Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Iulie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cel drept va trăi din credință.
Romani 1.17

Aceste cuvinte, „Cel drept va trăi din credință”, care se găsesc în Vechiul Testament, în Habacuc 2.4, sunt citate în trei epistole din Noul Testament. De fiecare dată, ele prezintă o nouă perspectivă asupra vieții și umblării creștinului.

În Romani 1, Pavel scrie despre stricăciunea omului și despre dreptatea lui Dumnezeu. Omul natural este într-o stare de ruină morală, lipsit de orice îndreptățire conformă standardului divin. Legea, de partea ei, nu poate face altceva decât să-l condamne pe om, din cauza neputinței lui de a produce acea dreptate pe care ea o cere de la el. Vedem însă în Romani că Dumnezeu îl îndreptățește pe credincios prin credință și, astfel, „Cel drept va trăi prin credință”. Singurul om drept este cel care crede.

În Evrei 10 citim: „Încă puțin, foarte puțin și Cel care vine va veni și nu va întârzia. Și cel drept va trăi prin credință”. Aici citatul vine la sfârșitul unui pasaj al cărui scop este să-l îndemne pe cel credincios să nu se descurajeze și să nu dea înapoi. De asemenea, el vine chiar înaintea capitolului 11, în care viața de credință a sfinților din Vechiul Testament este prezentată într-un mod remarcabil. Fie că este vorba de o umblare în comuniune cu Dumnezeu, sau de așteptarea judecății care va veni asupra lumii, sau de viața de străin și călător, ori de biruința asupra vrăjmașilor, accentul este pus aici pe felul în care acești oameni din vechime au trăit prin credință și au fost socotiți vrednici de către Dumnezeu.

În Galateni 3.11 avem o altă apariție a acestei expresii: „Iar că prin lege nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu este lămurit, pentru că «cel drept va trăi din credință»”. Aici, apostolul combate gândul îndreptățirii prin faptele legii. Îndreptățirea este doar prin credință și nicidecum prin lege. Acesta este gândul principal din Epistola către Galateni.

Iată un rezumat al acestor gânduri. În Romani, accentul este pus pe cel drept, care trăiește prin credință; în Evrei vedem că cel drept va trăi prin credință; iar în Galateni ni se spune că cel drept va trăi prin credință.

W Kelly


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta…”
Numeri 11.14

Lecţia colaborării

Spiru Haret s-a născut la 15 februarie 1851. El a fost probabil cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. Unele dintre ideile sale continuă să dăinuiască și în zilele noastre. El se considera un colaborator al profesorilor, iar aceasta i-a adus trei mandate de ministru. Departe de a se considera șeful profesorilor, Spiru Haret era un colaborator.

Să înțelegem un lucru important pentru viața noastră creștină: nu vom fi folositori atâta vreme cât nu suntem deschiși pentru colaborare cu ceilalți. Un scop bun care va aduce binecuvântări, te poate îngropa, dacă nu colaborezi cu oameni potriviți. Nu căuta ajutorul altora numai când ești pe punctul de a intra într-un insucces, într-o situație din care nu vezi nicio ieșire! Când Dumnezeu cheamă pe cineva la o lucrare, îi cheamă și pe alții să stea în picioare alături de el. Poate ai nevoie de o persoană, poate ai nevoie de mai multe.

Exemplul perfect de colaborare îl întâlnim în viața Domnului și Mântuitorului nostru. La mormântul lui Lazăr, Mântuitorul, Dătătorul vieții, a spus celorlalți să dea piatra la o parte și să-l dezlege pe Lazăr. Prin atotputernicia Sa dumnezeiască ar fi putut da ordin, ca piatra să se dea la o parte și legăturile să cadă singure. Dar nu a procedat astfel. Domnul Isus a dorit să ne dea tuturor o lecție despre colaborare. Să o punem în practică!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUVÂNT PENTRU SOȚI ȘI SOȚII (4)

„Toţi mor în Adam…” (1 Corinteni 15:22)

     Apostolului Pavel îi datorăm această informație: „Toţi mor în Adam.” De ce Adam? Pentru că el a fost numit capul primei familii, și din acest motiv el a fost responsabil pentru ce s-a întâmplat în familie. Ca oameni, soții și soțiile sunt egali în fața lui Dumnezeu, dar în căsnicie fiecare are un rol diferit. Ce s-a întâmplat în prima familie a fost o consecință a faptului că Adam și Eva au dorit să trăiască independent de Dumnezeu. Așa funcționează multe relații astăzi. Unul sau ambii parteneri aleg să-și trăiască viețile separat de legea și autoritatea lui Dumnezeu. Lucrul acesta se vede în rata divorțului care este de 50% în zilele noastre. Această statistică nu ia în considerare faptul că mulți dintre cei care rămân căsătoriți spun că sunt nefericiți și că nu s-ar mai căsători cu aceeași persoană a doua oară. Conflictul apare atunci când cei doi au trecuturi diferite, stiluri diferite de a învăța, personalități și medii familiale diferite. Poate că unul din soți ar putea spune: „Tatăl meu m-a învățat asta”, sau „Mama mea mereu făcea așa”… Cu toții avem propria noastră concepție despre ceea ce înseamnă „cunoașterea binelui și răului” și despre ceea ce e bine și ce e rău într-o căsnicie. Toți avem opinii… Problema este că poți petrece o viață întreagă certându-te din cauza părerilor, fără să ajungi nicăieri. Ca urmași ai lui Hristos, suntem chemați să ne trăim viețile și să ne clădim căsniciile pe descoperirea Bibliei, nu pe intuiția personală. Sarcina lui Adam a fost să înțeleagă punctul de vedere al lui Dumnezeu despre viață și familie și apoi să-l împărtășească membrilor familiei. Cum? Fiind un soț iubitor și un model de lider evlavios. Când o familie funcționează după acest principiu, binecuvântarea lui Dumnezeu sigur va fi prezentă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Ţefania 3.1-20

După ce va fi pedepsit naţiunile, mâna Domnului se va întinde asupra Ierusalimului, cetatea răzvrătită, coruptă, care asupreşte! Este trist că cele patru reproşuri care urmează în versetul 2 ar putea fi adresate chiar copiilor lui Dumnezeu, când ei neglijează fie Cuvântul „n-a ascultat glasul, n-a primit corectarea”, fie rugăciunea: „nu s-a încrezut în Domnul, nu s-a apropiat de Dumnezeul ei”.

Atunci se va împlini Cuvântul Domnului Isus: „unul este luat şi altul este lăsat” (Matei 24.40). Răzvrătiţii, orgolioşii, aroganţii vor fi luaţi (v. 11) şi Domnul va lăsa să vieţuiască pe pământ un popor smerit şi sărac, care-şi pune încrederea numai în El (v. 12). Ce bucurie pentru această rămăşiţă (v. 14), însă ce bucurie cu atât mai mare pentru Domnul, ale Cărui afecţiuni vor fi satisfăcute! Va tăcea (sau Se va odihni) în dragostea Lui (v. 17). Acest verset 17 se aplică Împărăţiei lui Hristos, însă nu deşteaptă el încă de acum un ecou în inima fiecărui răscumpărat? Să ne gândim la fericirea Lui! El, Cel care a plâns pe pământ, cunoaşte deja o bucurie deplină (Psalmul 126.6) şi neştirbită şi, drag prieten credincios, „El Se va bucura de tine”. După cumplita „muncă a sufletului Lui”, El Se va bucura etern „
şi ai Săi cu El” de odihna desăvârşită a dragostei (v. 17; Ieremia 32.41).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: