23 Iunie 2022
Și-au spus fiecare genealogia.
Numeri 1.18
Care este genealogia ta? (1)
„Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8.14,16). Aceasta este „genealogia” creștinului și este privilegiul lui să și-o poată „declara”. Genealogia credinciosului își are originea în Hristos cel înviat, care Se află în glorie. Aceasta este genealogia creștină.
În ceea ce privește genealogia noastră naturală, dacă o urmărim până la sursa ei și apoi declarăm în mod onest ceea ce am descoperit, trebuie să admitem că ne tragem dintr-o rădăcină ruinată. Familia noastră este una căzută. Destinul ne este compromis, sângele ne este foarte întinat; suntem ruinați în mod irecuperabil; nu putem niciodată să ne recâștigăm poziția originală; prima noastră stare și moștenirea care ținea de ea sunt pierdute pentru totdeauna. Poate că cineva și-ar putea trasa genealogia și ar putea dovedi că se trage dintr-o rasă de nobili, de prinți sau de împărați; dar în final, dacă este vorba să meargă până la origini, trebuie să recunoască faptul că aparține unui cap de rasă ruinat și lepădat.
„Dar, pentru mine, este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de judecata omului” (1 Corinteni 4.3). Fie ca noi să umblăm, în mod obișnuit, cu un simțământ real al faptului că o astfel de judecată nu are însemnătate! Acest lucru ne va face să fim pătrunși de o superioritate liniștită și de o demnitate sfântă care ne vor ridica deasupra influențelor scenei prin care trecem. Care este nivelul acestei vieți? Ce importanță poate avea o genealogie care, dacă este corect trasată și declarată cu credincioșie, se va dovedi că își are originea într-o rădăcină ruinată? Un om se poate mândri cu nașterea sa doar până când ajunge la originea sa reală, „născut în nelegiuire și zămislit în păcat” (Psalmul 51.5). Aceasta este originea omului, aceasta este nașterea lui. Cine s-ar putea mândri cu o astfel de naștere, cu o astfel de origine? Cine în afara acelora a căror minte a orbit-o dumnezeul veacului acestuia?
C. H. Mackintosh
Dar acum s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc legea și prorocii – dreptate a lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos, către toți și peste toți cei care cred.
Romani 3.21,22
Perla fără seamăn (4)
Când erau aproape de casa lui Rambhau, acesta a zis: „De azi într-o săptămână plec spre Delhi”. Inima misionarului se strânse. Morse se așeză pe scaunul pe care prietenul său îl făcuse special pentru el, unde șezuse de atâtea ori explicând scufundătorului calea lui Dumnezeu spre cer. Rambhau a ieșit din cameră și s-a întors curând cu o cutie mică, dar grea. „În această cutie țin de mulți ani un singur lucru. Îți voi spune acum povestea lui. David, eu am avut un fiu.” — „Un fiu! Rambhau, niciodată nu mi-ai vorbit despre el!” — „Nu, David, nu am putut.” Pe când vorbea, ochii scufundătorului se umplură de lacrimi. „Acum trebuie să-ți spun, pentru că în curând voi pleca, și cine știe dacă mă voi mai întoarce? Și băiatul meu era un scufundător, cel mai iscusit căutător de perle de pe toată coasta Indiei. Se scufunda cel mai repede, avea cel mai ager ochi, cea mai vânjoasă mână și putea să stea pe fundul apei mai mult decât oricare altul. Ce bucurie îmi făcea! Dorința lui fierbinte era să găsească o perlă mai scumpă decât toate care au fost găsite vreodată. Într-o zi a găsit-o! Însă stătuse prea mult sub apă în căutarea ei, așa că în scurt timp și-a pierdut viața.” Bătrânul și-a plecat capul și, pentru un moment, tot trupul lui s-a cutremurat. „Toți anii aceștia am păstrat perla”, a continuat el, „dar acum plec și nu mă voi mai întoarce… și ție, prietenul meu cel mai bun, ți-o dăruiesc.”
Citirea Bibliei: Geneza 49.1-18 · Psalmul 35.11-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND NU ÎNȚELEGI – Fundația S.E.E.R. România
„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre…” (Deuteronomul 29:29).
Când nu înțelegi ce se întâmplă în viața ta, începe de la ce știi cu certitudine; și anume, că Dumnezeu este bun în orice vreme și că „bunătatea Domnului ţine în veci…” (Psalmul 103:17). El nu este schimbător. El nu te binecuvântează astăzi, pentru ca mâine să te abandoneze. Din contră „bunătăţile Domnului… se înnoiesc în fiecare dimineaţă…” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Există lucruri pe care Dumnezeu alege să ni le descopere, dar pe altele – „lucrurile ascunse” – nu, spre binele nostru.
Scriitoarea Beth Jones ne-a lăsat aceste cuvinte: „Dacă Dumnezeu ne ascunde ceva, o face spre binele nostru și spre binele altora. De exemplu, El nu ne învinovățește, nu le spune altora și nu ne dezvăluie păcatele, slăbiciunile, necredința, pofta, egoismul sau mândria. Când se întâmplă anumite lucruri, Dumnezeu știe de ce. Lucrurile ascunse sunt ale Domnului. Și când El ne descoperă ceva, o face pentru că dorește să umblăm în acel adevăr prin credință. De exemplu, El Își descoperă caracterul și voia în Cuvântul Său… ca să putem trăi prin credință, știind că El este bun, drept, iubitor, darnic, milostiv, credincios, îndurător, răbdător… și că El dorește să ne mântuiască, să ne vindece, să ne răscumpere, să ne restaureze, să ne sfințească și să ne binecuvânteze! Lucrurile descoperite sunt ale noastre.
Când nu știm de ce, iată ce știm sigur. Cuvântul lui Dumnezeu este mai adevărat decât circumstanțele sau experiențele noastre, și pentru că El știe totul despre noi, asta nu înseamnă că trebuie să ne și spună totul! Mai știm că atunci când lucrurile par rele, Dumnezeu este în continuare bun. El dăruiește, nu ia; El binecuvântează, nu blestemă… și indiferent ce se întâmplă sau nu se întâmplă, la sfârșitul zilei – tot suntem învingători!”
de Jean Koechlin
Luca 22:39-53
Această relatare solemnă a scenei din Ghetsimani prezintă detalii pe care numai Luca ni le redă. Acolo Îl vedem pe Isus în genunchi, în versetul 41; un înger I se arată ca să-L întărească, în versetul 43. Era neliniştea luptei şi ştim ce inamic avea de înfruntat. Lupta a fost atât de crâncenă, încât, la un moment dat, „sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge” (v. 44). Dar tocmai această nelinişte arată perfecţiunea Lui ~ pentru că răul adesea impresionează prea puţin inimile noastre împietrite, în timp ce, pentru Omul sfânt prin excelenţă, gândul de a purta păcatul nu putea decât să-L facă să Se înfioare şi să Se îngrozească.
Apoi Isus vine la ucenicii Săi, pe care îi găseşte dormind. Copleşiţi de somn pe munte în prezenţa gloriei Sale (9.32), la fel sunt şi aici, în faţa suferinţelor Sale! El îi învăţase să ceară „nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de rău” (cap. 11.4; Matei 6.13). De s–ar fi rugat ei aşa în ceasul când se apropia Satan!
Iată-l pe Iuda şi gloata care-l însoţeşte. Este minunat să vedem cum Domnul, Cel care cu câteva clipe înainte traversase cea mai aprigă luptă, arată acum înaintea oamenilor o răbdare, un har şi un calm desăvârşite (v. 51).
Mana Zilnica 