14 Martie 2023
Tu numeri rătăcirile mele; pune lacrimile mele în burduful Tău: nu sunt ele în cartea Ta? Psalmul 56.8
Din punct de vedere al poziției, creștinii au fost eliberați de lume, însă există o nevoie reală de a pune în practică acest adevăr. Capitolul 5 din Exod ne descoperă câteva metode prin care vrăjmașul sufletelor noastre caută să ne țină robi ai acestei lumi.
Să presupunem că manifestăm un interes pentru lucrurile spirituale și că am vrea „să ținem o sărbătoare” pentru a-L onora pe Domnul (versetul 1), adică prioritățile noastre încep să-L aibă pe El ca centru. O astfel de atitudine este imediat ridiculizată, așa cum Faraon a răspuns: „Cine este Domnul?”. Cu alte cuvinte, dintre toți dumnezeii din lumea aceasta, de ce ar trebui Dumnezeul tău să primească o închinare specială?
Ridiculizarea este urmată de o sporire a îndatoririlor. Evreii zideau cetăți-hambare pentru egipteni (Exod 1.11). Astfel, pentru Faraon, norma zilnică de cărămizi arăta cel mai clar cât de folositori erau evreii. Încercarea lui de a zdrobi interesul spiritual sub îngrijorările copleșitoare ale vieții acesteia a fost adesea o metodă plină de succes.
De asemenea, aceste poveri sunt însoțite de afirmația că Dumnezeu spusese „vorbe deșarte” (versetul 9), atacând astfel încrederea în valoarea și în puterea cuvintelor lui Dumnezeu. Totuși, mesajul lui Dumnezeu nu este niciodată fals. Dacă am avut odată interes în lucrurile spirituale, dar acum nu prea mai găsim timp pentru ele, să fim siguri că vrăjmașul este la lucru!
Să remarcăm de asemenea că povara suplimentară adăugată a avut efectul de a împrăștia poporul (versetul 12), ținându-i pe evrei departe unii de alții, în încercarea lor de a împlini cerințele Egiptului. Dumnezeu dorește să avem comuniune și legătură unii cu alții, însă scopul vrăjmașului este de a ne ține departe unii de alții. Dacă am ajuns să nu prea mai avem momente de părtășie cu cei credincioși, să știm că și acest lucru este rezultatul eforturilor vrăjmașului.
Dumnezeu n-a intenționat niciodată ca poporul Său să fie împovărat în Egipt! Eliberarea din partea Lui este asigurată, dacă strigăm la El (Exod 6.1).
S. Campbell
El Însuși [Dumnezeu] a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. Așa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”.
Evrei 13.5,6
Eduardo în închisoare
Eduardo se afla în închisoare într-un stat totalitar. El era nevinovat, dar fusese acuzat de participarea la un omor, după care a fost condamnat la moarte. În fiecare noapte auzea cum soldații veneau la celule și îi luau pe unii dintre ei. Apoi se auzeau câteva împușcături; era plutonul de execuție. Eduardo avea numai 21 de ani și nu voia să moară!
Într-o noapte, când cu teamă crescândă în suflet spera totuși că nu el urma să fie cel chemat de soldați, a observat cum o cărticică a căzut din buzunarul vecinului său de celulă: „Noul Testament și Psalmii”. A deschis-o la nimereală la Psalmul 23 și a citit: „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic”. Cartea l-a captivat și Eduardo a citit din ea toată noaptea.
A doua zi, tânărul a îngenuncheat pentru a se ruga lui Dumnezeu. El a înțeles că Isus îl va susține dacă va trebui să moară: „Salvatorul meu era nevinovat când a murit pe cruce; El a plătit pentru păcatele mele. Sufletul meu va merge la El pentru a fi veșnic fericit”.
Soldații au venit la celula lui. El s-a lăsat încurajat și mai tare de cuvintele Psalmului 23: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine”. Dar, spre marea lui mirare, i s-a spus că fusese prins adevăratul ucigaș – de acum Eduardo era liber. Dumnezeu l-a eliberat nu numai de păcatele lui, ci și din închisoare. Eduardo a început o viață nouă.
Citirea Bibliei: Exod 38.9-31 · Luca 18.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CHEIA RUGĂCIUNILOR ASCULTATE (4) – Fundația S.E.E.R. România
„Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului…” (Evrei 4:16)
Un al patrulea principiu biblic-cheie în ce privește rugăciunea este încrederea.
Încrederea nu înseamnă aroganță, prezumție sau un sentiment de îndreptățire, ci este o siguranță bazată pe ceea ce ești tu în Hristos! Cuvântul lui Dumnezeu ne învață: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai dreptul de a te apropia de El oricând. Și când înțelegi asta, poți birui încercările lui Satan de a te face să te simți nedemn. Dispare pornirea ta firească de a spune: „Știu că Dumnezeu poate, dar mi-e greu să cred că o va face pentru mine!” Gândești astfel când te simți nevrednic. Dar adevărul glorios este că Tatăl ne-a învrednicit în și prin Isus Hristos (vezi Coloseni 1:12). Să reținem și aceste cuvinte: „să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”, iar harul este un dar nemeritat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îți va da ceva ce nu meriți, atunci când ai credința necesară pentru a-I cere lucrul acela! În plus, Îi ceri în Numele lui Isus Hristos, nu al tău. Tu prezinți înaintea Tatălui ceea ce este Isus, nu ceea ce ești tu.
Incă un gând: dacă ai ascuns păcatul în inima ta, nu te poți ruga cu încredere. Păcatul nemărturisit te face prizonier și Îl închide pe Dumnezeu afară (vezi Psalmul 66:18). Dar vestea bună este că atunci când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți descopere păcatul, El o va face! Și atunci trebuie să îl rezolvi neapărat, dacă vrei ca liniile comunicării să rămână deschise. Dacă Dumnezeu îți amintește de o situație în care nu ai făcut ce trebuia, nu încerca s-o mușamalizezi. Recunoaște-o, cere-ți iertare, primește iertarea Sa – și apoi te poți ruga cu încredere!
de Jean Koechlin
Proverbe 23:1-14
Versetele 1–6 ne pun în gardă cu privire la pofte. Este la fel de periculos să doreşti mâncărurile celor mari din această lume cât este de periculos să le doreşti pe cele ale omului care are ochi rău (v. 6; Psalmul 141.4b). Ajungem astfel să fim legaţi de aceia a căror favoare o căutăm. Pâinea lor este înşelătoare. Profitul obţinut pe moment devine mai târziu sursa multor mizerii. Grijile sunt inevitabile când urmărim bunurile pământeşti. Iscusinţă ~ aşa numesc oamenii strădania lor de a dobândi cu trudă. Îşi imaginează că‑şi asigură astfel viitorul lor şi al copiilor lor. Este însă un calcul greşit! Aceste bogăţii sunt trecătoare; „în adevăr îşi fac aripi” (v. 5; comp. cu Iacov 5.2); de aceea Înţelepciunea îl îndeamnă pe ucenic să sfârşească cu propria lui iscusinţă (v. 4). Adevărata iscusinţă nu constă în a dobândi bogăţii, ci în a le folosi pentru altul pe cele ale Stăpânului nostru (Luca 16.8).
Versetul 13 ne aduce aminte de neglijenţa lui David în educarea propriilor copii (1 Împăraţi 1.6). O pedeapsă corporală nu aduce moartea. Dimpotrivă, a nu recurge niciodată la ea poate avea urmări fatale (2 Samuel 18.33). A ne elibera sufletul din locuinţa morţilor: ce miză decisivă, în adevăr! Să punem şi noi la inimă această învăţătură! (v. 12; comp. cu cap. 22.15).
Mana Zilnica 