Mana Zilnica

19 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.
Rut 1.1

Cartea Judecători și primele capitole ale cărții 1 Samuel sunt aproape contemporane cu cartea Rut. Însă cartea Rut este o istorie despre iubire și despre seceriș, o istorie care ne reamintește că, deși poate exista foamete spirituală și decădere morală în jurul nostru, Dumnezeu este credincios față de inima care se întoarce către El.

Istoria începe cu Elimelec, care face ceea ce era drept în ochii săi, părăsind Betleemul, „casa pâinii”, din cauza unei foamete. Dumnezeu însă a folosit greșelile lui Elimelec pentru a ne prezenta propria Lui credincioșie, iar după ce Elimelec și cei doi fii ai săi mor, soția lui, Naomi, și una dintre nurorile ei, Rut, se întorc în țară. Pe măsură ce citim această relatare frumoasă, gândurile ni se îndreaptă către zilele în care trăim și la felul cum Dumnezeu dorește să ne binecuvânteze, atrăgându-ne inimile către Persoana lui Hristos. Rut este adusă de departe (capitolul 1) și este pusă în legătură cu Boaz, cel care dorește și poate să îngrijească de orice nevoie a ei (capitolul 2). El este o imagine a Domnului Isus. În capitolul 3 vedem cum Rut găsește odihnă la picioarele lui Boaz. Aceasta este ceea ce Domnul Isus ne dăruiește fiecăruia dintre noi (Matei 11.28,29). La sfârșitul capitolului 3 citim că Rut aștepta liniștită ca Boaz să ducă la bun sfârșit ceea ce începuse pentru ea, iar în capitolul 4 vedem cum s-a întâmplat aceasta. Și noi așteptăm ca Domnul Isus să Se întoarcă să ne ia, ca să fim pentru totdeauna cu El.

Cărțile Judecători și 1 Samuel ne învață că există faliment și întuneric moral în jurul nostru, însă cartea Rut ne amintește că avem un Răscumpărător credincios, care va purta de grijă de orice nevoie a noastră, dacă ne întoarcem către El.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului.”
Psalmul 107.1,2

Îndurarea lui Dumnezeu

Dumnezeu lucrează în viața unui om deseori surprinzător, în adevăratul sens al cuvântului „minunat”, pentru a ne salva în ultimul minut de la căderea în adânc.

O tânără urcă în tren. Ducea o chitară. Un tânăr se îndreptă spre ea: „Oh, o chitară? Cânți cumva într-o trupă?”

– „Nu, eu nu sunt profesionistă, eu cânt numai la o adunare pentru Domnul meu. Eu am avut o viață grea, dar Domnul Isus Hristos mi-a schimbat viața. Desigur, El vrea să schimbe și viața ta.”

O altă tânără ascultă conversația și intră în vorbă. Şi ea era o credincioasă. Bucuroase vorbeau amândouă acum despre credința lor. Fata cu chitara își spunea povestea ei:

„Părinții mei au fost musulmani. Tatăl meu ne-a părăsit. Eu am venit mai târziu în Germania și am cunoscut aici un irakian. Acesta și-a bătut joc de mine; n-am mai văzut nicio scăpare decât a-mi pune capăt zilelor.

În deznădejdea mea am vrut să mă arunc înaintea trenului. Când am ajuns la gară, trenul plecase deja și așteptam pe următorul. Atunci în fața mea pe pământ am zărit o foaie, am ridicat-o și am început să o citesc.

Era o broșură despre vestea bună a lui Dumnezeu; am citit-o imediat în întregime. Dragostea lui Hristos a cuprins inima mea. Înainte de a veni următorul tren, m-am predat Lui și L-am primit ca Domnul și Salvatorul meu. Am părăsit gara ca om născut din nou.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAME ÎN RUGĂCIUNE

„Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2:19)

Max Lucado scrie: „Unele lucruri pot fi făcute numai de către mame. De exemplu, să schimbe un bebeluș cu o mână, în timp ce cu cealaltă ține telefonul, să petreacă o zi întreagă ștergând nasuri, spălând șosete, făcând bugetul și mulțumindu-I sincer lui Dumnezeu pentru copii. Unele lucruri pot fi reparate numai de către mame… cum ar fi ușile de la dulapuri pe care soții lor nu le-au putut repara, și eul lor rănit atunci când ei descoperă că ele au reușit! Șireturi desfăcute, inimi zdrobite, despărțirile de prieteni. Unele lucruri pot fi știute numai de către mame… cum ar fi cât durează drumul cu mașina de la lecțiile de pian la antrenamentele de fotbal, câte pizza îți trebuie când ai musafiri, câte zile mai sunt până se termină semestrul. Ceilalți nu putem decât să ne întrebăm: „Mamelor, cum a fost când plânsul acelui nou-născut a umplut încăperea pentru prima oară? Sau ziua în care autobuzul s-a oprit în stație, ai sărutat obrazul odraslei tale de cinci ani, i-ai făcut cu mâna și apoi ai văzut tricicleta – nemișcată și tăcută? Cum te-ai simțit? Ai plâns? Ai zâmbit?” Ai fost și tu ca Maria, care „păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei”? O mamă care își iubește copiii și care se roagă pentru ei este o forță care trebuie să fie înțeleasă. Când un predicator s-a oprit în fața unei case și a cerut să vorbească cu mama, băiețelul a zis: „Nu poate veni chiar acum, pentru că se roagă.” Aceasta era Susanna Wesley, care petrecea minimum un ceas pe zi rugându-se pentru cei șaptesprezece copii ai ei. În cele din urmă, doi dintre ei, John și Charles, au fost folosiți de Dumnezeu pentru a aduce o trezire spirituală în Marea Britanie și America, și pentru a întemeia Biserica Metodistă. Așa se manifestă influența unei mame care se roagă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul
107.122

Cea dea cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v. 3) în „zorii zilei“ mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.

Întro manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 49, 1016, 1722 şi 2332 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).

Sufletul poate a rătăcit mult timp fără scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21:14…). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci la săturat, la satisfăcut şi la condus la odihna divină (v. 9, 7).

Sufletul poate a gemut sub sclavia lui SatanAsupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului… (v. 2, 10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, la eliberat şi ia rupt legăturile (v. 14, 16).

Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) – până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şil vindecă (v. 20).

Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum nea găsit şi nea mântuit Domnul sufletul?

18 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În zilele acelea nu era împărat în Israel: fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
Judecători 21.25

Aceasta este cea de-a patra și ultima oară când această afirmație apare în cartea Judecători. În capitolul 17.6, afirmația este în legătură cu faptul că ei L-au neglijat pe Dumnezeu. În capitolul 18.1, ea este în legătură cu faptul că și-au neglijat aproapele. În capitolul 19.1 este folosită în legătură cu starea lor de corupție morală. Aici, în capitolul de care ne ocupăm, expresia este folosită în legătură cu starea lor morală generală.

Să privim cu atenție la acest verset. Mai întâi se spune că „nu era împărat în Israel”. Acest lucru ne aduce aminte că nu exista nicio autoritate față de care să dea socoteală. Auzim adesea acest lucru și astăzi, anume că nu există absoluturi și nicio autoritate supremă. Așa se întâmplă atunci când oamenii dau la o parte Cuvântul lui Dumnezeu și îi ignoră învățăturile. Proverbe 29.18 ne amintește că, atunci „când nu este nicio viziune, poporul este fără frâu; dar ferice de cel care respectă legea”. Acesta este rezultatul ignorării Cuvântului lui Dumnezeu – curând nu mai există nicio viziune, nicio întrebare de felul acesta: «Oare ce spune Biblia despre acest lucru?». Apoi orice frâu este înlăturat. Vedem o situație similară în 1 Samuel 3.1-4, care a avut loc în timpul sau imediat după perioada judecătorilor. Vedem care era starea morală acolo: Cuvântul Domnului era rar în acele zile; nu existau descoperiri; marele preot ședea; ochii lui erau încețoșați; candela lui Dumnezeu era aproape să se stingă.

Chiar dacă starea morală este întunecată astăzi și chiar dacă mulți ignoră Biblia, Dumnezeu nu Se va lăsa fără martori. El nu va lăsa ca lampa mărturiei să se stingă, ci îi caută pe aceia care să se întoarcă la dragostea dintâi. „Amintește-ți deci de unde ai căzut și pocăiește-te și fă lucrările dintâi; dar, dacă nu, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești” (Apocalipsa 2.4,5).

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Încrede-te în Domnul… și umblă în credincioșie. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra.”
Psalmul 37.3,5

Deşteptătorul oprit

Un credincios a cumpărat un bilet de avion pentru zborul de a doua zi dimineața. Seara a luat masa împreună cu un coleg, care avea plecarea o dată cu el și care l-a rugat să-i dea un telefon când se trezește, ca să nu întârzie. Însă ceasul său deșteptător s-a oprit, astfel că s-a trezit puțin după plecarea avionului. Aproape disperat l-a sunat pe colegul său la telefon și a constatat că amândoi pierduseră avionul. Deodată muzica ce se auzea de la un radio a fost întreruptă:

„Un groaznic accident s-a petrecut în urmă cu câteva minute.Avionul liniilor aeriene…, zborul către… s-a prăbușit. Nu s-a găsit niciun supraviețuitor.” Atunci au înțeles de ce s-a oprit ceasul deșteptător. Unii oameni vor spune: au avut noroc, alții șansă, alții că a fost o simplă întâmplare. Dar peste toate aceste păreri omenești trebuie să fim sinceri și să recunoaștem mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu.

Toți, fără excepție, ar fi bine să recunoaștem că deasupra tuturor împrejurărilor stă Dumnezeu care ocrotește pe cei care se încred în El. Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea pe Cineva în gloria cerească,a Cărui inimă este cu noi în toate încercările și durerile noastre pe acest pământ? Ce realitate divină să-ți încredințezi viața acestui Dumnezeu atotputernic! Insistăm ca cititorul să nu amâne această încredințare a vieții sale în mâinile lui Dumnezeu. Acum este momentul potrivit să ne încredințăm ocrotirii dumnezeiești.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE FIECARE ETAPĂ A VIEȚII!

„Care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

     Viața este trăită în etape, așadar pentru a fi roditor, trebuie să știi în ce anotimp te găsești și să profiți la maxim. „Cum îmi dau seama când se termină o etapă?” poate că întrebi. Harul care însoțește o etapă va dispărea, și ceea ce a adus odată satisfacții va începe să nu-ți mai aducă. Biblia spune că bărbatul sau femeia de succes este ca un copac plantat lângă un râu, „care îşi dă rodul la vremea lui.” Nu poți fi roditor decât atunci când ți-a venit vremea. Atunci apar binecuvântarea și succesul! Nu le poți avea atunci când vrei tu, ci la vremea hotărâtă. Când vine vremea potrivită, copacul produce fără efort ceea ce s-a înmagazinat în el. În lăuntrul tău există un rod care va ieși la iveală la timpul său, de aceea trebuie să înțelegi în ce etapă te afli. Și există reguli pentru fiecare etapă. Să ne uităm la ele. Primăvara este pentru pregătire și disciplinare. Atunci începi să vezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta și te pregătești pentru el. Vara este pentru coacerea celor concepute primăvara. Semințele pe care le-ai semănat și le-ai hrănit atunci vor crește și se vor înmulți acum. Toamna este atunci când nu mai ai pasiunea tinereții, ci calmul statornic al unui veteran trecut prin viață. Dacă ești înțelept, lucrezi cu multă pricepere și dibăcie. E vremea tranziției și pregătirii pentru iarna care vine. Iar iarna este perioada de evaluare a realizărilor, când te bucuri de răsplată, când dai sfaturi și când ți se recunosc meritele. Te-ai luptat lupta cea bună, ai păzit credința și ai sfârșit alergarea (vezi 2 Timotei 4:7)! Dacă îl trăiești cum trebuie, fiecare anotimp poate deveni cea mai bună etapă din viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 106.2448

În Psalmul 105, verbele exprimau intervenţia suverană a lui Dumnezeu: „El a trimis (v. 17, 26, 28), a vorbit (v. 31, 34), a dat (v. 32), a lovit (v. 36), a scos (v. 37, 43)…“. Aici, cum am văzut, gândurile şi faptele omului (şi ce fapte!) sunt cele puse în evidenţă: „nau crezut, … au murmurat, … sau amestecat cu naţiunile, … au slujit idolilor lor, … au vărsat sânge nevinovat, … sau întinat…“ (v. 2439). Ce istorie dezolantă a acestui popor care sa scufundat din ce în ce mai mult în rău şi care a făcut tot posibilul pentru a aprinde mânia Domnului (v. 40)! Neam fi aşteptat la respingerea sa definitivă. Ei bine, acest rechizitoriu care ne dă fiori se încheie cu victoria harului. Din nou Dumnezeu este Cel care acţionează: „El a privit la strâmtorarea lor când lea auzit strigătele, … Şia amintit, … Ia părut rău, … a făcut să găsească mil㓠(v. 4446). La această îndurare cu totul divină va răspunde o laudă eternă (v. 48).

Păcatul din versetul 24 era un ţepuş care ţintea în mod deosebit inima lui Dumnezeu – „Au dispreţuit ţara cea plăcută“. Creştini, noi suntem în drum spre o patrie nespus mai plăcută decât Canaanul pământesc: Cetatea cerească, Casa Tatălui. Este ea în ochii noştri plăcută, … sau dispreţuită? Toată umblarea noastră va depinde de aceasta.

17 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11.29

Acesta a fost jugul lui Hristos și acesta este jugul pe care El, în harul Său infinit, ne invită și pe noi să-l luăm asupra noastră, ca să găsim astfel odihnă pentru sufletele noastre. Să încercăm să înțelegem aceste cuvinte: „Veți găsi odihnă”. Nu trebuie să confundăm odihna pe care El ne-o dă cu odihna pe care noi o găsim. Când sufletul trudit și împovărat vine la Isus cu o credință simplă, El îi dăruiește o odihnă solidă, acea odihnă care decurge din siguranța deplină că totul a fost rezolvat: păcatele au fost înlăturate pentru totdeauna; dreptatea perfectă a fost împlinită; Dumnezeu a fost glorificat, iar Satan a fost redus la tăcere.

Aceasta este odihna pe care Isus ne-o dă atunci când venim la El. După aceea însă trebuie să străbatem această lume și împrejurările vieții de zi cu zi. Sunt încercări, dificultăți, probleme, dezamăgiri și nevoi de tot felul. Niciuna dintre acestea nu pot, nici măcar în cea mai mică măsură, afecta odihna pe care Isus o dă; însă ele pot afecta în mod serios odihna pe care noi trebuie să o găsim. Ele nu tulbură conștiința, însă pot tulbura inima; ne pot face să ne pierdem răbdarea și liniștea.

Cum putem face față acestor lucruri? Cum ne putem liniști inimile și mințile tulburate? Prin a ne aplica și a lua asupra noastră jugul prețios al lui Hristos, acel jug pe care El Însuși l-a purtat mereu în viața Sa pe acest pământ – jugul supunerii complete față de voia lui Dumnezeu. Avem nevoie să spunem, fără nicio rezervă, din adâncul inimilor noastre: «Facă-se voia Ta, Doamne!». Avem nevoie de un simțământ profund al dragostei Sale perfecte pentru noi și al înțelepciunii Lui infinite în toate căile Sale față de noi, astfel încât să nu dorim să schimbăm nimic din ele, nici dacă am putea; astfel încât să nu dorim să mișcăm un deget pentru a ne schimba poziția și împrejurările.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.”
1 Ioan 5.13

Pentru că Dumnezeu a spus

Am crescut într-o familie creștină. Copil fiind mă gândeam că sunt pierdut. Peste zi nu mă ocupam cu astfel de gânduri, dar când venea noaptea și mă culcam, mă întrebam deseori: „Dacă mor în noaptea aceasta sau dacă vine Domnul Isus pentru a-i răpi pe credincioși la El – atunci nu voi fi eu pierdut pe veci?”

Ştiam ce așteaptă Dumnezeu de la noi. De aceea recunoșteam tot mereu păcatele mele înaintea Lui și Îl rugam pentru iertare. Dar nu eram niciodată sigur că El m-a iertat cu adevărat. Într-o noapte când aveam doar 17 ani, mă gândeam fără speranță: „Rugăciunea nu mă ajută la nimic, deseori L-am rugat pe Dumnezeu ca să mă salveze, dar nimic nu s-a schimbat.”

În acel moment, Dumnezeu mi-a îndreptat gândul spre versetul: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9). Putea fi promisiunea Lui mai clară?

Atunci am înțeles că păcatele mele au fost iertate la prima cerere, când le-am recunoscut sincer în fața lui Dumnezeu. Deci greșeala nu era la Dumnezeu, ci la mine. Eu nu am crezut promisiunea Lui. Din acel moment am avut pace, și conștiința  a  încetat a mă învinovăți. Păcatele mele erau iertate! Aceasta știam acum sigur, pentru că Dumnezeu a spus.

Dacă ne întoarcem la Dumnezeu și recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre, atunci El ne iartă. Atunci suntem socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (3)

„Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36)

     Pentru a-i învăța pe copii răbdarea, mai trebuie ținut cont de următoarele:

1) Nu fi domnul sau doamna „repară tot”. Copiii tăi trebuie să învețe să reacționeze potrivit la condițiile dificile. Asta înseamnă să-i lași să se confrunte cu problema sau frustrarea, fără a interveni. Protecția excesivă produce în ei un sentiment de inadecvare și de neputință. Când repari totul, îl vei ține pe copilul tău pe loc și nu va putea face față vieții. Ei se vor aștepta să fie salvați din toate necazurile și vor fi extrem de dependenți de alții. Biblia spune: „căci ştim că necazul aduce răbdare…” (Romani 5:3). Lasă-i pe copiii tăi să se confrunte cu provocările specifice vârstei lor și mai târziu îți vor mulțumi pentru calitățile și competențele pe care și le-au dezvoltat.

2) Pregătește-i pentru așteptare. Când știi dinainte că pruncii tăi vor trebui să aștepte (de exemplu, la cabinetul doctorului sau la aeroport) ajută-i să se pregătească. „Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:16). Lasă-i să împacheteze lucrurile care le plac. Pentru că ei au ales obiectele, ei simt că au investit în proces.

3) Păstrează o atitudine pozitivă. Dacă te plângi mereu atunci când aștepți în trafic sau când cineva întârzie, copilul tău va face la fel. În schimb, încearcă să spui: „Dacă tot trebuie să așteptăm, ce-ar fi să ne gândim și să povestim despre ziua care ne așteaptă.” Sau „Chiar dacă nu ne place că trebuie să așteptăm, Dumnezeu controlează întotdeauna totul!” Învață-i perspectiva lui Dumnezeu asupra răbdării: „Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile…” (Iacov 5:7).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 106.123

Lucrarea lui Dumnezeu era singura avută în vedere în Psalmul 105; acolo nu era pusă problema păcatelor lui Israel. Acum Psalmul 106 reia aceeaşi istorie, începând cu ieşirea din Egipt, subliniind însă responsabilitatea poporului (comp. de exemplu episodul cu prepeliţele din Psalmul 105.40 cu cel din Psalmul 106.14,15). Istoria noastră are şi ea un dublu aspect: pe de o parte, lucrarea perfectă a harului care ne mântuieşte şi care apoi se îngrijeşte să ne conducă în siguranţă până la capăt, în ciuda tuturor obstacolelor şi a dificultăţilor (Filipeni 1.6), iar pe de altă parte, mersul nostru, adesea încetinit de întoarceri şi paşi greşiţi. Avem atâta nevoie de Acela care, mai mult decât Moise, stă fără încetare „la spărtură“, mijlocind pentru ai Săi (v. 23; Romani 8.34).

„Nu uita niciuna din binefacerile Lui“, ne îndemna Psalmul 103.2. Întradevăr, uitarea este poarta deschisă spre poftă, iar pofta conduce la răzvrătire (v. 7, 13, 14, 21). Întro inimă nerecunoscătoare, Satan se află în condiţii favorabile pentru a sădi dorinţe vinovate. Celui care a încetat să preţuiască darurile lui Dumnezeu va şti săi prezinte în chip atrăgător lucrurile lumii şi, prin acestea, săşi ademenească puţin câte puţin victima pe calea revoltei deschise împotriva lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute aşadar să fim în fiecare zi „atenţi la lucrările Sale minunate“ (v. 7)!