Mana Zilnica

„Apoi, Isus a zis: «Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca
Ioan 9.39

Esenţa cerului

La doar șase săptămâni după naștere, Fanny Crosby (1820-1915) a contractat o infecție oculară minoră. Medicul le-a recomandat părinților cataplasme fierbinți, dar din nefericire acestea i-au distrus vederea. Tatăl fetiței a murit înainte ca ea să împlinească un an. Astfel, ea a fost crescută de mama și bunica ei. La vârsta de opt ani, Fanny a scris prima poezie. La vârsta de zece ani recita cărți întregi din Biblie, inclusiv cele patru Evanghelii. Apoi a învățat să cânte la chitară și curând și-a pus poeziile pe note. La vârsta de cincisprezece ani a intrat la școala de nevăzători din New-York, rămânând acolo timp de optsprezece ani ca elevă și profesoară.

La vârsta de patruzeci și patru de ani, un compozitor și editor a încurajat-o să scrie cântece evanghelistice. În următoarea jumătate de secol, ea a așternut pe hârtie opt mii de imnuri și cântece evanghelistice. Într-o zi, un pastor scoțian a compătimit-o pe Fanny pentru faptul că nu i se dăduse și ei darul vederii. Ea a răspuns: „Dacă la naștere mi s-ar fi oferit posibilitatea de a alege, aș fi cerut să fiu oarbă, pentru ca atunci când voi merge în cer, prima față pe care o voi vedea, să fie a Celui care a murit pentru mine.” Pentru compozitoarea oarbă, esența cerului a fost: „Când Se va arăta El (Domnul), vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea…”

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI PREA SOLICITAT?

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună…” (1 Corinteni 9:25)

Când ești solicitat din punct de vedere spiritual, credința ta în Dumnezeu crește.

Când ești solicitat din punct de vedere mental, vechile tale idei sunt contestate și înlocuite cu altele noi.

Când ești solicitat din punct de vedere relațional, egoismul moare și ia naștere dragostea.

Deci, simți astăzi că ești supra-solicitat? Dumnezeu îngăduie să avem experiențe intense deoarece ne pregătește pentru cursa pe care ne-a chemat s-o alergăm în viață. De multe ori, sufletul nostru va experimenta loviturile vieții și va simți că nicio forță și nicio presiune nu mișcă problema din loc. Asta înseamnă să-ți fie solicitat sufletul!

Deseori, astfel de clipe nu reprezintă testul adevărat; ele sunt etape de încălzire care ne pregătesc pentru viitoare provocări. Ele sunt puncte de referință menite să ne ajute să nu intrăm în panică atunci când suntem în mijlocul cursei adevărate. Nu uita că Dumnezeu nu va îngădui vreodată ca o persoană să alerge pentru El sau cu El fără să-i fi fost testată gândirea, credința și aptitudinea ei de-a trăi și de-a iubi. Așadar, când te confrunți cu o problemă care nu dispare, respiră adânc și adu-ți aminte că Dumnezeu te pune la încercare. Această călire a sufletului nostru este cea care ne ajută să înfruntăm situațiile care credem că ne vor ucide, dar nu e așa; să trecem peste anumite perioade din care credeam că nu vom mai ieși, dar n-a fost așa! Mai devreme sau mai târziu, cu toții vom trece prin momente și prin relații dificile, însă ele nu sunt decât ocazii în care să îngenunchem.

Așadar, când ai impresia că ești solicitat atât de tare încât crezi că vei fi zdrobit, nu renunța. Privește acest moment așa cum este – o pregătire pentru a alerga și a câștiga cursa pe care Dumnezeu a ales-o pentru viața ta!

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 1.18-21; 2.1-13

Aceste viziuni care nouă ne par, fără-ndoială, atât de greu de înţeles, nu erau nici pentru tânărul Zaharia mai clare. Şi cum proceda el de fiecare dată când se afla în faţa unei noi enigme? Nu se temea să-l întrebe pe însoţitorul său ceresc. Să-i urmăm şi noi exemplul. Interesul nostru pentru Cuvânt va fi întotdeauna un lucru plăcut Domnului. Iar pentru a putea înţelege lucrurile minunate (sau minunile) din Cuvânt, să-I cerem Domnului să ne deschidă mintea (Psalmul 119.18; Luca 24.45; 2 Timotei 2.7).

Coarnele din cea de-a doua viziune corespund cailor din prima, adică marilor imperii ale naţiunilor, văzute aici sub caracterul lor de putere (comp. cu Daniel 8). Lucrători ridicaţi de Dumnezeu (asemenea lui Cirus) vor pune capăt puterii acestora.

Cea de-a treia viziune are ca subiect restabilirea Ierusalimului. În prezent pustiit, cu zidurile în ruină, cu porţile arse (Neemia 2.13), cetatea va fi din nou locuită. Domnul va fi împrejurul ei un zid gros de foc, iar sărmanii ei, risipiţi, vor fi strânşi acolo în siguranţă. Dragostea lui Dumnezeu pentru ei este atât de mare, încât cel care îi atinge „se atinge de lumina ochiului Său” (vezi Deuteronom 32.10). Mai presus de orice, ei au promisiunea prezenţei Domnului în glorie în mijlocul lor (v. 5, 10, 11). Aceleaşi privilegii sunt astăzi partea copiilor lui Dumnezeu.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

10 iul. 2018

10 Iulie 2018

După patimile Sale, li S-a și arătat El Însuși viu, cu multe dovezi, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile și vorbind cele despre Împărăția lui Dumnezeu; și, fiind împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte promisiunea Tatălui: „Pe care ați auzit-o de la Mine”.
Fapte 1.3,4

După ce a înviat dintre morți, Domnul Isus nu a mai umblat împreună cu ucenicii Săi așa cum făcuse înainte de a fi răstignit. Ucenicii care Îl urmaseră și care învățaseră de la El sunt numiți apostoli în Fapte. Ei fuseseră împreună cu El zi de zi, pentru mai mult de trei ani. Acum El urma să-i trimită ca martori ai Săi, pentru a-L face cunoscut.

El era viu și nu era nicio îndoială cu privire la acest lucru. Mulți L-au văzut în timpul celor patruzeci de zile de după învierea Sa. Întotdeauna însă întâlnirile cu El au fost scurte, iar El a dispărut fizic repede din prezența lor. La fel și astăzi, deși nu-L vedem cu ochii fizici, El este întotdeauna cu noi și nu ne părăsește niciodată. Noi avem tendința să-L pierdem din vedere, deși El niciodată nu face acest lucru.

În tot acest timp, Domnul a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, un subiect de mare interes pentru ei, însă pe care îl înțelegeau foarte puțin. Astăzi El ne învață prin Duhul Sfânt, care a fost trimis de la Tatăl, la cererea Sa. Duhul Sfânt ne-a fost dat pentru a ne învăța toate lucrurile și pentru a ne aduce aminte de tot ceea ce Domnul i-a învățat pe ai Săi. El a inspirat Biblia, sursa acestei învățături.

Isus, de asemenea, le-a dat porunci. El este Domnul – Domnul nostru! El le-a poruncit să stea în Ierusalim până aveau să primească Duhul Sfânt, după care aveau să meargă până la capătul pământului.

E P Vedder, Jr

„Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească, ci El să slu-cumpărare pentru mulți.”
Matei 20.28

Răscumpărarea

Un negustor englez călătorea pe o corabie, pe care era și un proprietar de sclavi. Proprietarul acela avea printre alții un sclav care ajunsese în starea aceea prin faptul că a fost capturat prizonier de război. Negustorul englez, aflând de situația acestuia, s-a înțeles asupra prețului cu stăpânul sclavului, ca să-l cumpere. Sclavul auzise o parte a conversației și, cu ochii lucindu-i de mânie, s-a adresat negustorului: „Dumneavoastră spuneți că sunteți un cetățean al Angliei libere, unul care este împotriva sclaviei, și tocmai dumneavoastră mă cumpărați?”

Sclavul ar fi vorbit în continuare, dacă negustorul, cu o privire liniștită și plină de dragoste, nu l-ar fi întrerupt zicând: „Te-am cumpărat pentru a-ți reda libertatea!” Sclavului rușinat i s-au umplut ochii de lacrimi, s-a aruncat la picioarele binefăcătorului său și a zis: „Mi-ați câștigat inima! Sunt pentru totdeauna sclavul dumneavoastră!”

Cititorule, atunci când ai auzit pentru prima oară vorbindu-se despre Mântuitorul care vrea să te răscumpere, oare te-ai împotrivit acestei mari binefaceri a Domnului? Vrăjmașul sufletelor oamenilor, diavolul, întotdeauna lucrează împotrivirea, fiindcă el de la început se împotrivește Fiului lui Dumnezeu și mântuirii Sale aduse în dar omenirii. Dacă însă ai înțeles că Mântuitorul Şi-a dat viața, ca să te elibereze pentru veșnicie, vei dori să-i slujești toată viața.

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDEȘTE SĂNĂTOS!

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet” (Proverbe 23:7)

Poți dobândi o gândire sănătoasă prin exercițiu. Să reținem două lucruri:

1) Cei ce gândesc sănătos au capacitate de anticipare. „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbe 21:5). Cuvântul „harnic” înseamnă „a lucra, a studia și a plănui.” Nu poți da peste succes și apoi să-ți dai seama ce s-a întâmplat. Fie că ești implicat în afaceri sau în lucrare, nivelul succesului va crește puternic, dacă pui mare preț pe gândirea sănătoasă. Victor Hugo a scris: „Un om mărunt este făcut din gânduri mărunte.” Cei ce nu exersează gândirea sănătoasă se află de obicei la mila împrejurărilor, și a planurilor pe care le au ceilalți. Nefiind în stare să rezolve problemele, ei ajung să înfrunte aceleași obstacole la nesfârșit. Și pentru că nu pot anticipa, ei sunt în general reactivi. Un vechi proverb german spune: „Mai bine o poșetă goală decât o minte goală.” Cei cu o gândire sănătoasă înving dificultățile, inclusiv lipsa resurselor, ceea ce deseori îi lasă pe cei ce nu gândesc sănătos la mila celor ce gândesc sănătos. În cartea sa „Cum gândește omul”, James Allen spune: „Tot ce realizează sau nu realizează un om este rezultatul direct al gândurilor sale.” Crezi lucrul acesta? Dacă da, vei pune mare preț pe gândirea sănătoasă și vei face din ea o prioritate în viața ta.

2) Cei ce au o gândire sănătoasă caută să facă binele, nu răul. Ei trăiesc după principiul biblic (Filipeni 4:8): „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

Volumul V de Jean Koechlin

Zaharia 1.1-17

Zaharia este, împreună cu Hagai, purtătorul de cuvânt al Domnului către fiii lui Iuda întorşi din captivitate (Ezra 5.1). Care sunt cele dintâi cuvinte pe care Domnul le adresează acestui popor prin intermediul slujitorului Său?: „Întoarceţi-vă la Mine”. Întâi trebuie să se pocăiască (Matei 3.2; 4.17; Fapte 2.38). Promisiunea nu vine decât după aceea: „şi Eu Mă voi întoarce la voi” (v. 3).

Părinţii lor sunt morţi, la fel şi profeţii care, precum Ieremia, îi avertizaseră cu credincioşie. Cuvintele divine însă, acestea nu au trecut; ele sunt împlinite în mod sigur (Matei 24.35). Căile rele şi faptele rele ale lui Iuda şi-au primit pedeapsa, anume captivitatea în Babilon (v. 12b). Fie ca această lecţie crudă să le fie de folos generaţiilor viitoare!

Începând cu versetul 7 şi până la capitolul 6, profetul relatează o succesiune de viziuni ciudate (opt la număr). Acestea au ca temă generală guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul naţiunilor (călăreţul şi caii) şi, în plan îndepărtat, aşezarea din nou a lui Israel (mirţii, aluzie la sărbătoarea corturilor şi simbol al restabilirii care urmează pocăinţei). Pentru că Dumnezeu are mereu pentru ai Săi, în încercare şi în slăbiciune, „cuvinte bune, cuvinte mângâietoare” (v. 13)! Ele sunt la fel de sigure şi de neclintit ca şi anunţul acestor judecăţi.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

10 iul. 2018

9 Iulie 2018

Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine și să-ți fie îndurător! Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pace.
Numeri 6.24-26

Ce resurse binecuvântate! De-ar fi intrat Israel în toate aceste binecuvântări și de-ar fi trăit în puterea lor! Dar n-a fost așa! Repede și-a întors spatele și a schimbat lumina feței lui Dumnezeu pentru întunericul de pe muntele Sinai. A abandonat terenul harului și s-a așezat pe cel al legii. În loc să fie satisfăcut cu Dumnezeul părinților lui, a poftit după alte lucruri. În loc de ordine, de curăție și de separare pentru Dumnezeu, a fost dezordine, întinare și idolatrie.

Însă – binecuvântat să fie Dumnezeu! – există un timp viitor în care binecuvântările mărețe din Numeri 6 își vor avea împlinirea deplină; când cele douăsprezece seminții ale lui Israel vor sta în jurul acelui nepieritor stindard „Iahve-Shama” (Ezechiel 48.35); când toți cei din popor vor fi curățiți de toate întinările lor și vor fi consacrați lui Dumnezeu în puterea unui nazireat adevărat. Aceste lucruri sunt prezentate în cel mai clar mod pe paginile profeților.

Toți acești martori inspirați vorbesc despre viitorul glorios care îl așteaptă pe poporul Israel; toți arată către acel timp când norii grei care au stat atâtea secole deasupra acestei națiuni vor fi împrăștiați de razele „Soarelui dreptății”; când Israel se va bucura deplin de glorie și de binecuvântare, la umbra viței și a smochinului, în acea țară pe care Dumnezeu a dat-o pentru totdeauna lui Avraam, Isaac și Iacov. Dacă negăm aceste lucruri, ne-am putea dispensa de o mare parte din Vechiul Testament și de una considerabilă din Noul, căci, în ambele secțiuni ale Scripturii, Duhul Sfânt dă o mărturie limpede cu privire la acest adevăr prețios: îndurarea, mântuirea și binecuvântarea vor fi partea seminței lui Iacov.

C H Mackintosh

Înţelepciunea unei mame

„Începutul înțelepciunii este frica de Domnul și știința sfinților este priceperea.”
Proverbe 9.10

În autobiografia sa, filozoful creștin Rufus Jones povestește un incident din copilărie, care deși pare minor, a marcat probabil momentul de cotitură din viața sa. Într-o zi, părinții i-au spus să stea acasă și să plivească buruienile de pe lotul de sfeclă, cât timp ei trebuiau să lipsească. Tocmai se apucase de treabă, când niște prieteni au venit și l-au convins să meargă cu ei la pescuit, sub cuvânt că la întoarcere îl vor ajuta la treabă. Însă, așa cum știe orice pescar, este imposibil să ții socoteala timpului în timp ce dai cu undița. Când Rufus s-a întors în sfârșit acasă, după ce se întunecase, mama îl aștepta. Fără să-i spună nimic, l-a dus în camera lui. Băiatul știa foarte bine ce i se cuvenea, așa că nici nu a încercat să se scuze. „Atunci, o minune s-a întâmplat. Mama m-a așezat pe un scaun, a îngenuncheat în fața mea, și-a așezat mâinile asupra mea și i-a spus Domnului totul despre mine. I-a spus ce anume visa ea pentru mine. I-a descris băiețelul și bărbatul speranțelor ei. I-a spus lui Dumnezeu ce anume așteptase mereu de la mine și cum acum îi înșelasem speranțele.

«Oh, Doamne, ia pe fiul meu și fă din el băiatul și bărbatul planurilor Tale.» Apoi s-a plecat spre mine, m-a sărutat și m-a lăsat singur cu Dumnezeu.” Băiatul a învățat lecția și mai târziu a devenit un om de valoare.

Comentariile sunt de prisos. Fiecare părinte poate învăța ceva din înțelepciunea acestei mame.

coordonatori Bob & Debby Gass

RĂSCUMPĂRAȚI PRIN SÂNGELE DOMNULUI ISUS

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

Nu vei ajunge în cer datorită faptului că mergi la biserică, că ești sârguincios și că subscrii unor idei interesante despre Dumnezeu. Iată mărturia celor care au ajuns deja în cer: „…Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului! Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: ale Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 1:5-6). Există o istorie interesantă în spatele unei coarde rupte expuse în muzeul Matterhorn din Zermatt, Elveția. Câțiva alpiniști care escaladaseră Matterhornul folosiseră acea coardă în ascensiunea lor… La coborâre, unul dintre alpiniști a alunecat și – pentru că erau legați unii de alții – a tras după el alți trei în abis. Ceilalți membri ai echipei și-au adunat toate puterile pentru șoc și au tras de coardă, așteptându-se să stopeze căderea prietenilor lor. Spre groaza tuturor, coarda a cedat, și cei patru și-au pierdut viețile! Nimeni nu știe de ce au ales să folosească o coardă de calitate inferioară, dar e clar că aceea nu era o coardă folosită de alpiniști, care este garantată și care se deosebește printr-un… fir suplimentar de siguranță, roșu, în interior. Există o lecție pentru noi toți aici. Din Genesa și până în Apocalipsa, Biblia are un fir roșu care o străbate și acesta este singurul care te poate salva – sângele Domnului Isus jertfit la Golgota! Credincioșii Vechiului Testament priveau înainte spre cruce, iar credincioșii Noului Testament n-o prețuiesc cum se cuvine. Însă prin credința în lucrarea terminată a lui Hristos, ești acceptat de Dumnezeu! Și într-o zi, ușa raiului se va deschide și vei locui cu El pentru totdeauna. Totul se bazează pe acest adevăr: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” Nimic altceva nu mai trebuie, nimic altceva nu te va ajuta să treci în Împărăția lui Dumnezeu!

Volumul V de Jean Koechlin

Hagai 2.15-23

Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta” (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care-şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de industriaşul care-şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33).

Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cuvinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume semnifică „născut în Babilon” (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc-ar vrea să spună: „fericit în necaz”; Ezra 1.8). Domnul l-a chemat pe nume ca pentru a-i spune: „Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi-am pregătit o împărăţie neclintită” (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). În acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împărăţi peste Israel.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 iul. 2018

8 Iulie 2018

Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
Apocalipsa 7.17

Imaginea unui Miel războinic este ciudată, însă la fel este și cea a unui Miel păstor, care îi conduce pe cei ai Săi la odihnă și la pace (1 Petru 2.25; Evrei 13.20). Această imagine o avem în capitolul 7, unde Ioan vede acea mare mulțime de oameni, care nu putea fi numărată, în prezența tronului lui Dumnezeu. Ei Îl laudă pe Dumnezeu și pe Miel și poartă haine albite în sângele Mielului. Mielul este în mijlocul scaunului de domnie și va fi Păstorul lor. Drept rezultat, ei nu vor mai suferi niciodată de foame, nici de sete, și Îi vor sluji lui Dumnezeu zi și noapte în templul Său, fiindcă El Și-a întins cortul peste ei și locuiește împreună cu ei, ca popor al Lui.

Este foarte posibil ca imaginea din capitolul 7.17 să fie luată din Psalmul 23 și din Ezechiel 34.23. Mielul este Cel care îi va conduce pe cei ai Săi prin pustie și îi va duce la ape vii. Cei care sunt însetați pot răspunde invitației Mielului, care le va oferi apă vie (Apocalipsa 22.17), apă vie care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului (22.1).

Poporul lui Dumnezeu Îl urmează pe Miel, călcând pe urmele mărturiei Lui pentru Dumnezeu, ale martirajului Său și ale răbdării Sale. Această imagine o găsim în capitolul 14.3-5. Cei care Îl urmează sunt curați, virgini, fără pată și sunt cele dintâi roade ale lui Dumnezeu și ale Mielului. Sfinții din acea perioadă sunt chemați la aceeași răbdare care L-a caracterizat pe Mielul Însuși (12.17; 13.10; 17.14). Numele lor au fost scrise în cartea vieții de la întemeierea lumii (13.8). Hristos este Păstorul tuturor celor ai Săi din toate veacurile. Și noi trebuie să-L urmăm, chiar până la punctul de a da aceeași mărturie pe care El a dat-o. Biruința Lui va fi și biruința noastră.

T Hadley, Sr

„Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu…”
Isaia 42.1

Robul lui Dumnezeu

Urmărind drumul Mântuitorului nostru pe pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat aici jos după voia lui Dumnezeu. Oamenii urmăresc propria lor slavă; Domnul nu a căutat altceva decât slava Tatălui Său. Gândiți-vă la acest Mântuitor care, timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Sa pe pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru, ca să-Şi slujească lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a fost, a făcut, a spus, a gândit, a simțit exact ceea ce a vrut Dumnezeu de la El, împlinind cuvintele Scripturii! Nicio imperfecțiune nu a umbrit calea Sa. De la început și până la sfârșit, la Isus Hristos vedem încredere absolută, ascultare deplină, dependență perfectă, dreptate practică desăvârșită, sfințenie divină, credință care nu se clatină, dragoste fără limite și o nădejde vie și sigură. Când privim la o astfel de umblare, nu putem decât să ne plecăm în închinare în fața Domnului Isus Hristos.

Oamenii caută modele vrednice de urmat. Singurul pe care putem să-L urmăm fără a greși ținta este Mântuitorul. În Domnul Isus găsim toate perfecțiunile unei vieți dedicate împlinirii Scripturii. Umblând pe urmele Mântuitorului, pe care le găsim scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom greși niciodată ținta. Domnul Însuși ne dăruiește puterea de a parcurge un astfel de drum.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (6)

„Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale.” (Psalmul 128:3)

Psalmistul scrie: „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine. Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.” (Psalmul 128:1-4). Într-un climat favorabil, vița de vie nu are nevoie de sprijin ca să crească și ea va produce struguri din abundență. Din struguri se face vin, iar vinul în Biblie semnifică bucurie și celebrare. La fel este și în casa ta. Ca soț, Dumnezeu te face răspunzător pentru crearea climatului în care soția și familia pot experimenta binecuvântarea și prosperitatea. Asta înseamnă să petreci timp acasă pentru a crea și pentru a menține un climat ideal. Când rareori ești prezent, nu poți face lucrul acesta deoarece absența ta o face pe soția ta să se simtă frustrată și îi diminuează sentimentul valorii și al încrederii personale. Când ocupă locul al doilea, după carieră, activități sportive și prieteni – ca să nu mai vorbim despre uitatul la televizor – nu vei zidi niciodată o relație extraordinară cu ea. Pentru a ști care sunt nevoile soției tale, trebuie să petreci timp de calitate cu ea. Dacă dorești să-i descoperi adevăratul potențial și să afli ce persoană minunată este, creează climatul potrivit în casa ta. O femeie a spus: „Nu am știut exact ce înseamnă adevărata fericire, până când m-am căsătorit cu soțul meu – acum e prea târziu!” Nu trebuie să ajungi să faci și tu o asemenea constatare! Poți contribui la crearea unui climat în care amândoi să fiți fericiți și să vă puteți bucura de viață!

Volumul V de Jean Koechlin

Hagai 2.1-14

Prima descoperire a lui Hagai adusese mustrarea. Cea de-a doua, la mai puţin de o lună după ce căpeteniile şi poporul se dovediseră a fi ascultători, vine să le dea îndemnuri şi încurajări: „fii tare” şi „lucraţi” (v. 4) „recomandă Domnul, este vorba de gloria Mea. Lucrarea voastră are în vedere o Persoană: dorinţa tuturor naţiunilor, Hristos care va apărea în glorie!” (v. 7). Dar unde putem găsi această energie?

„Eu sunt cu voi”, este răspunsul de nepreţuit, „Eu, Dumnezeul cel Puternic, Domnul Oştirilor. Iar ceea ce vă dau vă va fi de ajuns: Cuvântul şi Duhul Meu rămân în mijlocul vostru; nu vă temeţi” (v. 4, 5). Ce resurse binecuvântate! Ele sunt de asemeni ale noastre, ale celor care, ca şi Hagai, trăim într-un timp de ruină.

În cel de-al treilea mesaj al său, profetul aminteşte de sfinţenia practică fără de care nicio lucrare nu poate fi recunoscută de Dumnezeu. Iar dubla întrebare pusă preoţilor confirmă acest principiu general: Contactele noastre cu lumea murdară nu curăţă lumea. Dimpotrivă, noi vom fi inevitabil contaminaţi pentru mult timp de un mediu rău (1 Corinteni 15.33).

„Eu sunt cu voi în toate zilele”, a promis Domnul Isus (Matei 28.20). Partea noastră este însă de a rămâne întotdeauna lângă El.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 iul. 2018

7 Iulie 2018

Și poporul a venit în tabără și bătrânii lui Israel au zis: „De ce ne-a bătut Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să luăm din Șilo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru și să ne salveze din mâna vrăjmașilor noștri”.
1 Samuel 4.3

Israel suferise o grea înfrângere. Singura lor nădejde de a le face față filistenilor era ca Dumnezeu să le ofere protecție și ajutor. Ei știau aceasta și s-au gândit că ar fi putut dobândi biruința dacă ar fi avut chivotul Domnului cu ei în luptă. Uitau că acel chivot era doar un simbol material al unei relații spirituale și că era complet nefolositor dacă această relație nu era vie și reală. Protecția divină era rezultatul părtășiei cu Dumnezeu, însă această părtășie era ruptă prin necredincioșia poporului.

Există un sens în care și astăzi creștinii trimit să fie adus chivotul. Mărturisitorii străini de viața din Dumnezeu se bazează pe ritualuri exterioare, precum botezul și Cina Domnului; practică forme de rugăciune și de citire a Scripturii care nu mai sunt expresia dragostei aprinse a sufletului; merg la biserică nu fiindcă Îl iubesc pe Dumnezeu, ci deoarece cred că acest obicei Îl va face pe El să se alieze lor în luptele vieții. Toate acestea sunt forme prin care se încearcă aducerea chivotului legământului pe câmpul de bătălie, în timp ce inimile nu sunt într-o legătură bună cu Dumnezeul legământului.

Nu trebuie să uităm niciodată că nimic nu ne poate oferi protecție și ajutor, decât comuniunea vie cu Hristos. Trebuie să ne ascundem în locul Său tainic, dacă dorim să fim la umbra Sa. Trebuie să locuim în Locul Preasfânt, dacă dorim să fim la adăpostul aripilor Sale. Nu trebuie să existe nimic între noi și Dumnezeu, dacă dorim să umblăm împreună cu El și să ne bucurăm de părtășia cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.

F B Meyer

„Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ți urechea la vorbele mele!”
Proverbe 4.20

Afirmaţii

„Omul are nevoie de Dumnezeu așa cum are nevoie de oxigen.” (Alexis Carrel)

„Fiecare vede ceea ce tu pari a fi, dar puțini simt ceea ce ești.” (Machiavelli)

„Calitatea înseamnă să muncești bine atunci când nu te supraveghează nimeni.” (Henry Ford)

„Lucrurile prețioase nu sunt acelea procurate cu bani.” (Albert Einstein)

„Prieteniile condiționate de suferințe comune sunt cele mai gingașe și mai rezistente.” (Tudor Arghezi)

„Toți oamenii sunt trecători, dar nu toți trecătorii sunt oameni.” (Lucian Blaga)

„Fericit este acela ale cărui gânduri bune rodesc în fapte și ale cărui gânduri rele pier în mugure.” (Walter Scott)

„Oamenii nu trebuie judecați după aparențe.” (La Fontaine)

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (5)

„Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii…” (1 Petru 3:7)

Bărbaților, trebuie să vă cunoașteți nevestele și să le respectați nevoile. Când Dumnezeu a făcut femeia, El a creat-o să fie o persoană care primește și dă înapoi. A făcut-o puțin mai delicată, puțin mai caldă și puțin mai emoțională, cu scopul de a-ți răspunde ție. Femeia răspunde bărbatului în așa fel încât el va primi exact lucrul pe care și-l dorește, dăruind și nu cerând. Când soția ta se simte iubită cu adevărat și are sentimentul siguranței, nu trebuie să-ți faci griji că nu-și va îndeplini responsabilitatea în casă. Nu va trebui să te întrebi dacă vei avea o relație activă, pentru că ea va fi gata să-ți împlinească nevoile. Dar asta înseamnă să pui pe primul loc soția și familia. Uneori, acest lucru presupune să spui: „Îmi pare rău băieți, în seara asta nu merg cu voi pentru că mă întâlnesc în oraș cu soția mea.” Când ești un astfel de soț, vei avea parte de răspunsul pe care ți-l dorești, fără să-l ceri! Însă fii atent; în profunzime pot exista lucruri sensibile care trebuie rezolvate înainte să progresați în cuplu. Dacă așa stau lucrurile, smerește-te și spune: „Îmi pare rău că te-am dezamăgit. Nu te-am iubit așa cum trebuie și sunt conștient că relația noastră a avut de suferit. Nu ți-am acordat timpul și atenția de care ai nevoie. Dar de astăzi mă voi schimba. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să te iubesc așa cum meriți.” Domnule dragă, poate soția ta va leșina când va auzi lucrul acesta prima dată, însă dacă perseverezi, poți avea căsnicia la care ai visat dintotdeauna!

Volumul V de Jean Koechlin

Hagai 1.1-15

Cartea lui Ezra ne învaţă cum, la întoarcerea din Babilon, Zorobabel şi însoţitorii lui întreprind reconstrucţia templului, apoi cum încetează lucrul, opriţi de manevrele de intimidare şi de demersurile vrăjmaşilor.

S-au scurs cincisprezece ani de când încetaseră lucrul, iar acele ameninţări nu mai sunt acum decât un fals pretext, astfel că profetul nici măcar nu le mai pomeneşte. El face de ruşine poporul, comparând devastarea casei Domnului cu râvna depusă de fiecare pentru împodobirea propriei locuinţe (Filipeni 2.21). Ce trist egoism şi, de asemeni, ce socoteală greşită! Toată truda lor nu produsese decât risipă (comp. cu Psalmul 127.1,2). Dragi prieteni creştini, astăzi este „timpul de construire” a casei lui Dumnezeu, „Adunarea Dumnezeului celui viu” (1 Timotei 3.15).

Cum putem lucra pentru aceasta? Ocupându-ne de suflete, de aceste „pietre vii” zidite pe Temelia care este Isus Hristos, având pentru Adunare aceeaşi solicitudine care-l ţinea asediat pe apostol în toate zilele, nepărăsind strângerile (1 Corinteni 3.10-17; 2 Corinteni 11.28; Evrei 10.25)! Din nefericire, de câte ori lipsa de râvnă şi de dragoste pentru Adunare merge însoţită de grija pentru propriul confort

Să luăm deci bine seama la căile noastre (v. 5, 7)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 iul. 2018

6 Iulie 2018

Cel drept va trăi din credință.
Romani 1.17

Aceste cuvinte, „Cel drept va trăi din credință”, care se găsesc în Vechiul Testament, în Habacuc 2.4, sunt citate în trei epistole din Noul Testament. De fiecare dată, ele prezintă o nouă perspectivă asupra vieții și umblării creștinului.

În Romani 1, Pavel scrie despre stricăciunea omului și despre dreptatea lui Dumnezeu. Omul natural este într-o stare de ruină morală, lipsit de orice îndreptățire conformă standardului divin. Legea, de partea ei, nu poate face altceva decât să-l condamne pe om, din cauza neputinței lui de a produce acea dreptate pe care ea o cere de la el. Vedem însă în Romani că Dumnezeu îl îndreptățește pe credincios prin credință și, astfel, „Cel drept va trăi prin credință”. Singurul om drept este cel care crede.

În Evrei 10 citim: „Încă puțin, foarte puțin și Cel care vine va veni și nu va întârzia. Și cel drept va trăi prin credință”. Aici citatul vine la sfârșitul unui pasaj al cărui scop este să-l îndemne pe cel credincios să nu se descurajeze și să nu dea înapoi. De asemenea, el vine chiar înaintea capitolului 11, în care viața de credință a sfinților din Vechiul Testament este prezentată într-un mod remarcabil. Fie că este vorba de o umblare în comuniune cu Dumnezeu, sau de așteptarea judecății care va veni asupra lumii, sau de viața de străin și călător, ori de biruința asupra vrăjmașilor, accentul este pus aici pe felul în care acești oameni din vechime au trăit prin credință și au fost socotiți vrednici de către Dumnezeu.

În Galateni 3.11 avem o altă apariție a acestei expresii: „Iar că prin lege nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că «cel drept va trăi din credință»”. Aici, apostolul combate gândul îndreptățirii prin faptele legii. Îndreptățirea este doar prin credință și nicidecum prin lege. Acesta este gândul principal din Epistola către Galateni.

Iată un rezumat al acestor gânduri. În Romani, accentul este pus pe cel drept, care trăiește prin credință; în Evrei vedem că cel drept va trăi prin credință; iar în Galateni ni se spune că cel drept va trăi prin credință.

W Kelly

„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta…”
Numeri 11.14

Lecţia colaborării

Spiru Haret s-a născut la 15 februarie 1851. El a fost probabil cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. Unele dintre ideile sale continuă să dăinuiască și în zilele noastre. El se considera un colaborator al profesorilor, iar aceasta i-a adus trei mandate de ministru. Departe de a se considera șeful profesorilor, Spiru Haret era un colaborator.

Să înțelegem un lucru important pentru viața noastră creștină: nu vom fi folositori atâta vreme cât nu suntem deschiși pentru colaborare cu ceilalți. Un scop bun care va aduce binecuvântări, te poate îngropa, dacă nu colaborezi cu oameni potriviți. Nu căuta ajutorul altora numai când ești pe punctul de a intra într-un insucces, într-o situație din care nu vezi nicio ieșire! Când Dumnezeu cheamă pe cineva la o lucrare, îi cheamă și pe alții să stea în picioare alături de el. Poate ai nevoie de o persoană, poate ai nevoie de mai multe.

Exemplul perfect de colaborare îl întâlnim în viața Domnului și Mântuitorului nostru. La mormântul lui Lazăr, Mântuitorul, Dătătorul vieții, a spus celorlalți să dea piatra la o parte și să-l dezlege pe Lazăr. Prin atotputernicia Sa dumnezeiască ar fi putut da ordin, ca piatra să se dea la o parte și legăturile să cadă singure. Dar nu a procedat astfel. Domnul Isus a dorit să ne dea tuturor o lecție despre colaborare. Să o punem în practică!

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (4)

„Toţi mor în Adam…” (1 Corinteni 15:22)

Apostolului Pavel îi datorăm această informație: „Toţi mor în Adam.” De ce Adam? Pentru că el a fost numit capul primei familii, și din acest motiv el a fost responsabil pentru ce s-a întâmplat în familie. Ca oameni, soții și soțiile sunt egali în fața lui Dumnezeu, dar în căsnicie fiecare are un rol diferit. Ce s-a întâmplat în prima familie a fost o consecință a faptului că Adam și Eva au dorit să trăiască independent de Dumnezeu. Așa funcționează multe relații astăzi. Unul sau ambii parteneri aleg să-și trăiască viețile separat de legea și autoritatea lui Dumnezeu. Lucrul acesta se vede în rata divorțului care este de 50% în zilele noastre. Această statistică nu ia în considerare faptul că mulți dintre cei care rămân căsătoriți spun că sunt nefericiți și că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană a doua oară. Conflictul apare atunci când cei doi au trecuturi diferite, stiluri diferite de a învăța, personalități și medii familiale diferite. Poate că unul din soți ar putea spune: „Tatăl meu m-a învățat asta”, sau „Mama mea mereu făcea așa”… Cu toții avem propria noastră concepție despre ceea ce înseamnă „cunoașterea binelui și răului” și despre ceea ce e bine și ce e rău într-o căsnicie. Toți avem opinii… Problema este că poți petrece o viață întreagă certându-te din cauza părerilor, fără să ajungi nicăieri. Ca urmași ai lui Hristos, suntem chemați să ne trăim viețile și să ne clădim căsniciile pe descoperirea Bibliei, nu pe intuiția personală. Sarcina lui Adam a fost să înțeleagă punctul de vedere al lui Dumnezeu despre viață și familie și apoi să-l împărtășească membrilor familiei. Cum? Fiind un soț iubitor și un model de lider evlavios. Când o familie funcționează după acest principiu, binecuvântarea lui Dumnezeu sigur va fi prezentă!

Volumul V de Jean Koechlin

Ţefania 3.1-20

După ce va fi pedepsit naţiunile, mâna Domnului se va întinde asupra Ierusalimului, cetatea răzvrătită, coruptă, care asupreşte! Este trist că cele patru reproşuri care urmează în versetul 2 ar putea fi adresate chiar copiilor lui Dumnezeu, când ei neglijează fie Cuvântul „n-a ascultat glasul, n-a primit corectarea”, fie rugăciunea: „nu s-a încrezut în Domnul, nu s-a apropiat de Dumnezeul ei”.

Atunci se va împlini Cuvântul Domnului Isus: „unul este luat şi altul este lăsat” (Matei 24.40). Răzvrătiţii, orgolioşii, aroganţii vor fi luaţi (v. 11) şi Domnul va lăsa să vieţuiască pe pământ un popor smerit şi sărac, care-şi pune încrederea numai în El (v. 12). Ce bucurie pentru această rămăşiţă (v. 14), însă ce bucurie cu atât mai mare pentru Domnul, ale Cărui afecţiuni vor fi satisfăcute! „Va tăcea (sau Se va odihni) în dragostea Lui„ (v. 17). Acest verset 17 se aplică Împărăţiei lui Hristos, însă nu deşteaptă el încă de acum un ecou în inima fiecărui răscumpărat? Să ne gândim la fericirea Lui! El, Cel care a plâns pe pământ, cunoaşte deja o bucurie deplină (Psalmul 126.6) şi neştirbită şi, drag prieten credincios, „El Se va bucura de tine”. După cumplita „muncă a sufletului Lui”, El Se va bucura etern „
şi ai Săi cu El” de odihna desăvârşită a dragostei (v. 17; Ieremia 32.41).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 iul. 2018

5 Iulie 2018

Și ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Și Isus, răspunzând din nou, le-a spus: „Copii, cât de greu este pentru cei care se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!”.
Marcu 10.24

Acest tânăr bogat era plin de râvnă și de intenții bune. El văzuse în Domnul Isus ceva ce lui îi lipsea, a fost atras de El, a venit în grabă la El și a îngenuncheat înaintea Lui – frumoase trăsături! I s-a adresat Domnului cu cuvintele: „Bunule Învățător” (Marcu 10.17). Acest apelativ nu era greșit, însă Domnul a trebuit să-i precizeze că doar Dumnezeu este bun. Numindu-L „Învățător bun”, tânărul ar fi trebuit să-și dea seama că Isus este Dumnezeu, însă nu a făcut acest lucru. Nerecunoscându-L pe Isus ca fiind Dumnezeu, tânărul a greșit ținta.

Evanghelia după Ioan a fost scrisă pentru a arăta că Isus este Mesia și că El este Dumnezeu (Ioan 20.31). Conducătorii iudei au respins aceste două adevăruri și continuă să o facă și astăzi. Totuși, prin harul lui Dumnezeu, au fost multe excepții de la această regulă. După convertirea sa, Saul din Tars a mărturisit aceste două adevăruri în sinagogile din Damasc (Fapte 9.20-22). Tânărul bogat din Marcu 9 nu ajunsese încă în acest punct și a căzut testul: îi lipsea un singur lucru (versetul 21). Nu era Domnul Isus vrednic ca el să renunțe la tot pentru a-L urma? Tânărul a decis că așa ceva era prea mult (versetul 22), chiar dacă Domnul l-a privit și l-a iubit (versetul 21).

Acest incident a produs multă uimire celor care au fost martori la el (versetul 26). Mai târziu, Saul din Tars, tot un tânăr, avea să abandoneze tot pentru a-L urma (Filipeni 3.7-12). Cum stau lucrurile cu noi?

A E Bouter

„Şi făgăduința pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viața veșnică.”
1 Ioan 2.25

Darul lui Dumnezeu

Scriitorul și filozoful francez Voltaire nu a crezut în Dumnezeu, dar dorea viața. El i-a promis medicului său sume mari de bani, numai să-i prelungească viața. Dar acest lucru a fost imposibil.

Oamenii doresc viața, dar nu este în puterea omului să dea sau să prelungească viața. Ştiința și tehnica au adus multe îmbunătățiri pentru viață, dar au adus și multe rele. Tehnica a produs automobilul, excelent mijloc de transport, dar automobilul face zeci de mii de victime. Dacă ne gândim la armele nucleare și bacteriologice născocite de oamenii de știință pentru a distruge omenirea în masă, tabloul acestor realizări este foarte sumbru. Într-o lume care geme sub spectrul fricii și al morții și privește îngrozită la ceea ce poate aduce ziua de mâine, într-o lume care dorește viața, dar care a fost înșelată în realizările ei, promisiunea vieții veșnice este o adevărată veste bună. Ea corespunde celei mai arzătoare nevoi a omului. Păcatul a adus moartea în lume. Păcatul este ca un microb care distruge viața. Domnul Isus Hristos a venit însă în lumea noastră, ca să nimicească lucrările păcatului, al cărui autor este diavolul. Cititorule, dacă dorești viața veșnică, o poți avea! Ea este darul lui Dumnezeu pentru oricine Îl acceptă pe Fiul Său ca Mântuitor. Credința este mai mult decât o aprobare mentală a adevărurilor despre Mântuitorul. Credința înseamnă a te odihni în rezolvarea completă a problemei păcatului în viața ta de către Mântuitorul.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (3)

„Toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu” (Exod 34:23)

Dumnezeu a cerut asta: „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu… Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara” (Exod 34:23-24). De trei ori pe an, bărbații lui Israel trebuiau să-și ia o vacanță spirituală și să caute călăuzirea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a promis că le va proteja familiile și posesiunile în timpul în care ei erau plecați și chiar să le „întindă hotarele.”

Așadar, dacă ești soț și dorești ca Dumnezeu să-ți ocrotească familia și să-ți binecuvânteze strădaniile, trebuie să-ți pui timp deoparte și să-ți supui gândurile, faptele și deciziile călăuzirii Lui. Niciodată nu vei reuși să-ți conduci familia, până nu ești tu condus de Hristos. Cel mai bun lucru pe care îl poți face, pentru călăuzirea familiei tale și pentru a zidi o căsnicie minunată, este să-ți pui întrebarea: „Care este gândul lui Hristos în această privință?” (vezi 1 Corinteni 2:16). Apoi adu-l la îndeplinire în viața ta. Odată ce ai făcut lucrul acesta, vei dobândi atenția și cooperarea soției tale. De ce? Pentru că nu se va mai certa cu tine și nu-ți va mai pune la îndoială opiniile. L-ai adus, deci, pe Hristos și Cuvântul Său în ecuație. S-ar putea să dureze până când soția ta va avea încredere în tine ca lider și îți va respecta gândirea, însă pe măsură ce te va vedea umblând cu Dumnezeu și punând în practică principiile Sale, va ajunge să aibă încredere în tine și să se simtă în siguranță. Când o femeie îi spune soțului ei: „Aș vrea să mă ții în brațe,” ea nu se gândește neapărat la intimitate fizică, ci vorbește despre nevoia pusă de Dumnezeu în ea, de a se simți în siguranță. Ea are nevoie de un soț pe care să-l poată iubi și în care să aibă încredere. Și Dumnezeu te poate face un astfel de soț!

Volumul V de Jean Koechlin

Ţefania 2.1-15

Aceste profeţii tratând judecata viitoare a celor răi ar putea părea, pentru copiii lui Dumnezeu, de un interes secundar, de vreme ce evenimentul pe care îl aşteaptă ei este nu criza finală despre care se vorbeşte aici, ci venirea Domnului pentru a-Şi răpi Biserica (1 Tesaloniceni 5.4,9). Anunţul acestei drepte răsplătiri a răului însă trebuie să ne deschidă în aşa fel ochii asupra caracterului lumii, încât să ne despărţim de ea într-un mod cât mai radical (2 Petru 3.10-12).

Nevăzându-L pe Dumnezeu pedepsind răutatea oamenilor în prezent, aşa cum o merită, am putea uita câtă oroare are Dumnezeu de ea, însă pasaje ca acestea ne ajută să ne amintim de acest fapt. Deviza cetăţii Ninive, în aroganţa şi în egoismul ei nebun, este: „Eu şi niciuna în afară de mine” (v. 15); la fel şi cea a Babilonului (Isaia 47.8). Dar să ascultăm cu atenţie dacă nu cumva uneori acesta este deopotrivă şi murmurul inimii noastre. În contrast, versetul 3 ni-i prezintă pe „cei blânzi”, pe cei pe care Domnul îi numeşte fericiţi şi care seamănă cu El (Matei 5.5; 11.29). Este vorba, din punct de vedere profetic, despre viitoarea rămăşiţă a iudeilor (v. 9b; cap. 3.13), invitată să-L caute pe Domnul pentru a fi pusă la adăpost în ziua mâniei Lui. Numele Ţefania semnifică, de altfel, „cel pe care Domnul (Iahve) îl ascunde sau îl protejează”.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 iul. 2018

4 Iulie 2018

Am alcătuit cea dintâi istorisire, Teofile, despre toate câte a început Isus să facă și să învețe, până în ziua în care a fost înălțat, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse porunci apostolilor pe care i-a ales.
Fapte 1.1,2

Vedem din acest început al cărții că Faptele Apostolilor reprezintă volumul al doilea al scrierilor inspirate ale lui Luca. El adunase cu grijă pentru primul său volum (Evanghelia după Luca) detaliile cu privire la viața și la învățăturile Domnului Isus de la „cei care de la început au fost martori oculari și slujitori ai Cuvântului” (Luca 1.2).

Luca îi dedicase acest dintâi volum lui Teofil, pe care l-a numit „prea ales”, iar pe care acum, în volumul al doilea, îl numește, în mod simplu, „Teofil”. Semnificația numelui acestui om este „iubitor de Dumnezeu”. Probabil că Teofil fusese un om de rang înalt, care dorea să afle mai multe despre acest Isus căruia creștinii I se închinau. Se pare că ceea ce aflase din Evanghelia după Luca îl făcuse să renunțe la poziția înaltă pe care o avea și să devină un ucenic al lui Hristos. Nu știm cu siguranță, însă au fost mulți care, la fel ca Moise, au ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, socotind batjocorirea pentru Hristos mai de preț decât bogățiile acestei lumi.

Luca spune că scrisese lucrurile cu privire la ceea ce Isus începuse să facă și să învețe, până în ziua în care a fost înălțat. Volumul al doilea, Faptele Apostolilor, va continua cu ceea ce Domnul Isus a făcut și a învățat din cer, tot prin Duhul Sfânt, însă prin intermediul apostolilor pe care îi lăsase ca martori în lumea care Îl lepădase. Să remarcăm ordinea: „Să facă și să învețe”. Cât de important este să urmăm această ordine și să facem înainte de a crede că putem da învățătură!

E P Vedder, Jr

Îmblânzirea bobocilor

„Nu te mira că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» Nicodim i-a zis: «Cum se poate face așa ceva?»”
Ioan 3.7,9

Să lăsăm ca întâmplarea de ieri să ne ducă cu gândul la un mare adevăr biblic, și anume: nașterea din nou. Natura noastră veche, pe care am moștenit-o de la Adam și Eva, se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Ea se aseamănă cu rațele din exemplul de ieri. Câți dintre noi nu gândim că prin educație (îmblânzire) putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu? Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne arată cu claritate că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou.

Viața cea nouă o obținem prin recunoașterea stării noastre păcătoase și încrederea în Mântuitorul, care ne dăruiește o natură nouă. „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3.5).

Viața cea nouă nu reprezintă o îmbunătățire a celei vechi, ci este una cu totul nouă. Cu siguranță, se va vedea schimbarea, pentru că viața cea nouă ne face să dorim să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iartă păcatele în baza jertfei Fiului Său pe care L-am primit ca Mântuitor al nostru, dar firea cea veche rămâne până la moartea noastră. Natura cea veche rămâne, dar ea nu trebuie ajutată să se dezvolte. Trebuie să hrănim natura cea nouă prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă, printr-un mijloc imposibil, țăranul din istorioara de ieri, ar fi reușit să dăruiască rațelor sale o natură domestică, cu siguranță nu ar fi plecat de la casa lui.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (2)

„Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii…” (1 Corinteni 11:3)

Pavel scrie: „…vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.” Există o ordine a modului în care lucrează Dumnezeu. La fel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu, soții trebuie să se supună lui Hristos, iar soțiile trebuie să se supună soților lor. Să remarcăm cuvintele: „bărbatul este capul femeii” – nu al tuturor femeilor. Această rânduială nu se aplică la locul de muncă sau în alte relații. Când nu reușim să respectăm orânduiala lui Dumnezeu, Satan poate intra în casele noastre, la fel cum a intrat în prima familie din Eden. „Supunere” este un cuvânt foarte nepopular în zilele noastre, însă când îl înțelegem din perspectivă biblică, devine o forță motivatoare de a face binele, nu o forță negativă de a umili și a îngenunchea femeile. Cuvântul grecesc pentru supunere, hupotasso, înseamnă să fii dispus să te pui sub autoritatea altcuiva. Implică nu constrângere, ci mai degrabă disponibilitatea de a accepta ceea ce te-a făcut Dumnezeu, și de a te supune autorității altcuiva. În cazul soțului: lui Dumnezeu, și în cazul soțiilor: lui Dumnezeu și soțului. Pavel scrie: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). Când un soț își iubește soția în felul acesta și se dăruiește soției, ea se va supune cu bucurie „conducerii” soțului ei în casă. Dragostea și protecția soțului ei este ceea ce o eliberează și o ajută să atingă plinătatea potențialului pe care i l-a dat Dumnezeu.

Volumul V de Jean Koechlin

Ţefania 1.1-18

Ţefania (sau Sofonie) a profeţit în timpul împărăţiei credinciosului Iosia. Pentru ce atunci cartea sa este atât de severă? Pentru că poporul urmează numai prin constrângere exemplul bun al împăratului său (2 Cronici 34.33).

O aceeaşi condamnare îi ameninţă:

1. pe închinătorii la idoli;

2. pe cei cu inima împărţită, care încearcă în acelaşi timp să slujească şi Domnului şi lui Malcam (sau Moloh);

3. pe cei care în mod voit se întorc de la a-L urma pe Domnul;

4. în sfârşit, pe mulţimile indiferente care nu-L caută pe Domnul, nici nu se interesează deloc de El (v. 4-6).

Aceleaşi categorii de oameni există şi astăzi şi ei aleargă împreună spre aceeaşi judecată. Pentru că, dacă aceste profeţii au avut în trecut o împlinire parţială, să nu uităm că această zi înspăimântătoare, „ziua cea mare a Domnului”, este încă în viitor! Ea este evocată de mai bine de două mii cinci sute de ani prin profeţi şi este confirmată de Domnul Isus în evanghelii şi, de asemenea, de apostoli în epistole. Apropiată încă de pe vremea lui Ţefania, cu cât mai mult este ea acum gata să sosească! (v. 14).

Să ne amintim, aşadar, de aceste cuvinte „vorbite mai înainte prin sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostoli”! Şi să avem grijă să nu uităm „promisiunea venirii Lui” (2 Petru 3.2-4)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 iul. 2018

3 Iulie 2018

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Pentru că el va fi ca un copac plantat lângă ape și care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când va veni arșița, ci frunza lui va fi verde; și nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta să dea rod.
Ieremia 17.7,8

Omul binecuvântat prezentat în aceste versete este în contrast cu omul din versetul 5: „Blestemat este omul care se încrede în om și care își face carnea braț al său și a cărui inimă se depărtează de Domnul”. Cât de înțelept este omul care își pune încrederea în Domnul, în Acela care singur este vrednic de încredere, fie în lucrurile mici, fie în cele mari! Omul binecuvântat este asemănat cu un pom roditor sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile pentru a beneficia de apa atât de necesară pentru rodire. Ne trebuie rădăcini care să fie înfipte adânc. Rădăcinile, deși nu se văd, sunt izvoarele interioare ale puterii pentru cel credincios. Ele trag apa, care este atât de necesară pentru viața pomului și pentru rodire. Aceasta este apa Cuvântului lui Dumnezeu (Efeseni 5.26).

Fără apă, pomul nu poate trăi, în special în timpurile de arșiță. Cei obișnuiți să bea din Cuvântul lui Dumnezeu nu vor fi afectați de arșița împrejurărilor dificile. Deși arșița face ca frunzele unui pom să se veștejească, apa le va ține verzi și pline de viață. Frunzele unui pom vorbesc despre mărturisire, iar mărturisirea noastră de credință în Domnul Isus va fi ceea ce trebuie doar prin Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Omul binecuvântat „nu se va îngrijora în anul de secetă”. Vor veni încercări ale credinței, însă el va trece cu bine prin ele, fiindcă rădăcinile sale sunt susținute prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar el nu va înceta să aducă roade. Mărturisirea noastră de credință poate fi văzută de alții, însă roadele, adesea ascunse după frunze, sunt doar pentru Dumnezeu. El este stăpânul pomului – noi Îi aparținem Lui.

L M Grant

Îmblânzirea bobocilor

„Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare… au fost îmblânzite de neamul omenesc.”
Iacov 3.7

Un țăran a primit de la un prieten un coș cu pui de rață sălbatică, mici ca niște gheme de puf, găsiți lângă un lac. Bucuria celor din casa țărănească era mare. Ţăranul i-a crescut până ce s-au făcut mari. Bobocii erau blânzi, veneau la mâncare alături de celelalte păsări din curte, se bălăceau cu plăcere în bazinul pe care stăpânul a avut grijă să li-l facă. Se părea că s-au obișnuit cu viața din curtea țăranului și nu dădeau niciun semn că ar vrea să se despartă de acel loc. La urma urmei, aveau de toate. Mâncarea era bună și multă, aveau unde să se adăpostească noaptea, puteau să înoate toată ziua în apă.

Toate acestea până într-o zi. Ţăranul s-a trezit de dimineață și primul lui gând a fost să dea de mâncare păsărilor și animalelor din gospodărie. A luat grăunțe și le-a împrăștiat pe jos. Bobocii de rață, destul de mari acum, au venit în graba mare să ciugulească hrana aruncată. După ce s-au săturat, s-au retras deoparte, ca și cum s-ar fi sfătuit. Ţăranul încă se uita la ei cu mulțumire, întrebându-se ce o mai fi însemnând și această retragere a bobocilor. Deodată îi văzu că încep să dea din aripi, se ridicară în zbor deasupra casei, rotindu-se tot mai sus, apoi, înșirați în linie, s-au făcut nevăzuți. Şi nu s-au mai întors niciodată în curtea țăranului.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (1)

„…a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Genesa 3:6)

În cartea Genesa scrie că, înainte ca Eva să fie creată, Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din fructul oprit; fusese deci responsabilitatea lui să-i comunice lucrul acesta soției sale. În mod clar, el nu și-a îndeplinit sarcina prea bine. Prin urmare, și-a pierdut toate privilegiile oferite de Grădina Edenului. Să remarcăm faptul că diavolul a abordat-o mai întâi pe Eva cu ideea de a nu i se supune lui Dumnezeu. „Femeia a văzut că pomul era bun… a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Întrebare: Unde era Adam când Eva a fost amăgită? Cu ea. Deci, putem învăța o lecție importantă de-aici: când un bărbat nu-L ascultă pe Dumnezeu și nu I se supune, el nu poate fi liderul de care soția și familia lui au nevoie. El deschide efectiv ușa lui Satan și îl invită să intre și să creeze haos în familie. Când Satan a încercat să-i vândă „gogoși” Evei, Adam a tăcut chitic, în loc să ia atitudine și să spună: „Nu e adevărat! Dacă nu urmăm calea pe care ne-a trasat-o Dumnezeu, vom pierde totul!” Problema în căsnicie nu este despre cine-i șeful, ci despre respectarea structurii pe care a creat-o Dumnezeu pentru ca toți din familie să poată umbla în binecuvântarea Lui. Biblia spune că Satan vine „să fure, să junghie şi să prăpădească” (vezi Ioan 10:10). Însă atunci când soțul este supus cu adevărat lui Hristos, el își poate ocroti familia. Așadar, dacă ești soț, acesta este standardul la care trebuie să te ridici. Iar dacă ești soție, trebuie să-ți încurajezi soțul să umble cu Dumnezeu și să-i dai de înțeles că este un privilegiu să urmezi un astfel de bărbat!

Volumul V de Jean Koechlin

Habacuc 3.1-19

În timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să-şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3, 7) şi a auzit (v. 2, 16). Viziunea cu duşmanii caldeeni i s-a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a-Şi salva poporul (v. 12, 13).

În faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul? Întâi teama; nu şi-o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El Îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S-ul sufletului. Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele” (v. 19; Psalmul 18.32,33).

Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 iul. 2018

2 Iulie 2018

Tineri din Scriptură – Timotei

Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință.
2 Timotei 1.7

Timotei fusese crescut de o mamă și de o bunică pline de evlavie (2 Timotei 1.5). În timpul copilăriei sale, aflat sub o astfel de influență evlavioasă, el devenise familiar cu Scripturile Vechiului Testament (2 Timotei 3.14,15). Însă cunoașterea Bibliei nu este de ajuns pentru a ne mântui, de aceea Timotei a ajuns la credința mântuitoare în Hristos prin lucrarea apostolului Pavel (Fapte 16.1). Acest lucru este confirmat de faptul că Pavel îl numește „adevăratul meu copil în credință” (1 Timotei 1.2).

Timotei a devenit astfel un urmaș al lui Hristos și un împreună-lucrător cu Pavel în lucrarea creștină. Prin urmare, apostolul avea un interes deosebit în creșterea spirituală a tânărului ucenic. Câteodată suntem orbi la defectele și la slăbiciunile noastre, însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne oferă mentori evlavioși, care nu numai că percep tendințele noastre, ci, într-un duh de har, ni le și arată și ne oferă soluții spirituale. Timotei era timid din fire și, uneori, această timiditate se poate transforma în frică. Apostolul Pavel detectase această slăbiciune a preaiubitului său copil în credință.

Pavel era în închisoare, unde aștepta judecata cezarului și, în cele din urmă, execuția. El îi scrie lui Timotei: „Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său” (2 Timotei 1.8). Era periculos să te asociezi cu apostolul și mulți dintre creștini deja îl părăsiseră. El îi reamintește lui Timotei de darul pe care Dumnezeu i-l dăduse și adaugă: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate”. Păstrarea simțământului dragostei lui Dumnezeu în Hristos este ceea ce ne oferă biruință asupra fricii: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18). Ești cumva rob fricii? Atunci lasă-te pătruns de căldura dragostei Lui, fiindcă „El ne-a iubit întâi”!

B Reynolds

” …Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Şi cuvântul acesta este cuvântul credinței pe care-l propovăduim…”
Romani 10.8

Aproape

Când a împlinit vârsta de 21 de ani, Tammy Harris, din Virginia, a început să-și caute mama adevărată. După un an de căutări, încă nu reușise să o descopere. Ceea ce ea nu știa, era faptul că și mama ei, Joyce Schultz, a încercat să o găsească timp de 20 de ani. Conform povestirii care a apărut în ziarele din întreaga Americă, mai era un lucru pe care Tammy nu îl știa. Mama ei era una dintre colegele sale din supermarket-ul în care lucra. Într-o zi, Joyce a auzit-o pe Tammy discutând cu o altă colegă despre încercarea sa de a-și găsi mama. Curând și-au comparat certificatele de naștere, iar când Tammy a realizat că tocmai colega sa era de fapt mama ei, a sărit în brațele acesteia.

„A fost cea mai lungă îmbrățișare din viața mea”, a povestit Tammy. „Afost cea mai fericită zi a vieții mele!”

Așa este și credința mântuitoare. Ea este aproape de noi și nu știm, sau mai grav: nu vrem să știm. Pentru toți oamenii există un singur mijloc de apropiere, de întâlnire cu Dumnezeu: credința din inimă în Mântuitorul Isus Hristos. Un om crede cu inima atunci când crede cu o inimă interesată de mântuirea lui Dumnezeu. Așa cum s-a întâmplat cu tânăra din istorisire, tot la fel se va întâmpla și cu noi: cine caută, găsește mântuirea; ea este aproape de noi. Sub ceruri, în multe nume putem găsi diferite religii, dar mântuirea o putem găsi într-un singur Nume: ISUS HRISTOS. Dumnezeu dăruiește viața veșnică și ea se găsește numai în Fiul lui Dumnezeu.