27 Ianuarie 2023
DOMNUL ESTE APROAPE
[Ioram] a umblat în calea împăraților lui Israel.
Și Edomul s-a răsculat de sub mâna lui Iuda până în ziua aceasta. Și Libna s-a răsculat în același timp de sub mâna lui, pentru că-L părăsise pe Domnul Dumnezeul părinților săi.
2 Cronici 21.6; 21.10
Lecții din viața lui Ioram (2) – Disciplinarea din partea lui Dumnezeu
La puțin timp după ce Ioram a devenit împărat, Edomul – care fusese învins de împăratul David și care apoi fusese guvernat de Solomon și de ceilalți împărați ai lui Iuda – s-a răsculat și și-a stabilit un împărat. Ioram a mers la luptă împotriva edomiților, însă fără niciun rezultat, fiindcă revolta a continuat „până în ziua aceasta”.
Citim de asemenea că, în același timp, Libna, o cetate de scăpare, s-a răsculat împotriva autorității împăratului. Putem înțelege că vrăjmașii se pot răscula împotriva unei puteri străine, însă este de neînțeles cum o cetate din țară, și încă una preoțească, a putut să se revolte împotriva autorității împăratului. Dar de ce a avut loc un asemenea lucru? „Pentru că-L părăsise pe Domnul Dumnezeul părinților săi.” Vedem cât de aspru a fost pedepsită atitudinea lui.
Aceste două revolte împotriva lui Ioram au constituit disciplinarea lui Dumnezeu asupra lui, pentru a-l face să-și vadă căile rele. Din nefericire însă, el nu s-a lăsat cercetat și nu s-a întors de la căile lui. Prin urmare, o judecată cumplită a căzut în cele din urmă asupra lui.
Este foarte important să ne lăsăm cercetați și exersați de disciplinarea lui Dumnezeu, atunci când avem parte de ea. Uneori, disciplinarea Sa vine pentru a corecta sau pentru a preveni un lucru care ne-ar împiedica în umblarea noastră cu Dumnezeu. „Orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinși prin ea rodul dătător de pace al dreptății” (Evrei 12.11). Disciplinarea nu este niciodată o simplă pedeapsă din partea lui Dumnezeu, căci El ne iubește și este pentru noi. Ea vine pentru a ne forma și este „pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfințenia Lui” (Evrei 12.10). Dacă disciplinarea lui Dumnezeu vine asupra noastră, să ne lăsăm exersați de ea, fiindcă vine dintr-o inimă plină de dragoste față de noi!
A. Leclerc
Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.
Marcu 2.17
Avem nevoie de un Doctor
Ieri am înțeles cât de mult depindem de ajutor, deoarece păcatele noastre ne-au „rănit” foarte grav. Avem nevoie de un Doctor care ne vindecă rănile lăuntrice, avem nevoie de Isus Hristos, Mântuitorul lumii.
Dar cui îi place să meargă la medic? Cât timp suntem în putere și nu simțim prea mult „rănile”, trăim mai departe ca până acum. Strângem din dinți pentru a suporta mai bine durerile și sperăm că în curând lucrurile se vor schimba în bine. Dar fără ajutor din partea Doctorului divin nu ne va fi mai bine. Păcatele noastre rămân cu toate urmările lor și ne împovărează tot mai mult viața.
De aceea, să mergem la Domnul Isus și să ne lăsăm tratați de El! Să mergem la El în rugăciune și să-I spunem Lui tot „istoricul nostru medical”, cum am „căzut” în viața noastră, cum am făcut greșeli și am păcătuit. El ne ascultă cu atenție și ia în serios tot ceea ce Îi mărturisim, pentru că are un remediu pentru rănile noastre lăuntrice: El dorește să ne dea iertarea vinei și viața veșnică.
Pentru ca acest tratament să-și facă efectul în viața noastră, trebuie să ne încredem pe deplin în Isus Hristos. În Biblie citim că El a murit pe cruce, ca să ne vindece și să ne salveze. Să-L credem pe cuvânt și atunci vom vedea cum El ne ia povara păcatelor și ne vindecă inimile!
„El îți iartă toate fărădelegile tale; El îți vindecă toate bolile tale” (Psalmul 103.3).
Citirea Bibliei: Exod 15.17-27 · Luca 7.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FĂ BINE ACOLO UNDE LOCUIEȘTI! – Fundația S.E.E.R. România
„Urmăriți binele cetății… și rugați-vă pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7).
Te afli într-un anumit loc, sau într-o situație, în care ai prefera să nu fii? Ei bine, Dumnezeu dorește să-ți vorbească, dar s-ar putea să nu fie ceea ce vrei să auzi. Este același mesaj pe care Ieremia l-a transmis poporului când erau robi în Babilon, departe de casă și de cei dragi: „Nu vă veți întoarce curând acasă, așa că schimbați-vă atitudinea! Lucrați, cercetați, învățați și profitați la maximum de tot! Cumpărați-vă case, sădiți grădini, căsătoriți-vă copiii… și pe lângă toate acestea, rugați-vă pentru pacea și prosperitatea cetății în care trăiți, pentru că dacă cetatea prosperă, și voi veți prospera!” (cam așa aș parafraza Ieremia 29:5-7).
Iudeii se aflau în exil pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie luați robi, din cauza neascultării lor. Prin urmare, este posibil să te afli în locul în care ești astăzi, pentru că Dumnezeu te-a pus acolo ca să-i poți binecuvânta pe cei din jurul tău! În loc să-ți pui viața „în așteptare” – până se schimbă împrejurările, mai bine seamănă în viețile oamenilor ceea ce dorești să se întoarcă precum un seceriș bogat în propria ta viață. De ce? Pentru că atunci când ei sunt binecuvântați, și tu vei fi binecuvântat! De unde știm asta? Domnul Isus a zis: „Daţi, şi vi se va da… Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38).
Martha Washington a spus: „Sunt hotărâtă să fiu bucuroasă în orice situație m-aș afla. Am învățat că cea mai mare parte a fericirii sau a nefericirii depinde de dispozițiile noastre, și nu de circumstanțe!” Cuvintele acestea sunt la fel cu cele scrise de Pavel: „m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă” (Filipeni 4:12). Dacă vrei să treci de la stadiul de supraviețuire la cel de prosperitate, învață cât poți de mult din locul în care te-a pus Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Psalmul 115
Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care Îi va cere lui Dumnezeu să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1, 2; Exod 32.12; Iosua 7.9). Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care i–a întristat atâta pe ai Săi: „Unde este dar Dumnezeul lor?” (v. 2; Psalmul 42.3; Ioel 2.17b; comp. cu Matei 27.43).
„Dumnezeul nostru este în ceruri”, răspund cei credincioşi, „şi înspre El este inima noastră”. Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor: aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. În ce ne priveşte, să–L proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru! Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).
În contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din Împărăţie (v. 16, 17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu El locul nostru în înviere în locurile cereşti.
Mana Zilnica 