Mana Zilnica

28 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Petru … a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau … Și Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit slujba, s-au întors de la Ierusalim, luând cu ei și pe Ioan, care era numit Marcu.

Fapte 12.11,12,25

Ioan Marcu (2)

În aceste trei versete vedem trei oameni care au exercitat o influență majoră asupra vieții de om credincios a lui Ioan Marcu: Petru, Barnaba și Saul (Pavel). Acest lucru ne amintește că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, credincioșii mai tineri privesc la noi și învață din felul în care acționăm și vorbim.

Numele lui Ioan Marcu, menționat de două ori în pasajele citate mai sus, ne oferă lecții importante. Ioan înseamnă „Iahve este un Dăruitor plin de har”, iar Marcu înseamnă „întăritură de apărare”. Tot ceea ce suntem și avem în Hristos este prin harul lui Dumnezeu, iar noi înșine suntem „păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru o mântuire gata să fie descoperită în timpul din urmă” (1 Petru 1.5).

Trebuie de asemenea să ținem bine minte că, fie bătrâni, fie tineri, toți suntem responsabili să umblăm cu Domnul și să ascultăm de Cuvântul Său. Când Barnaba a sosit la Antiohia, nu numai că s-a bucurat văzând harul lui Dumnezeu între cei credincioși, ci de asemenea i-a îndemnat „pe toți, cu hotărâre de inimă, să rămână cu Domnul” (Fapte 11.23).

Dumnezeu ne pune la dispoziție resurse din belșug. Experiența, modelul, cunoștința și învățătura din partea credincioșilor în vârstă, precum și părtășia și rugăciunile tuturor sfinților sunt deosebit de prețioase. Maria, mama lui Ioan Marcu, își pusese casa la dispoziția credincioșilor în Ierusalim, pentru strângeri laolaltă și pentru rugăciuni. Cu siguranță, rugăciunile ei și ale celorlalți l-au însoțit pe Marcu atunci când a călătorit cu Pavel și cu Barnaba. Este încurajator să citim despre o altă casă, marcată de o altă resursă spirituală. Pavel îi scrie lui Timotei: „De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus” (2 Timotei 3.15). Fie ca aceste resurse să caracterizeze și căminele noastre!

S. Attwood

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Uitați-vă bine, vă rog, la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi.

Hagai 2.18

Ce valoare ai tu?

Iată o întrebare de mare solemnitate care ni se adresează fiecăruia! Întrebarea a fost sugerată de evocarea unui eveniment sinistru: catastrofa navetei spațiale Challenger, pe 28 ianuarie 1986. La ora stabilită, la Centrul spațial din Florida s-a dat comanda: „Lansați rachetele cu nava Challenger!”. O mulțime de spectatori au văzut cum „pasărea cosmică”, atașată de mai multe rachete, s-a ridicat pe cerul de azur al Floridei. După 73 de secunde de la momentul lansării în spațiu s-a auzit o explozie. Spectatorii, emoționați, s-au bucurat, crezând că s-a produs separarea de rachetele purtătoare. Dar, din nefericire, imediat după aceasta s-a văzut că n-a fost ce se credea. Șapte oameni, care călătoreau în nava considerată a fi cel mai avansat produs al științei și al tehnologiei, au fost spulberați în fața ochilor mulțimii. O națiune îngrozită a văzut cum naveta spațială Challenger, a cărei valoare se ridica la 1,2 miliarde de dolari, s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic.

Marea catastrofă a fost pierderea a șapte suflete – toți oameni de valoare pentru acest pământ. Dar cine poate măsura valoarea unui suflet veșnic? Mântuitorul a spus: „Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16.26). Dacă americanii ar fi putut, ar fi dat tot ce ar fi fost posibil, numai să-i aducă înapoi pe cei șapte cosmonauți. În timpul unei tragedii dăm o deosebită valoare vieții umane, dar, în viața zilnică, oamenii își vând sufletele pe bani. Cine își pierde sufletul este pierdut pentru totdeauna. De aceea îndemnul de a veni astăzi cu păcatele noastre la Dumnezeu și de a crede în jertfa Domnului Isus este atât de presant și de actual.

Citirea Bibliei: Exod 16.1-12 · Luca 7.11-17

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-ȚI COPIII ÎN MÂNA DOMNULUI! – Fundația S.E.E.R. România

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa…” (Efeseni 5:31).

Când copiii noștri sunt mici, suntem atât de preocupați să le oferim lucruri precum dragoste, protecție, disciplină, pregătire și siguranță, încât avem impresia că aceste responsabilități vor dăinui pentru totdeauna. Dar nu e așa! Când copiii ajung la sfârșitul adolescenței și împlinesc 20 de ani, trebuie să le deschidem ușa spre lumea de afară. Dacă treci prin toate acestea chiar acum și te simți neliniștit, încearcă să înțelegi că te afli într-una dintre cele mai dificile etape ale calității de părinte. Tendința ta de a deține frâiele controlului pentru a-i împiedica pe copii să facă greșeli este firească. Însă copiii vor face alegeri bune, dacă nu sunt forțați să se revolte pentru a-și obține libertatea.

Adevărul este că responsabilitatea și maturitatea înfloresc cel mai mult și mai bine într-o atmosferă de libertate. Secretul succesului stă în faptul că le asiguri copiilor autonomia la momentul potrivit, atât cât trebuie, și cu atitudinea potrivită. Scopul tău trebuie să fie acela de a acorda independența puțin câte puțin, de-a lungul anilor, pe măsură ce copiii sunt capabili să-și asume noi responsabilități.

Eliberarea finală ar trebui să reprezinte un pas mic în direcția libertății și nu o cădere în anarhie. În cele din urmă, cu toții învățăm din experiențe și din greșeli. Așa ai făcut tu, și oricât ai încerca s-o eviți, și copiii tăi vor face la fel. „Ce ar trebui să fac?” întrebi tu. Roagă-te pentru ei în fiecare zi, lasă-i în grija lui Dumnezeu și transmite-le că îi vei iubi mereu și vei fi alături de ei, întotdeauna. Așadar, pune-ți copiii în mâna Domnului!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 116

Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului:”„Eram doborât şi El m-a salvat, Tu mi-ai eliberat sufletul de la moarte” (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?”. „Iubesc pe Domnul”, răspunde psalmist,l acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4.13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a-L mărturisi: „Voi înălţa paharul mântuirii, Îţi voi aduce jertfe de mulţumire, da, înaintea întregului Său popor” (v. 13, 14, 17). Să-I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15)!