Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Mai 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Luca 7.18-35

    Din temniţa în care îl închisese Irod (cap. 3.20), Ioan Botezătorul trimite la Isus doi dintre ucenicii săi, ca să se intereseze cu privire la El. Din întrebarea pusă de Ioan se vedeau lămurit îndoiala şi descurajarea lui. El vestise împărăţia şi iată că obţine închisoarea. Era, într-adevăr, cu putinţă ca Isus să fie „Cel care vine”?

    Multe persoane, văzând starea actuală a Bisericii, persecuţiile la care sunt supuşi cei credincioşi în multe ţări şi indiferenţa lumii faţă de evanghelie, ajung să se îndoiască de puterea Domnului şi de împărăţia Lui. Dar împărăţia nu va veni înainte de răpirea Bisericii şi de împlinirea evenimentelor profetice.

    Lucrările lui Isus! – acestea sunt conţinutul răspunsului la întrebarea celor doi trimişi.

Ioan dăduse mărturie despre Domnul. Acum este rândul Domnului ca, înaintea aceleiaşi mulţimi, să dea mărturie despre Ioan. Şi El arată cu tristeţe cum a întâmpinat „această generaţie” privilegiată (v. 31) slujba precursorului Său şi slujba Sa. Nici chemările lui loan la pocăinţă, nici veştile bune aduse de Mântuitorul,
care ar fi trebuit să producă bucurie şi laudă, nu au găsit ecou în masa poporului, nici la conducătorii acestora.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Smerenia merge înaintea onoarei.
Proverbe 18.12

Un verset atât de scurt, dar cât de semnificativ! Adevărul prezentat în el străbate întreaga Scriptură și stă la baza creștinismului, însă cât de puțin din spiritul lui este văzut astăzi în mijlocul poporului lui Dumnezeu! Cât de des este căutată onoarea, făcându-se abstracție de smerenie!

Când șarpele i-a ispitit pe primii noștri părinți, cuvintele lui au fost: „Veți fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5). Cu toții cunoaștem consecințele dezastruoase ale încercării lor de a fi ca Dumnezeu. În contrast total cu aceasta, Domnul Isus, „fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor” (Filipeni 2.6,7). Răspunsul binecuvântat la o astfel de atitudine a fost că „Dumnezeu L-a înălțat nespus de sus”. Versetul din Proverbe arată această manifestare divină a umilinței; în contrast cu aceasta, celor care doresc să ocupe „locul dintâi” li se amintește că „oricine se înalță va fi smerit, iar cel care se smerește va fi înălțat” (Luca 14.11).

S-a iscat o ceartă între ucenici, întrebându-se care dintre ei trebuia să fie cel mai mare (Luca 22.24). Acest lucru a întristat inima Domnului atunci, iar astăzi, inima Lui este de asemenea întristată la vederea celor ai Săi care deseori se ceartă din exact aceeași cauză. „Toți încingeți-vă cu smerenie unii față de alții, pentru că «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți». Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit” (1 Petru 5.5,6).

În camera de sus, atunci când le-a spălat picioarele, Domnul i-a învățat pe ucenici că smerenia nu este un lucru teoretic, ci practic. Cei care Îi urmează exemplul sunt numiți fericiți (Ioan 13.17).

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El face rana și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui tămăduiește.
Iov 5.18

Cât de minunat lucrează Dumnezeu!

Soția mea și cu mine mergeam printr-un parc mare al unui oraș. Un bărbat și o femeie veneau spre noi din partea cealaltă. Am început o discuție cu ei, pentru a le spune despre Isus Hristos și despre fericirea veșnică pe care vrea să ne-o dăruiască. Atunci, femeia s-a uitat la noi cu bucurie: „Și eu sunt o creștină și cred în Domnul Isus ca Mântuitorul meu”.

Și apoi ne-a povestit povestea ei uimitoare de întoarcere la Dumnezeu. „Acum 30 de ani am venit la credință. Soțul meu și cu mine am mers cu fetița noastră de cinci ani de-a lungul unei străzi. Soțul meu o ținea de mână. Deodată micuța s-a desprins și a sărit direct pe stradă. A fost lovită de o mașină și grav rănită. Am fost foarte șocați. După ce s-a anunțat situația, șoferul, total nevinovat, s-a uitat îngrijorat la fetița lovită. Și a început să se roage Domnului Isus Hristos pentru micuță. Lacrimi curgeau pe obrajii săi. Cu cuvinte care porneau din inimă s-a rugat stăruitor pentru copil. Aceasta a lovit inima mea; aceasta a fost ocazia pentru a mă întoarce la Dumnezeu. Acel bărbat era un creștin credincios. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui; fiica noastră s-a însănătoșit iarăși. Soțul meu și fiica mea nu L-au acceptat încă, din păcate, pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lor. Mă rog ca și ei să-L găsească pe Domnul Isus.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNVINGE TEAMA DE MOARTE (1)

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele…” (Psalmul 39:4)

     Data viitoare când treci cu mașina printr-un tunel și ieși de cealaltă parte, adu-ți aminte că așa este viața pentru orice copil răscumpărat al lui Dumnezeu. Spui „noapte bună” pământului și auzi „bună dimineața” în ceruri.

Dr. Elizabeth Kübler-Ross a explicat că majoritatea dintre noi trecem prin următoarele etape când ne confruntăm cu perspectiva că vom muri:

1) Starea șocului: „O, Doamne!”

2) Etapa negării: „Nu se poate să fie adevărat”!

3) Etapa mâniei: „De ce eu?”

4) Etapa negocierii: „Scapă-mă, Doamne și voi face cutare lucru pentru tine”.

5) Etapa depresiei: „Totul s-a sfârșit. Nu mai am nici o speranță”.

6) Etapa cercetării: „Ce pot face pentru ca zilele care mi-au mai rămas să merite”?

7) Etapa acceptării: „Nu are rost să mă lupt cu inevitabilul.” De fapt, din clipa în care ne-am născut, cu toții am început să fim în criză de timp. Doar că în întrebările și entuziasmul copilăriei, în graba și-n stresul vieții de mijloc, nu ne prea gândim la asta… Suntem ca acea persoană care și-a scris pe piatra funerară: „M-am așteptat să se întâmple, dar nu chiar așa de repede!” Însă pe măsură ce îmbătrânim și înțelegem că avem mult mai puțin timp înainte decât în urmă, începem să ne rugăm împreună cu psalmistul: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12).

Cineva l-a întrebat pe Charles Spurgeon: „Aveți harul morții”? El a răspuns: „Acum nu, dar îl voi avea când voi muri”! Harul care te-a mântuit și care te-a susținut până în acest moment va fi cu-atât mai mult cu tine când vei trece din viața neînsemnată de pe pământ la viața îmbelșugată de dincolo!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: