Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Răbdați disciplinarea, Dumnezeu Se poartă cu voi ca față de niște fii.

Evrei 12.7


Disciplinarea (2)

Aceste trei atitudini distincte de inimă sunt un frumos răspuns la disciplinarea divină, anume: supunerea, liniștea și bucuria. Când voința este zdrobită, poate exista supunere; când înțelegerea este luminată cu privire la scopul disciplinării, poate exista liniște; iar când afecțiunile sunt aprinse de dragostea inimii Tatălui, poate exista bucurie. Și astfel putem merge înainte cu inimile fericite, pentru a avea un seceriș bogat al rodului dătător de pace al dreptății, spre lauda Celui care, în marea Sa dragoste, Se îngrijește de noi și lucrează față de noi în cârmuire sfântă, concentrându-Și grija asupra fiecărui copil al Său, ca și cum ar fi singurul de care ar trebui să Se îngrijească.

Ce minunat este acest lucru! Ce mult ne ajută el în toate încercările și dificultățile noastre! Suntem în mâinile Celui care ne iubește infinit, a Cărui înțelepciune nu greșește niciodată, a Cărui putere este perfectă și ale Cărui resurse sunt inepuizabile! De ce să fim descurajați? Dacă ne disciplinează, este pentru că ne iubește și caută binele nostru real. Poate considerăm disciplinarea o pricină de întristare. Poate ne întrebăm câteodată cum se poate ca dragostea divină să aducă asupra noastră durere și boală. Trebuie să ne amintim însă că dragostea divină este înțeleaptă și credincioasă și că, dacă aduce durere, boală sau suferință, o face doar pentru folosul și pentru binecuvântarea noastră. Nu trebuie să judecăm dragostea după forma pe care o ia. Să privim la o mamă care îi dă un medicament copilului ei, pe care îl iubește ca pe sufletul ei. Ea știe prea bine că medicamentul îi va produce copilului amărăciune și suferință, însă i-l dă fără să ezite, deși inima ei simte profund suferința copilului. Însă știe că medicamentul este absolut necesar și că, omenește vorbind, viața copilului depinde de el. Ea este conștientă că, prin acele puține momente de suferință și de durere, medicamentul, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, îi va reda sănătatea prețiosului ei copil. Astfel, în timp ce copilul este ocupat doar cu suferința trecătoare, mama se gândește la un bine mai mare. Dacă micuțul ei ar putea gândi ca ea, medicamentul n-ar mai fi atât de greu de luat.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și prin El să împace toate lucrurile cu Sine, atât lucrurile de pe pământ, cât și lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.

Coloseni 1.20


Cel mai uimitor pod

Podurile sunt uneori construcții impunătoare. Unele sunt deosebit de înalte, precum Podul Siduhe din China (472 de metri), altele deosebit de lungi, precum Podul Danyang-Kunshan din China (165 de kilometri). Și altele sunt deosebit de faimoase, cum ar fi Podul Golden Gate de lângă San Francisco.

Oamenii pot construi poduri. Dar ar fi bine dacă ar face acest lucru și în sens figurat, și anume, dacă ar „construi poduri” pentru a depăși sau pentru a pune capăt unui obstacol în relația lor cu o altă persoană.

Cel mai lung, cel mai înalt, cel mai minunat, cel mai scump pod care a fost construit vreodată în acest sens nu se află pe acest pământ. Nu, pentru că este vorba despre podul pe care Dumnezeu l-a construit pentru noi, oamenii, oferindu-L pe propriul Său Fiu, pentru ca noi, care altfel nu am fi ajuns niciodată la Dumnezeu, să putem deveni copiii Săi! Noi nu ne-am fi recunoscut niciodată starea pierdută, dacă El nu ar fi venit pe pământ.

Acesta este cel mai uimitor pod pe care l-a văzut vreodată omenirea.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Citirea Bibliei: Geneza 1.20-31 · Proverbe 31.10-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTREBĂRI CARE CER UN RĂSPUNS (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)


O a doua întrebare sensibilă care necesită un răspuns este: „Nu-i așa că biserica este plină de ipocriți”?

Cuvântul ipocrit provine din cuvântul grecesc pentru „actor.” Ipocrizia este „practica de a simula credințe, atitudini favorabile, sentimente sau virtuți, pe care persoana nu le are.” Cu alte cuvinte, ipocrizia înseamnă prefăcătorie și falsitate. Adevărata biserică a lui Isus Hristos este alcătuită din credincioși adevărați; ipocriții sunt „prefăcuții” care stau printre oamenii lui Dumnezeu. Chiar și Domnul Isus a avut unul printre cei doisprezece ucenici ai Săi: pe Iuda.

Dar, să fim cinstiți: există și oameni care au părăsit biserica din cauza ipocriziei. Se pare că în biserică există și destui actori (mai ceva ca la Hollywood!) Ipocrizia atinge cote înalte în biserica modernă – dar fii cu mare băgare de seamă să n-o judeci. Pentru că există acea zicală care spune: „creștinii nu sunt perfecți, ei sunt doar iertați!” Înainte de a te apuca să faci judecăți în privința oamenilor care fac greșeli și care se luptă cu slăbiciuni, citește aceste cuvinte: „Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:1-4).

Așadar, nu te îngrijora cu privire la ipocriții din biserică; Dumnezeu îi va cerne, separând „grâul” de „neghină” (vezi Matei 13:30); tu – ai grijă să nu te molipsești!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 34: 17-31


Domnul denunţă cu severitate egoismul oilor puternice şi grase, promiţând că va remedia pagubele făcute celor mici şi slabe. Apoi Îl desemnează ~ şi înţelegem cu câtă satisfacţie şi cu câtă dragoste ~ pe Păstorul pe care-L va ridica: pe Robul Său, David. Prin acest păstor credincios al turmei tatălui său şi apoi al turmei lui Israel (1 Samuel 17.34,35; 2 Samuel 5.2), Dumnezeu vrea să ne vorbească despre Preaiubitul Lui. „Eu sunt Păstorul cel bun”, va spune Domnul Isus, în contrast cu toţi păstorii cei răi despre care vorbeşte începutul acestui capitol. El a fost plin de compasiune faţă de mulţimile „necăjite şi risipite ca nişte oi fără pastor”, ale lui Israel (Matei 9.36).

Ceea ce-L caracterizează pe Păstorul cel bun este că-Şi dă viaţa pentru oile Sale (Ioan 10.11). Aceasta este dovada supremă a bunătăţii Sale, care întrece toate îngrijirile enumerate în acest capitol. „Eu le cunosc pe ale Mele şi sunt cunoscut de ale Mele” (Ioan 10.14) adaugă Domnul, cuvânt pe care îl putem asemăna cu cel din versetul 30 şi din versetul 31! Să ascultăm încă o dată această expresie mişcătoare: „oile Mele, turma păşunii Mele” (comp. cu Psalmul 100.3). În capitolul 36.38 vom întâlni şi alte expresii: „turme de oameni, turma cea sfântă, turma Ierusalimului”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: