, devine mijlocul prin care îi va veni distrugerea. Crudul Ioab este instrumentul prin care judecata lui Dumnezeu se aduce la înde­plinire; totuşi, aceasta nu-l scuză deloc. În pofida dispoziţiilor împăratului, nu-i este teamă să comită noul omor cu sânge rece.

Ridicând un stâlp de aducere-aminte spre onoarea proprie, Absalom nu prevăzuse că un alt mo­nument avea să fie ridicat spre ruşinea lui: gră­mada mare de pietre peste groapa unde fusese a­run­­cat trupul său (asemenea lui Acan – Iosua 7.26), o grămadă asupra căreia fiecare avea să-şi arun­ce piatra în semn de dis­preţ şi de condamnare.

CE TE ÎNDEAMNĂ LA POCĂINȚĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Să ne amintim de femeia care a adus un vas de alabastru cu mir valoros și înmiresmat, ca să-L ungă pe Domnul Isus cu el. Biblia spune: „Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:39).

Religia creată de om o condamnase pe această femeie din cauza trecutului ei, dar Domnul Isus a curățat-o și i-a iertat păcatele. El i-a spus fariseului: „De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”’ (Luca 7:47).

Bineînțeles că Domnul Isus știa ce făcuse această femeie, dar știa și ce va deveni atunci când harul Lui îi va atinge viața. Cu cât mai mult îți vei da seama că ți s-au iertat multe (de fapt, toate păcatele!), cu atât Îl vei iubi mai mult pe Domnul! Iertarea lui Dumnezeu nu conduce la un stil de viață păcătos; conduce la o viață de glorificare a Domnului Isus.

Pe tine, ce te îndeamnă la pocăință? Bunătatea lui Dumnezeu? Cuvântul „pocăință” înseamnă să te întorci și să faci unele schimbări – în modul cum gândești, cum vorbești, cum viețuiești. Condamnarea nu produce o viață neprihănită, dar cunoașterea harului și bunătății lui Dumnezeu față de noi o face! Simon fariseul a crezut că acceptarea sa de către Domnul Isus se baza pe performanțele sale; prin urmare, el se considera îndreptățit. Dar Domnul Isus l-a pus la punct, spunându-i: „Cui i se iartă puțin, iubește puțin.” Când îți dai seama cât de mult și des te-a iertat Dumnezeu, te îndrăgostești de El și îți dorești să-I fii pe plac în tot ce faci!

Așa să ne ajute Dumnezeu, de-acum încolo!

25 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Paște oile Mele!“.

Ioan 21.17

Domnul, zdrobind încrederea în sine a lui Petru, i-a dat un semn al încrederii Sale în el. Domnul îl ia în slujba Sa pe cel care odinioară se încrezuse în sine, dar care acum se smerise și fusese restabilit. El îi încredințează lui Petru nu doar oile Sale, ci și mielușeii Săi. El primește misiunea de a „paște“ mielușeii și de a „păstori“ oile. Ba mai mult, cele două lucruri în privința cărora Petru falimentase atât de grav, în încercarea de a le împlini în propria sa putere, sunt cele pe care el va avea privilegiul să le împlinească în dependență de Domnul. El spusese: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și la închisoare și la moarte“ (Luca 22.33). Acum Domnul îi spune, cu alte cuvinte: «Tu vei avea acest înalt privilegiu. Ți-am îndepărtat acea încredere în sine, care te-a făcut să spui: „Eu voi […]“; acum voi răsplăti dragostea care știu că este în inima ta. Tu, într-adevăr, vei merge în temniță și la moarte; și „când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești“». Când, în cele din urmă, va ajunge în temniță și la moarte, acest lucru se va produce nu prin încredere în propria sa dragoste cu care el se lăudase, ci ca unul care Îl va urma, într-un mod smerit și dependent, pe Stăpânul său care cunoaște toate lucrurile. Prin urmare, după aceste cuvinte, Domnul i-a zis: „Urmează-Mă!“. Astfel că, acestui credincios restabilit, i s-a spus:

1. Să pască oile (versetul 17);

2. Să-L glorifice pe Dumnezeu (versetul 19);

3. Să-L urmeze pe Hristos (versetul 19).

Într-un mod foarte binecuvântat, în anii care au urmat, înainte ca Petru să părăsească această lume, el, la rândul său, a dat aceste trei îndemnuri la toți credincioșii, spunându-le: „Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui“. Apoi, în privința vorbitului și a lucrării, el spune: „Ca în toate să fie glorificat Dumnezeu“. În cele din urmă, spune: „Păstoriți turma lui Dumnezeu“ (1 Petru 2.21; 4.11; 5.2).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Umblăm prin credință, nu prin vedere.

2 Corinteni 5.7

Radarul marin

Cu câțiva ani în urmă, ceața pe Canalul Mânecii a fost atât de groasă, încât nu puteam vedea apa din jur. Vasul pe care eram și-a menținut însă cursul, fiindcă radarul detecta ce era înainte. Puteam deci vedea pe ecran imaginea ambarcațiunii care mergea în fața noastră. Radarul putea răzbate prin ceață, făcând să fie vizibil vasul de dinaintea noastră.

Tot așa, credința este un fel de radar, oferind siguranță împotriva necunoscutului, atunci când suntem înconjurați de norii groși și întunecați ai încercării. Credința nu argumentează, ci crede, în mod simplu, ceea ce a spus Dumnezeu. Dacă este vorba despre creația universului, de exemplu, credința va recunoaște faptul că tot ceea ce vedem nu poate fi rodul întâmplării, ci a fost creat prin cuvântul rostit de Dumnezeu. Aceasta oferă siguranță credinței. Prin contrast, nenumăratele ipoteze avansate pentru a înlătura posibilitatea existenței unui Dumnezeu Creator induc incertitudine, de vreme ce se contrazic unele pe altele. În spatele lor este intenția diavolului de a-i rătăci pe oameni, de a-i face să nu se încreadă în Dumnezeu și de a nu avea nicio relație cu El. Din grădina Eden încoace, cuvintele lui au fost întotdeauna: „Oare a zis Dumnezeu…?“ (Geneza 1.3).

Credința nu este nici formă de auto-sugestie, nici stare emoțională bazată pe sentimente spontane, ci este convingerea cu privire la existența lui Dumnezeu și la adevărul cuvintelor Lui! Dumnezeu a vorbit în trecut și vorbește și astăzi prin intermediul Bibliei, iar Cuvântul Său este adevărul (Ioan 17.17).

Citirea Bibliei: Geneza 14.13-24 · 2 Petru 2.17-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 15:13-29

Cât timp toate mergeau bine pentru împărat şi pentru toată curtea lui, era impo­sibil să se facă o distincţie între cei care-i erau cu adevărat loiali lui David şi cei care rămăseseră cu el numai pentru un câştig personal. Încercarea va arăta acum ce se afla în inimile lor şi-i va tria. Unii îl urmează pe Absalom (v. 13), alţii pe David (v. 18); starea de neutralitate nu mai este posibilă.

Ne-am gândit vreodată ce am face dacă mâine creştinii ar ajunge persecutaţi, sub pedeapsa cu închisoarea sau cu moartea, la fel cum erau odinioară … şi cum sunt încă în unele ţări? Atunci am cunoaşte dacă‑L iubim pe Domnul Isus cu adevărat şi dacă-L urmăm nu doar când drumul este uşor, ci în egală măsură şi atunci când trebuie să părăsim totul şi să suferim toate pentru a locui cu El.

Itai era un străin care se alăturase împăratu­lui nu cu mult timp în urmă. Am văzut adesea oameni întorşi de curând la Dumnezeu, veniţi de pe un teren cu doar puţină lumină, dar dând do­vadă de o credinţă mare şi de o evlavie profundă. Prin contrast, alţi creştini, de la care am putea aştepta mult, datorită cunoştinţelor şi educaţiei lor, dau înapoi când vine timpul încercării. Fie ca toţi să ne asemănăm cu Itai din Gat!

CONCENTREAZĂ-TE ASUPRA CALITĂȚILOR SOȚULUI TĂU (SOȚIEI TALE) | Fundația S.E.E.R. România

„Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.” (Proverbele 18:22)

Cele mai bune și solide căsnicii sunt formate din parteneri (soț și soție) care încearcă să țină minte calitățile care i-au atras inițial unul spre celălalt. Dacă dorești să construiești o căsnicie fericită sau să îmbunătățești una mai puțin fericită, fă următoarele lucruri:

1) Fă o listă a calităților soțului tău/soției tale. Scrie lucrurile pe care le iubești cel mai mult la el sau la ea, și străduiește-te să păstrezi acele lucruri în minte în orice moment. Atunci când apar stresul și tensiunile în relația voastră (pentru că asta se va întâmpla în mod inevitabil), parcurge din nou lista în gând (dacă este necesar, consultă lista scrisă pentru a-ți reaminti).

2) Concentrează-te asupra acestor calități. Gândește-te că ele îți îmbogățesc viața, și cât de mult ți-ar lipsi dacă el sau ea nu ți-ar mai fi prin preajmă. Când îți schimbi centrul de interes, îți schimbi sentimentele. Iar când îți schimbi sentimentele, îți schimbi perspectiva, abordarea și reacțiile!

3) Rostește-le/recunoaște-le cu voce tare. Ascultă îndemnul Scripturii: „Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude” (Proverbele 31:28). Cât de des îți complimentezi soția? În fiecare zi? Ar fi bine, pentru că pruncii tăi vor învăța cum să construiască o căsnicie minunată (sau una mizerabilă) privindu-te pe tine. Doar acest gând ar trebui să pună frână criticilor și să scoată la iveală complimentele!

4) Apoi, hrănește-le. Biblia spune: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7). Oamenii se ofilesc sub critici, dar prosperă și cresc prin laude și încurajări. Profită de orice moment care merită sărbătorit și amplifică-l! Așadar, ca o concluzie, apostolul Pavel ne spune că: „Dragostea… acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:7)

Deci, dacă vrei să ai o căsnicie bună, concentrează-te asupra celor mai bune calități ale soțului sau soției tale!

David Wilkerson despre România 1999