Mana Zilnica

10 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem comuniune unii cu alții și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

1 Ioan 1.7

Sfera umblării celui credincios este „în lumină” și orice credincios adevărat acolo umblă. Aici se vorbește despre locul unde umblăm, nu despre cum umblăm. În versetul 5 al acestui capitol ni se spune că „Dumnezeu este lumină”, iar acum ni se spune că „El este în lumină”. Deși natura Sa este lumină, totuși, în Vechiul Testament, El a locuit „în întuneric gros”, fără să fie revelată binecuvântarea naturii Sale, așa cum este ea acum revelată în Persoana Fiului Său. Orice credincios umblă acum în lumina acestei minunate revelații, iar acesta este singurul loc al binecuvântării pentru orice credincios astăzi. De asemenea, acesta este locul unde toți cei credincioși sunt puși în comuniune, în comuniunea aceleiași vieți binecuvântate, fiindcă toți sunt parte din aceeași familie, având aceeași natură.

Trebuie de asemenea să vedem că această lumină este adevărul absolut și dreptatea absolută, iar cei care sunt în lumină nu pot tăgădui faptul că au păcătuit. Atunci cum pot ei avea un loc acolo? Răspunsul vine imediat: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat”. Doar în lumină își are aplicația minunată acest sânge prețios, fiindcă lumina dă pe față totul și doar astfel este păcatul pe deplin judecat și îndepărtat. Cerințele luminii sunt pe deplin împlinite de sângele prețios și orice piedică în calea comuniunii este îndepărtată.

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (versetul 9). Dacă cineva își mărturisește păcatele, Dumnezeu este credincios și drept ca să i le ierte. Atunci când pătrunde în suflet, lumina aduce mărturisire, iar Dumnezeu este drept să ierte, deoarece crucea lui Hristos a satisfăcut toate cerințele dreptății. Dumnezeu este credincios față de Fiul Său, care a împlinit lucrarea de răscumpărare.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”.

Matei 27.43

Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (6)

Aceste cuvinte erau de fapt un reproș: Unde este Dumnezeul Tău? Dacă Dumnezeu ar fi cu adevărat Tatăl Tău, atunci ar interveni…! Dar, după cum vedem, El tace… Deci…?

La cruce, suferința lui Isus a fost neînchipuit de grea, dar trebuia să fie rezolvată problema păcatului nostru.

La cruce, Dumnezeu putea să-L scape pe Fiul Său de la moarte, dar a vrut să salveze oameni.

Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său la moarte de cruce nu pentru că nu L-a iubit pe Fiul Său (aceasta a dovedit-o când din cer s-a auzit glasul lui Dumnezeu: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea” – 2 Petru 1.17), ci pentru că a vrut să aibă oameni în apropierea Sa.

Dacă El nu ar fi murit pe cruce, eu ar fi trebuit să fiu despărțit pe veci de Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu nu L-a cruțat, eu pot trăi. Pentru mine a stat Mântuitorul pe cruce; pentru mine El nu a renunțat; pentru mine nu S-a salvat pe Sine Însuși!

Ce dragoste nespusă a Domnului Isus care a dus la îndeplinire planul de salvare și S-a gândit la mine, la tine și la toți cei care vor crede în El!

Citirea Bibliei: Geneza 4.17-26 · 1 Petru 2.9-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„ARUNCĂ” SAU „PĂSTREAZĂ”! – Fundația S.E.E.R. România

„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7).

Dacă ne gândim la confruntarea temerilor și îngrijorărilor noastre, avem două variante; să le aruncăm asupra Domnului, sau să le păstrăm și să încercăm să le gestionăm singuri.

Când comuniștii au ajuns la putere în China, misionara Isobel Kuhn a fost obligată să plece din țară și să meargă pe jos, prin munții acoperiți de zăpadă, până în Burma. Părăsită la capătul pământului, fără bani și fără posibilitatea de a se întoarce acasă, ea își amintea: „Nici nu vă pot spune ce deznădejde și neliniște mă cuprinseseră!” Dar Isobel a luat două decizii importante. Ea scrie: „Primul lucru este să arunci frica. Singura frică pe care trebuie s-o întrețină un creștin este teama de păcat. Toate celelalte temeri vin de la Satan și sunt trimise să ne ducă la confuzie și să ne slăbească.” Așa că Isobel s-a rugat și s-a încrezut în Dumnezeu, respingând panica. Al doilea lucru, pe care l-a făcut ea, a fost să caute călăuzirea lui Dumnezeu pentru ce avea să facă – și în cele din urmă, a ajuns acasă teafără.

Există o cale importantă spre izbândă: în loc să trăiești cu frică și să lași frica să prindă rădăcini, identific-o și confrunt-o, chiar în momentul în care devii conștient de ea. Apoi, adu fiecare frică în rugăciune și dă-I-o lui Dumnezeu, refuzând s-o iei înapoi, încrezător că El se va ocupa de ea în locul tău. Și nu face lucrul aceste numai cu o parte din fricile și îngrijorările tale, fă-o cu toate, așa cum te îndeamnă Scriptura: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”

Nu vei fi niciodată cu adevărat liber de frică și de îngrijorare, dar prin harul lui Dumnezeu, te vei descurca mult mai bine decât în momentul de față.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 39: 1-29

Gog, aliaţii lui, supuşii lui şi nenumăratele lor cete, toţi aceştia vor fi nimiciţi „pe munţii lui Israel” (v. 2). Pentru a ne da o idee despre amploarea greu de imaginat a acestui atac final, versetul 9 afirmă că materialele de luptă abandonate vor furniza locuitorilor atât de mult combustibil, încât se vor putea încălzi cu el timp de şapte ani, iar versetul 14 adaugă faptul că vor fi necesare şapte luni pentru a îngropa morţii lor. În felul acesta, ţara pe care Gog voia s-o stăpânească va deveni propriul său mormânt. În plus, Dumnezeu va trimite judecată în propria ţară a agresorului, în Magog.

Toate lucrurile care privesc această nimicire a Asirianului şi a armatelor lui sunt consemnate de peste douăzeci de secole în Cartea lui Dumnezeu (comp. cu cap. 38.17). Dar aceasta nu va împiedica mulţimile orbite de Satan să dea năvală spre locul desemnat pentru însăşi măcelărirea lor. În acelaşi fel, de două mii de ani, evanghelia declară unde duce calea largă (Matei 7.13) şi, cu toate acestea, cât de mulţi sunt cei care o urmează, fără ezitare, spre pierzarea lor!

La fel se vor desfăşura şi evenimentele care vor preceda Împărăţia lui Hristos. După aceea, Israel va locui în pace; nu va mai avea pe nimeni care să-l înspăimânte, iar multe naţiuni vor învăţa să se teamă de Domnul.

9 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară nicidecum.

Apocalipsa 3.12

Promisiunile făcute biruitorilor (10) – Un stâlp în templul lui Dumnezeu

La prima vedere, această promisiune poate părea ciudată, însă, dacă o privim cu atenție, vom vedea că este una minunată, în special pentru cei care se confruntă cu persecuția sau cu lepădarea, din cauza mărturisirii numelui Domnului. De fapt, toți cei credincioși vor fi, mai mult sau mai puțin, disprețuiți pentru credința lor (2 Timotei 3.12).

În Scriptură, stâlpii vorbesc despre mărturie, stabilitate și imuabilitate. Stâlpii din templul lui Solomon dădeau mărturie despre Cel care locuia în templu, ca și despre caracterul lui neschimbător (2 Cronici 3.17). Acești stâlpi erau făcuți din aramă (1 Împărați 7.15), care este un simbol al caracterului inflexibil și neschimbător al dreptății lui Dumnezeu (Maleahi 3.6).

Adunarea Dumnezeului viu este „stâlp și temelie a adevărului” (1 Timotei 3.15). Deși Adunarea este stâlpul adevărului, ea nu este adevărul însuși, ci doar îl prezintă. Dar ce trebuie să facă cel credincios atunci când Biserica mărturisitoare nu mai dă mărturie despre adevăr sau caută să adapteze acest adevăr la dorințele lumii? În zilele noastre, creștinii se află sub o constantă presiune pentru a conforma Adunarea culturii și curentelor zilei, pentru a fi «relevanți». „Stâlpul” ne amintește că nu trebuie să cedăm și nici să ne plecăm sub această presiune.

Promisiunea de a fi un stâlp în cer nu trebuie, în mod evident, să fie înțeleasă în mod literal, ci figurativ. În timp ce dă mărturie pentru numele lui Hristos aici, pe pământ, credinciosul iese din marile structuri religioase de pe pământ, pentru a se plasa pe un teren al lepădării și al ocării (Evrei 13.13). Acest lucru va fi recunoscut în cer: el „nu va mai ieși afară”. Poate că el are puțină putere pe pământ (Apocalipsa 3.8), însă îl așteaptă un loc de onoare în cer – va fi un stâlp în templul lui Dumnezeu, un martor neschimbător cu privire la credincioșia lui Dumnezeu.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.

Luca 15.10

„Mi-am pierdut amândouă picioarele, dar L-am găsit pe Mântuitorul”

Pedro făcea vizite la spital. Pe un coridor lung a văzut o ușă puțin deschisă, a ciocănit ușor și a intrat. Tânărul care era în acel salon l-a întrebat imediat: „Sunteți creștin?”. – „Da”, a spus Pedro puțin mirat și a înaintat spre patul tânărului, „chiar acesta este motivul pentru care sunt aici și te vizitez.”

Atunci bolnavul a început să-i povestească: „Am plecat de acasă pentru a nu mai auzi de Dumnezeu. Dar, într-o seară, acest Dumnezeu de care fugeam m-a oprit. Eram cu câțiva prieteni și ne distram pe marginea șoselei, când unul dintre ei m-a împins și am căzut pe șosea. Un camion a trecut peste picioarele mele și ele mi-au fost strivite. Acum stau de ceva vreme în acest spital și am avut mai mult timp să cuget asupra vieții mele. Azi-dimineață I-am spus lui Dumnezeu: «Dacă exiști cu adevărat, atunci trimite-mi astăzi un creștin!»”.

Atunci Pedro i-a vorbit despre Isus, despre dragostea și îndurarea Lui, despre moartea și învierea Lui și despre puterea Lui de a ierta păcate. În aceeași zi, acel tânăr L-a primit prin credință pe Domnul Isus și lucrarea Lui și l-a rugat pe Pedro să ducă acest mesaj părinților săi: „Știu că vă rugați pentru mine. Mi-am pierdut amândouă picioarele, dar am găsit mântuirea în Isus Hristos”.

„Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca gunoaie, ca să-L câștig pe Hristos” (Filipeni 3.8).

Citirea Bibliei: Geneza 4.1-16 · 1 Petru 2.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ GESTIONĂM NEÎNȚELEGERILE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9)

Uneori cea mai bună cale pentru rezolvarea unei neînțelegeri este să-ți iei o pauză pentru reflecție, chiar dacă este temporară. Când sunt afectate emoțiile, ai nevoie de timp ca să gândești limpede. Și Dumnezeu poate folosi acest timp de separare spre slava Sa, la fel ca în cazul misionarilor Pavel și Barnaba. Pentru că ei s-au despărțit, evanghelia a fost predicată în și mai multe cetăți. Dar atunci când separarea este cea mai bună opțiune, trebuie să cădeți de acord asupra perioadei. În unele prietenii, este posibil ca una dintre persoane să părăsească relația. Însă o astfel de situație trebuie gestionată cu dragoste și înțelepciune, înțelegând că toți avem de învățat din greșeli și că putem crește prin ele.

Mai târziu, apostolul Pavel a scris: „Ia pe Marcu, şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:11). Așadar, când înțelegi că ai greșit, trebuie să recunoști! Pentru un lider singur și concentrat așa cum era Pavel, asta a necesitat smerenie. Într-adevăr, este o încurajare pentru noi să știm că o persoană atât de credincioasă și de strălucită cum era Pavel și-a putut regândi poziția și a putut ajunge la o concluzie diferită. Greșelile pot fi grave; dar nu sunt la fel de grave precum mândria care caută să le apere și să le perpetueze. Pe de altă parte, tu trebuie să înveți să-ți exprimi dezacordul fără să fii dezagreabil.

E demn de notat faptul că nicăieri în Scriptură nu găsim vreun moment în care Pavel să fi vorbit public despre neînțelegerea lor. Atât Pavel, cât și Barnaba s-au concentrat pe propriile lor misiuni. Singurul comportament pe care ai puterea să-l schimbi este al tău. Și acesta este versetul din Biblie care ar trebui să te motiveze (Efeseni 4:15): „credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 38: 1-23

În capitolele 38 şi 39 intră în scenă un personaj înspăimântător, cunoscut deja din profeţie sub numele de Asirianul. El poartă aici numele de Gog, iar stăpânirea lui se întinde asupra Magogului, vechea ţară a sciţilor, la nord de Marea Neagră, un popor considerat altădată deosebit de barbar (comp. cu Coloseni 3.11). Gog este prinţul Roşului, al Meşecului şi al Tubalului (vezi Geneza 10.2), nume după care putem recunoaşte, respectiv, Rusia, Moscova şi Tobolsk, capitala Siberiei.

În fruntea unei formidabile coaliţii de popoare asiatice, acest comandant mai înspăimântător decât Attila sau decât oricare alt cuceritor din istorie, se va năpusti ca o furtună asupra ţării lui Israel, ca s-o ia în stăpânire. Dar Dumnezeu va interveni direct din ceruri pentru a-i nimici (v. 22), şi multe dintre aceste naţiuni şi rase diferite se vor distruge una pe alta (v. 21).

Este nevoie adesea de foarte puţin pentru ca prietenii de ieri să se transforme în duşmani înverşunaţi. În acelaşi fel au fost odinioară salvaţi şi Iosafat şi poporul său, Iuda (2 Cronici 20.23).

Dragi prieteni, Cel care împlineşte asemenea izbăviri va putea fi oare prins sau depăşit de pericolele care ne ameninţă? Să‑L lăsăm întotdeauna pe El să lucreze de fiecare dată când ne temem de atacul vrăjmaşului.

8 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ne ridicăm și să ne suim la Betel; și voi face acolo un altar Dumnezeului care mi-a răspuns în ziua strâmtorării mele și care a fost cu mine pe drumul pe care am umblat.

Geneza 35.3

În versetul de mai sus vedem două lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Iacov și pe care El le face și pentru noi.

Primul lucru a fost că El i-a răspuns lui Iacov în ziua strâmtorării sale. El S-a îngrijit de Iacov în toate momentele dificile de după plecarea lui de acasă. Dumnezeu a văzut cum Iacov fusese înșelat de unchiul său, Laban, cu privire la Leea și la Rahela. A văzut cum Laban i-a schimbat plata de zece ori (Geneza 31.41). A văzut cum Esau a ieșit să-l întâmpine cu patru sute de oameni și cum Iacov s-a temut pentru viața sa. A văzut toate acestea și l-a ajutat, în timp ce Iacov a trebuit să învețe multe lecții. Domnul ne răspunde și nouă, în ziua strâmtorării noastre. Poate că nu ne va scoate din situația dificilă, însă ne va sprijini prin toate împrejurările care ne tulbură.

Al doilea lucru a fost că Dumnezeu a rămas cu Iacov pe drumul pe care acesta a umblat. De la Beer-Șeba la Padan-Aram, apoi la Sihem și, în cele din urmă, până la Hebron, în Canaan, Dumnezeu a fost cu el. Și noi am găsit cu toții mângâiere în cuvintele din Evrei 13.5: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”. Și, de asemenea, în ultimele cuvinte ale Domnului Isus din Evanghelia după Matei: „Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20).

Vedem apoi răspunsul lui Iacov. El vorbește despre zidirea unui altar, iar altarele, în cartea Geneza, vorbesc în special despre comuniune și închinare, lucruri pe care Tatăl nostru le dorește (Ioan 4.23). Vedem, de asemenea, dorința lui Iacov de a se sui la Betel, care înseamnă „casa lui Dumnezeu” și care nouă ne vorbește despre strângerea colectivă a celor ai Săi. „Nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum obișnuiesc unii, ci încurajându-ne, și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua” (Evrei 10.25).

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ascultă sfaturile și primește învățătura, ca să fii înțelept pe viitor.

Proverbe 19.20

Ascultă sfatul

În viață să spui „nu” cu politețe și cu prudență.

Când vrei să fii încurajat, încurajează-i pe alții.

O ceartă este cel mai lung drum între două puncte de vedere. De aceea, evită cearta!

Nu uita că mânia aprinsă a stins multe prietenii.

Dacă ești nervos, nu-ți descărca nervii pe alții.

Dacă dai cuiva ceva, nu aștepta ca și acesta să facă la fel.

Când Dumnezeu îți pune în brațe o greutate, atunci, cu siguranță, mâna Lui te sprijină.

Când crezi că nu ai pe cineva căruia să-i vorbești despre problemele și suferința ta, să știi că Dumnezeu este mereu prezent și mereu disponibil.

Fii răbdător cu greșelile altora; și ei trebuie să aibă răbdare cu ale tale.

Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci.

Poartă-te în așa fel ziua, încât să poți dormi liniștit noaptea.

Citirea Bibliei: Geneza 3.14-24 · 1 Petru 1.17-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ GESTIONĂM NEÎNȚELEGERILE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel socotea că nu este bine…” (Faptele Apostolilor 15:37-38).

Apostolii Pavel și Barnaba formau o echipă misionară genială. În prima lor călătorie, li s-a alăturat un tânăr pe nume Ioan Marcu. Dar se pare că acestuia i s-a făcut dor de casă și s-a întors la Ierusalim. În cea de-a doua călătorie a lor, Barnaba a vrut să-l ia din nou pe Ioan Marcu, însă Pavel n-a mai fost de acord. „Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, Pavel şi-a ales pe Sila” (Faptele Apostolilor 15:39-40).

Îți poți imagina așa ceva? Doi titani ai credinței nu au putut ajunge la un numitor comun în această problemă! Da, se întâmplă și la case mari, dar asta nu înseamnă că trebuie să încurajăm acest lucru. Pavel era genul de om extrem de strict, care nu accepta absurditățile. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii” era genul de om răbdător și iubitor, care credea în împăcare și care refuza să șteargă pe cineva de pe lista sa.

Există două lecții prețioase, în această povestire, legate de gestionarea neînțelegerilor.

1) Când este vorba de prieteni sau de membrii familiei, toți avem puncte nevralgice. Puțini sunt liderii care au discernământul de-a vedea dincolo de legătura de sânge și de a-și îndrepta atenția spre ce este cel mai bine pentru lucrare. Prin urmare, au avut și au parte, deseori, de suferințe.

2) Uneori ai nevoie de o a treia persoană, înțeleaptă și de încredere, care să ajute la rezolvarea problemei.

Când vine vorba de necazuri în biserică, Domnul Isus a trasat linii clare.

Mai întâi, trebuie să ai o întâlnire privată, unu la unu și să confrunți problema.

În al doilea rând, dacă lucrul acesta nu dă rezultate, trebuie să iei o persoană sau două cu tine și să te străduiești ca împreună cu ei s-o rezolvi.

În al treilea rând, dacă nici una dintre metode nu dă rezultate, tu trebuie să aduci problema în fața bisericii lui Hristos (vezi Matei 18:15-18).

Aceasta este modalitatea biblică de a te confrunta cu neînțelegerile și trebuie să fie și modalitatea noastră.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 37: 15-28

Sub domnia lui Roboam, cele zece seminţii, avându–l în frunte pe Efraim, se despărţiseră de Iuda şi de Beniamin, ca urmare a necredincioşiei lui Solomon. Şi niciodată de atunci nu a mai fost reparată această ruptură. Totuşi, acest lucru se va întâmpla când va apărea domnia lui Hristos, iar Ezechiel o anunţă prin cele două toiege care, în mâna lui, nu au mai format decât unul singur (comp. cu Ieremia 3.18). Domnul arată că, fără să aştepte acest moment, unitatea poporului Său nu încetează să fie în gândurile Sale. Şi la fel profeţii, apoi apostolii, nici ei n-au pierdut niciodată din vedere unitatea celor douăsprezece seminţii (1 Împăraţi 18.31; Fapte 26.7; Iacov 1.1).

La fel este şi cu Biserica Domnului Isus. Din vina oamenilor, unitatea ei nu este vizibilă, dar ea există în ochii Lui şi noi nu trebuie să uităm niciodată aceasta. În mijlocul întregii confuzii şi a diviziunilor din creştinătate, ce mângâietor este să ne gândim că nu există decât o singură Biserică adevărată, alcătuită din toţi credincioşii! „Este un singur trup”, după cum este şi „un singur Domn”: Hristos, Căruia David Îi este aici o imagine (Efeseni 4.4,5; 1 Corinteni 12.5,12).

„Un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi şi nu vor mai fi despărţiţi” (v. 22). „David, robul Meu, va fi împărat peste ei. Şi toţi vor avea un singur pastor” (v. 24; comp. cu Ioan 10.16).

7 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine … Nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său … Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine … Întărește-te în harul care este în Hristos Isus … Străduiește-te să te prezinți pe tine însuți lui Dumnezeu aprobat … Fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată … Vestește Cuvântul … Mustră, ceartă, încurajează cu toată îndelunga-răbdare și învățătura … Fii treaz în toate, suferă răul, fă lucrare de evanghelist, împlinește-ți deplin slujba.

2 Timotei 1.6,8,13; 2.1,15,22; 4.2,5

Timotei (6) – Cu totul pregătit

Acestea sunt câteva dintre multele îndemnuri pe care Pavel i le scrie lui Timotei în această ultimă epistolă a sa. Pavel era din nou în închisoare la Roma, de data aceasta așteptând execuția, pe care o numește „timpul plecării mele”. Omenește vorbind, starea de lucruri era tristă. Timotei era descurajat, știind (cum și Pavel știa) că toți cei din Asia (provincie a cărei capitală era Efesul, unde amândoi lucraseră împreună) îl părăsiseră și pe apostol și adevărul pe care acesta îl vestise cu atâta credincioșie. Pavel însă nu îi dă doar îndemnuri, ci îl încurajează pe Timotei și îi dă porunci clare cu privire la ceea ce avea de făcut într-un astfel de timp de faliment. Toate aceste îndemnuri, încurajări și porunci ne sunt adresate și nouă astăzi.

Pavel dorea mult ca Timotei să fie alături de el. De cinci ori exprimă el acest lucru în epistola sa. Însă, mai presus de toate, lucrarea trebuia să continue. Dumnezeu rămâne întotdeauna credincios, pentru că El nu Se poate tăgădui pe Sine. Prin urmare, Pavel îi spune lui Timotei să încredințeze lucrurile pe care le auzise de la el în prezența multor martori către oameni credincioși, care să fie în stare să-i învețe și pe alții. De asemenea, depărtarea de orice fărădelege era de o importanță vitală.

Fie ca și noi să luăm seama cu atenție la aceste instrucțiuni ale lui Dumnezeu din această epistolă, care prezintă atât de clar starea în care trăim astăzi! Dumnezeu caută oameni maturi, cunoscători ai Scripturii, cu totul pregătiți pentru orice lucrare bună.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că puterea este a lui Dumnezeu.

Psalmul 62.11

„Trebuie să stăm de vorbă”

Când s-a dezlănțuit uraganul Charles în Florida (SUA), multe panouri publicitare din zonă au fost distruse. În mijlocul furtunii, un panou publicitar a rezistat totuși vântului ce bătea cu o viteză de peste 200 de kilometri pe oră. El era în picioare, dar mesajul publicitar fusese rupt. Pe panou, cineva a scris atunci un îndemn creștin. A doua zi, când soarele răsărea peste șoseaua ce ducea spre Ontario, pe panou se puteau citi cuvintele: „We need to talk! God”, adică Dumnezeu ne spune: „Trebuie să stăm de vorbă!”.

Dumnezeu le vorbește oamenilor când într-un fel, când într-altul. Deoarece oamenii sunt indiferenți și continuă să meargă pe căile rătăcite ale păcatului, Dumnezeu trebuie să intervină mai energic, așa cum s-a întâmplat în Florida. Uneori trebuie să fim scuturați, pentru a înțelege mai bine glasul lui Dumnezeu. Prin fiecare întâmplare din viața națiunii sau a fiecăruia în parte, tineri și vârstnici, Dumnezeu vrea să ne spună: „Trebuie să stăm de vorbă!”.

Să nu ne ascundem capul în nisip ca struțul, ci să ne deschidem urechile și inima la vorbirea lui Dumnezeu! El dorește să ne ducă la adevărata viață, o viață trăită pentru veșnicie. Din partea lui Dumnezeu avem totul pe deplin. Mântuitorul a adus lumii o mare mântuire. Beneficiarii sunt toți cei care o primesc în dar.

Citirea Bibliei: Geneza 3.1-13 · 1 Petru 1.8-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Astfel credinţa vine în urma auzirii…” (Romani 10:17).

Poate ai dubii în ce privește propriile tale abilități, dar să nu te îndoiești niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința Sa de a le împlini. David a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a așezat la nivelul Numelui Său este Cuvântul Său. Deci umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării. Îndoiala își are adesea originea în tendința noastră de a ne bizui pe forțele proprii. Încrederea în sine este un concept susținut cu „surle și trâmbițe” de societate; ea ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități.

Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun…” (Proverbele 28:26). Se spune că versetul central al Bibliei este acesta: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, încrede-te în Dumnezeu și în Cuvântul Său, nu în propria-ți persoană, sau în oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare? Îți pui sub semnul întrebării abilitatea de a te ocupa de cariera ta? Îți pui la îndoială capacitatea de a stabili relații sănătoase? În ciuda faptului că a trăit cu Domnul Isus aproape trei ani și a auzit promisiunea Sa că va învia dintre cei morți, apostolul Toma a spus: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25). I-a întors Domnul Isus spatele lui Toma, din cauza necredinței sale? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră, care se îndoiește! Domnul Isus S-a arătat în trup lui Toma și a pus capăt tuturor îndoielilor lui. Și pe măsură ce citești Cuvântul Său și cauți fața Sa, El va lămuri și îndoielile și slăbiciunile tale.

Când vei înceta să mai trăiești în lumea „simțurilor” și vei învăța să „umbli prin credință,” îndoielile tale vor începe să dispară (vezi 2 Corinteni 5:7).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 37: 1-14

Acest capitol extraordinar îl completează pe cel precedent, arătându-ne de astă dată cum Domnul dă o viaţă nouă întregului Său popor restaurat. Aşa cum arată versetele 11-14, această viziune deosebit de emoţionantă se aplică la învierea naţională a lui Israel (după răpirea Bisericii). În prezent, întoarcerea evreilor în Palestina pare să fie un preludiu al acesteia. La cuvântul profetului, oasele s–au apropiat unele de altele, tendoanele, carnea şi pielea le–au acoperit, însă starea lor de a fi moarte nu s–a schimbat. Este o trezire naţională care nu poate fi comparată cu trezirea spirituală pe care o va cunoaşte ulterior poporul, în zorii Împărăţiei lui Hristos. Într–adevăr, pentru a da viaţă, Duhul lui Dumnezeu trebuie să intervină; şi El o va face atunci, trezind conştiinţa şi afecţiunile acestui popor (Psalmul 104.30).

Completa neputinţă a omului a fost pusă în evidenţă prin întrebarea adresată profetului în versetul 3. În aceste oase nu era nici putere, nici viaţă. Dar toate acestea fac să se arate tocmai puterea lui Dumnezeu „care dă viaţă celor morţi şi care cheamă cele care nu sunt ca şi cum ar fi” (Romani 4.17).

Cu cât mai minunată este de aceea lucrarea pe care El a făcut–o în noi! Odinioară morţi în păcatele noastre, noi am fost înviaţi împreună cu Hristos (Efeseni 2.5; Coloseni 2.13; Ioan 5.21).

5 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Răbdați disciplinarea, Dumnezeu Se poartă cu voi ca față de niște fii.

Evrei 12.7

Disciplinarea (3)

Când îl vedem pe un copil preaiubit al lui Dumnezeu sau pe un slujitor al lui Hristos cum sunt chemați să treacă prin perioade lungi de suferință intensă, ne întrebăm de ce se întâmplă așa. Și poate că și cel care suferă se întreabă acest lucru și, uneori, este descurajat sub greutatea suferinței îndelungate. Poate fi numită aceasta dragoste divină? Poate fi ea expresia grijii Tatălui? Răspunsul strălucit și hotărât al credinței este: «Da! Aceasta este dragoste adevărată și nimic altceva decât dragoste. N-aș dori altceva pentru nimic în lume. Știu că această suferință trecătoare lucrează o binecuvântare veșnică. Știu că Tatăl meu iubitor m-a pus în acest cuptor pentru a mă curăți de orice zgură și pentru a mă face asemenea chipului Fiului Său. Știu că dragostea divină va face întotdeauna ceea ce este mai bun pentru mine; prin urmare, această suferință intensă este cel mai bun lucru pentru mine. Bineînțeles că simt această suferință, căci nu sunt de piatră. Tatăl Meu dorește ca eu s-o simt, așa cum mama dorește ca gustul medicamentului să fie simțit și ca el să-și facă efectul. Însă Îl binecuvântez cu toată inima mea, căci harul Său strălucește în faptul minunat că El Însuși Se ocupă de mine, în felul acesta, pentru a corecta ceea ce vede a fi greșit în mine. Îl laud pentru că m-a pus în cuptor; și cum aș putea să nu-L laud, când Îl văd pe El Însuși, în har infinit și în răbdare perfectă, stând la gura cuptorului și veghind asupra întregului proces, pentru a mă scoate atunci când lucrarea este făcută?».

Iubite cititor creștin, acesta este modul potrivit pentru a trece prin orice fel de disciplinare, fie ea durere trupească, durere a sufletului, pierdere materială sau presiune a împrejurărilor: Trebuie să vedem în toate mâna lui Dumnezeu, să simțim dragostea inimii Tatălui și să recunoaștem scopul divin din ele! Acest lucru ne va da putința să-I dăm dreptate lui Dumnezeu, să-L glorificăm în cuptorul suferinței și să înlăturăm orice murmur și orice gând de răzvrătire. Astfel, inimile noastre vor fi pline de pace, iar gurile noastre, pline de laudă.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-am bucurat în calea mărturiilor Tale, ca de toate bogățiile.

Psalmul 119.14

Porsche 911

Designerul legendarei mașini sport Porsche 911, Ferdinand Alexander Porsche, a murit pe 5 aprilie 2012. Modelul actual este încă foarte asemănător cu primul model al mașinii sport proiectate acum aproape 50 de ani. Primul model a fost atât de „perfect”, încât eventuale modificări fundamentale de design nu sunt necesare sau dorite până astăzi.

Există o carte care este absolut perfectă de 1900 de ani. Oamenii au încercat mereu să o schimbe, să o adapteze la situația actuală, dar nu a funcționat! „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece nicidecum” (Matei 24.35). Și, în ciuda vârstei sale, nu și-a pierdut vitalitatea. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri” (Evrei 4.12).

Există mașini care „supraviețuiesc” o perioadă lungă de timp fără prea multe schimbări. Biblia va „supraviețui” timpului și va fi valabilă și în eternitate.

Suntem noi cu adevărat conștienți de cât de prețioasă este această comoară?

Doamne-al Tău Cuvânt e veșnic,

Minunat, atotputernic …

Adevărul Tău ne-ndreaptă,

viața pe cărarea dreaptă,

Iar credința și iubirea

pe «ce-i scris» ‘și-au temelia.

—E. G. Woltersdorf

Citirea Bibliei: Geneza 2.1-14 · Proverbe 31.21-31

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTREBĂRI CARE CER UN RĂSPUNS (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)

A treia întrebare delicată la care încercăm să răspundem este: „Cum putem crede Biblia, dacă a fost scrisă de oameni?” Răspuns: Tu scrii scrisoarea sau stiloul? Stiloul este doar instrumentul pe care îl folosești. În același fel, Dumnezeu s-a folosit de oameni ca de niște instrumente pentru a-Și scrie „scrisoarea” adresată omenirii.

Isaac Newton a scris: „Găsesc mai multe dovezi de autenticitate în Biblie decât în orice istorie profană.” Billy Graham a spus despre Sfânta Scriptură: „Dacă nu aș crede că Biblia și Evanghelia lui Isus Hristos conțin răspunsul la problemele complicate ale lumii, m-aș întoarce la fermă și la viața de la țară pe care o iubesc și mi-aș petrece zilele într-o solitudine plină de pace.”

Există un motiv pentru care Abraham Lincoln a spus: „Eu cred că Biblia este cel mai bun dar pe care L-a oferit vreodată Dumnezeu, omului.” Apologetul creștin Josh McDowell a spus: „Iată tabloul: 1500 de ani, 60 de generații, 40 de autori, diferite domenii ale vieții, locuri diferite, momente diferite, stări de spirit diferite, continente diferite, trei limbi, scrieri despre sute de subiecte controversate. Cu toate acestea, când sunt puse laolaltă, există o armonie perfectă de la început până la sfârșit. Nu există nicio altă carte în istorie care să se poată măcar compara cu unicitatea acestei continuități!”

Tu poți crede Biblia deoarece: profețiile sale s-au împlinit, promisiunile sale au trecut testul timpului și principiile sale de viață funcționează cu adevărat și astăzi. Știi de ce a fost scrisă Biblia? Apostolul Ioan ne oferă răspunsul: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 36: 1-15

Capitolul 35 este rezervat în întregime unei profeţii împotriva descendenţilor lui Esau, iar aceasta deoarece, între vecinii lui Israel, Edom fusese unul deosebit de vinovat (v. 5). În toată bucuria răutăcioasă a inimii lor, ei gândeau să profite de pustiirea Israelului, pentru a-i lua teritoriul în stăpânire (cap. 35.10). Dar Domnul era acolo şi veghea. Nu afirmase El chiar înainte de naşterea lui Esau: „Un popor va fi mai tare decât celălalt popor şi cel mai mare va sluji celui mai mic” (Geneza 25.23)? Şi El nu Se răzgândeşte niciodată.

Edomul batjocorise „înălţimile” sau dealurile „eterne”, numite astfel de Însuşi Dumnezeu în cele două binecuvântări ale lui Iosif (v. 2; Geneza 49.26; Deuteronom 33.15). Aceşti munţi şi aceste dealuri purtaseră „batjocura naţiunilor” (v. 6), pentru că, potrivit obiceiului păgân, popoarele necredincioase aşezaseră acolo înălţimi încă din zilele lui Solomon (1 Împăraţi 11.7). Acum, Domnul găseşte plăcere să umple de roade aceşti munţi (comp. cu Psalmul 72.16). Asemeni celor necredincioşi altădată, şi vrăjmaşii spuseseră despre această ţară că îşi mănâncă locuitorii (v. 13; Numeri 13.33). Dumnezeu însă nu va mai permite niciunei naţiuni să insulte şi să acopere cu batjocuri moştenirea poporului Său; nu vor mai fi „luaţi pe buza limbii vorbăreţilor şi de batjocura poporului” (v. 3).

4 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Răbdați disciplinarea, Dumnezeu Se poartă cu voi ca față de niște fii.

Evrei 12.7

Disciplinarea (2)

Aceste trei atitudini distincte de inimă sunt un frumos răspuns la disciplinarea divină, anume: supunerea, liniștea și bucuria. Când voința este zdrobită, poate exista supunere; când înțelegerea este luminată cu privire la scopul disciplinării, poate exista liniște; iar când afecțiunile sunt aprinse de dragostea inimii Tatălui, poate exista bucurie. Și astfel putem merge înainte cu inimile fericite, pentru a avea un seceriș bogat al rodului dătător de pace al dreptății, spre lauda Celui care, în marea Sa dragoste, Se îngrijește de noi și lucrează față de noi în cârmuire sfântă, concentrându-Și grija asupra fiecărui copil al Său, ca și cum ar fi singurul de care ar trebui să Se îngrijească.

Ce minunat este acest lucru! Ce mult ne ajută el în toate încercările și dificultățile noastre! Suntem în mâinile Celui care ne iubește infinit, a Cărui înțelepciune nu greșește niciodată, a Cărui putere este perfectă și ale Cărui resurse sunt inepuizabile! De ce să fim descurajați? Dacă ne disciplinează, este pentru că ne iubește și caută binele nostru real. Poate considerăm disciplinarea o pricină de întristare. Poate ne întrebăm câteodată cum se poate ca dragostea divină să aducă asupra noastră durere și boală. Trebuie să ne amintim însă că dragostea divină este înțeleaptă și credincioasă și că, dacă aduce durere, boală sau suferință, o face doar pentru folosul și pentru binecuvântarea noastră. Nu trebuie să judecăm dragostea după forma pe care o ia. Să privim la o mamă care îi dă un medicament copilului ei, pe care îl iubește ca pe sufletul ei. Ea știe prea bine că medicamentul îi va produce copilului amărăciune și suferință, însă i-l dă fără să ezite, deși inima ei simte profund suferința copilului. Însă știe că medicamentul este absolut necesar și că, omenește vorbind, viața copilului depinde de el. Ea este conștientă că, prin acele puține momente de suferință și de durere, medicamentul, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, îi va reda sănătatea prețiosului ei copil. Astfel, în timp ce copilul este ocupat doar cu suferința trecătoare, mama se gândește la un bine mai mare. Dacă micuțul ei ar putea gândi ca ea, medicamentul n-ar mai fi atât de greu de luat.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și prin El să împace toate lucrurile cu Sine, atât lucrurile de pe pământ, cât și lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.

Coloseni 1.20

Cel mai uimitor pod

Podurile sunt uneori construcții impunătoare. Unele sunt deosebit de înalte, precum Podul Siduhe din China (472 de metri), altele deosebit de lungi, precum Podul Danyang-Kunshan din China (165 de kilometri). Și altele sunt deosebit de faimoase, cum ar fi Podul Golden Gate de lângă San Francisco.

Oamenii pot construi poduri. Dar ar fi bine dacă ar face acest lucru și în sens figurat, și anume, dacă ar „construi poduri” pentru a depăși sau pentru a pune capăt unui obstacol în relația lor cu o altă persoană.

Cel mai lung, cel mai înalt, cel mai minunat, cel mai scump pod care a fost construit vreodată în acest sens nu se află pe acest pământ. Nu, pentru că este vorba despre podul pe care Dumnezeu l-a construit pentru noi, oamenii, oferindu-L pe propriul Său Fiu, pentru ca noi, care altfel nu am fi ajuns niciodată la Dumnezeu, să putem deveni copiii Săi! Noi nu ne-am fi recunoscut niciodată starea pierdută, dacă El nu ar fi venit pe pământ.

Acesta este cel mai uimitor pod pe care l-a văzut vreodată omenirea.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Citirea Bibliei: Geneza 1.20-31 · Proverbe 31.10-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTREBĂRI CARE CER UN RĂSPUNS (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

O a doua întrebare sensibilă care necesită un răspuns este: „Nu-i așa că biserica este plină de ipocriți”?

Cuvântul ipocrit provine din cuvântul grecesc pentru „actor.” Ipocrizia este „practica de a simula credințe, atitudini favorabile, sentimente sau virtuți, pe care persoana nu le are.” Cu alte cuvinte, ipocrizia înseamnă prefăcătorie și falsitate. Adevărata biserică a lui Isus Hristos este alcătuită din credincioși adevărați; ipocriții sunt „prefăcuții” care stau printre oamenii lui Dumnezeu. Chiar și Domnul Isus a avut unul printre cei doisprezece ucenici ai Săi: pe Iuda.

Dar, să fim cinstiți: există și oameni care au părăsit biserica din cauza ipocriziei. Se pare că în biserică există și destui actori (mai ceva ca la Hollywood!) Ipocrizia atinge cote înalte în biserica modernă – dar fii cu mare băgare de seamă să n-o judeci. Pentru că există acea zicală care spune: „creștinii nu sunt perfecți, ei sunt doar iertați!” Înainte de a te apuca să faci judecăți în privința oamenilor care fac greșeli și care se luptă cu slăbiciuni, citește aceste cuvinte: „Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:1-4).

Așadar, nu te îngrijora cu privire la ipocriții din biserică; Dumnezeu îi va cerne, separând „grâul” de „neghină” (vezi Matei 13:30); tu – ai grijă să nu te molipsești!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 34: 17-31

Domnul denunţă cu severitate egoismul oilor puternice şi grase, promiţând că va remedia pagubele făcute celor mici şi slabe. Apoi Îl desemnează ~ şi înţelegem cu câtă satisfacţie şi cu câtă dragoste ~ pe Păstorul pe care-L va ridica: pe Robul Său, David. Prin acest păstor credincios al turmei tatălui său şi apoi al turmei lui Israel (1 Samuel 17.34,35; 2 Samuel 5.2), Dumnezeu vrea să ne vorbească despre Preaiubitul Lui. „Eu sunt Păstorul cel bun”, va spune Domnul Isus, în contrast cu toţi păstorii cei răi despre care vorbeşte începutul acestui capitol. El a fost plin de compasiune faţă de mulţimile „necăjite şi risipite ca nişte oi fără pastor”, ale lui Israel (Matei 9.36).

Ceea ce-L caracterizează pe Păstorul cel bun este că-Şi dă viaţa pentru oile Sale (Ioan 10.11). Aceasta este dovada supremă a bunătăţii Sale, care întrece toate îngrijirile enumerate în acest capitol. „Eu le cunosc pe ale Mele şi sunt cunoscut de ale Mele” (Ioan 10.14) adaugă Domnul, cuvânt pe care îl putem asemăna cu cel din versetul 30 şi din versetul 31! Să ascultăm încă o dată această expresie mişcătoare: „oile Mele, turma păşunii Mele” (comp. cu Psalmul 100.3). În capitolul 36.38 vom întâlni şi alte expresii: „turme de oameni, turma cea sfântă, turma Ierusalimului”.

3 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar și unii dintre filosofii epicurieni și stoici i se împotriveau. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună vorbărețul acesta?”. Și alții: „Pare că este vestitor al unor zei străini”, pentru că le vestea evanghelia lui Isus și învierea.

Fapte 17.18

Cu toate că acești filosofi gândeau că aveau o cunoaștere deosebit de întinsă, nu cunoșteau nimic despre cele două subiecte ale învățăturii lui Pavel: Isus și învierea.

Cât de recunoscători trebuie să fim pentru faptul că am fost binecuvântați cu adevărata lumină cu privire la Isus și la înviere! În Isus avem binecuvântarea pentru sufletele noastre astăzi, iar învierea ne vorbește despre binecuvântarea care aparține de lumea viitoare, fiindcă învierea Sa a inaugurat o nouă ordine de lucruri, aflată dincolo de puterea morții. Noi Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru, care, în dragostea Lui, S-a dat pe Sine pentru noi la cruce. L-am primit ca Mântuitor al nostru, L-am recunoscut ca Domn și avem cunoașterea sigură a faptului că problema păcatelor noastre a fost rezolvată pentru totdeauna.

Nu numai că experimentăm binecuvântarea care ne aparține prin Domnul nostru Isus Hristos, ci Îl cunoaștem și pe Binecuvântător – pe Isus. Și acesta este un rod al învierii Sale, căci cum am fi putut să-L cunoaștem, dacă El n-ar fi înviat dintre cei morți? Poate am fi cunoscut lucruri despre El, însă acum Îl cunoaștem ca Obiect al afecțiunilor noastre, ceea ce constituie o dovadă clară că El a înviat. Avem lumină și putere prin Duhul cu privire la o sferă spirituală, cerească și eternă, în care va intra fiecare credincios la venirea Domnului. În timp ce așteptăm să intrăm în această sferă, ne bucurăm de ea în sufletele noastre încă de pe acum. Ce ființe privilegiate suntem! Fiindcă am crezut în Isus și în înviere, putem întoarce spatele la înțelepciunea lumii acesteia, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu.

G. Davison

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El!

Matei 27.42

Cuvintele oamenilor au străpuns ca săgețile (5)

Batjocura conducătorilor poporului nu a luat sfârșit, pentru că ei au mai avut ceva de spus: „Dacă este El Împăratul lui Israel”. Acesta a fost motivul învinovățirii aduse de ei când dregătorul roman a vrut să-L lase liber. Și deasupra crucii au fost scrise cuvintele: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor”. Acum parcă ar fi spus: Vei fi Împăratul, dacă vei face ce vrem noi! Deci: Coboară! Dovedește-ne, și Te vom recunoaște ca Împărat! Ce fel de împărat ar fi acela care ar face ce îi dictează alții?

Cu alte cuvinte, ei au spus: Fă o minune, și atunci vom crede. Punctul de pornire al credinței lor trebuia să fie ceva vizibil, evident. Dar credința despre care vorbește Biblia este tocmai contrariul: ea este o „convingere cu privire la lucrurile care nu se văd” (Evrei 11.1). Credința biblică se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu și recunoaște că Dumnezeu S-a descoperit în Isus Hristos și că învierea Sa Îl dovedește că este Fiul lui Dumnezeu. Credința biblică se încrede în Dumnezeu chiar și în lucrurile pe care nu le vede acum (Ioan 2.22).

Omul ar vrea să creadă, dar cu condiția să i se împlinească dorințele, să se facă minuni în viața lui, să aibă succes; vrea întâi să vadă și apoi să creadă. Dar Dumnezeu îi spune: Încrede-te în Mine, în Cuvântul Meu! Nu te baza pe ce este vizibil, ci pe Mine!

Citirea Bibliei: Geneza 1.1-19 · Proverbe 31.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTREBĂRI CARE CER UN RĂSPUNS (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Noi… aşteptăm… un pământ nou…” (2 Petru 3:13)

În următoarele zile vom medita la câteva întrebări sensibile care necesită răspuns corect.

Prima asemenea întrebare ar fi: „Ce părere aveți despre suferință – nu ne demonstrează ea oare că nu există un Dumnezeu iubitor?” Adam a fost pus în fața unei alegeri: să asculte de Dumnezeu sau să nu-L asculte. El a ales neascultarea și Dumnezeu a zis: „blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale” (Geneza 3:17).

Să reținem cuvântul „trudă.” Acum gândește-te câți oameni trăiesc cu boli precum Alzheimer, Parkinson, cancer, scleroză multiplă, boli de inimă, emfizeme și alte boli istovitoare. Putem noi spune că Dumnezeu a eșuat când a creat omul? Nu! Dar din nefericire, mulți oameni folosesc problema suferinței ca pe o scuză pentru a respinge orice idee despre Dumnezeu, când existența ei este exact motivul pentru care trebuie să credem în El. La început, Dumnezeu a creat oameni desăvârșiți, care au trăit într-o lume perfectă și lipsită de suferință – era raiul pe pământ. Dar când a intrat păcatul în lume, moartea și suferința au venit odată cu el.

Care este răspunsul suprem la această întrebare? Îl găsim în Biblie: „Dar noi… aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi… în pace” (2 Petru 3:13-14). Suferința a atins apogeul atunci când Domnul Isus a spus: „S-a isprăvit!” Aceste cuvinte înseamnă „plătit integral.” Adică, atunci când Îl accepți pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău, poți fi sigur că vei ajunge în cer după ce mori și vei trăi pe un pământ glorios, făcut din nou, fără păcat și fără suferință. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Iar dacă nu ești sigur că lucrul acesta este adevărat și pentru tine, pune-ți încrederea în Domnul Isus, astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 34: 1-16

Acest capitol îi condamnă în modul cel mai sever pe păstorii cei răi (regi, căpetenii şi mai-mari ai poporului). Aceştia nu numai că nu au îngrijit de oile slabe, bolnave, rănite sau rătăcite, ci ei înşişi s-au îngrăşat pe socoteala turmei lui Israel. Fără teamă de Dumnezeu şi fără dragoste pentru popor, ei s-au comportat ca şi cum le-ar fi aparţinut, „domnind peste cei care le-au căzut la sorţi”, în loc să fie „modele pentru turmă” (citiţi 1 Petru 5.2‑4).

În faţa acestei slăbiciuni totale, Domnul a decis să Se ocupe El Însuşi de oile Sale: „Iată, Eu Însumi, chiar Eu voi căuta oile Mele” (v. 11). Şi recunoaştem dragostea minunată a „Păstorului lui Israel” (Psalmul 80.1), accentuată prin contrast cu răutatea păstorilor celor răi. El promite că rămâne în mijlocul oilor Sale, că le va „scăpa”, că le va „aduna”, că le va duce „lângă râuri”, „într-o păşune grasă”, şi că le va face „să se odihnească în staul bun” (v. 13,14; comp. cu Psalmul 23). Cea pierdută va fi căutată, cea rătăcită va fi adusă înapoi în staul, cea rănită va fi îngrijită, iar cea bolnavă va fi întărită. Este vorba despre strângerea finală şi despre binecuvântarea lui Israel. Dar totodată, ce preţioasă imagine avem aici cu privire la grija plină de tandreţe a Domnului faţă de fiecare dintre răscumpăraţii Săi (citiţi 1 Petru 5.7)!

2 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe și nicidecum nu-i voi șterge numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.

Apocalipsa 3.5

Promisiunile făcute biruitorilor (9) – Numele scris în cartea vieții

Domnul Isus le-a promis biruitorilor din Sardes că vor fi îmbrăcați în veșminte albe și că vor umbla cu El. Binecuvântată promisiune! Faptele și umblarea lor în separare de rău pe pământ, deși uitate de oameni și făcute probabil în secret, nu vor fi uitate de Dumnezeu (Evrei 6.10; Matei 6.4,6). Ei vor fi răsplătiți în mod public, într-o manifestare glorioasă, în scena cerească viitoare (Apocalipsa 19.8). Ce încurajare pentru inimile noastre!

Aici însă, acestor biruitori li se promite încă și mai mult: numele lor nu vor fi șterse din cartea vieții. Unii consideră că siguranța mântuirii este pusă la îndoială în acest verset. Totuși, dacă îl înțelegem așa cum trebuie, el este mai degrabă o confirmare puternică a siguranței pe care cel credincios o are în Hristos. Adunării din Sardes îi mergea numele că trăiește, însă era moartă. Cei mai mulți dintre cei care o formau erau mărturisitori fără viață, ale căror nume erau scrise în registrele adunării, pe când cei credincioși, care formau o rămășiță disprețuită, aveau numele șterse din aceste registre. Promisiunea Domnului este o confirmare a siguranței lor, nu o punere la îndoială a ei: deși autoritățile religioase le pot șterge numele din scriptele de pe pământ, Hristos nu le va șterge nicidecum numele din cartea vieții.

Și, pentru a confirma această promisiune uimitoare, Domnul Isus mai spune că El Însuși va mărturisi numele biruitorilor înaintea Tatălui Său și înaintea îngerilor. Biruitorii mărturisiseră numele lui Hristos înaintea oamenilor – aceasta este esența a ceea ce este un biruitor, după cum vedem în 1 Ioan 5.4,5 (citiți și Romani 10.9,10; Matei 10.32). Ce privilegiu scump avem să-L mărturisim pe Domnul nostru Isus Hristos aici, pe pământ!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să înțeleagă bunătățile Domnului.

Psalmul 107.43

Oamenii de știință și credința

Necredința afirmă că, dacă ești om de știință (sau dacă accepți descoperirile științei), nu poți crede ce spune Biblia. Dar, dacă analizăm cu atenție istoria științei și citim despre adevărații oameni de știință care au descoperit lucruri valoroase, vom rămâne uimiți că ei au fost creștini autentici care au crezut în Dumnezeu. De pildă, Johannes Kepler L-a recunoscut pe Dumnezeu drept „Creatorul plin de bunăvoință care a adus la viață natura din nimic”. Despre credința creștină, el a spus: „Cred numai și numai în lucrarea lui Isus Hristos. În El găsim singurul refugiu, singura mângâiere!”.

Robert Boyle nu a considerat că există vreun conflict între știință și credința sa creștină și a crezut din toată inima în Hristos ca Mântuitor și Domn al său. Boyle a scris despre „patimile, moartea, învierea și înălțarea Domnului Isus Hristos și despre multe alte lucrări minunate făcute de El în timpul vieții Sale pe pământ, pentru a întări convingerea oamenilor că El este Dumnezeu și Om”.

Sir Isaac Newton a fost unul dintre cei mai mari oameni de știință. El a spus: „Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd pământul aflat la o distanță potrivită de soare. Așa ceva nu s-a produs din întâmplare”.

Louis Pasteur credea că „știința îi aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu” și a afirmat: „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mai uimit sunt de lucrarea Creatorului”.

Citirea Bibliei: Naum 3.1-19 · Proverbe 30.24-33

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RESPONSABILITATEA UNUI TATĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Voi, părinţilor… pe copiii voştri… creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Taților, copiii voștri merită să aibă părinți care să fie modele de viață creștină înaintea lor, să îi învețe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să le arate cum să primească darul vieții veșnice. Este înțelept să stabilești această rânduială în familia ta, când îți dedici viața lui Isus Hristos.

Autorul și învățătorul de școală biblică, Gordon MacDonald, povestește despre 3 cioplitori în piatră din epoca medievală, care lucrau la un proiect de construcție, iar un trecător i-a întrebat ce fac. „Primul a răspuns că așază pietre una peste alta. Al doilea a spus că ajută la construirea unui zid. Cel de-al treilea cioplitor însă a fost cel care a dovedit o prețuire autentică a muncii sale, când a răspuns: „Ridic o catedrală măreață!”

Pune unor tătici o aceeași întrebare, despre rolul lor în familie, și probabil vei obține același contrast. Unul poate îți va spune: „Susțin o familie.” Dar un altul va vedea lucrurile diferit și va spune: „Cresc copii!” Primul își vede datoria de tată ca pe o slujbă de a pune pâine pe masă. Dar cel de-al doilea vede lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu: el participă la modelarea de vieți!”

Reuben Archer Torrey, marele teolog, misionar și învățător evanghelic american, a spus cândva: „Succesul unui om ca lider creștin nu poate fi determinat până când nu-și vede nepoții.” Taților, gândiți-vă la asta: voi nu creșteți doar fii și fiice, voi creșteți viitori tați și viitoare mame. Voi modelați astăzi viețile care mâine vor modela viețile generațiilor care vor veni. Și pentru a reuși, trebuie să vă țineți copiii strâns cu o mână, și să vă agățați de Dumnezeu cu cealaltă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 33: 21-33

Ezechiel primeşte ştirea luării Ierusalimului. Domnul îi precizase încă din prima zi a captivităţii în ce fel va fi el avertizat cu privire la aceasta (comp. v. 21,22 cu cap. 24.25-27). Acum Domnul va face ţara pustie din pricina mândriei celor rămaşi în Iudeea.

Sfârşitul capitolului (v. 30-33) este deosebit de solemn. Ne arată care a fost aprecierea pusă în dreptul cuvintelor lui Ezechiel: ele au fost considerate „o cântare foarte plăcută, un glas plăcut”. Din nefericire, nimeni nu le-a împlinit; şi fără‑ndoială că acesta este motivul pentru care profetul a rămas mut pentru un timp (v. 22); era o judecată asupra poporului, nu asupra lui, pentru că trâmbiţa unei santinele nu răsună pentru a te bucura de melodia ei: ea este un semnal de alarmă. Vai de cei care n-au ţinut seama de ea!

Nu este şi astăzi la fel? Mulţi aşa-zişi creştini par să asculte cu plăcere predicile, dar nu sunt deloc dispuşi să pună în practică ceea ce sunt învăţaţi. De unde provine aceasta? Din lipsă de sinceritate! Manifestarea exterioară nu corespunde cu adevărata stare a inimii (v. 31b). Domnul va spune despre Israel: „Pentru că poporul acesta se apropie cu gura lor şi Mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de Mine” (Isaia 29.13; Marcu 7.6).

1 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El; pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.

Evrei 12.5,6

Disciplinarea (1)

Există trei feluri de a răspunde la disciplinare.

În primul rând, o putem „disprețui”, socotind-o ca fiind ceva obișnuit, ceva ce li se întâmplă tuturor. Nu vedem mâna lui Dumnezeu în ea.

În al doilea rând, ne putem „descuraja” sub disciplinare, considerând-o ca pe ceva prea greu pentru noi, imposibil de îndurat. Nu vedem inima Tatălui în ea, nici nu recunoaștem scopul Său de har, anume acela de a ne face părtași sfințeniei Lui.

În al treilea rând, putem fi „supuși” ei, pentru a deveni deprinși prin ea. În felul acesta putem secera „rodul dătător de pace al dreptății”.

Nu trebuie să îndrăznim să „disprețuim” un lucru trimis de mâna lui Dumnezeu! Nu trebuie să ne „descurajăm” atunci când trecem printr-o încercare în care inima iubitoare a Tatălui nu va îngădui să fim apăsați peste puterile noastre, ci, odată cu încercarea, va pregăti și o cale de ieșire, ca să o putem răbda! De asemenea, El ne explică scopul disciplinării Sale și ne asigură că fiecare lovitură a nuielei Sale este o dovadă a dragostei Lui și un răspuns direct la rugăciunea lui Hristos, din Ioan 17.11, în care El ne încredințează grijii „Tatălui Sfânt”, pentru a fi păziți potrivit cu acel nume și cu tot ceea ce implică el.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei care sunt în firea păcătoasă nu pot să placă lui Dumnezeu.

Romani 8.8

Plivirea buruienilor – școala duminicală

Un bărbat îi spunea unui predicator al evangheliei că el consideră că nu este bine ca în primii ani de viață copiii să fie influențați religios prin școală duminicală și prin cursuri biblice. Nimeni nu trebuie să dirijeze gândurile copiilor într-o anumită direcție. Când vor fi destul de mari, vor putea să-și formeze ei înșiși o opinie.

Predicatorul nu a spus nimic. Puțin mai târziu l-a invitat pe acel bărbat să-i vadă grădina. Vizitatorul a găsit o grădină plină de buruieni. „Aceasta nu este o grădină; aici cresc numai buruieni!”, a exclamat el mirat. Proprietarul i-a spus: „Nu am vrut să influențez în niciun fel libertatea grădinii și am lăsat-o să se dezvolte singură și să dea la iveală ce îi place!”.

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, omul poate să dea numai „buruieni”, deoarece, de la căderea în păcat, în inima lui nu este nimic bun, ci numai rău. De aceea este necesar să le spunem oamenilor cât mai devreme posibil și să le arătăm că au nevoie de un Mântuitor.

Dar mai este ceva ce ne presează să luăm de timpuriu o decizie pentru Isus. Cu cât înaintăm în vârstă și cu cât amânăm pe mai târziu întoarcerea la Dumnezeu, cu atât inima se împietrește mai mult față de invitația Mântuitorului. Cât de îngrozitor este să tot așteptăm… până când inima se face atât de tare, încât nu mai reacționează la chemarea Lui! Fiecare om este chemat să vină astăzi la Domnul!

Citirea Bibliei: Naum 2.1-13 · Proverbe 30.11-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PUNE-ȚI FIREA PĂMÂNTEASCĂ PE ALTAR! – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul… Domnul să ne ceară socoteală…” (Iosua 22:23).

În Biblie, altarul a reprezentat un loc de jertfă sau un loc pentru arderea tămâiei.

A reprezentat jertfa adusă Domnului prin oferirea celei mai bune oi din turmă.

A reprezentat închinarea înaintea lui Dumnezeu și punerea Lui mai presus de orice lucru din viață.

A reprezentat smerenia, prin recunoașterea nevoii de Dumnezeu și a dependenței totale de El.

Însă este posibil să zidim un altar pentru „noi înșine”. Prin aceasta, noi îi luăm lui Dumnezeu locul Său de drept din viețile noastre, și începem să ne punem pe noi înșine pe primul loc. Cu alte cuvinte, zidim un altar închinat interesului propriu, promovării de sine, auto-conservării, măririi și înălțării propriei noastre persoane. De aceea Domnul Isus stabilește următorul standard pentru ucenici și este un standard înalt: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Matei 16:24). „Crucea” ta are un singur scop și anume, acela de a-ți răstigni propriul „eu”.

Apostolul Pavel scrie: „Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Să reținem cuvintele „a face să moară.” Trupul tău, sau eul tău și firea pământească, nu se va supune și nu va muri de bună voie; el trebuie răstignit în fiecare zi. Și puterea de a face lucrul acesta poate fi accesată numai petrecând timp în rugăciune cu Dumnezeu și înnoindu-ți mintea constant prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Așadar, astăzi alegerea îți aparține; pentru a zidi un altar închinat Domnului, trebuie mai întâi să-ți pui „eul” pe altar. Ești pregătit?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 33: 1-20

La începutul acestei noi diviziuni, Domnul îi reaminteşte profetului ordinele santinelei (vezi cap. 3.16): de a-l avertiza pe cel rău, de a-l îndemna să se depărteze de pe calea lui nelegiuită. Aceasta este şi misiunea fiecărui răscumpărat al Domnului, deoarece el cunoaşte din Cuvânt însemnătatea timpului de faţă. Dacă trâmbiţa mea dă un sunet confuz (1 Corinteni 14.8) sau dacă rămâne mută, Dumnezeu Se va folosi de o altă santinelă, însă eu îmi voi fi ratat misiunea, iar pentru aceasta mi se va cere socoteală. Apostolul Pavel împlinise cu credincioşie această slujbă la Efes şi el le putea spune bătrânilor: „Sunt curat de sângele tuturor; n-am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare” (Fapte 20.26,27,31).

Versetul 10 se poate aplica tuturor acelora care au conştienţa poverii păcatelor lor, fără însă a-L cunoaşte încă pe Dumnezeul care iartă. Ca răspuns la acest exerciţiu, Domnul repetă preţioasa Sa declaraţie din capitolul 18.23: „Viu sunt Eu, că n-am nicio plăcere în moartea celui rău; ci cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască” (v. 11). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3.16).