Mana Zilnica

24 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci au venit ucenicii Săi și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul n-a spus: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”.

Ioan 4.27

Ucenicii, întorcându-se din cetate, „se mirau că vorbea cu o femeie”. Înceți la a înțelege măreția harului lui Dumnezeu, ei se mirau, așa cum și noi încă ne minunăm, la vederea unei astfel de scene. Din nefericire, așa cum se întâmplă adesea, necunoașterea harului este însoțită de depărtare morală față de Domnul, așa că ei s-au temut să-și expună față de El gândurile pe care le aveau – „niciunul n-a spus: «Ce cauți?», sau: «De ce vorbești cu ea?»”.

Ei nu pricepeau că Dumnezeu, în măreția harului Său, coborâse în această lume în Persoana Fiului, pentru a căuta închinători. Ce minunat și demn de Sine Însuși este felul în care El caută și găsește un închinător! Este ca și cum Dumnezeu ar spune: «Vreau să găsesc într-o lume ruinată o inimă care să fie atât de captivată la vederea Mea, încât, plină de admirație, să nu poată face altceva decât să se închine». Pentru a găsi un astfel de suflet, Cuvântul Veșnic S-a întrupat și, ca Om smerit, a trecut pe lângă cetatea Ierusalim, pe lângă templul ei magnific, pe lângă fariseii religioși, pe lângă cărturarii învățați, pe lângă preoții ceremoniali, pentru a merge într-un ținut corupt și disprețuit, la o fântână unde, ostenit și însetat, a stat de vorbă cu o biată femeie păcătoasă.

Pentru a-i câștiga încrederea, El i-a cerut o înghițitură de apă, după care, făcând ca lumina să pătrundă cu blândețe în sufletul ei, îi pune în evidență starea de păcat, pentru ca astfel să-i poată arăta dragostea din inima Sa, până când sufletul ei n-a mai putut face altceva decât să se închine în prezența splendorii lui Dumnezeu revelat în Isus.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Luați seama dar în duhul vostru și niciunul să nu se poarte cu necredincioșie față de soția tinereții lui.

Maleahi 2.15

Știa că adulterul este păcat

Era un om de afaceri de succes și, după aparențe, fericit în căsătorie. Soția lui nu bănuia că soțul ei îi era infidel. Omul își spunea – și încerca să se convingă tot mai mult – că, din cauza profesiei, toți fac la fel. Mai demult, bărbatul cunoscuse câțiva creștini credincioși și știa că adulterul este păcat. Dar considera că Dumnezeu este ocupat cu „lucruri mai importante” decât cu „micile lui abateri”.

Într-o zi a fost nevoit să se interneze de urgență din cauza unui ulcer gastric perforat. Conștiința îl atenționa și se temea de moarte. Asistenta medicală care îl îngrijea, fiind o creștină credincioasă, s-a rugat cu el. Mai târziu, bărbatul i-a povestit unui cunoscut care l-a vizitat: „A fost ciudat când asistenta s-a rugat cu mine. Aveam sentimentul că Însuși Dumnezeu Se afla în salon”.

Operația a reușit și, contrar așteptărilor, pacientul s-a refăcut. Asistenta medicală a venit încă o dată la el și a rostit o rugăciune de mulțumire. Inima lui a fost mișcată, însă doar pentru scurt timp. Cu cât însănătoșirea lui făcea progrese, cu atât mai mult dispăreau gândurile serioase. În curând a fost iarăși cel de odinioară. Cât despre „cunoștințele” de mai demult, acestea s-au ivit repede și omul a uitat vorbirea lui Dumnezeu… Nu știm dacă a ajuns să se întoarcă la Dumnezeu în timpul vieții sale.

Dar tu ia seama, pentru că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!

Citirea Bibliei: Ezra 5.6-17 · Proverbe 6.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI DĂ TOT CE AI NEVOIE! – Fundația S.E.E.R. România

„Cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)

George Muller este considerat unul dintre titanii spirituali ai bisericii. Fă-ți timp și citește povestea vieții sale. Confruntat de nenumărate ori cu nevoi copleșitoare, el s-a întors la Dumnezeu în rugăciune, invocând promisiunile Sale și experimentând minuni uimitoare. Dar credința puternică nu apare peste noapte; ea vine după o viață de umblare cu Dumnezeu.

Muller a spus: „Credința mea e aceeași credință care se găsește în fiecare credincios. A crescut puțin câte puțin în ultimii douăzeci și șase de ani. De multe ori, când aș fi putut să-mi pierd mințile din cauza îngrijorării, am avut pace, deoarece sufletul meu credea adevărul promisiunilor lui Dumnezeu. Cuvântul Său, împreună cu întregul caracter al lui Dumnezeu așa cum S-a și revelat pe Sine Însuși, oferă răspuns la orice întrebare. Dragostea Sa neschimbătoare și nemărginita Sa înțelepciune m-au liniștit. Știam că Dumnezeu poate și dorește să mă scape!” Biblia spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

„Cum pot dobândi o astfel de credință?” – poate că te întrebi. Iată răspunsul: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Așa cum o dietă sănătoasă te întărește fizic, la fel cititul, meditația, studiul, proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, și încrederea în el – te întăresc spiritual. Secretul unei vieți creștine de succes nu este deloc un secret, ci acest imperativ simplu, accesibil: aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu, și lasă Cuvântul lui Dumnezeu să te transforme! Nu poți evita situațiile din viață care produc anxietate, dar când credința ta este puternică, le poți învinge.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 63

Ce putea să caute David, în zorii zilei, în pustiul lui Iuda, un loc arid, dezolant, imagine a lumii? Nimic altceva decât pe Dumnezeu, pe Dumnezeul lui personal. Avem noi cu Domnul nostru astfel de întâlniri matinale, în care să aducem înaintea Lui slăbiciunea noastră, temerile noastre „căci cel credincios nu este nicidecum unul insensibil” dar în care să şi ascultăm învăţăturile Lui, să–I cerem ajutor şi călăuzire?

Numai El poate împlini cerinţa sufletului, prin propria Lui prezenţă: „Sufletul meu însetează după Tine” (v. 1), iar la această nevoie, Dumnezeu răspunde întotdeauna (Ieremia 31.25). Versetul 5 confirmă aceasta: „Sufletul meu se va sătura”

Oare a transformat Dumnezeu pustiul într‑un loc roditor? Cam în direcţia aceasta îndreptăm noi deseori rugăciunile noastre. Cerem împrejurări mai favorabile, cu convingerea greşită că starea noastră spirituală ar depinde de împrejurări. Nu! Aici pustiul rămâne pustiu, însă ceea ce s-a schimbat este numai modul în care este străbătut. Pentru că sufletul îşi regăseşte rădăcinile în interiorul templului, de aceea este mereu capabil să cânte de bucurie (v. 3,5,7).

Dumnezeu doreşte întotdeauna să mi Se arate ca fiindu-mi de ajuns, iar dacă pustiul este necesar pentru această demonstraţie, şi cântările mele spun acelaşi lucru, pentru că ele mărturisesc faptul că Însuşi Domnul este fericirea mea.