28 Iulie 2021
Duhul Domnului a fost în mijlocul adunării peste Iahaziel … un levit dintre fiii lui Asaf. Și a zis: … „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu … Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie; înfățișați-vă, stați și vedeți salvarea Domnului care este cu voi; Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați; ieșiți mâine înaintea lor și Domnul va fi cu voi”.
2 Cronici 20.14-17
Leviții (22) – Biruință prin laudă
O armată imensă se îndrepta către Iuda, iar împăratul Iosafat a chemat poporul la post și rugăciune. El însuși a adus această mare încercare înaintea Domnului: „Noi nu avem nicio putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt spre Tine”.
Răspunsul Domnului a venit repede, prin Iahaziel, un levit dintre fiii lui Asaf. Prin Duhul Domnului, el a spus întregii adunări să nu se teamă. Trebuiau să stea liniștiți, fiindcă bătălia era a Domnului și El Însuși era cu ei. Alți leviți s-au ridicat și L-au lăudat pe Domnul. A doua zi, când au ieșit la luptă, Iosafat a îndemnat poporul să se încreadă în Domnul, apoi a rânduit oameni care să cânte Domnului și să-L laude în sfântă splendoare. Domnul a răspuns punând o pândă împotriva vrăjmașilor, așa că s-au nimicit unii pe alții. Iuda n-a trebuit decât să strângă prada, care era atât de mare, încât au trebuit trei zile s-o adune pe toată. În cea de-a patra zi s-au adunat din nou și L-au binecuvântat pe Domnul. Apoi Iosafat i-a condus înapoi acasă, cu laude pline de bucurie.
Câtă plăcere găsește Dumnezeu în faptul că, atunci când ne confruntăm cu dificultăți de netrecut, ne apropiem de El nu doar cu post și rugăciune, ci și cu laude pline de bucurie! El este pentru noi! „Pentru că El a spus: «Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi», … să spunem cu îndrăzneală: «Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme: ce-mi va face omul?»” (Evrei 13.5,6). „Viu este Domnul și binecuvântată fie Stânca mea! Și înălțat fie Dumnezeul mântuirii mele” (Psalmul 18.46).
E. P. Vedder, Jr.
Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Efeseni 2.8,9
Broasca țestoasă chinuindu-se pe uscat
Într-o zi toridă de vară am trecut cu bicicleta prin parcul orașului. Acolo nu era nici țipenie de om. Eleșteul mare strălucea liniștit în lumina soarelui.
Deodată am rămas uluit. Sub un copac am văzut o broască țestoasă. Cum ajunsese acolo? De la domeniul ei acvatic de viață – eleșteul – până sub copac era o bună bucată de drum! În situația ei deznădăjduită, broasca țestoasă încerca cu toată puterea să se urnească din loc spre apa salvatoare. Dar totul era în zadar! Povara carapacei era prea mare, iar picioarele ei erau prea slabe. Urmele lăsate în iarba uscată arătau eforturile ei zadarnice.
Atunci a trecut pe acolo o femeie și a spus cu milă: „Ah, sărmana, va muri pe această căldură! Vedeți cum se muncește pentru a se ajuta singură? Dar fără succes. Dacă nu primește ajutor, este pierdută”. Atunci am ridicat cu grijă broasca țestoasă, am dus-o înapoi la eleșteu și am pus-o în apă. Imediat s-a scufundat și a înotat spre mijlocul lacului.
Tot așa lucrează Dumnezeu cu noi. Omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, pentru că nu vrea să trăiască cu Dumnezeu, nu vrea să trăiască sub conducerea Lui. Astfel, omul și-a părăsit „domeniul său de viață”. Cine își recunoaște situația critică încearcă să-și croiască singur o cale înapoi spre Dumnezeu. Dar curând observă că toate eforturile sale rămân fără rezultat. Singura posibilitate este credința și harul lui Dumnezeu. Isus a murit pentru noi pe când „eram fără putere” (Romani 5.6).
Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.33-51 · Ioan 1.29-42
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUTEREA TRANSFORMATOARE A MULȚUMIRII (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Bucuraţi-vă întotdeauna.” (1 Tesaloniceni 5:16)
Oare te-ai întrebat vreodată: „De ce numai mie, Doamne, nu-mi răspunzi la rugăciuni? De ce Cuvântul Tău nu funcționează și pentru mine cum funcționează pentru alții?” Prieteni bine intenționați îți spun să mergi cu fruntea sus pe drumul vieții și lucrurile se vor ameliora, dar tu nu vezi nicio luminiță la capătul tunelului. Și când crezi că mai rău de atât nu se poate, îți iei Biblia și citești: „Bucurați-vă întotdeauna… mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:16-18), ca și cum ar trebui să te și bucuri de situația prin care treci! Alexander Maclaren a spus: „Caută să cultivi un sentiment plin de încântare și de bucurie, față de binecuvântările pe care le îngrămădește Dumnezeu zi de zi în viața ta!” De fapt, în realitate, când viața te copleșește, ultimul lucru pe care dorești să-l faci este să mulțumești, nu-i așa?
Autoarea Nancy Leigh DeMoss afirma: „Doar pentru faptul că, pur și simplu, nu iubești modul prin care îndatoririle te trezesc la ora trei dimineața sau îți deturnează planurile pe care ți le faci pentru ziua ta liberă, ori îți înmânează o factură neașteptată care nu era prevăzută în buget… nu încerca să-ți trăiești viața de creștin fără mulțumire. Prin puterea voinței sau prin efortul propriu ai putea reuși să dai răspunsuri potrivite, dar așa-zisul tău creștinism va fi fals, sec și neatractiv. Dacă tot ce are credința noastră de oferit sunt doar cuvinte care își găsesc locul numai în manualele de teologie, ar fi o lipsă de bunătate din partea noastră să le aplicăm cuiva care se luptă să supraviețuiască. Adevărata mulțumire, care Îl are în centru pe Hristos și care este motivată de har, este potrivită în clipele cele mai disperate și în situațiile cele mai dificile. Când nu mai există speranță, recunoștința ne dă speranță. Ea îi transformă pe luptătorii copleșiți în biruitori. Mulțumirea este un stil de viață biblic și se obține prin luptă grea, este infuzată cu har, și puterea ei transformatoare le este rezervată acelora care Îl cunosc și Îl recunosc pe Acela care oferă toate darurile bune…” Așadar, arată-ți și astăzi mulțumirea și recunoștința!
de Jean Koechlin
Matei 13:44-58
Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care l-a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi-a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.
În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată-i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, … după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să-i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.911), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.
În afară de comoara pe care Domnul a găsit-o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria” din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi”?
Într-un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului”, motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.
Mana Zilnica 