Mana Zilnica

Mana Zilnica

18 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

A purtat El Însuși păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

1 Petru 2.24


Toate păcatele noastre au fost iertate (2)

 

Ce har minunat! Când Domnul Isus a murit pe cruce, El a purtat păcatele mele și le-a purtat nu ca pe o mare mulțime de păcate, ci a purtat pedeapsa pentru fiecare în parte; El a simțit fiecare păcat în parte. Când spune, în Psalmul 40: „M-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele … Sunt mai numeroase decât perii capului meu”, acolo nu a fost o masă mare de păcate adunate la un loc. El le-a văzut pe fiecare în parte; pentru că El este Dumnezeu atotștiutor, El putea face aceasta. El a mărturisit fiecare păcat înaintea lui Dumnezeu – toate miile de păcate pe care eu le-am făcut înainte să fiu credincios și pe care le-am făcut după ce m-am întors la Dumnezeu; căci Domnul Isus a purtat nu numai păcatele pe care le-am făcut înainte de întoarcerea mea la Dumnezeu, ci și pe cele pe care le-am făcut după aceea; ba mai mult, El a purtat și păcatele pe care eu, dacă Domnul nu vine chiar acum, le voi mai face, din nefericire. El a purtat judecata pentru ele și le-a mărturisit înaintea lui Dumnezeu, pe fiecare în parte, așa că, încă de atunci, El a făcut ispășire pentru mine. El a știut că Îl voi primi.

Astfel știu că, din momentul în care am venit la Dumnezeu, El a putut să fie îndurător față de mine și față de păcatele mele, căci cu aproape două mii de ani înainte, Domnul a purtat judecata pentru ele și le-a mărturisit pe toate înaintea lui Dumnezeu.

Nu este aceasta o realitate minunată? Dacă un păcătos vine acum la Dumnezeu și el a uitat multe dintre păcatele comise, Dumnezeu i le iartă totuși pe toate, căci Dumnezeu vede în conștiința lui că el este pregătit să le mărturisească pe toate, pentru că Domnul Isus le-a mărturisit deja, și astfel dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută.

H. L. Heijkoop


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Avem la Tatăl un Mijlocitor: pe Isus Hristos Cel drept. El este ispășirea pentru păcatele noastre.

1 Ioan 2.1,2


Nyepi Day

Ziua Tăcerii – Nyepi Day este cea mai mare sărbătoare hindusă pentru locuitorii din insula Bali. Ea reprezintă prima zi a unui an nou, care trebuie să marcheze un nou început, în cea mai mare puritate. A doua zi, balinezii se vizitează unii pe alții și își cer reciproc iertare, pentru a începe noul an curați. Mulți își freacă în această zi trupurile cu nămol din pădurea de mangrove și apoi se scaldă în mare pentru a spăla nămolul, simbolizând tot ce este rău, tot ce este negativ, orice nenorocire. O distracție grozavă – cu un context serios!

 

Este oare suficient să cerem iertare altor oameni pentru a fi curați? Cum rămâne cu vina care s-a adunat împotriva lui Dumnezeu? „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să vă asculte! Căci mâinile vă sunt pătate de sânge și degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni și limba voastră spune nedreptăți” (Isaia 59.2,3). Din aceste versete înțelegem că orice faptă rea se îndreaptă întâi împotriva Dumnezeului sfânt. Această vină o poate șterge numai Dumnezeu. Fiul Său, Isus Hristos, a plătit pentru vina noastră. El a murit, pentru ca noi să putem fi acceptați de Dumnezeu.

 

Nimeni nu poate șterge gândurile, vorbele și faptele noastre rele și nici nu le poate face să dispară. Dar, dacă le mărturisim înaintea lui Dumnezeu și ne căim sincer pentru că le-am săvârșit, El ne iartă. Cum de poate să facă aceasta? Pentru că este „credincios și drept”: credincios – El a spus și Își ține cuvântul dat; drept – Fiul Său Isus, Hristos este ispășirea pentru păcatele noastre.

Citirea Bibliei: Exod 10.24-11.10 · Luca 5.1-11


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂNĂTATEA LIMBII – Fundația S.E.E.R. România

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Matei 12:34)


Odată, când autoarea Mary Southerland a făcut febră foarte mare, doctorul a suspectat-o că are meningită virală. „De cât timp este limba ta acoperită cu acest strat alb?” a întrebat el. Mary a fost uimită. „De ce este important lucrul acesta?” Doctorul a continuat: „Sănătatea limbii este un indicator foarte puternic al sănătății întregului corp.”

Ei bine, același principiu se aplică și din punct de vedere spiritual. „Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” (Matei 12:34-35). Se naște o întrebare: problema este limba însăși? Nu! Este ceva mult mai serios. Problema se află în inima ta, în atitudinea ta, în perspectiva ta și în temperamentul tău.

Southerland a adaugat: „Limba este un termometru spiritual care reflectă starea inimii. Cuvintele sunt instrumente ale puterii care pot zidi și încuraja, sau distruge și crea confuzie… Toți am fost răniți și chiar înfrânți de cuvinte rostite la mânie sau de cuvinte care au ieșit dintr-o inimă rănită. Dacă vorbele mele sunt lăudăroase, inima mea este nesigură; dacă vorbele mele sunt murdare, inima mea este necurată; dacă vorbele mele sunt critice, inima mea este plină de mândrie și de ură.

Înțeleptul Solomon a spus: „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ de argint.” (Proverbele 25:11). Cuvântul potrivit, rostit la vremea potrivită și în felul potrivit, poate aduce ordine în mijlocul confuziei și lumină pe o cărare foarte întunecoasă. „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute…” (Proverbele 10:32). Dumnezeu ne oferă un „radar” spiritual ca să putem evalua o situație și să rostim cuvintele potrivite pentru acea împrejurare. Noi trebuie doar să verificăm „ecranul radarului” înainte de a vorbi.”

Așadar, astăzi nu uita că limba „clădește și dărâmă lumea!”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 106:24-48


În Psalmul 105, verbele exprimau intervenţia suverană a lui Dumnezeu: „El a trimis (v. 17, 26, 28), a vorbit (v. 31, 34), a dat (v. 32), a lovit (v. 36), a scos (v. 37, 43)”. Aici, cum am văzut, gândurile şi faptele omului (şi ce fapte!) sunt cele puse în evidenţă: „n-au crezut, au murmurat, s-au amestecat cu naţiunile, au slujit idolilor lor, au vărsat sânge nevinovat, s-au întinat” (v. 2439). Ce istorie dezolantă a acestui popor care sa scufundat din ce în ce mai mult în rău şi care a făcut tot posibilul pentru a aprinde mânia Domnului (v. 40)! Neam fi aşteptat la respingerea sa definitivă. Ei bine, acest rechizitoriu care ne dă fiori se încheie cu victoria harului. Din nou Dumnezeu este Cel care acţionează: „El a privit la strâmtorarea lor când lea auzit strigătele, Şi-a amintit, I-a părut rău, a făcut să găsească milă” (v. 4446). La această îndurare cu totul divină va răspunde o laudă eternă (v. 48).

 

Păcatul din versetul 24 era un ţepuş care ţintea în mod deosebit inima lui Dumnezeu „Au dispreţuit ţara cea plăcută”. Creştini, noi suntem în drum spre o patrie nespus mai plăcută decât Canaanul pământesc: Cetatea cerească, Casa Tatălui. Este ea în ochii noştri plăcută, sau dispreţuită? Toată umblarea noastră va depinde de aceasta.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: