12 Octombrie 2021
Este un singur Dumnezeu care va îndreptăți circumcizia din credință, și necircumcizia prin credință. Deci desființăm noi legea prin credință? Nicidecum: ci noi întărim legea.
Romani 3.30,31
Dumnezeu Și-a ocupat în har locul Său ca Dumnezeu peste toți oamenii, iudei și neamuri împreună, iar El îndreptățește iudeul circumcis nu pe baza faptelor sale, adică pe temeiul legii, ci numai „din credință”, adică pe principiul credinței, iar pe păgânul necircumcis, care nu cunoaște legea, doar „prin credință”, adică prin intermediul credinței. Nu există un alt mijloc de îndreptățire. Astfel a fost dată la o parte orice diferență. Toți oamenii sunt pierduți, păcătoși neputincioși, care pot fi mântuiți doar prin har, prin credința în lucrarea Altuia.
Dar, pot întreba unii, printr-o astfel de învățătură nu este oare slăbită autoritatea legii? Nu sunt date la o parte prin aceasta poruncile ei sfinte? „Nicidecum!”, răspunde apostolul. În loc să anulăm legea, noi o întărim (versetul 31). Legea nu și-a găsit nicicând o confirmare mai clară, fără echivoc, ca prin propovăduirea crucii. Evanghelia învață nu numai despre starea vrednică de condamnat a omului, ci și despre nevoia unei dreptăți valabile înaintea lui Dumnezeu. Legea nu dă gratuit niciun fel de dreptate, dar o cere. „Credinciosul” le recunoaște pe amândouă, atât stricăciunea totală a omului, cât și nevoia de dreptate, dar, trebuie să remarcăm cu atenție, în locul unei dreptăți omenești, cum o cerea legea, el primește, cu recunoștință, dreptatea lui Dumnezeu care îi este oferită gratuit. În același timp, evanghelia ne învață că Hristos ne-a eliberat de blestemul legii, devenind El Însuși blestem pentru noi (Galateni 3.13). Deoarece Dumnezeul cel sfânt nu putea, cu siguranță, să șubrezească în niciun fel principiul obligațiilor omului față de legea pe care o dăduse, „L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea” (Galateni 4.4,5). Întrebăm: Ar fi existat oare vreun alt mijloc ca legea să fie mai puternic confirmată sau ca autoritatea ei să fie mai bine întărită?
R. Brockhaus
Popoare, încredeți-vă în El în orice timp; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.
Psalmul 62.8
Bolnavul de tuberculoză (1)
În urmă cu mulți ani, domnul Tian trăia în Chongqing, China. Era proprietarul unei cafenele renumite, plină de vizitatori de dimineața până seara. Afacerea i-a adus mulți bani. Dar, într-o zi, medicul a constatat că bărbatul de afaceri avea tuberculoză. Acest diagnostic l-a lovit pe domnul Tian ca o sentință de moarte. Frica și-a înfipt ghearele adânc în sufletul său.
După ce a fost internat, medicul i-a spus că acum este foarte important repausul total. Dar gândurile lui nu se linișteau, ci se învârteau încontinuu în jurul cuvântului „tuberculoză” și îi aduceau în față tablouri care-l înfiorau. Frica din el striga: „Trebuie să mori. Nu poți să schimbi nimic. Tot ceea ce ai câștigat va ajunge pe alte mâini, iar înaintea ta stau pieirea, noaptea și frica de moarte”.
Astfel, frica învăluia zi și noapte patul chinezului. „Deși în jurul meu era o liniște desăvârșită, eu eram tot mai bolnav și muream de frică”, povestea el mai târziu. În necazul lui s-a adresat unei verișoare care îl îndemnase cândva să devină creștin. Când aceasta l-a vizitat, el i-a spus:
— Am tuberculoză și mă tem. Îmi este teamă de noaptea cea veșnică.
Verișoara a ezitat puțin. Oare va fi ea înțeleasă de bolnav? Până la urmă i-a răspuns liniștită și cu hotărâre:
— Nu este așa de important dacă te vei însănătoși sau nu, însă este decisiv să-ți predai viața în mâna lui Dumnezeu și să te încrezi în El! Ceea ce face El este bine!
Citirea Bibliei: 2 Împărați 11.4-20 · Ioan 21.7-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII GENEROS FAȚĂ DE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Ilie i-a zis: „Nu te teme…” (1 Împărați 17:13)
Imaginează-ți o mamă cu pruncul ei, confruntându-se cu o foamete cumplită, și având mâncare doar pentru o ultimă masă… şi pe Ilie spunându-i: „Împarte cu mine ce ai. Nu te teme! Dumnezeu va face să ai mai mult decât îți trebuie ca să scapi cu bine!” Tu ce-ai fi făcut?
Ei bine, această femeie alege să asculte. Drept consecință, ea a supraviețuit foametei și groparilor, iar Domnul Isus a elogiat-o într-una dintre predicile Sale. În esență, există două tipuri de generoși: cei care Îi oferă lui Dumnezeu „resturile” și cei care Îi oferă „primele roade” (vezi Proverbele 3:9).
Primii se văd ca fiind responsabili pentru propriile lor nevoi, așa că „resturile” merg în lucrarea lui Dumnezeu. Dar problema, când dăruiești „resturile”, este că generozitatea ta este legată de autosuficiența ta. Și în clipa în care te confrunți cu nesiguranță financiară, generozitatea ocupă locul din spate.
Pe de altă parte, cei care Îi dăruiesc lui Dumnezeu primele lor roade, înțeleg că El este sursa a tot ce au. Ei sunt motivați să investească mai întâi în interesele Sale, și abia apoi în propriile lor interese. Ei cred în principiul biblic conform căruia ceea ce culegi este întotdeauna mai mult decât ceea ce semeni (vezi 2 Corinteni 9:6-11). Teama te va face să devii irațional și să acționezi contrar cu ceea ce crezi în inima ta. Nu-i așa că e logic să te încrezi în Dumnezeu în privința banilor, de vreme ce totul Îi aparține Lui? Deci e cu-atât mai logic să te încrezi în El și-n privința lucrurilor pe care oricum nu le poți controla!
Gândește-te puțin: tu susții că te încrezi în Dumnezeu referitor la destinul tău veșnic și cu toate acestea, Îi respingi invitația ca El să devină partenerul tău economic. Are vreo logică? Adevărul este că nu poți fi mai generos decât Dumnezeu! Așa că… fii generos!
de Jean Koechlin
Ieremia 32:1-15
Capitolul 32 se deschide prin prezentarea unor evenimente în special critice. Ierusalimul, asediat de armata babiloniană, este preocupat săşi trăiască cele din urmă zile ale independenţei sale. Pentru a-l face pe Ieremia să tacă, sub acuzarea că subminează curajul asediaţilor, împăratul are grijă să-l închidă în închisoarea palatului. Captivitatea profetului însă nu împiedică Cuvântul Domnului de a ajunge până la el şi, de asemenea, nici pe profet nu-l împiedică, conform instrucţiunilor primite, să cumpere ogorul vărului său, Hanameel, prin intermediul credinciosului Baruc, menţionat aici pentru prima dată. Acest act capătă, într-un moment ca acesta, o semnificaţie remarcabilă: Cunoscând din Cuvântul Domnului că dezastrul este iminent şi inevitabil, Ieremia îşi manifestă în felul acesta, public, credinţa sa în Cuvântul divin, potrivit căruia restaurarea lui Israel îşi va găsi ulterior împlinirea cu tot atâta certitudine (cap. 31).
Situaţia personală a profetului este fără perspectivă (şi la ce-i poate fi util un ogor unui întemniţat?), iar cea a poporului era disperată. Din punct de vedere omenesc, Ieremia nu mai putea aştepta nimic nici de la compatrioţii lui, nici de la inamicii caldeeni. El însă, împotriva oricărei speranţe, crede cu speranţă (vezi Romani 4.18), iar acest ogor pe care îl cumpără le dă tuturor o mărturie.
Mana Zilnica 