Mana Zilnica

21 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 9.37-56

    După scena gloriei căreia El i-a fost centrul, Isus trebuie acum să facă faţă unei scene cutremurătoare, în care Satan pusese stăpânire pe un tânăr, iar tatăl băiatului era disperat. Eliberarea pe care o aduce preamăreşte măreţia lui Dumnezeu (v.43).

Câte inconsecvenţe vedem apoi la ucenici: Urmându-L pe Acela a Cărui smerenie de bunăvoie L-a condus la cruce, ei erau în acelaşi timp preocupaţi să ştie care va fi cel mai mare între ei (v. 46)! Ei înşişi scoseseră demoni în numele Domnului, chiar dacă nu reuşiseră întotdeauna aceasta (v. 40), însă îl opresc pe un altul să o facă (v. 49; comp. cu Numeri 11.26-29)! De asemenea, în timp ce învăţătorul lor era pe cale să împlinească lucrarea pentru mântuirea oamenilor… şi a lor, Iacov şi Ioan ar fi vrut să se coboare focul judecăţii peste samaritenii care nu L-au primit! Egoism, gelozie, încăpăţânare, ranchiună, dorinţă de răzbunare: recunoaştem tristul duh care – ce dureros! – însufleţeşte adesea sărmanele noastre inimi fireşti (v. 55).

    Isus întreprinde acum, condus de o sfântă motivaţie, cea din urmă călătorie a Sa spre Ierusalim. Cunoscând pe deplin ce îl aşteaptă acolo, El îşi îndreaptă faţa hotărât (v. 51). Căpetenia mântuirii noastre nu Se va abate de la ţinta pe care Şi-a propus-o în dragostea Lui.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmând basme iscusit alcătuite, ci fiind martori oculari ai măreției Sale. Pentru că El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea”.
2 Petru 1.16,17

În această a doua Epistolă, Petru descrie starea morală coruptă care caracterizează veacul în care trăim. În mijlocul unei astfel de stări, el ne arată calea prin care putem scăpa de torentul răului care se abate asupra noastră. Epistola nu se ocupă cu ceea ce se petrece în lume, nici nu caută să îmbunătățească lumea, ci prezintă ceea ce Dumnezeu gândește despre această lume. Scopul Lui este să supună toate lucrurile lui Hristos, atât pe cele din cer, cât și pe cele de pe pământ. Lumea va fi martoră la faptul că același Isus pe care ea L-a crucificat va veni în putere și cu mare glorie, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Toți vrăjmașii vor fi supuși sub picioarele Sale. Făgăduința slavei viitoare a Domnului Isus Hristos face referire la perioada Mileniului.

Domnul i-a luat pe Petru, pe Iacov și pe Ioan pe un munte, ca să Se roage (Marcu 9.1-8), iar acolo le-a oferit o imagine a gloriei viitoare. La această scenă face Petru referire atunci când spune că ei au fost martori oculari ai măreției Lui. Nimeni niciodată nu mai fusese martor la o astfel de scenă glorioasă – fața Lui a strălucit ca soarele, hainele Lui erau mai albe decât zăpada, iar Tatăl, din gloria minunată, a declarat că Își găsește plăcerea în Fiul Său preaiubit.

„Și noi avem mai tare cuvântul profetic, la care bine faceți că luați aminte (ca la o lumină strălucind într-un loc întunecos), până se va ivi ziua și va răsări steaua de dimineață în inimile voastre” (2 Petru 1.19). Se apropie ziua când gloria lui Hristos va umple întregul univers.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă”.
Ioan 18.8

Ocrotirea ucenicilor

Versetul de astăzi relatează cele întâmplate înainte de prinderea Mântuitorului și ducerea Sa la marii preoți Ana și Caiafa. Cu toate că Se găsea în împrejurări grele, Domnul nu Și-a uitat ucenicii. Lucrarea lui Hristos s-a văzut și în ocrotirea ucenicilor. Hristos a putut spune Tatălui ceresc: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”. În cuvintele Domnului Isus: „Lăsați pe aceștia să se ducă” recunoaștem purtarea de grijă pentru eliberarea ucenicilor dintr-o împrejurare grea, în care ei erau descurajați și gata să fugă. Ucenicii s-au retras, lăsându-și Învățătorul singur. Mântuitorul, care făcuse atât de mult bine poporului, a fost luat ca un răufăcător, purtând asupra Sa vinovăția tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu.

Însă în plan spiritual, expresia „lăsați pe aceștia să se ducă” ne vorbește de eliberarea dobândită pe principiul mântuirii pe care Domnul a înfăptuit-o. În fața instanței a mers El, Mielul lui Dumnezeu, care S-a oferit de bunăvoie să poarte nelegiuirea noastră. Domnul este Locțiitorul ucenicilor și al nostru în fața instanței divine. De atunci, ucenicii și toți care L-au primit ca Mântuitor sunt beneficiarii lucrărilor Domnului Isus Hristos; ei sunt liberi să se apropie de Dumnezeu pe temeiul lucrării de la cruce.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

AI NEVOIE DE O VIZIUNE

„Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus…” (Iacov 1:17)

     Dacă viziunea ta în viață este să devii cât de bogat poți și să strângi fiecare bănuț pe care îl câștigi pentru a-ți satisface toate capriciile – viziunea ta nu este de la Dumnezeu. Dar dacă viziunea ta este să ai succes, să folosești succesul pentru a-i binecuvânta pe ceilalți și să împlinești planurile lui Dumnezeu pe pământ, atunci viziunea ta este de la Dumnezeu.

Când l-a chemat pe Avraam, Dumnezeu i-a promis trei lucruri: „te voi binecuvânta, îţi voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2). Trebuie să înțelegi un lucru: orice viziune prețioasă vine de la Dumnezeu, fie că are sau nu legătură cu așa-numitele chestiuni „spirituale”, fie că persoana cu viziune înțelege sau nu de unde îi vine viziunea.

Biblia afirmă clar: „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. Noi avem tendința de a ne organiza viața pe compartimente, de a-L vedea pe Dumnezeu având influență și relevanță când vorbim despre viziuni, misiuni  și obiective „spirituale”.

Sf. Augustin a spus: „Fiecare creștin să înțeleagă că oriunde se găsește adevărul, acesta aparține Stăpânului său”. Dumnezeu este izvorul oricărui adevăr și sursa tuturor viziunilor de valoare. Întrucât El ți-a dat viziunea, trebuie să te dăruiești întru totul ei în fiecare zi.

Psalmistul a spus: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” (Psalmul 35:27). Când Îl ai pe Dumnezeu ca partener, te poți aștepta să reușești – și vei reuși!

20 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 9.18-36

    Mulţimile Îl considerau pe Isus ca un profet, nu ca Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (v. 19). De aceea, Domnul le vorbeşte despre drumul Său de respingere şi de suferinţă, pe care îi invită şi pe ai Săi să-l urmeze. Acest drum cere nu numai renunţarea la unul sau la altul dintre lucruri, ci şi lepădarea de eul nostru, de toată voinţa proprie. Faţă de lume şi poftele ei, creştinii sunt morţi (Galateni 6.14), dar ei sunt vii pentru Dumnezeu şi pentru cer. Din contră, cei care vor să-şi trăiască viaţa pe pământ au în faţa lor moartea eternă. Miza acestei alegeri capitale este sufletul nostru, care este mai de preţ decât întreaga lume.

    În timp ce le deschide acest dificil drum al crucii, Domnul, pentru a-i încuraja pe ai Săi, doreşte să le arate şi unde se sfârşeşte: în glorie, împreună cu El. Şi care este măreţul subiect care-i va întreţine acolo sus? Moartea Domnului Isus! El vorbeşte despre aceasta cu Moise şi cu Ilie, atunci când nu poate să o facă cu ucenicii Săi (v. 22; Matei 16.21,22). Dar, oricât de mari ar fi aceşti martori ai Vechiului Testament, ei trebuie să se şteargă în faţa gloriei Fiului Preaiubit. Legea şi profeţii iau sfârşit şi, de acum înainte, Dumnezeu vorbeşte în Fiul. Să-L ascultam! (v. 35; Evrei 1.2).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Cine este între voi cel care se teme de Domnul, cel care ascultă de glasul Robului Său? Cel care umblă în întuneric și n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului și să se sprijine pe Dumnezeul său.
Isaia 50.10

Lui Israel îi sunt adresate aceste cuvinte atunci când mulți din popor refuzaseră să umble pe drumul ascultării față de Domnul. Poate că unii dintre ei aveau totuși să pună la inimă acest îndemn. Cine erau cei care aveau o adevărată teamă de Domnul și respect pentru măreția gloriei Sale? Adevăratul Rob avea să vină, căci acest pasaj vorbește în mod profetic despre Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

Câteodată trebuie să admitem că drumul ne este întunecat, că nu știm încotro mergem și că avem nevoie de lumină. Cât de important este să recunoaștem starea de lucruri reală și să nu o ignorăm! Astfel, putem beneficia de cuvintele: „Să se încreadă în Numele Domnului și să se sprijine pe Dumnezeul său”. Acum, când Dumnezeu S-a revelat în Persoana binecuvântată a Fiului Său, ne putem bucura de lumina perfectă a unei astfel de revelații.

Domnul Isus Hristos este un minunat reazem pentru credință. Avem privilegiul, ca și Toma, să ne bucurăm de faptul că El este Domnul nostru și Dumnezeul nostru. Ne putem baza deplin pe El, cu o încredere deplină în dragostea și în credincioșia Sa. O astfel de încredere alungă orice întuneric și face loc luminii divine în suflet.

L M Grant

Lasă-ți calea-n mâna Domnului,

Apăsarea care te sleiește,

A ta jale, Lui șoptește.

Speră, vai-urile chiar să se dubleze,

Speră, fără a te-nfricoșa,

Inima să nu se-ngrijoreze.

Nicidecum tu nu te-ngrijora!

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, Mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele și le voi cerceta!”
Ezechiel 34.11

Mărturisirea unui păstor

„Când privesc la viața mea, în lumina iubirii mele și a îngrijirii mele pentru turma mea, pot să văd în modul, în care Stăpânul meu mi-a dirijat toate activitățile, o compasiune și un interes pentru mine cu mult mai mari decât cele pe care le-am arătat totdeauna oilor mele. Au existat evenimente care păreau adevărate calamități; au existat cărări pe care m-a dus Dumnezeu și care mi s-au părut întunecoase; au fost zile mai întunecate ca noaptea. Dar, în final, totul se preschimba în folosul și bunăstarea mea.

Cu mintea mea limitată de ființă omenească n-am putut totdeauna să înțeleg modul de călăuzire al Stăpânului meu, pentru că înțelepciunea Lui este infinită. Tendințele mele naturale de teamă, neliniște la acele întrebări «de ce?» mă făceau deseori să mă îndoiesc de faptul că El știa foarte bine ce făcea. Uneori am fost cuprins de panică…, dar în ciuda comportării mele, sunt așa de bucuros că El nu m-a părăsit. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că m-a însoțit cu bunătate și îndurare. Singura motivație posibilă a atitudinii lui Dumnezeu a fost iubirea, grija, interesul Său pentru mine, una din oile Sale. În ciuda îndoielilor mele privind modul Lui de a-mi dirija viața, Domnul m-a ridicat de jos și m-a readus pe drumul cel bun cu o tandrețe infinită…”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„DUMNEZEU ESTE PENTRU MINE!”

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31)

     Întrebarea nu e pur și simplu: „cine va fi împotriva noastră?” căci răspunsul este ușor de găsit: boală, inflație, corupție, epuizare, calamități, temeri. Adevărata întrebare este aceasta: „Dacă Dumnezeu este pentru noi…?”

Să citim aceste cuvinte rar, accentuându-le pe fiecare în parte:

1) Dumnezeu este pentru tine. Poate părinții te-au uitat, poate profesorii te-au ignorat, poate frații tăi te-au făcut de râs, dar Cel care îți aude rugăciunile este cel Ce a creat oceanele: Dumnezeu!

2) Dumnezeu este pentru tine. Nu „poate”, sau „a fost” sau „ar fi, dacă…”, ci „este”! Dumnezeu este pentru tine astăzi, în clipa aceasta, când auzi sau citești această afirmație. Nu trebuie să aștepți la rând și să te întorci mâine. El este cu tine! El nu ar putea fi mai aproape de tine decât este în acest moment. Loialitatea Sa nu ar crește dacă ai fi mai bun și nici nu se va micșora dacă ai fi mai rău. El este cu și pentru tine!

3) Dumnezeu este pentru tine. Ești prea obosit ca să mai continui? El te va duce în brațe. Ești prea descurajat ca să mai lupți? El va lupta pentru tine. Întoarce-te spre tribune; acolo e Dumnezeu care te aclamă. Uită-te la linia de sosire; e Dumnezeu care îți aplaudă pașii.

4) Dumnezeu este pentru tine. Dumnezeu are un calendar, și pe el este încercuită ziua ta de naștere. Dacă ai o mașină, El este cel care ți-o conduce. Numele tău este scris în Cartea vieții Mielului.

Tu știi deja că ai fost salvat și știi care este prețul: „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele…” (Isaia 49:16). Așadar, când te trezești în fiecare dimineață, uită-te în oglindă și repetă-ți: „Dumnezeu este pentru mine!”

19 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 9.1-17

    Domnul îşi trimite apostolii. Puterea şi autoritatea pe care El li le dă sunt singurele lucruri de care au nevoie pentru drum (v. 3). La întoarcere, cei doisprezece se grăbesc să istorisească tot ce au făcut (v. 10; comp. cu Fapte 14.27, unde şi Pavel şi Barnaba au istorisit „tot ce făcuse Dumnezeu cu ei”; vezi şi Eapte 21.19 şi 1 Corinteni 15.10). Atunci Isus îi ia cu El deoparte; mulţimilor însă nu le trebuie mult timp să-i găsească, astfel că, fără nerăbdare şi fără să dea vreun semn de oboseală, El îşi reia slujba. Primeşte mulţimile, le vorbeşte şi le vindecă. Cât despre ucenici, ei ar fi dorit să-i îndepărteze pe toţi acei oameni, poate nu vizând interesul mulţimilor, aşa cum pretindeau (v. 12), cât mai degrabă pentru a se îngriji de propria lor odihnă. Dar învăţătorul, în timp ce Se ocupă de aceste mulţimi, le dă o lecţie şi alor Săi. Când a fost constatată insuficienţa resurselor lor pentru a hrăni această mulţime, Isus le asigură totul prin propria Lui putere. El ar fi putut să treacă peste cele cinci pâini şi peste cei doi peşti, dar, în harul Lui, El ia puţinul pe care noi I-l punem la dispoziţie şi ştie să facă din acesta un mare belşug. Puterea Lui se arată întotdeauna în slăbiciunile slujitorilor Săi (2 Corinteni 12.9).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod.
Ioan 15.5

Este o mângâiere faptul că mlădițele își au un loc rezervat în viță. Atât timp cât mlădița rămâne în viță, starea mediului înconjurător nu reprezintă o problemă. Afară poate fi frig sau întuneric, soarele poate fi arzător, iar vântul poate sufla cu putere – nimic din toate acestea nu contează pentru mlădiță. Câtă vreme vița este puternică, mlădița va continua să se dezvolte.

Nu este greu să găsim exemple de furtuni devastatoare în această sărmană lume. La școala unde lucrez aud adesea afirmații de genul: «Sunt atât de trist, fiindcă părinții mei urmează să divorțeze»; «Tatăl meu tocmai a ieșit din închisoare; locuiește în orașul vecin, însă nu vine niciodată să mă vadă, fiindcă nu are bani de autobuz»; «Mama bea mult, iar aseară a venit acasă târziu de tot; am vrut să pregătesc eu cina pentru mine și surioara mea, însă nu aveam prea multe în casă».

Poate că și tu treci printr-o furtună în viața ta. Poate că cei în care te încredeai cel mai mult par că nu le prea pasă de tine și că nu înțeleg mai nimic din încercările tale. Poate că multe uși ți s-au închis în nas și vezi cum ești tot mai mult dat la o parte.

Totuși, poți să rămâi în viță. Există un loc acolo pentru tine, în Adevărata Viță, în Domnul Isus Hristos, care te iubește și care S-a dat pe Sine pentru tine. Acolo este puterea ta, acolo este sprijinul, hrana, mângâierea, bucuria și pacea ta. Mai mult, Domnul declară că vei aduce mult rod acolo, fiindcă Adevărata Viță este puternică și bună, iar puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciune.

S J Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat.
1 Tesaloniceni 1.9

Slujirea

Dăruirea în slujba pentru Domnul nu este neapărat rodul unei lungi experiențe sau al unui dar deosebit. Ea se formează de la sine, dacă trăim deplin conștienți în legătură cu Hristos cel înviat și proslăvit și Îl așteptăm cu dor. El vine curând! Indiferent unde ne-a așezat Domnul Isus, dreptul de a-i sluji este valabil peste tot.

Treci prin focul necazului? – Consideră-l ca un prilej să arăți că harul lui Dumnezeu te face liniștit în toate împrejurările și te lasă să te încrezi în El!

Te simți ca un pribeag obosit pe străzile aspre ale vieții? – Lasă-te înviorat de Domnul tău și nu ceda. Poate unele suflete vor fi câștigate prin mărturia ta. Pentru că o viață demnă de crezare este una dintre cele mai bune predici.

Ai copii? – Fă ca felul cum te comporți cu copiii tăi să fie o imagine fidelă a modului în care Se comportă Tatăl tău din cer.

Ești un fiu sau o fiică? – Atunci arată prin dragostea și ascultarea ta ce ar trebui să-l caracterizeze pe un copil al lui Dumnezeu.

Ești un angajat? – Fă ca în toată activitatea ta pentru șeful tău pământesc să fie vizibil că motivația ta este mai înaltă și Îi slujești Domnului și dorești să fii pe placul Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ-TI REVII DUPĂ DIVORT (3)

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi…” (Romani 4:18)

     Să analizăm ultimele trei etape implicate în procesul de refacere după divorț. (Începusem data trecută o scurtă trecere în revistă – primele patru au fost: negarea; mânia; negocierea; depresia)

Etapa 5) acceptarea. Da, acceptarea poate veni și va veni în cele din urmă! În acel moment, uneori vei avea sentimentul vinovăției pentru că nu te mai simți deprimat și supărat. Ce se întâmplă? Ai încetat să te mai lupți. Lupta lăuntrică s-a sfârșit și ai început să experimentezi pacea. Pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere (vezi Filipeni 4:7). Etapa șase este speranța. „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el (Avraam) a crezut… întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (Romani 4:18, 20)

Ceva din tine revine la viață și spune: „Voi trăi din nou și voi iubi din nou… viața mea nu s-a terminat!” În acea clipă redescoperi un nou scop, dezvolți noi relații și începi să te întărești. Din punct de vedere emoțional, îmbătrânești repede – și lucrul acesta devine un avantaj. Etapa șapte este împlinirea. Spui la fel ca David: „Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului” (Psalmul 118:17). Fie că este vorba despre o nouă direcție, despre o altă carieră sau de o anumită realizare, Dumnezeu va avea grijă să găsești din nou împlinirea.

Lângă Dumnezeu este locul în care nu vei găsi deznădejde, și nu mai trebuie să rememorezi vechi amintiri ale eșecului sau ale trădării. Dumnezeu care a zis : „Iată, Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5) îți dă un nou viitor, iar tu vei refuza să trăiești cu suferința din trecutul tău!

18 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 8.40-56

    Iair, un fruntaş al sinagogii, a cărui unică fiică era pe moarte, Il roagă pe Isus să vină la el acasă. El nu are atâta credinţă ca sutaşul din capitolul 7, care ştia că şi numai un cuvânt al Domnului era suficient pentru a-l vindeca pe robul lui, chiar de la distanţă. In timp ce Se află pe drum, Isus este atins clandestin de această femeie care până atunci consultase în zadar un mare număr de doctori. Odată cu vindecarea însă, Domnul vrea să-i dea siguranţa păcii: de aceea şi obligaţia de a se face cunoscută.

    Continuându-Şi drumul împreună cu tatăl neliniştit, Isus are „limba unui învăţat”, susţinându-l cu un cuvânt (v. 50; comp. cu cap. 7.13 şi cu Isaia 50.4). Atunci are loc un lucru extraordinar: la chemarea „Domnului vieţii” (Fapte 3.15), fetiţa se ridică imediat. Isus însă ştie că ea are acum nevoie de hrană şi, cu o atenţie plină de tandreţe, Se îngrijeşte ca aceasta să-i fie asigurată.

    Prin aceste două împrejurări, vedem cum dragostea Domnului se manifestă şi după izbăvire: faţă de femeie, pentru a o aduce într-o relaţie personală cu El şi a o face să dea o mărturie publică, şi faţă de fetiţă, pentru a o hrăni şi a o întări.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și a fost așa: pe când îi vorbeau ei zi de zi, și el nu-i asculta, au spus lui Haman, ca să vadă dacă vor rămâne în picioare cuvintele lui Mardoheu: pentru că el le spusese că este iudeu. Și când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchează, nici nu se pleacă înaintea lui, Haman s-a umplut de mânie. Dar a socotit ca puțin lucru în ochii săi să pună mâna numai pe Mardoheu, pentru că îi făcuseră cunoscut poporul lui Mardoheu; de aceea Haman a căutat să nimicească pe toți iudeii care erau în toată împărăția lui Ahașveroș, pe poporul lui Mardoheu.”
Estera 3.4-6

După captivitatea babiloniană – Planuri pentru exterminare

Nimic negativ nu este spus despre Mardoheu în cartea Estera. În privința aceasta, el este o imagine slabă a Domnului nostru Isus Hristos. Știm că Domnul Isus este infinit mai mare decât orice simbol al Său. El este singurul deasupra căruia s-au deschis cerurile, pentru ca Dumnezeu să-Și declare plăcerea în El.

Credincios Dumnezeului său, Mardoheu a refuzat să se plece înaintea lui Haman, care era un descendent al împăraților amaleciți. Când a fost întrebat de ce proceda așa, el a mărturisit că era iudeu. Acest lucru a declanșat mânia lui Haman. Gândind că era prea puțin lucru să-l omoare doar pe Mardoheu, Haman a decis să-i distrugă pe toți iudeii din împărăție. După ce a aruncat sorți pentru a stabili ziua împlinirii acestui plan odios, el i-a oferit împăratului o mare sumă de bani pentru a-i permite să-și ducă la capăt intențiile. Împăratul i-a dat permisiunea, așa că au fost trimise scrisori referitoare la acest plan în tot imperiul persan.

Apocalipsa 12 ne prezintă, într-un limbaj simbolic, ura lui Satan față de iudei, din cauză că aceștia sunt poporul Domnului Isus, pe care diavolul Îl urăște cel mai mult. Când Satan L-a ispitit pe Domnul ca să i Se închine, El a refuzat categoric această propunere ticăloasă, citând Scriptura. Iudeii, poporul pământesc al Domnului Isus, au fost adesea ținta urii ucigașe a diavolului. Istoria abundă de încercări ale lui Satan de a extermina acest popor, însă Dumnezeu a făcut ca orice încercare să eșueze.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim … ne va scoate din mâna ta, împărate.
Daniel 3.17

Nădejdea celor trei

Prin definiție, nădejdea este încredere sau convingere că ceea ce faci sau crezi se va realiza. Așa a fost cu cei trei tineri. Însă încrederea lor a fost nu o speranță lipsită de putere, ci o convingere că Dumnezeu este atotputernic să-i salveze din mâinile împăratului Nebucadnețar. Ca tineri credincioși, putem gândi că ei cunoșteau cuvintele din Psalmul 46: „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor”. Ei și-au încredințat soarta în mâna lui Dumnezeu.

Avem și aici o lecție frumoasă pentru sufletele noastre. Într-o împrejurare, ucenicii rămași singuri au coborât la mare ca s-o traverseze. Această lucrare de traversare a mării a dăruit ucenicilor o nouă dovadă a identității Învățătorului lor. Vântul împotrivitor s-a opus corăbiei ucenicilor și ei au înaintat cu greutate și încet. Domnul S-a arătat mai presus de vânt și de valuri, umblând pe mare și putând trece pe lângă ei. Cuvintele Domnului au liniștit spaimele ucenicilor și prezența Lui în corabie a pus capăt furtunii, iar corabia a ajuns la locul spre care doreau să meargă. Mântuitorul îngăduie furtunile, pentru a pune la încercare credința. Și așa se poate întâmpla și cu noi. Să luăm seama la această lecție!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ-TI REVII DUPĂ DIVORT (2)

„Vă voi răsplăti astfel anii…” (Ioel 2:25)

     E nevoie de timp ca să-ți revii după divorț și să înveți să trăiești din nou, așa că ai răbdare cu tine însuți. Probabil vei trece prin etapele recunoscute ale durerii:

1) Negarea. Încerci să ignori sau să minimizezi cele întâmplate, în speranța că vor dispărea… Îți este teamă de confruntare și o refuzi… Nu apelezi la ajutor de specialitate întrucât crezi că „totul se va rezolva până la urmă”.

2) Mânia. Când cineva te respinge, stima ta de sine este afectată și reacționezi greșit. Faci afirmații nelalocul lor și necontrolate, izvorâte din haosul emoțional – afirmații precum: „Bine! mă bucur că s-a terminat! Stai numai să vezi! Voi găsi pe cineva care mă iubește și mă apreciază cu adevărat!”

3) Negocierea. Odată ce îți dai seama că mânia îți răpește bucuria și face ca suferința să se adâncească, recurgi la o soluție sau la un compromis. Și când nici asta nu dă rezultate, treci la următoarea etapă.

4) Depresia. Te lovește în cele mai nepotrivite momente, cum ar fi zile de naștere, concedii și aniversări. Reluarea „filmelor noastre preferate” la televizor sau restaurantele în care aveți amintiri împreună te deprimă. La două noaptea ești perfect treaz și nu poți dormi. Această depresie este adeseori consecința introspecției, deoarece nu poți să gândești greșit și să te simți bine în același timp.

Așadar, ce poți face? Învață să-ți disciplinezi gândurile. Stabilește-ți noi obiective în viață. Concentrează-te pe ajutorarea cuiva care experimentează aceiași durere. Când Iov s-a rugat pentru prietenii săi, Dumnezeu l-a vindecat și i-a redat toate averile (vezi Iov 42:10). El te va ridica și pe tine, deci nu înceta să te încrezi în El – și nu-ți pierde curajul!

17 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 8.26-39

    Puterea divină, pe care Domnul Isus tocmai Şi-o manifestase potolind furtuna, se află acum faţă-n faţă cu o putere înfiorător de violentă, cea a lui Satan. O oştire de demoni pusese complet stăpânire pe voinţa unui nefericit gadarinean. Oamenii au încercat zadarnic să-l lege cu lanţuri şi cu fiare, imagine a inutilelor eforturi ale societăţii de a înfrâna patimile. Locuind în morminte, acel posedat de demoni era deja, din punct de vedere moral, mort. Era gol; cu alte cuvinte, era incapabil, ca şi Adam, să-şi ascundă de Dumnezeu starea sa. Ce tablou al decăderii morale a creaturii! Dar şi ce schimbare, atunci când Domnul aduce eliberarea (citiţi Efeseni 2.1-6)! Oamenii din cetate nu pot decât să constate. Ei îl găsesc pe acest om „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte”. Răscumpăratul găseşte în sfârşit pace şi odihnă alături de Mântuitorul lui; Dumnezeu îl îmbracă în neprihănire şi îi dă înţelepciune ca să-L cunoască.

    Dar – ce lucru trist! – prezenţa lui Dumnezeu nelinişteşte şi deranjează în primul rând lumea dominată de diavol.

    Demonizatul vindecat doreşte să-L urmeze pe Isus (comp. cu Filipeni 1.23). Domnul însă îi desemnează un alt câmp de lucru: propria lui casă şi cetate, unde trebuie să istorisească tot ce a făcut Isus pentru el (Psalmul 66.16).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Fapte 7.55

O mare parte din capitolul 7 al cărții Fapte este constituită de o puternică prezentare a istoriei lui Israel. La sfârșitul cuvântării sale, Ștefan face o aplicație dureroasă pentru conștiințele ascultătorilor săi, care a provocat o aprigă împotrivire și o furie ucigașă. Vedem aici efectul religiozității lipsite de Hristos. Acești oameni erau păzitori ai religiei și călăuze pentru popor, însă erau cu totul împotrivitori creștinismului. Erau plini de râvnă religioasă și de furie, în timp ce Ștefan era plin de Duhul Sfânt. Ei scrâșneau din dinți, iar fața lui Ștefan era ca fața unui înger. Ce contrast!

Ștefan era plin de Duhul Sfânt, iar privirea sa era fixată asupra Omului glorificat din cer. Acesta este creștinismul! Aceasta este imaginea reală, normală, a unui creștin! Creștinul este un om plin de Duhul Sfânt, care privește cu credință spre cer și este preocupat cu un Hristos glorificat. Nu putem accepta un standard inferior acestuia, oricât de puțin ne-am ridica la înălțimea lui. Standardul creștin este foarte ridicat și foarte sfânt. Trebuie să mărturisim cât de puțin ne potrivim lui, însă el rămâne standardul divin și orice inimă devotată va ținti către el și niciodată mai jos de el.

Este privilegiul fericit al oricărui creștin să fie plin de Duhul Sfânt și să-și aibă ochii credinței ațintiți asupra Omului glorificat din cer. Răscumpărarea este împlinită, păcatul este înlăturat, harul domnește prin dreptate, există un Om pe tronul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt a venit pe pământ și Și-a făcut locuința în fiecare credincios și în Adunare, ca întreg. Aceste lucruri nu sunt doar speculații și teorii, ci sunt realități practice, de o valoare imensă, cu putere de a influența și forma viața creștinului.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Coloseni 3.17

Binele pantofarului

Un bătrân pantofar își trimisese băiatul cu un coș plin cu legume din grădină la o văduvă săracă. Cineva l-a întrebat:

— Cum de vă permiteți să dăruiți așa de mult?

— Nu dau nimic, zise bătrânul. Dau lui Dumnezeu cu împrumut, iar El îmi dă înapoi mai mult. Mi-e rușine că oamenii cred despre mine că sunt darnic când, de fapt, sunt plătit atât de bine. Cu mult timp în urmă, când eram foarte sărac, am văzut pe cineva în lipsă și m-am întrebat dacă aș putea să-i dau ceva, însă nu vedeam cum. Am dat totuși ceea ce am avut, și Dumnezeu m-a ajutat. Am primit tot mai mult de lucru. Grădina a dat roade tot timpul și de atunci nu mă gândesc de două ori când aud despre cineva care este în nevoie. Chiar dacă aș da totul, Dumnezeu nu mă va lăsa să mor de foame. Este ca și cu banii de la bancă, numai că aici este vorba de o bancă ce nu dă faliment niciodată, iar dobânda este zilnică.

Citim că Mântuitorul „S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit 2.14). Cine face parte din acest popor prin credința în Mântuitorul, va găsi resursele și persoanele cărora să le facă binele.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ-ȚI REVII DUPĂ DIVORT (1)

„Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi!” (Isaia 43:18)

     Divorțul este unul din lucrurile cele mai dureroase pe care le poate experimenta inima omului, și din păcate devine tot mai frecvent și evident și-n bisericile și comunitățile noastre. Nu suntem de acord cu divorțul, dar suntem de acord să-i ajutăm pe cei care trec prin așa ceva. Dacă ți s-a întâmplat și ție, știi că este adevărat. Dacă nu ți s-a întâmplat, fii mulțumitor și arată compasiune față de cei care au fost devastați de el. Ai fost călcat în picioare de cineva în care aveai încredere? Ești copleșit de singurătate în miez de noapte? Te simți ca și cum ai fi legat de mâini și de picioare?! Ești supărat pentru că prietenii par să nu înțeleagă? Nu dispera – împrejurările tale prezente se vor schimba. Îți vei reveni; te vei ridica, nu vei rămâne la pământ. Da, e nevoie de timp, și va trebui să depui efort… Vei scrie pagini de tristețe în jurnalul tău, însă prin harul lui Dumnezeu vei învăța să trăiești din nou și să iubești din nou. Când te apropii de Dumnezeu și când cauți Cuvântul Său, El îți va descoperi taina liniștii sufletești și modul în care poți să-ți reiei viața. Dacă ești partea nevinovată, citește acest verset și ascunde-l în inima ta: „Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:3). Dacă ești partea vinovată, nu uita că ai comis un păcat – dar care poate fi iertat datorită harului lui Dumnezeu. Promisiunea lui Dumnezeu pentru tine este aceasta: „Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25). Fie că ești partea nevinovată, fie cea vinovată, într-o despărțire – cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (v. 18-19)

16 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 8.16-25

    Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu i-ar veni ideea s-o ascundă într-un vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii”, rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).

    Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc” (v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.

    Aţipirea Domnului Isus în corabie ni-L înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, El porunceşte vântului şi valurilor, facându-Se cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta …?” (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?…” (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei” şi care îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. In ce fel o vede însă credinţa noastră?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinși prin ea rodul dătător de pace al dreptății.
Evrei 12.11

Tatăl nostru ceresc ne-a plănuit drumul aici, pe pământ. El cunoaște totul despre noi și niciun incident, oricât de mic, nu poate avea loc fără știrea Lui. Lumea este o școală pentru copiii lui Dumnezeu. În această viață experimentăm multe lucruri pe care nu le înțelegem, al căror motiv îl vom cunoaște doar în veșnicie. Încercările sunt cântărite cu o înțelepciune perfectă, iar scopul lor ultim îl cunoaștem, deși desfășurarea lor în prezent poate rămâne o taină pentru noi. Disciplinarea Tatălui este spre folosul nostru, ca să fim făcuți părtași sfințeniei Lui (versetul 10).

Dumnezeu nu ne explică mereu motivul lucrărilor Sale de cârmuire față de noi, însă El ne-a descoperit pe deplin dragostea inimii Sale pentru noi și astfel este privilegiul nostru să umblăm prin credință. Cel care a fost educat în școala necazurilor se distinge printr-un duh zdrobit, o gândire smerită și o încredere deplină în Dumnezeu. Roadele dătătoare de pace sunt o dovadă a lucrării bune și desăvârșite a lui Dumnezeu în suflet.

Să ne aducem aminte că este aproape ziua în care nu va mai fi necesară grija Tatălui ceresc pentru copiii Săi ignoranți și neascultători! Atunci lecțiile care țin de viața aceasta se vor încheia, iar timpul școlii necazurilor va lua sfârșit. Împrejurările în care am suferit și în care am fost umiliți și puși la încercare vor lăsa loc păcii și bucuriei din casa Tatălui. Atunci nu ne va mai lipsi nimic și ne vom bucura fără piedică. Atunci vom cunoaște dragostea Tatălui în toată plinătatea ei și vom continua să ne bucurăm de prezența Lui, ca Dumnezeu și Tată al Domnului nostru Isus Hristos. Și tot atunci, într-un fel mai profund decât am fi putut experimenta vreodată pe acest pământ, vom înțelege aceste cuvinte minunate ale Domnului Isus: „I-ai iubit așa cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17.23).

H F Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6.23

„Bun pentru femei și copii, dar nu pentru mine!”

În anul 1889 a fost înmormântat în Paris luptătorul Louis Launay. După mașina mortuară veneau circa 150 bărbați, oameni foarte puternici: atleții din Paris arătau camaradului lor ultima onoare. Ce se întâmplase? – Câinele mare al lui Launay, crescut de el, a turbat și a mușcat-o pe soția sa și pe copilul său. Veterinarul, căruia i-a dus la control câinele, i-a spus: „Animalul trebuie să fie omorât”. — „Asta se poate face repede”, spuse sportivul. În câteva clipe a omorât animalul bolnav cu mâinile lui. Dar în timpul luptei de moarte, câinele l-a putut lovi cu dinții săi. Rana era mică și aproape nu se vedea. „Nu face nimic”, spuse Launay, plin de încredere în puterea corpului său. Pe soție și copil i-a dus la institutul Pasteur, pe care Louis Pasteur nu de mult timp îl întemeiase. Ei au putut fi scăpați. Dar Launay a refuzat categoric să fie tratat. Într-o dimineață s-au arătat într-un acces groaznic simptomele clare ale infecției. Chiar în aceeași zi, boala îngrozitoare l-a doborât. El s-a gândit: „Doctorul este bun pentru soția și copilul meu, eu nu am nevoie de el”.

„Bun pentru femei și copii, dar nu pentru mine!” – cu astfel de cuvinte au refuzat adesea bărbații vestea bună a mântuirii lui Dumnezeu. Dar harul lui Dumnezeu în Isus Hristos este singurul mijloc, care poate salva de la moartea veșnică pe oamenii înveninați de păcat – chiar și pe „cei mai tari” și pe „cei mai buni”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MOTIVE POTRIVITE PENTRU RUGĂCIUNE

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima…” (Psalmul 139:23)

     Iată două greșeli pe care le facem când vine vorba despre rugăciune.

1) Ne concentrăm asupra eșecurilor. Astfel ne rugăm fără credință și fără încredere (vezi 1 Ioan 3:21-22).

2) Nu reușim să ne analizăm motivele. „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24) Există rugăciuni la care Dumnezeu nu dorește să răspundă spre binele tău – sau cel puțin nu răspunde chiar acum. Pastorul Jerry Sittser scria: „Cauza poate fi dreaptă, dar totuși tu să greșești, pentru că dai dovadă de mândrie, savurând victoria și pedepsindu-i pe cei ce greșesc, cu o severitate ieșită din comun. Cel mai mare pericol pentru cei ce iau parte la o cruciadă este că devin orbi la propriile lor greșeli. Ei luptă pentru drepturi civile, dar tratează femeile de serviciu ca pe niște cetățeni de mâna a doua. Ei susțin standardele biblice cu privire la relațiile intime, dar arată prea puțină bunătate față de soțul sau soția lor.

Rugăciunile neascultate sunt darurile lui Dumnezeu. Ele ne protejează de noi înșine. Dacă toate rugăciunile noastre ar fi ascultate, am abuza de putere, am folosi rugăciunea pentru a schimba lumea după bunul nostru plac și ar fi iadul pe pământ. Aidoma copiilor răsfățați care au prea multe jucării și prea mulți bani, ne-am dori tot mai mult. Ne-am ruga pentru victorie, dar pe cheltuiala altora, ne-am intoxica de putere, i-am răni pe oameni și ne-am lăuda singuri. Isaia a spus: „Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi” (Isaia 30:18).

Rugăciunile neascultate protejează, frâng, zdrobesc și transformă.

Rugăciunile neascultate din trecut care ne-au făcut să ne simțim răniți și decepționați au fost focul purificator care ne-a pregătit pentru răspunsurile viitoare”.

Concluzie: roagă-te pentru motivele potrivite, cu o atitudine potrivită!

15 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 8.1-15

    Împreună cu ucenicii, câteva femei devotate îl urmau pe Domnul şi „îi slujeau din bunurile lor” (v. 3). Ceea ce ele au făcut pentru Isus este menţionat după ce mai întâi se spune ceea ce El a făcut pentru ele (v. 2).

    In versetele 4-15 este prezentată parabola semănătorului şi semnificaţia ei. Trei lucruri fac pământul să fie neroditor: pasările, imagine a diavolului (v. 12), stânca, imagine a inimii tari, de nepătruns la toate acţiunile profunde şi durabile, şi, de asemenea, spinii, care ne vorbesc despre lume, cu preocupările, bogăţiile şi plăcerile ei (v. 14). În acelaşi timp, cel mai bun pământ trebuie mai întâi lucrat. Operaţie dureroasă! Solul trebuie sfărâmat, brazdele întoarse, pentru ca sămânţa să poată pătrunde şi răsări. Aşa lucrează Dumnezeu (deseori prin încercări) în conştiinţele celor care urmează să primească Cuvântul.

    Însă această lucrare nu se execută pe primele trei terenuri. Este inutil să ari un drum circulat încontinuu şi este imposibil să ari pe o stâncă; în ce priveşte spinii, aceştia trebuie mai întâi scoşi, iar lumea are adesea rădăcini adânc înfipte în inimă. Să audă Cuvântul este o caracteristică a tuturor „terenurilor”, dar să-l primească şi să rodească cu răbdare este numai a pământului bun (v. 15).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Mă doare după tine, fratele meu Ionatan! Foarte plăcut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine: întrecea iubirea femeilor!” 2 Samuel 1.26

Simțămintele exprimate de David la moartea prietenului său, Ionatan, sunt foarte mișcătoare. Profunzimea emoțiilor revelează cât de mult îl iubea David. Există însă două aspecte ale plângerii sale care ne oferă o imagine a dragostei Domnului Isus.

„Fratele meu„: relația dintre ei era atât de strânsă, încât David îl considera pe Ionatan ca frate al său. Ionatan îl părăsise pe David pentru a fi cu Saul. Este important să vedem că David nu l-a tăgăduit niciodată pe Ionatan, nici nu l-a pedepsit în vreun fel pentru acțiunea sa. Aceasta este o frumoasă imagine a Domnului Isus, în relația Sa cu cei care cred în El, fiindcă Lui nu Îi este rușine să-i numească frați (Evrei 2.11). În ciuda faptului că de multe ori rătăcim de la drumul ascultării, El ne recunoaște ca frați ai Săi.

„Iubirea ta„: Deși Ionatan îl abandonase pe David, în favoarea lui Saul, David privea doar la valoarea dragostei pe care Ionatan o avusese pentru el. Calitatea acestei iubiri, cunoscute și apreciate doar de David, era minunată. Oricât de slabă ar fi fost manifestarea ei, David a considerat-o ca fiind minunată. Dragostea lui Ionatan pentru David a fost trezită de dragostea lui David pentru Israel, fiindcă el a salvat poporul de robia cu care Goliat îl amenința (1 Samuel 19.4,5).

Iubirea Domnului Isus este simbolizată de ceea ce David a făcut pentru Israel, fiindcă Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine (Galateni 2.20). Dragostea Lui pentru noi a trezit dragoste în noi, care iubim fiindcă El ne-a iubit întâi (1 Ioan 4.19). Iar El atașează dragostei noastre pentru El o calitate pe care doar El o poate aprecia. Așa a procedat și în cazul lui Petru (Ioan 21.15-17).

H Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul Omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.” Marcu 8.38

Răsplătit din plin

Înainte cu mulți ani, un domn din Franța ședea pe o bancă la marginea unui lac și admira creația minunată a lui Dumnezeu. Era slăbit și deformat trupește, dar sufletul lui, care nu se putea vedea, era nobil și primea tot ce este frumos și bun. Câțiva turiști tineri au trecut pe lângă el și au vorbit de rău în obrăznicia lor ușuratică de domnul străin cu înfățișarea lui care nu atrăgea atenția. Printre turiști se afla un tânăr, care i-a mustrat pe însoțitorii săi cu cuvinte serioase. Străinului i-a făcut bine gândirea tânărului. S-a iscat o discuție între cei doi, și din discuție mai târziu un schimb de scrisori activ, pe o perioadă de câțiva ani. Și când domnul a murit în Orleans, instanța i-a comunicat tânărului, care devenise între timp predicator și tată, că este singurul moștenitor al unui castel și al multor averi.

Aceasta a fost urmarea și răsplata slăvită a intervenției tânărului pentru un străin necunoscut, nebăgat în seamă.

Știi că cel mai mare străin în această lume a fost Isus Hristos, Domnul slavei? Și El a fost aici cel mai disprețuit; și El este tot așa și astăzi într-o anumită privință. Spune, porți ocara Lui și intervii pentru El în acest timp și în această lume rea?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ZDROBIREA FORMEAZĂ CARACTERUL

„Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit.” (Psalmul 51:17)

     Când ne supunem planului lui Dumnezeu pentru viața noastră, El ne dă puterea să ajungem la potențialul nostru deplin, prin înfrângerea acelor laturi ale voinței noastre încăpățânate care trebuie să fie supuse Lui. Când aceste laturi sunt zdrobite, puterea Lui din viața noastră este eliberată și lucrurile încep să se schimbe în bine. Puterea și talentul fără caracter și direcție i-au distrus pe mulți. Probabil cunoști și tu asemenea persoane.

Ai grijă: dacă talentul nu-ți este guvernat de caracter, vei da de necaz! Chiar dacă un cal este campion cu panglică albastră, dacă voința lui nu a fost zdrobită, puterea sa pune în pericol atât propria sa ființă, cât și pe a celor din jurul său.

Putem observa două lucruri la un cal pur-sânge, mai cu seamă la un campion:

1) El aude multe voci în timpul cursei, dar a învățat să reacționeze numai la una – la vocea jocheului. Acesta e și planul lui Dumnezeu pentru tine. Vei auzi multe păreri, dar pentru a câștiga în viață, trebuie să fii condus numai de Dumnezeu. Asta necesită smerenie. „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:9).

2) Atinge performanțe maxime numai când este strunit și direcționat. Așadar, te zdrobește Dumnezeu într-un mod similar? Te ține El în frâu spunându-ți: „Nu mai poți trăi așa, făcându-ți voia, pentru că Eu am planuri pentru tine”?

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Nu mai sunteţi ai voştri… aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu…” (1 Corinteni 6:19-20).

14 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 7.36-50

    Deşi mult diferită de cea a lui Levi (cap. 5.29), şi Simon fariseul Il invită pe Domnul la masă. Se gândea probabil că va fi onorat prin aceasta, dar Isus îi va da o lecţie a umilinţei. Iată că în casă este introdusă o femeie cunoscută prin viaţa ei destrăbălată. Ea răspândeşte pe picioarele lui Isus, împreună cu omagiul parfumului ei, multe lacrimi de pocăinţă. Tocmai această păcătoasă, şi nu Simon fariseul, este cea care împrospătează şi revigorează inima Mântuitorului, pentru că ea conştientizează marea datorie pe care o are faţă de Dumnezeu şi se înfăţişează înaintea lui Isus cu singura atitudine cuvenită: cea a unei inimi zdrobite şi smerite (Psalmul 51.17). Înainte de a-i spune acestei femei cuvântul de har pe care ea îl aştepta, Domnul are să-i spună ceva lui Simon, căruia i-a citit gândurile tainice. De câte ori nu am putea auzi numele nostru în locul celui al lui Simon! „Am să-ţi spun ceva” şi ţie, – Se adresează Mântuitorul unuia dintre noi – care poate te compari cu unii care n-au ca tine o educaţie creştină: să ştii că ceea ce contează în ochii Mei este dragostea pentru Mine şi dovezile ei!

    Să învăţăm să estimăm mai bine cât de multe ne-au fost iertate, pentru a-L iubi şi noi mai înfocat pe Mântuitorul nostru!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Îi îndemn pe bătrânii care sunt între voi, eu, care sunt și eu bătrân și martor al patimilor lui Hristos și părtaș al gloriei care urmează să fie descoperită.
1 Petru 5.1

Prima Epistolă a lui Petru este scrisă având în vedere grădina Ghetsimani. Fiecare capitol vorbește despre suferințele lui Hristos. Domnul Isus a fost Omul durerilor și obișnuit cu suferința (Isaia 53.3). Împreună cu ucenicii Săi, El a părăsit camera de sus și a mers la Muntele Măslinilor. La baza acestui munte era grădina Ghetsimani, care înseamnă „teasc de ulei”, unde Domnul obișnuia să Se roage. El le-a cerut ucenicilor să șadă acolo și i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. Mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ și Se ruga.

Petru face referire la această scenă, unde a fost martor la suferințele lui Hristos. Ce suferință trebuie să fi fost pentru Domnul Isus, Slujitorul perfect al lui Iahve – care a mers făcând bine, vindecând pe bolnavi, deschizând ochii orbilor și hrănindu-i pe cei înfometați – să fie disprețuit și lepădat chiar de aceia pe care venise să-i mântuiască! Chiar și prietenul Său, Iuda Iscarioteanul, plănuia să-L vândă cu un sărut în timp ce El Se ruga în luptă grea. Ucenicii au fugit toți și L-au părăsit, iar Petru, mai târziu, s-a lepădat de El cu jurăminte.

Când oamenii trimiși de preoții de seamă au venit înarmați cu săbii și ciomege să-L ia pe Domnul, El S-a supus lor, spunând: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”. Lumea întreagă s-a aliat împotriva Mântuitorului lumii. Aceasta este inima omului. Pe cruce, după ce oamenii și-au manifestat ura față de El, Domnul a fost înconjurat de întuneric vreme de trei ceasuri. Acolo a îndurat judecata dreaptă a lui Dumnezeu împotriva păcatului, după cum este scris: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”. Strigătul Său, „S-a sfârșit!”, este începutul unei noi cântări de biruință, pentru întreaga veșnicie.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au și văzut, și M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu.
Ioan 15.24

Iubirea și ura

Potrivit planului dumnezeiesc, Mântuitorul a trebuit să împlinească lucrarea răscumpărării prin moartea Sa. Dar omul este răspunzător că L-a dat la moarte pe Domnul, iar Iuda, care L-a vândut, mai mult decât toți. Partea lui este pierzarea, din cauza marii lui răspunderi. Dar când soldații romani au pus pe cruce pe Cel nevinovat, dat în mâinile lor de către iudei, Domnul Isus a spus cuvinte de iertare: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”.

Crucea Mântuitorului pune în evidență două mari principii: iubirea și ura. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său, iar acest Fiu, expresie a iubirii divine, a îndurat totul pentru a împlini gândurile de har ale Tatălui Său în favoarea păcătoșilor, pe care Dumnezeu a vrut să-i mântuiască. Ura împotriva lui Dumnezeu, manifestată față de Mântuitorul de-a lungul lucrărilor Sale, a ajuns la apogeul ei la cruce, când oamenii L-au dat la moarte pe Acela, de la care ei nu primiseră decât binefacere peste binefacere. La cruce, încă o dată, Dumnezeu și Fiul Său Și-au arătat lucrarea dragostei, iar omul și-a arătat ura sa. Pe baza morții Fiului Său, Dumnezeu îi oferă omului harul în acest timp care se va termina în curând. Acceptă și tu, cititorule, acest har dumnezeiesc până nu este prea târziu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE TEAMA DE MOARTE (2)

„Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25)

     Cu câțiva ani în urmă, a apărut o melodie devenită foarte cunoscută, care conținea în versurile sale și afirmația: „Toți vrem să ajungem în cer, dar nimeni nu dorește să moară”. De ce? Deoarece nu suntem siguri că suntem pregătiți.

Dar… putem fi!

Cum?

1) Te poți pregăti spiritual și emoțional. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (v. 25-26). Când îți pui nădejdea în Hristos, moartea nu va fi sfârșitul, ci începutul celei mai mărețe stări ale tale.

2) Te poți pregăti din punct de vedere relațional. Cum? Spunându-le zi de zi celor dragi din viața ta cât de mult îți pasă de ei. De asemenea trebuie să-i ierți pe cei ce ți-au greșit, și să cauți iertarea lor dacă tu le-ai greșit (vezi Matei 11:25-26).

3) Te poți pregăti financiar. Una din ultimele lucrări ale lui Hristos pe cruce a fost să-Și încredințeze mama unuia dintre ucenici. Un bun gospodar lasă după el un testament valabil și instrucțiuni clare referitoarele la bunurile pământești și la modul în care dorește să aibă loc înmormântarea sa. Poate nu e un gând prea plăcut, dar e responsabilitatea ta spirituală.

Pavel scrie: „Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine…” (Filipeni 1:23). De ce a spus Pavel că în cer este „mult mai bine”? Pentru că Dumnezeu îi arătase deja o fărâmă din ceea ce este cerul.

David a simțit la fel: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11).

13 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 7.18-35

    Din temniţa în care îl închisese Irod (cap. 3.20), Ioan Botezătorul trimite la Isus doi dintre ucenicii săi, ca să se intereseze cu privire la El. Din întrebarea pusă de Ioan se vedeau lămurit îndoiala şi descurajarea lui. El vestise împărăţia şi iată că obţine închisoarea. Era, într-adevăr, cu putinţă ca Isus să fie „Cel care vine”?

    Multe persoane, văzând starea actuală a Bisericii, persecuţiile la care sunt supuşi cei credincioşi în multe ţări şi indiferenţa lumii faţă de evanghelie, ajung să se îndoiască de puterea Domnului şi de împărăţia Lui. Dar împărăţia nu va veni înainte de răpirea Bisericii şi de împlinirea evenimentelor profetice.

    Lucrările lui Isus! – acestea sunt conţinutul răspunsului la întrebarea celor doi trimişi.

Ioan dăduse mărturie despre Domnul. Acum este rândul Domnului ca, înaintea aceleiaşi mulţimi, să dea mărturie despre Ioan. Şi El arată cu tristeţe cum a întâmpinat „această generaţie” privilegiată (v. 31) slujba precursorului Său şi slujba Sa. Nici chemările lui loan la pocăinţă, nici veştile bune aduse de Mântuitorul,
care ar fi trebuit să producă bucurie şi laudă, nu au găsit ecou în masa poporului, nici la conducătorii acestora.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Smerenia merge înaintea onoarei.
Proverbe 18.12

Un verset atât de scurt, dar cât de semnificativ! Adevărul prezentat în el străbate întreaga Scriptură și stă la baza creștinismului, însă cât de puțin din spiritul lui este văzut astăzi în mijlocul poporului lui Dumnezeu! Cât de des este căutată onoarea, făcându-se abstracție de smerenie!

Când șarpele i-a ispitit pe primii noștri părinți, cuvintele lui au fost: „Veți fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5). Cu toții cunoaștem consecințele dezastruoase ale încercării lor de a fi ca Dumnezeu. În contrast total cu aceasta, Domnul Isus, „fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor” (Filipeni 2.6,7). Răspunsul binecuvântat la o astfel de atitudine a fost că „Dumnezeu L-a înălțat nespus de sus”. Versetul din Proverbe arată această manifestare divină a umilinței; în contrast cu aceasta, celor care doresc să ocupe „locul dintâi” li se amintește că „oricine se înalță va fi smerit, iar cel care se smerește va fi înălțat” (Luca 14.11).

S-a iscat o ceartă între ucenici, întrebându-se care dintre ei trebuia să fie cel mai mare (Luca 22.24). Acest lucru a întristat inima Domnului atunci, iar astăzi, inima Lui este de asemenea întristată la vederea celor ai Săi care deseori se ceartă din exact aceeași cauză. „Toți încingeți-vă cu smerenie unii față de alții, pentru că «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți». Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit” (1 Petru 5.5,6).

În camera de sus, atunci când le-a spălat picioarele, Domnul i-a învățat pe ucenici că smerenia nu este un lucru teoretic, ci practic. Cei care Îi urmează exemplul sunt numiți fericiți (Ioan 13.17).

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El face rana și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui tămăduiește.
Iov 5.18

Cât de minunat lucrează Dumnezeu!

Soția mea și cu mine mergeam printr-un parc mare al unui oraș. Un bărbat și o femeie veneau spre noi din partea cealaltă. Am început o discuție cu ei, pentru a le spune despre Isus Hristos și despre fericirea veșnică pe care vrea să ne-o dăruiască. Atunci, femeia s-a uitat la noi cu bucurie: „Și eu sunt o creștină și cred în Domnul Isus ca Mântuitorul meu”.

Și apoi ne-a povestit povestea ei uimitoare de întoarcere la Dumnezeu. „Acum 30 de ani am venit la credință. Soțul meu și cu mine am mers cu fetița noastră de cinci ani de-a lungul unei străzi. Soțul meu o ținea de mână. Deodată micuța s-a desprins și a sărit direct pe stradă. A fost lovită de o mașină și grav rănită. Am fost foarte șocați. După ce s-a anunțat situația, șoferul, total nevinovat, s-a uitat îngrijorat la fetița lovită. Și a început să se roage Domnului Isus Hristos pentru micuță. Lacrimi curgeau pe obrajii săi. Cu cuvinte care porneau din inimă s-a rugat stăruitor pentru copil. Aceasta a lovit inima mea; aceasta a fost ocazia pentru a mă întoarce la Dumnezeu. Acel bărbat era un creștin credincios. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui; fiica noastră s-a însănătoșit iarăși. Soțul meu și fiica mea nu L-au acceptat încă, din păcate, pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lor. Mă rog ca și ei să-L găsească pe Domnul Isus.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE TEAMA DE MOARTE (1)

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele…” (Psalmul 39:4)

     Data viitoare când treci cu mașina printr-un tunel și ieși de cealaltă parte, adu-ți aminte că așa este viața pentru orice copil răscumpărat al lui Dumnezeu. Spui „noapte bună” pământului și auzi „bună dimineața” în ceruri.

Dr. Elizabeth Kübler-Ross a explicat că majoritatea dintre noi trecem prin următoarele etape când ne confruntăm cu perspectiva că vom muri:

1) Starea șocului: „O, Doamne!”

2) Etapa negării: „Nu se poate să fie adevărat”!

3) Etapa mâniei: „De ce eu?”

4) Etapa negocierii: „Scapă-mă, Doamne și voi face cutare lucru pentru tine”.

5) Etapa depresiei: „Totul s-a sfârșit. Nu mai am nici o speranță”.

6) Etapa cercetării: „Ce pot face pentru ca zilele care mi-au mai rămas să merite”?

7) Etapa acceptării: „Nu are rost să mă lupt cu inevitabilul.” De fapt, din clipa în care ne-am născut, cu toții am început să fim în criză de timp. Doar că în întrebările și entuziasmul copilăriei, în graba și-n stresul vieții de mijloc, nu ne prea gândim la asta… Suntem ca acea persoană care și-a scris pe piatra funerară: „M-am așteptat să se întâmple, dar nu chiar așa de repede!” Însă pe măsură ce îmbătrânim și înțelegem că avem mult mai puțin timp înainte decât în urmă, începem să ne rugăm împreună cu psalmistul: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12).

Cineva l-a întrebat pe Charles Spurgeon: „Aveți harul morții”? El a răspuns: „Acum nu, dar îl voi avea când voi muri”! Harul care te-a mântuit și care te-a susținut până în acest moment va fi cu-atât mai mult cu tine când vei trece din viața neînsemnată de pe pământ la viața îmbelșugată de dincolo!

12 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 7.1-17

    Ce nobile sentimente întâlnim la centurionul din Capernaum: afecţiune puternică pentru un simplu rob; bunăvoinţă faţă de Israel; smerenie („nu sunt vrednic…”, declară el; comp. cu v. 4); simţul datoriei şi supunere faţă de autorităţi, căpătate în viaţa militară (v. 8)! Dar nu aceste calităţi morale au fost cele pe care le-a admirat Domnul, ci credinţa acestui străin. Isus i-o citează ca exemplu. Credinţa există numai prin obiectul pe care ea îl acceptă: aici, atotputernicia Domnului. Cu cât obiectul va fi recunoscut în grandoarea sa, cu atât mai măreaţă va fi credinţa. Fie ca Hristos să fie mare pentru inima noastră!

    Apropiindu-Se de Nain, Domnul şi mulţimea care-L însoţea întâlnesc un alt cortegiu; este unul de înmormântare, ca cele pe care le putem vedea pe străzi (Eclesiastul 12.5b: amintire tragică a faptului că moartea este plata păcatului). Acesta însă este unul deosebit de trist, pentru că era vorba de unicul fiu al unei văduve. Mişcat de milă, Isus mai întâi o mângâie pe sărmana mamă, apoi atinge sicriul (aşa cum îl atinsese pe lepros în cap. 5.13, făra a deveni necurat; comp. cu Numeri 19.11). Şi iată că mortul se scoală şi începe să vorbească!

    Să nu uităm că mărturia verbală este o dovadă necesară a vieţii care este în noi (Romani 10.9).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

El nu va stinge mucul care fumegă.
Isaia 42.3

Când fitilul arde până aproape de capăt, lumina încetează și mai iese doar un fir de fum. Un astfel de muc nu mai este bun de nimic și este aruncat. El îi reprezintă pe acei oameni a căror viață este consumată – din ea iese mai mult fum decât lumină. Mărturia lor a devenit nefolositoare. Cum se ajunge într-o astfel de stare? Motivele sunt multe: păcatul, neascultarea, conflictele, Satan și, în general, orice lucru care ne face să fim altceva decât ne-a menit Domnul să fim.

Poate ne simțim ca un muc care fumegă; poate lumina noastră doar licăre puțin. Locul mărturiei strălucitoare de altădată a fost luat de fum. Fumul nu este de folos pentru nimeni; el doar irită ochii. Vom mai avea prilejul să strălucim pentru Domnul nostru?

Falimentul nostru nu trebuie să fie niciodată final. Ioan Marcu a luminat cu putere la un moment dat, dar apoi a început să se stingă. I-a părăsit pe Pavel și pe Barnaba, în timpul primei călătorii misionare, și s-a întors la Ierusalim (Fapte 13.13). Mai târziu, Pavel a scris că Marcu îi era de folos pentru lucrare (2 Timotei 4.11). Cândva, între timp, Marcu începuse din nou să lumineze, poate prin intermediul slujirii lui Barnaba.

Domnul are milă de „mucul care fumegă”. El nu-l va stinge, ci îi va înteți mica scânteie, până ce o va transforma într-o flacără. Doar El poate face acest lucru și îl va face, spre gloria Lui!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cereți, și vi se va da … bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere, capătă … și celui ce bate, i se deschide.
Matei 7.7-8

Cum ne rugăm?

O creștină istorisea: „În fiecare săptămână, Valentin, fiul unei prietene, venea la mine și luam împreună micul dejun. Într-o zi mi-a spus de notele lui rele. Era destul de descumpănit. Atunci l-am îndemnat să-L roage pe Domnul Isus pentru ajutor. «Da, vreau să fac acest lucru», a spus el. Dar nu a sunat foarte convingător. Mai târziu, când l-am întrebat, Valentin a dat trist din cap. Notele lui nu deveniseră mai bune. Puțin mai târziu am aflat de la mama lui că el găsește tot timpul un motiv să nu-și facă temele și că nu ascultă ce-i spune ea. Este atunci de mirare că notele lui nu au devenit mai bune în ciuda rugăciunilor sale? Când Îl rugăm pe Domnul pentru ajutor, trebuie să facem ceea ce El așteaptă de la noi!”.

Nu ne rugăm și noi adesea cu puțină convingere? Stăm cu mâinile în sân și așteptăm. Dar nu se întâmplă nimic! Atunci ne mirăm că rugăciunea nu a folosit la nimic. Dar rugăciunea nu este un mijloc de a face minuni, pentru a-ți ușura viața. Nu este nici o rețetă de bucătărie, care o dată reușește și o dată nu, fără să știi, de ce. Noi trebuie să ne rugăm, fără să delăsăm responsabilitatea pe care o avem. Desigur, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nostru pentru a face ceva minunat. Dar El așteaptă de la noi, ca dorința noastră și comportarea noastră să servească rezultatului pentru care Îl rugăm.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CINE ÎTI SPUNE ADEVĂRUL?

„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase” (Proverbe 27:6)

     Când vorbim despre părerea pe care o avem despre noi înșine, cu toții dăm dovadă de slăbiciune. Așa că, avem nevoie de alții care să ne spună adevărul, fără menajamente sau complimente gratuite. Când cineva te iubește cu adevărat, se va simți obligat să-ți dezvăluie defectele din viața ta, păcătoșenia și domeniile care au nevoie de îmbunătățire. Vei fi tentat, poate, să nu le iei în seamă, însă trebuie să treci peste înțepătura vorbelor și să asculți adevărul din mesajul lor.

Autorul Proverbelor ne spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase”. Uneori adevărul doare, dar trebuie să ai credința că cei ce te încurajează în viață nu-ți vor decât binele. Dacă e să trăiești vreodată sentimentul împlinirii în viață, atunci ai nevoie de cineva de încredere, de cineva care vede unde ești și spre ce duce calea pe care te găsești… Dacă vrei să te cunoști cu adevărat, inclusiv părerea pe care o au ceilalți despre tine, ai nevoie de o oglindă de încredere care să-ți redea adevărul, și nu ceea ce ți-ar plăcea ție să vezi!

Dacă respingi exact răspunsul de care ai nevoie, gândește-te la aceste maxime biblice: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe 12:15). „Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10). „Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici” (Proverbe 15:22).

Așadar, iată întrebarea: cine îți spune adevărul? Persoana aceea îți este adevăratul prieten!