Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne; ia aminte la suspinul meu. Ascultă glasul strigătului meu, Împăratul meu și Dumnezeul meu, pentru că Ție mă rog. Doamne, dimineața vei auzi glasul meu; dimineața mă voi îndrepta spre Tine și voi aștepta.

Psalmul 5.1-3


Pentru cel credincios, rugăciunea este la fel de necesară ca aerul și, uneori, ea se desfășoară la fel de natural precum respirația. Totuși, de multe ori avem probleme cu consecvența și cu regularitatea în a ne ruga, iar în Psalmul 5.1-3 vedem o îndrumare foarte simplă în această privință: „dimineața”.

 

Domnul Isus este nu doar Mântuitorul nostru, ci și Exemplul nostru (1 Petru 2.21; 1 Ioan 2.6), iar El ne-a lăsat un model în ce privește timpul și frecvența rugăciunii: „Și, trezindu-Se dis-de-dimineață, pe când era încă noapte, a ieșit și a mers într-un loc pustiu și Se ruga acolo” (Marcu 1.35). Era dimineața devreme. Cred că acest lucru ne spune că trebuie să-I dăm lui Dumnezeu primul loc în fiecare zi. Era un loc pustiu. Rugăciunea în familie este importantă, însă avem nevoie de rugăciune personală, în care să nu fim tulburați de nimic. Acest lucru înseamnă că nu ar trebui să ne deschidem dispozitivele electronice decât după aceea. Vedem de asemenea că Domnul Se ruga cu regularitate: „Și, ieșind, a mers, după obiceiul Său, la Muntele Măslinilor” (Luca 22.39). El era atât de obișnuit să Se roage acolo, încât Iuda a știut unde să-L găsească.

 

„Dimineața vei auzi glasul meu” – iată un gând minunat! Dumnezeu dorește să audă glasul nostru! Rugăciunea nu trebuie să fie lungă, nici complicată, ci o revărsare a inimii înaintea Tatălui nostru. Nu doresc să pun asupra nimănui un jug al legii, fiindcă împrejurările diferă de la persoană la persoană, însă vreau să încurajez pe orice credincios să se roage fierbinte și cu regularitate.

B. Reynolds


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este alt Dumnezeu alături de Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, altul afară de Mine nu este.

Isaia 45.21


Ce spune Biblia despre Dumnezeu?

El este singurul Dumnezeu adevărat: „Eu sunt Domnul, și nu este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu” (Isaia 45.5).

El este Creatorul universului: „Eu sunt Cel care am făcut pământul și am creat pe om pe el; Eu, cu mâinile Mele, am întins cerurile și am așezat toată oștirea lor” (Isaia 45.12).

El este invizibil pentru noi, oamenii. El i-a explicat robului Său Moise: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exod 33.20).

El este sfânt și detestă păcatul. Profetul Habacuc știa aceasta: „Ochii Tăi sunt așa de curați, că nu pot să vadă răul și nu poți să privești răutatea” (Habacuc 1.13).

El este un Dumnezeu îndurător. Neemia s-a rugat: „Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu al iertării, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate” (Neemia 9.17).

El este un Dumnezeu salvator: „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința deplină a adevărului” (1 Timotei 2.3,4).

El este un Dumnezeu al dragostei: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

 

Prin Fiul Său, Isus Hristos, care a murit la cruce pentru păcătoși, fiecare om poate astăzi să ajungă într-o relație personală de credință cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Exod 12.1-16 · Luca 5.12-16


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRTĂȘIA FRĂȚEASCĂ ȘI PURTAREA DE GRIJĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2).


Ai spus vreodată ceva ce ai fi vrut să poți lua înapoi? Ai spus, nu-i așa? Chuck Swindoll scria: „Noi acționăm din impuls și ne dăm seama, după ce s-au petrecut lucrurile, cât de nebuni am fost. Peste toate, îi rănim pe cei pe care îi iubim cel mai mult! Toate aceste lucruri se prăbușesc apoi peste noi, și ne întrebăm cum mai poate cineva să ne iubească, mai ales Dumnezeu. Când începem să gândim în felul acesta, trebuie să ne întoarcem spre acel „unii pe alții” din Noul Testament: iubiți-vă unii pe alții, ridicați-vă unii pe alții, trăiți în pace unii cu alții, mărturisiți-vă păcatele unii altora, vorbiți unii cu alții, mustrați-vă unii pe alții, mângâiați-vă unii pe alții, rugați-vă unii pentru alții. „Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2).

Imaginează-ți lucrul acesta având în minte doi drumeți: unul are un rucsac ușor, pe când celălalt, bietul de el, este încărcat. Poate fi un resentiment care de multă vreme îl otrăvește pe dinăuntru, sau o relație frântă – cu soția ori cu unul dintre copii. Acel rucsac poate fi plin de facturi neplătite.

Întrebarea este: „Unde poate el să meargă să se elibereze de povară?” La biserică, alături de zeci sau sute de persoane? Cam greu… El are nevoie de un loc în care există grijă reciprocă și părtășie autentică. Un loc în care să se simtă liber, fără să fie jenat să-și spună secretul sau starea luptei sale; un loc în care cineva îl ascultă, îl ajută să se descarce și îi oferă o putere proaspătă. Întrajutorarea frățească nu este un serviciu religios în miniatură. Este o mână de oameni care Îl iubesc pe Hristos și care cred în ajutorarea reciprocă. Ei nu arată cu degetul, nu țin predici și nu fac comparații. Ei sunt frații și surorile tale în Hristos.

Ești implicat într-un grup de părtășie? Dacă nu, gândește-te să te alături unui astfel de grup, sau vorbește cu pastorul tău ca să inițiezi tu unul!” După ce-ți împărtășești stările prin care treci, vei descoperi cât de ușoară pare călătoria.


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 107:1-22


Cea dea cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v. 3) în „zorii zilei” mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.

 

Întro manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 49, 10-16, 17-22 şi 23-32 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).

 

Sufletul poate a rătăcit mult timp fără scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21.14). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci la săturat, la satisfăcut şi la condus la odihna divină (v. 9, 7).

 

Sufletul poate a gemut sub sclavia lui SatanAsupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului (v. 2, 10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, la eliberat şi ia rupt legăturile (v. 14, 16).

 

Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şil vindecă (v. 20).

 

Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum nea găsit şi nea mântuit Domnul sufletul?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: