Mana Zilnica

18 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 81

    Israel este invitat să înalţe cântări în acelaşi fel în care făcuse şi odinioară pe malul Mării Roşii, în sunet de tamburină (v. 2; Exod 15.20). După eliberarea din Egipt însă, evocată de versetul 6, Dumnezeu ar mai fi avut încă o mulţime de lucrări grandioase de împlinit în favoarea poporului Său, … dacă acesta ar fi fost dispus să-L asculte. Era pregătit să-i hrănească cu „grăsimea grâului” (floarea fainii, cea care ne vorbeşte întotdeauna de Hristos) şi cu „miere din stâncă^„
(imagine a savoarei harului divin). Domnul însă este obligat să constate cu durere: „Israel nu M-a vrut…” (v. 11). Cât de emoţionantă este exclamaţia Lui: „Israele, dacă M-ai asculta…” (v. 8), şi, în plus: „Dacă M-ar asculta poporul Meu…” (v. 13; comp. cu Deuteronom 5.29)! Prieteni credincioşi, Dumnezeu şi de pe umărul nostru a descărcat o povară, cea mai apăsătoare greutate, aceea a păcatului (v. 6). Să ne amintim, de asemenea, că El are încă multe alte binecuvântări rezervate pentru noi,… cu condiţia de a avea dorinţa să le primim şi să ascultăm de Cuvântul Lui. El a pregătit pentru noi biruinţe (ilustrate de v. 14); doreşte să ne hrănească cu Hristos şi cu dragostea Lui. Să-I deschidem inimile! El le va umple, iar lauda Lui va fi în gura noastră (v. 10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Căci și-a pus viața în joc și a bătut pe filistean și Domnul a lucrat o mare salvare pentru tot Israelul. Tu ai văzut și te-ai bucurat; de ce dar vrei să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, să omori pe David fără motiv?
1 Samuel 19.5

Saul n-a făcut decât să-l urască și mai mult pe David, atunci când a văzut că Dumnezeu îl făcea să prospere și că el se purta cu înțelepciune în orice situație. Prin urmare, Saul a cerut întregii sale curți să-l omoare pe David.

Într-un astfel de context, Ionatan a demonstrat că dragostea sa pentru David era veritabilă. El i-a dezvăluit lui David planul tatălui său de a-l omorî și i-a promis că îi va vorbi lui Saul în favoarea sa. Ne aducem aminte de apostoli, care, atunci când au fost amenințați, au răspuns că trebuie să asculte mai mult de Dumnezeu, decât de oameni (Fapte 5.29).

Ionatan s-a împotrivit deci urii lui Saul, spunându-i câteva adevăruri esențiale și binecunoscute, pe care tatăl său nu le putea contrazice. Tot ceea ce David făcea pentru împărat și pentru Israel era „bun” sau „foarte bun” (conform cu Geneza 1.31). Lucrarea sa era aceea a unei „mari mântuiri” (conform cu Evrei 2.3), pentru tot Israelul. Nimeni nu era exceptat. Mai mult, Ionatan declară că orice atac împotriva lui David însemna „să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat” (conform cu Matei 27.4), „fără motiv” (conform cu Ioan 15.25). Astfel de cuvinte ne îndreaptă gândurile către Domnul Isus, care este, de asemenea, Domnul lui David. Prezentarea de către Ionatan a virtuților lui David a fost atât de elocventă și de convingătoare, încât mânia lui Saul a fost potolită pentru moment. La o astfel de mărturie suntem chemați și noi: să spunem ceea ce am cunoscut cu privire la Domnul și ceea ce El a făcut pentru noi!

H Hall

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Oricine crede în El [Fiul lui Dumnezeu] nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3.18

Moartea: stația finală? sau „Va urma…” în veșnicie!

Ceea ce poate să facă o mică sămânță, să fie oare imposibil la Dumnezeul Creator atotputernic? Nu, niciun mormânt nu va rămâne închis. Pentru omul care trăiește fără Dumnezeu, acesta este un gând de nesuportat. Mintea lui îl convinge: Nu poate fi așa. Satan îi șoptește: Nu trebuie să fie așa. Conștiința lui îi spune: Nu are voie să fie așa. Dar Cuvântul lui Dumnezeu îi strigă: Așa va fi!

„Va urma…” – în orice caz!

Dumnezeu ne-a spus foarte clar în Biblie că odată cu moartea nu s-a încheiat totul. Există o înviere a morților:

„Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5.28,29).

Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit? Fapte bune? Nu, Dumnezeu nu poate accepta așa ceva. El permite să ni se spună: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16.31). Isus Hristos spune: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11.25). „Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune” (Ioan 10.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE PĂRERE ARE DUMNEZEU DESPRE TINE

„Fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă…” (Romani 5:1)

     Până nu înțelegi ce părere are Dumnezeu despre tine, te vei zbate să primești aprobarea Lui și vei fi îngrijorat că nu te vei ridica niciodată la standardele Lui. Ai tu această impresie chiar acum? Dacă răspunsul este da, meditează la următoarele versete și lasă-le să-ți spulbere îndoielile.

1) „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui [să fim acceptați și să fim într-o relație bună cu] Dumnezeu în Hristos” (2 Corinteni 5:21). Caracterul nedemn este una dintre cele mai puternice arme pe care le folosește Satan împotriva ta, așa că smulge-i-o din mâini! De fapt, Dumnezeu a pus o protecție între tine și El: sângele Domnului Isus. Când Se uită la tine prin acea protecție, El te vede ca fiind neprihănit și iertat de toate păcatele. De aceea numim lucrul acesta „mărețul har”.

2) „Este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, [neprihănirea, faptul de a fi acceptat de Dumnezeu] ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 4:24). Ai înțeles? Neprihănirea de care ai nevoie pentru a ajunge în cer – este trecută în contul tău în clipa în care îți pui nădejdea în Hristos! Creștin fiind, există o diferență între locul tău și starea ta. Când păcătuiești, lucrul acesta îți afectează starea. Însă locul tău este „în Hristos” (vezi Romani 8:1)! Tu spui: „Cum rămâne cu slăbiciunile mele?” Aceasta este starea ta, iar Duhul Sfânt lucrează la ea în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 3:18). Transformarea, care înseamnă „schimbarea formei”, este un proces zilnic. În timp ce te afli în acest proces, Dumnezeu te consideră neprihănit! Cu alte cuvinte, neprihănirea nu este o performanță, ci o poziție, mai precis – este perspectiva lui Dumnezeu! El te-a așezat în acea poziție în clipa în care te-a mântuit! Acum știi ce părere are și cum te vede Dumnezeu!

17 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 80

    In încheierea Psalmului 79, Israel îi amintea lui Dumnezeu că este turma păşunii Sale; acum Psalmul 80 se deschide invocându-L pe Păstorul lui Israel. Asemeni unor oi risipite, incapabile să-şi regăsească drumul, cei credincioşi strigă: „Dumnezeule, întoarce-ne” (v. 3,7,19). Această lucrare de restaurare după un timp de rătăcire face parte din grija bunului nostru Păstor (Psalmul 23.3).

    „Fă să strălucească splendoarea feţei Tale!” cere rămăşiţa iudaică din adâncul necazului ei. Efraim, Beniamin şi Mânase erau seminţiile care mergeau, sub steagul lor, imediat în urma chivotului, imagine a lui Hristos (Numeri 10.22-24).

    Începând cu versetul 12, credincioşii se întreabă miraţi: De ce a dat Dumnezeu pradă jafului şi focului acest butuc, pe Israel, pe care 1-a transportat din Egipt şi 1-a sădit cu atâta grijă? Domnul răspunde în Isaia 5.4 tot cu un „de ce”: De ce, când Mă aşteptam (de la via Mea) să facă struguri, a făcut struguri sălbatici?”

In contrast însă cu viţa lui Israel, neroditoare în ciuda tuturor eforturilor divinului Viticultor, Ioan 15 ne prezintă „adevărata viţă”, pe Hristos. In Psalmul nostru (v. 17), El este deja introdus ca „Omul dreptei” (de la dreapta) lui Dumnezeu şi ca „Fiul Omului” nume sub care ÎI găsim deseori în evanghelii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

De aceea și noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem ca să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală, ca voi să umblați într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu.
Coloseni 1.9,10

Scriindu-le colosenilor, apostolul Pavel afirmă cu bucurie și cu recunoștință credința lor veritabilă în Hristos Isus. Veridicitatea credinței lor era demonstrată de dragostea pe care o aveau față de toți sfinții. Aceasta este o mărturie minunată cu privire la faptul că evanghelia fusese crezută de ei și că acum erau în așteptarea nădejdii păstrate în cer pentru ei.

Apostolul, potrivit cu darul pe care îl avea, era preocupat de creșterea lor spirituală. Pavel nu-i vizitase niciodată pe coloseni. Epafra, prizonier împreună cu el la Roma, lucrase cu credincioșie printre ei și îl informase pe Pavel cu privire la starea lor spirituală. Dumnezeu era la lucru în Colose, însă, oriunde El este la lucru, Satan încearcă să-i tulbure pe sfinți. Cât de repede se îndreaptă inimile noastre către înțelepciunea și cunoștința acestei lumi, uitând că omul, cu toată aparenta lui înțelepciune, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu și L-a răstignit pe Domnul gloriei!

Din acest motiv, Pavel, omul rugăciunii, mijlocea la Dumnezeu pentru ei, ca să fie plini de cunoașterea voii Sale, în toată înțelepciunea și priceperea spirituală. Era dorința sinceră a apostolului ca acești credincioși să umble într-un chip vrednic de Domnul, fiindu-I plăcuți în orice lucru. Este și dorința noastră să-I fim plăcuți prin purtarea noastră? Când cercetăm Scripturile pentru a fi umpluți de cunoașterea voii Sale, El ne dăruiește de asemenea priceperea și înțelepciunea pentru a aplica această cunoaștere la viața de zi cu zi. În felul acesta, căpătăm putere pentru a umbla cu răbdare și cu bucurie în mijlocul împotrivirii și a conflictului.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.
Evrei 9.27

Moartea: stația finală? sau „Va urma…” în veșnicie!

Sfârșit definitiv la un metru optzeci?

Întâlnești oameni care sunt de părere că odată cu moartea s-a sfârșit totul. „Când voi fi în sicriu la un metru optzeci sub pământ, atunci acolo este stația finală.”

Odată, am întrebat pe cineva încotro se îndreaptă călătoria sa când va veni ora morții sale. Răspunsul său a fost: „Am aranjat totul. Am cerut să fiu ars, și astfel s-a sfârșit totul și s-a rezolvat”. Eu a trebuit să-i răspund că Biblia vorbește cu totul altfel, și anume:

„Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Atunci pe fața lui a apărut o expresie ciudată și a spus: „Vă rog, nu mă neliniștiți…” Neliniștea era de mult în inima lui, căci Dumnezeu a pus în inima fiecărui om veșnicia.

Puterea de aruncare în aer

În vechiul cimitir de pe strada Maria din Hanovra se putea vedea mormântul Henriettei von Rüling. O inscripție gravată spunea: „Acest mormânt cumpărat pe veci nu are voie să fie deschis niciodată”. Doar puține decenii au trecut și s-a întâmplat contrariul: O sămânță a unui copac a început să crească acolo și a dislocat blocurile de piatră uriașe!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE PĂRERE ARE DUMNEZEU DESPRE TINE

„Fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă…” (Romani 5:1)

     Până nu înțelegi ce părere are Dumnezeu despre tine, te vei zbate să primești aprobarea Lui și vei fi îngrijorat că nu te vei ridica niciodată la standardele Lui. Ai tu această impresie chiar acum? Dacă răspunsul este da, meditează la următoarele versete și lasă-le să-ți spulbere îndoielile.

1) „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui [să fim acceptați și să fim într-o relație bună cu] Dumnezeu în Hristos” (2 Corinteni 5:21). Caracterul nedemn este una dintre cele mai puternice arme pe care le folosește Satan împotriva ta, așa că smulge-i-o din mâini! De fapt, Dumnezeu a pus o protecție între tine și El: sângele Domnului Isus. Când Se uită la tine prin acea protecție, El te vede ca fiind neprihănit și iertat de toate păcatele. De aceea numim lucrul acesta „mărețul har”.

2) „Este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, [neprihănirea, faptul de a fi acceptat de Dumnezeu] ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 4:24). Ai înțeles? Neprihănirea de care ai nevoie pentru a ajunge în cer – este trecută în contul tău în clipa în care îți pui nădejdea în Hristos! Creștin fiind, există o diferență între locul tău și starea ta. Când păcătuiești, lucrul acesta îți afectează starea. Însă locul tău este „în Hristos” (vezi Romani 8:1)! Tu spui: „Cum rămâne cu slăbiciunile mele?” Aceasta este starea ta, iar Duhul Sfânt lucrează la ea în fiecare zi (vezi 2 Corinteni 3:18). Transformarea, care înseamnă „schimbarea formei”, este un proces zilnic. În timp ce te afli în acest proces, Dumnezeu te consideră neprihănit! Cu alte cuvinte, neprihănirea nu este o performanță, ci o poziție, mai precis – este perspectiva lui Dumnezeu! El te-a așezat în acea poziție în clipa în care te-a mântuit!

Acum știi ce părere are și cum te vede Dumnezeu!

16 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 79

    Acest psalm ne dezvăluie sentimentele şi rugăciunile rămăşiţei lui Israel când naţiunile „au năvălit” în Palestina şi „au profanat templul” (v. 1). Credincioşii se plâng: au ajuns de râs şi de batjocură pentru vecinii lor (v. 4; comp. cu Psalmii 80.6 şi 44.13). In ţările noastre, în care, în loc de prigoana de odinioară, avem parte de toleranţă religioasă, batjocura continuă să fie o armă modernă de persecuţie. Credinciosul care dă mărturie de credinţă va fi tratat uneori ca fanatic, ca orgolios sau ca vizionar. Şi nu vom fi cruţaţi de aceasta, chiar dacă dorim să rămânem separaţi de lume. In acelaşi timp, în plus faţă de vrăjmaşii din afară, credinciosul neeliberat se poate confrunta şi cu acuzatori din însuşi lăuntrul său. Sunt vechile fărădelegi care-i revin în minte, deoarece încercarea dă adesea ocazie unei apăsătoare cercetări de conştiinţă. Atunci sufletul care-şi simte mizeria (v. 8b) face apel la îndurarea de sus: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău … şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău” (v. 9). Chiar dacă poziţia noastră ca răscumpăraţi este mult diferită de cea a rămăşiţei iudeilor, Dumnezeu şi pe noi tot datorită acestui Nume ne iartă păcatele şi ne curăţă de orice nedreptate – pentru că El este credincios şi drept faţă de Fiul Său, Isus Hristos (1 loan 1.9).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»”.
Matei 4.4

Suntem sfințiți spre ascultarea lui Hristos. Ce înseamnă această ascultare? Dacă, de exemplu, copilul meu vrea să meargă într-un anumit loc, însă, la porunca mea, se supune și merge unde îl trimit eu, putem numi aceasta ascultare, însă nu este ascultarea lui Hristos. Domnul nu a avut niciodată dorința de a face altceva decât Îi cerea Dumnezeu. Ispititorul i-a zis: „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini”. Care a fost răspunsul Lui? „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu».”

Aceasta este ascultarea lui Hristos. Voia Tatălui a fost motivația Sa pentru orice lucru. Sunt mii de lucruri pe care noi le facem din obișnuință și spunem că trebuie să le facem. Nu există niciun „trebuie” pentru noi, decât voia lui Hristos. Știm care este voia Lui, fiindcă am fost făcuți epistolă a lui Hristos, iar calea pe care mergem trebuie să fie aceea pe care să manifestăm viața lui Isus în trupurile noastre. Tot ceea ce facem trebuie să fie expresia consacrării inimii noastre față de Hristos și a manifestării Lui către cei din jur. Standardul umblării noastre este să umblăm într-un chip vrednic de Domnul, nu de om.

Câteodată este foarte dificil să fii pașnic, răbdător și blând, atunci când cineva te nedreptățește sau te insultă. Înțeleg această dificultate, însă noi avem privilegiul binecuvântat de a umbla așa cum El a umblat. Dacă vrem să umblăm astfel, trebuie să-L contemplăm pe Hristos, să învățăm care a fost calea Lui aici, pe pământ, după ce am învățat care este locul nostru în El, în cer. În acest loc ne aflăm, înaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce vreau să accentuez este nevoia de a-L contempla pe Hristos, ca să putem fi ca El aici jos. Nu există nimic altceva care să umple sufletul cu binecuvântare și încurajare, nici care să ne sfințească din punct de vedere practic într-un fel mai deplin. Domnul să ne dea harul și puterea să-L contemplăm!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Ioan 10.28

Mâini sigure

Un cameraman amator a surprins imagini șocante din timpul marelui premiu de motociclism al Malaeziei din anul 2011. Filmarea dezvăluie scene incredibile, petrecute imediat după accidentul în urma căruia motociclistul italian Marco Simoncelli și-a pierdut viața. Imediat după accidentul care s-a petrecut la ieșirea dintr-un viraj, Simoncelli a rămas întins pe pistă, cu o rană gravă la cap. A fost pus pe o targă, dar după ce au făcut numai câțiva pași, brancardierii au scăpat targa și Simoncelli a căzut în cap. Ba mai mult, doi dintre cei care țineau targa au căzut peste el. Apoi, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, brancardierii au alergat cu targa până la mașina de transport, deși Simoncelli era în stare gravă, rănit la cap și ar fi trebuit mișcat cât mai puțin posibil. Scena de groază s-a petrecut chiar în fața tatălui său, care se îndrepta spre pistă. Simoncelli a murit la câteva zeci de minute după ce a ajuns la spital.

Iată o întâmplare tristă care ne arată cât de nesigure sunt mâinile oamenilor! Dar cine își pune încrederea în Mântuitorul, poate fi sigur că a ajuns pe mâini sigure. Fiecare om care se încrede în Mântuitorul va auzi și va trăi realitatea acestui adevăr: Nimeni nu-i va smulge din mâna Domnului. Mâinile Domnului sunt sigure. Chiar așa ne-a spus Domnul Însuși în versetul meditației de astăzi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU FI NEPOLITICOS !

„Niciun om necurat nu va trece pe ea…” (Isaia 35:8)

     Biblia ne anunță că: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea Sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea.” (Isaia 35:8)

Nu-i așa că ar fi minunat dacă ar exista o autostradă special concepută pentru oamenii cumsecade și atenți? În schimb, uită-te în jurul tău: „nervii la volan” apar în fiecare zi. Șoferii nepoliticoși strigă obscenități la adresa colegilor din trafic, la cei tineri cât și la cei în vârstă. Ce ne face să fim atât de nepoliticoși în zilele noastre? Există o sumedenie de cauze: programele supraaglomerate, navetele lungi, șefii pretențioși, copiii răsfățați, stresurile traiului zilnic… Situațiile în care dăm dovadă de răbdare sunt tot mai rare. Comunicarea nepoliticoasă și nerespectuoasă a devenit practică standard – chiar și printre cei care se pretind a fi creștini.

Ce s-a întâmplat cu Regula de aur pe care ne-a dat-o Domnul Isus? „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:31) În marea majoritate a timpului, suntem atât de absorbiți de propriile noastre agende, încât nici nu avem timp să ne gândim la ceilalți! Nu ar trebui oare ca dragostea noastră pentru Hristos și dorința noastră de a-L reprezenta bine aici pe pământ să aibă un impact asupra comportamentului nostru de zi cu zi? Biblia spune: „Dragostea… nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:5)

Niciodată nu există vreo justificare pentru a fi nepoliticos. Așa că, atunci când îți dai seama că nu ai răbdare și ești nerespectuos, pocăiește-te și ia-ți din nou angajamentul de a respecta cel puțin regula bunului simț, pentru ca apoi treptat să ajungi la respectarea Regulii de aur!

Înțelege că atunci când ești nepoliticos, ai luat decizia foarte egoistă și lumească, de a da o importanță decisivă și prioritară nevoilor și preocupărilor tale! Or, urmașii lui Hristos trebuie să fie răbdători, atenți și plini de bunătate.

Încearcă să-ți amintești lucrul acesta astăzi, dacă vei întâlni pe cineva ale cărui fapte, vorbe, atitudini te provoacă să reacționezi nepotrivit!

15 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 78.40-72

    Uitarea care s-a aşternut peste memoria poporului şi nerecunoştinţa de care a dat dovadă L-au determinat pe Dumnezeu să rememoreze încă de la începutul ei istoria lucrărilor pe care El le-a făcut pentru popor. Până la versetul 51 sunt amintite urgiile cu care a lovit Egiptul; în versetul 52 citim despre ieşirea poporului; apoi aflăm despre călătoria sa (v. 53), precum şi despre intrarea în Canaan (v. 54). Versetul 55 este un impresionant rezumat al cărţii Iosua, în timp ce versetele care urmează se situează în timpul Judecătorilor şi al cărţii 1 Samuel. Astfel, versetele 60 şi 61 ne trimit gândurile la luarea chivotului de către filisteni (1 Samuel 4). Vedem apoi cum Domnul intervine din nou, în trei moduri: îi loveşte pe vrăjmaşii Săi (v. 66); pune deoparte cele zece seminţii necredincioase, personificate prin Iosif şi Efraim (v. 67; din punct de vedere istoric este vorba despre regalitatea lui Saul şi a descendenţilor săi: 2 Samuel 2.8-11); de asemenea, împlinind Exod 15.17 (în v. 69), înalţă pe Iuda, pentru că este seminţia împărătească a lui David – potrivit alegerii suverane a lui Dumnezeu şi a harului Său (comp. cu loan 15.16 şi cu Romani 9.15), nu potrivit vredniciei, pentru că nu ni se spune nicăieri că această seminţie ar fi fost mai puţin vinovată decât celelalte. Această alegere suverană şi acest har divin sunt cele preamărite aici de psalmist. Iuda însă este legată într-un mod indestructibil de Cel Care este Unsul Domnului şi, în baza aceluiaşi Temei, ne-a ales şi ne-a iubit Dumnezeu şi pe noi (v. 68: noi aparţinem lui Hristos, Preaiubitului Său; comp. cu Ioan 17.6,7,10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Prin Duhul Său sunt împodobite cerurile … Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale și numai un murmur al cuvântului auzim despre El!” Iov 26.13,14

Prietenii lui Iov credeau cu îngâmfare că pot pătrunde căile lui Dumnezeu, în special cu privire la necazul care venise asupra acestuia. Iov, în acest capitol, le răspunde preamărind puterea lui Dumnezeu în creație. Nimeni nu putea tăgădui puterea lui Dumnezeu, care „spânzură pământul pe nimic” (versetul 7). Însă Iov schimbă apoi brusc direcția argumentului său: chiar dacă recunoaște puterea măreață a lui Dumnezeu manifestată în lumea naturală, omul trebuie să admită că „acestea sunt doar marginile căilor Sale”. Iov dezvoltă această idee printr-o afirmație remarcabilă: „Numai un murmur al cuvântului auzim despre El”.

Este cu adevărat uimitor să vedem acuitatea spirituală a lui Iov, chiar și în mijlocul unei astfel de suferințe cumplite. De exemplu, Iov le spune prietenilor săi că Dumnezeu, prin puterea Sa, „potolește marea” (versetul 12). Totuși, el spune că acesta este doar un murmur a ceva cu mult mai mare. În Evanghelii avem acea întâmplare când Hristos a potolit marea, spunând: „Liniște! Taci!” (Marcu 4.39). Ucenicii Săi, plini de teamă, se întrebau: „Cine este Acesta?”. Însă, dacă ei ar fi luat seama la cuvintele lui Iov, ar fi fost încă și mai uimiți, căci ar fi realizat că ceea ce se întâmplase nu fusese decât „un murmur” al puterii Sale.

Prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin ungerea Duhului Sfânt ni s-a dăruit o pătrundere adâncă în căile și în puterea lui Dumnezeu. Totuși suntem mult împiedicați din cauza limitărilor cărnii. Va veni însă o zi când vom auzi mai mult decât un murmur cu privire la măreția Lui. Scriptura este în acord cu aceasta, fiindcă „acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12). Când „ziua lui Hristos” va veni și când vom ajunge în prezența Lui, nu vor mai fi doar „margini” sau „murmure”, ci vom zice: „Nici jumătate nu mi s-a spus” (1 Împărați 10.7).

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică … să vă mângâie inimile …” 2 Tesaloniceni 2.16-17

Durerea reginei

La una din vizitele sale în Scoția, regina Angliei a auzit despre o femeie sărmană, al cărei copil fusese răpus într-un accident. Când a auzit de nenorocire, inima de mamă a reginei a fost copleșită de durere și a mers la casa sărăcăcioasă a femeii. Vizita reginei a dat o nouă speranță mamei îndoliate în așa măsură, încât vecinele s-au mirat de mângâierea primită de mama îndoliată. Fiind întrebată cu privire la motivele schimbării, mama răspunse:

— Vizita reginei m-a ridicat deasupra nenorocirii mele.

— Dar ce ți-a dat regina? Ce ți-a spus regina?

— Regina nu mi-a dat și nu mi-a spus nimic. Ea era atât de impresionată, încât a plâns împreună cu mine ca și cum propria ei inimă ar fi fost sfâșiată de durere.

Câtă mângâiere a primit sărmana femeie prin vizita reginei! Dar mult mai multă mângâiere primește oricine își pune încrederea în mângâierile Mântuitorului. Domnul și Mântuitorul nostru știe totul despre noi. El a trecut prin orice încercare și durere pe care ar putea s-o cunoască inima omenească. El poate simți în chip desăvârșit cu noi, și dorința Lui este să fie în apropierea noastră ori de câte ori inima este zdrobită sub greutatea suferinței.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CEARTĂ CONSTRUCTIVĂ

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Majoritatea certurilor sunt distructive, dar există și unele care pot fi constructive; totul depinde de modul în care te raportezi la ele. De multe ori relațiile noastre se destramă sau se transformă în capitole nesfârșite de nefericire, fie pentru că nu reușim să recunoaștem, fie pentru că nu suntem dispuși să ne confruntăm cu problemele înainte ca ele să devină urgențe. În loc să discutăm despre ceea ce nu merge între noi, intrăm în conflict și ne certăm încercând să stabilim cui îi aparține vina. În antiteză cu discuțiile care ușurează în mod constructiv problemele, certurile aduc acuze și învinuiri, ceea ce este distrugător! Ele provoacă răni, mânie, stare depresivă, sentimente agresive, amărăciune și alte emoții puternice.

De aceea Biblia spune: „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.” (Proverbe 20:3)

Să fim serioși! De partea aceasta a raiului, nici unul dintre noi nu va trăi fără diferențe de opinie și fără dezacorduri. Chiar și în cele mai bune relații vei avea parte de ele. Trebuie să înțelegi că nu toate conflictele răbufnesc dintr-un comportament voit; deseori poate apărea unul dintr-o greșeală minoră sau dintr-o simplă neglijență.

Când te angajezi într-o discuție deschisă în care se detaliază motivele conflictului, lucrul acesta aduce lămuriri, înțelegere și apreciere față de poziția celeilalte persoane. Mai presus de toate, nu te preface că nu auzi! Fii atent la ce spune celălalt. Nimic nu este mai rău decât atunci când cineva crede că nu-l asculți.

Prin discuții sincere, în dragoste, părerile noastre despre relații se cizelează și se clarifică. Firește, lucrurile a căror rezolvare o refuzi pot dăuna relației mai mult decât orice ai face. De aceea spune Biblia: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om”.

14 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 78.17-39

    Cum a răspuns poporul în faţa lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu (v. 11)? Prin „faptele cărnii”, a căror tristă enumerare ne-o face Galateni 5.19… Acest capitol 5 din Galateni ne reaminteşte că cei credincioşi au fost scăpaţi de robie, după cum israeliţii au fost eliberaţi din sclavia Egiptului. Insă libertatea în care suntem puşi noi acum nu trebuie să-i dea ocazie cărnii (firii noastre pământeşti) să acţioneze după placul ei. Şi apostolul adaugă: „Umblaţi în Duh şi nicidecum nu veţi împlini poftele cărnii” (Galateni 5.1,13,16,25).

    Versetul 17 şi următoarele ale acestui psalm ne arată cum s-au aprins poftele în inima poporului. Mana – imagine a lui Hristos şi a Cuvântului Său – a încetat să le mai fie plăcută (v. 23,24; vezi Numeri 11.4…) şi, în acelaşi timp, în inima lor s-a cuibărit necredinţa (v. 22). Deşi fusese martor al puterii lui Dumnezeu, Israel nu s-a temut să-L ispitească, spunând:, Ar putea Dumnezeu să întindă o masă în pustiu?” (v. 19; comp. cu 2 împăraţi 7.2). Şi nouă, dragi prieteni, Domnul ne-a „deschis” larg „porţile cerurilor” (v. 23) pentru a ne binecuvânta. Să-I răspundem la aceasta întotdeauna prin încrederea noastră şi prin recunoştinţă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru că v-am dat întâi ce am și primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; și că a fost înmormântat; și că a înviat a treia zi, după Scripturi.” 1 Corinteni 15.3,4

Evenimentele vestite de evanghelie pentru mântuirea noastră sunt:

1. Hristos a murit pentru păcatele noastre;

2. A fost îngropat;

3. A înviat a treia zi;

4. A fost văzut de mulți martori după învierea Sa;

5. El este acum un Om în gloria lui Dumnezeu.

Binecuvântate realități vestite celor care sunt pierduți – realități de o importanță eternă pentru orice copil căzut al lui Adam!

Ești un copil căzut al lui Adam? Atunci aceste realități te privesc în mod direct, pentru timpul de acum și pentru veșnicie. Te îndemn să privești la Omul binecuvântat, smerit și ascultător, care a umblat pe acest pământ, vreme de treizeci și trei de ani, într-un har, într-o bunătate și într-o dragoste absolute. Privește cum orice boală și infirmitate dispăreau dinaintea Lui, cum posedații de demoni erau eliberați la o simplă poruncă a Sa! Privește cum păcătoșii împovărați veneau în prezența Lui și căpătau iertarea de păcate! Cine este acest Om binecuvântat, Prieten al păcătoșilor? Este Fiul veșnic al lui Dumnezeu!

Îl vedem deci pe Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, coborât aici printre oameni, expresie perfectă a tot ceea ce este Dumnezeu. Acum însă acest Om binecuvântat a plecat înapoi la Tatăl și Se află în gloria lui Dumnezeu, în acea glorie pe care o avea cu Tatăl înainte de a fi lumea. S-a dus înapoi ca Om, iar acum un Om – Dumnezeul-Om – Se află în gloria lui Dumnezeu. În El, omul are un loc în prezența lui Dumnezeu, potrivit cu dreptatea divină. Nu este aceasta o veste bună pentru sărmanii păcătoși? Nu este minunat să știm că un Om este acum în gloria lui Dumnezeu? Aceasta este ceea ce deschide ușa speranței pentru omul păcătos. Prin faptul că Hristos a mers în cer ca Om, ne-a fost deschisă și nouă calea pentru a intra acolo.

A H Rule

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul …”
Daniel 1.8

Hotărârea lui Daniel

Este remarcabil faptul că Daniel a refuzat bucatele de la masa împăratului; dar lucrul acesta are nevoie de o lămurire. Carnea și vinul fuseseră închinate idolilor. În Lege era scris să se ferească și să nu mănânce din jertfele locuitorilor țării (Exod 34.15). Daniel a văzut lămurit că închinarea la idoli a dus poporul în nenorocire și de aceea n-a vrut să aibă de-a face în niciun fel cu idolii. De-a lungul istoriei lui Israel, oamenii lui Dumnezeu au condamnat ferm idolatria. Poporul a fost dus în robie tocmai din cauza acestui păcat.

În Noul Testament se vorbește de idoli de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble (a se vedea Apocalipsa 9.20). Idolatria în Noul Testament are un înțeles spiritual: orice lucru sau persoană care ia locul Mântuitorului în viața creștinului, este un idol. Există lucruri, care nu sunt rele în sine, pe care ni le-a dăruit Dumnezeu și pe care le putem avea cu mulțumire. Dar dacă ele ocupă inimile noastre și se pun între Dumnezeu și sufletul nostru, sunt un idol. De pildă, bogăția nu este rea când este folosită în scopuri bune, dar a o căuta, a tinde spre iubirea de bani, ne îndepărtează de pe calea cea dreaptă, și unii s-au rătăcit și s-au străpuns pe ei înșiși cu multe dureri din cauza ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DESPRE JUDECATĂ

„Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi” Matei 7:2)

     Iată un verset care ar trebui să ne trezească: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1). Domnul Isus a fost dur cu oamenii religioși din vremea Sa, pentru că ei își petreceau timpul căutând nod în papură: îi condamnau pe ucenici că nu se spală pe mâini, iar pe Domnul Isus că face vindecări în ziua Sabatului. Să ne gândim la răspunsul Domnului Isus: „Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.” (Ioan 8:15-16)

Așadar, iată câteva întrebări la care trebuie să-ți dai răspuns: „Îi  judec pe ceilalți pe baza faptelor lor, iar pe mine mă judec pe baza intențiilor mele? Când comportamentul cuiva nu reflectă alegerea sau decizia pe care am luat-o împreună, sunt grabnic la comentarii? Când ceilalți nu se mișcă în ritmul meu, sau când nu fac lucrurile așa cum doresc eu, îi cataloghez drept leneși și buni de nimic? Când aud o remarcă negativă despre cineva, mi-o însușesc și-o transmit mai departe fără să verifica dacă e adevărată sau nu?”

Ben Franklin a spus: „M-am hotărât să nu vorbesc de rău pe nimeni… nici măcar într-o chestiune adevărată; ci mai degrabă, voi căuta prin orice mijloace să scuz greșelile pe care le aud despre cineva, iar la momentul potrivit să spun toate lucrurile bune pe care le cunosc despre acea persoană!”

Dacă ai o preocupare autentică pentru o persoană care a apucat-o în direcția greșită, și ți-ai câștigat dreptul de a i te adresa, fă-o în spiritul dragostei! Și nu uita: dreptul acela se câștigă când îți exprimi dragostea și preocuparea clipă de clipă.

13 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 78.1-16

    Acest psalm lung rememorează minunile (v. 4,12) împlinite în favoarea alor Săi de către, Dumnezeul care face minuni” (Psalmul 77.14). Încă de la început înţelegem că poporul este invitat să-şi deschidă urechile la această istorisire, care îi este dată pentru instruire (vezi titlul psalmului: „Un maschil al lui Asaf – o învăţătură”). În ce ne priveşte pe noi, creştinii, ştim că această istorie a lui Israel a fost deopotrivă scrisă şi „pentru avertizarea noastră” (1 Corinteni 10.11); potrivit versetului 2 (pe care Matei 13.35 îl pune în gura Domnului Isus), ea este ca o parabolă foarte mare (însă care redă fapte ce au avut loc în realitate). De asemenea, versetele 4 şi 6 ne mai arată că această istorisire a minunilor din trecut, enumerate în versetele 12-16, a fost făcută vizând în special noua generaţie, şi aceasta cu un triplu scop, definit de versetul 7: de a-i determina pe aceşti „fii” să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu dea uitării lucrările Lui şi să păzească poruncile Lui. Oare nu aceasta este deopotrivă ceea ce aşteaptă El şi de la noi? Să-I cerem Domnului să ne păzească pentru a nu ajunge, precum Israel în pustiu, „o generaţie încăpăţânată şi răzvrătită,… al cărei duh nu a fost credincios faţă de Dumnezeu” (v. 8; Ezechiel 20.18). Şi să ştim să luăm învăţătură din experienţele deja înfăptuite ale acestor lucruri „pe care le-am auzit şi le-am cunoscut şi pe care ni le-au istorisit părinţii noştri” (v. 3).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și când a venit luna a șaptea, și fiii lui Israel erau în cetăți, poporul s-a adunat ca un singur om la Ierusalim. Atunci Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații săi, preoții, și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și frații săi s-au ridicat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să înalțe pe el arderi-de-tot, după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Și au pus altarul pe temelia lui, pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor țări; și au înălțat pe el arderi-de-tot Domnului, arderile-de-tot de dimineață și de seară. Și au ținut sărbătoarea Corturilor după cum este scris și au înălțat arderi-de-tot, zi de zi, după număr, după rânduială, după cerința fiecărei zile.
Ezra 3.1-4

După captivitatea babiloniană – Zidirea altarului

De îndată ce israeliții întorși din captivitate au ajuns la Ierusalim, s-au împrăștiat, fiecare în cetatea lui. În luna a șaptea însă, ei s-au adunat la Ierusalim. Dumnezeu poruncise în Lege ca cei ai Lui să se strângă laolaltă. Astfel, ei s-au adunat laolaltă ca un singur om. Cât de bine ar fi ca o astfel de atitudine să caracterizeze tot poporul lui Dumnezeu și astăzi!

Ce urmau să facă acum? Conducătorii au luat inițiativa. Împreună cu frații lor, ei s-au ridicat și au zidit un altar și au adus arderi-de-tot pe el. L-au zidit așa cum era scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni în Cuvântul Său și Se așteaptă ca noi să le urmăm.

Au început să zidească altarul, fiindcă se temeau de popoarele din jur. Foarte curând au început să întâmpine opoziție din partea lor. Au continuat totuși să lucreze și, în timp ce lucrau, aduceau arderi-de-tot Domnului. Au adus mai întâi arderile-de-tot de dimineață și de seară, mărturii ale aducerii-aminte constante a lui Dumnezeu cu privire la lucrarea Domnului Isus. Au ținut sărbătoarea Corturilor și au adus jertfele specificate de Dumnezeu pentru fiecare zi. Au adus arderea-de-tot zilnică și cele rânduite pentru sărbători. Toate acestea au fost aduse pe când temelia templului nu fusese încă așezată. Ce mărturie puternică trebuie să fi fost aceasta pentru toate națiunile din jur!

Prețuim și noi altarul nostru, pe Domnul Isus, și aducem noi jertfe lui Dumnezeu prin El?

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.” Filipeni 4.6

Teama și rugăciunea

O învățătoare îi întrebă pe copii despre rugăciune. „Să vedem ce spui tu, Ionel: te rogi seara?” — „Da”, răspunse Ionel sigur pe el. „Dar cum stai cu rugăciunea de dimineața?”, întrebă învățătoarea. „Dimineața nu mă rog.” — „De ce?” — „Pentru că ziua nu-mi este teamă.”

Poate zâmbim la auzul unei astfel de afirmații copilărești. Dar nici oamenii maturi nu sunt ocoliți de o astfel de gândire. Teama este un sentiment apăsător care îl înconjoară pe om din momentul în care se naște. Teama este una din cele mai puternice emoții omenești. Cum putem evita teama? – este întrebarea multor suflete. Nimic nu este mai semnificativ în această acțiune ca rugăciunea și încrederea în Dumnezeu. Orice altă activitate ne poate înșela asupra stării noastre spirituale. Este mai ușor să te jertfești pentru alții, să faci fapte bune decât să te rogi. Rugăciunea însă este activitatea primordială în viața creștinului. Rugăciunea nu-L informează pe Dumnezeu despre lucruri pe care nu le-ar fi auzit. El cunoaște totul. Scopul rugăciunii este să-i permită lui Dumnezeu să-Și arate gloria dăruind un răspuns care alungă teama noastră și rezolvă problemele care ne stau în față.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

POTI FACE O SCHIMBARE

„…sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş…” (Psalmul 102:7)

     Te simți uneori nepregătit pentru lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu de făcut? Ai impresia că a ales persoana nepotrivită?

Mulți eroi din Scriptură au avut aceleași trăiri… David, ai cărui psalmi au încurajat milioane de oameni, „omul după inima lui Dumnezeu” s-a lamentat: „sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.” E greu să ne imaginăm ceva mai puțin semnificativ decât o pasăre… și cu toate acestea, Domnul Isus a spus: „nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10:29).

Un autor a scris: „În lumea noastră indiferentă, e ușor să subestimezi importanța cuiva. Pentru că există atâția oameni mai capabili, mai dotați, mai prosperi și mai importanți – cine sunt eu să cred că am vreun rol semnificativ? Nu te bucuri că Martin Luther King Jr., Walt Disney, Winston Churchill, Irving Berlin, Abraham Lincoln, Charles Wesley, Maica Tereza și atâția alții – nu au gândit la fel?” De câți oameni a fost nevoie ca victima de pe drumul Ierihonului să fie ajutată? Câți au fost aleși să-l confrunte pe Faraon și să conducă Exodul? Câte oi pierdute au atras atenția păstorului? Câți a folosit Dumnezeu ca să pregătească calea lui Mesia? Numai câte unul!

Cu secole în urmă, o femeie pe nume Estera crezuse și ea că nu poate face nimic. Deși era iudeică, era soția unui puternic rege persan… care era pe cale să fie păcălit, ca să ia o decizie dezastruoasă prin care evreii urmau să fie exterminați. Ca toți cei care stau în spărtură, atenționată și convinsă de vărul și tutorele ei Mardoheu, Estera a fost dispusă să se implice până la sacrificiu și să spună: „dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16).

Astăzi pune-ți întrebarea: „Ce trebuie să fac?” Poți aduce o schimbare în viața cuiva!

12 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 77

    Asemeni Psalmului 73, şi acesta se poate structura în două părţi: prima, din care înţelegem câtă amărăciune inunda sufletul psalmistului, şi a doua, care ni-l arată pe psalmist pătruns de adevărul despre „calea lui Dumnezeu”, că se află „în sfântul locaş” (v. 13; Psalmul 73.17).

    De astă dată, ceea ce îl tulbură pe psalmist este nu prosperitatea celor răi, ci regretul după binecuvântările din trecut: „Mă gândesc la zilele de altădată … A încetat bunătatea Lui?” (v. 5,8). Ce trist este când o încercare devine prilej de a stârni murmure şi zadarnice întoarceri spre trecut! Şi ajungem astfel să cântărim dragostea Domnului după împrejurările pe care El le îngăduie în viaţa noastră sau chiar ajungem să ne îndoim de El dacă, pentru moment, nu ni Se mai arată binevoitor (v. 7). Un astfel de gând nu schimbă cu nimic credincioşia dragostei Sale, dar ne împiedică pe noi să gustăm mângâierea pe care El ne-a pregătit-o: „Sufletul meu refuza să fie mângâiat” (v. 2).

    Aceasta este slăbiciunea mea” (v. 10), adaugă Asaf în timp ce priveşte la el însuşi şi la alţii din jurul său, pentru a se compara cu ei. Insă, atunci când înţelege din partea lui Dumnezeu cât de inutile îi sunt lamentările, gândurile lui iau un alt curs – nu în sensul că va înceta să-şi mai întoarcă privirile spre calea deja străbătută până atunci, ci, meditând la minunile lui Dumnezeu din trecut, el le ține minte şi găseşte în prezent un prilej să-L laude pe Domnul pentru acestea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.
Coloseni 2.9

Adevărul uimitor exprimat în acest verset face ca inima să se plece în adorare înaintea Domnului Isus Hristos, Fiul veșnic al Tatălui veșnic. Perfecțiunea umanității Sale smerite a fost contemplată de mama Sa, Maria, și de alții care au intrat în contact cu El. Gloria Lui morală a strălucit mereu. Tot ceea ce a făcut a fost făcut într-o comuniune perfectă cu Tatăl Său. Când Maria L-a mustrat la vârsta de doisprezece ani, răspunsul Lui blând a fost: „De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2.49).

Cum este posibil ca dumnezeirea absolută și umanitatea adevărată să fie unite într-o singură Persoană? Aceasta este o întrebare la care nu putem răspunde, fiindcă doar Dumnezeu poate pătrunde acest miracol. Dumnezeu a fost arătat în trup, în Pruncul sfânt din ieslea Betleemului. Toată plinătatea Dumnezeirii locuia trupește în acel Prunc binecuvântat și aceeași plinătate va locui în El pentru totdeauna.

Doar în El avem privilegiul să contemplăm toată gloria lui Dumnezeu și în niciun alt fel nu a fost Dumnezeu Însuși revelat în mod personal. Doar atunci când El a fost arătat în trup au avut îngerii privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu. „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie” (1 Timotei 3.16). Nici o creatură nu-L poate vedea pe Dumnezeu într-un alt fel, decât revelat în Persoana Fiului Său. Nu suntem noi perfect satisfăcuți când Îl contemplăm pe Domnul gloriei, sfânt, binecuvântat și prețios, văzându-L în El pe Tatăl deplin revelat? Este bucuria noastră să ne închinăm Celui în care toată gloria lui Dumnezeu locuiește trupește.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11.28

Chemarea Mântuitorului

Mântuitorul vede nu numai în mijlocul poporului Său vinovat, ci în lumea întreagă suflete trudite și împovărate de păcate. Domnul știe că păcătosul se obosește inutil, căutând să se izbăvească el însuși. Câte lucruri nu se fac, când povara păcatului apasă asupra cugetului? Dar totul este zadarnic! Starea se înrăutățește mereu. În afară de Fiul lui Dumnezeu, nimeni nu poate da odihnă și pace unui astfel de suflet apăsat de mustrările conștiinței.

Știm că Mântuitorul poate să-i ia păcătosului povara păcatelor, pentru că El Însuși a luat asupra Sa greutatea păcatelor la cruce și a purtat judecata lui Dumnezeu. După ce a împlinit această lucrare desăvârșită, Mântuitorul S-a înălțat în slavă și de acolo invită încă și astăzi, prin Cuvântul Său, pe oricine este trudit și împovărat să vină la El pentru a se bucura de odihna sufletului. Ce lucrare măreață a Mântuitorului!

Ce Mântuitor desăvârșit avem! Îl cunoaște și cititorul acestor rânduri? O, de ne-am încredința viața în mâinile Sale, care au fost străpunse pentru iertarea noastră! Cine se apropie de Mântuitorul va găsi odihnă pentru sufletul său. Câtă nevoie au sufletele noastre de odihnă! De aceea să nu întârziem de a răspunde chemării Mântuitorului: „Veniți la Mine!”. Astăzi este ziua mântuirii; mâine poate fi prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NEMULTUMIRE CONSTRUCTIVĂ

„Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.” (Numeri 27:5)

     Când ai reputație de om nemulțumit, ceilalți vor începe să te evite. În Vechiul Testament găsim o relatare interesantă despre cele cinci fiice ale lui Țelofhad. Care era problema lor: tatăl fetelor murise în timpul peregrinărilor prin pustie, înainte ca iudeii să intre în Țara Promisă. Țelofhad nu avea fii cărora să le lase moștenire pământul, iar legea nu le dădea voie fiicelor sale să-l primească. Prin urmare, fără tată, frați, soți, fii sau alți aparținători de parte bărbătească, fiicele lui Țelofhad se treziseră complet lăsate pe dinafară! Nu era corect, însă așa era legea. Dar, în loc să se plângă altora, surorile și-au prezentat „solicitarea de moștenire” înaintea lui Moise și a celorlalți conducători. Iar când Moise le-a adus pricina înaintea Domnului, Dumnezeu a fost de acord cu ele și le-a onorat-o (vezi Numeri 27:1-11).

Care crezi că ar fi fost rezultatul dacă s-ar fi plâns în stânga și-n dreapta, tuturor celor dispuși să le asculte, în loc să apeleze direct la cei care puteau face ceva, și anume la Moise și la Dumnezeu?! Cu siguranță că nu și-ar fi primit moștenirea. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu nu-i poate binecuvânta pe cei care se plâng! Păcatul văicărelii l-a mâniat atât de tare pe Dumnezeu, încât a împiedicat o întreagă generație de iudei să moștenească Țara Promisă, când ei se aflau chiar la granița ei! Poate spui: „Am suferit o nedreptate, cui să mă plâng?” Lui Dumnezeu, Cel care poate face ceva! Psalmistul a scris: „Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.” (Psalmul 142:2).

E cel mai bun lucru pe care-l poți face, e cel mai bun sfat pe care-l poți primi!

11 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 76

    Deşi momentul când Dumnezeu îşi va face locuinţa în mijlocul poporului Său Israel, pentru a Se face cunoscut de el şi prin el (v. 1,2), este unul viitor, timpul prezent nu este nicidecum lăsat fără mărturie. Prin Adunare, „locuinţa lui Dumnezeu în Duh”, El îşi descoperă acum înţelepciunea Sa „atât de felurită” (Efeseni 2.22 şi 3.10). Şi ce altceva aşteaptă El din partea noastră, decât ca Domnul Isus să poată fi văzut cu adevărat în jurul nostru, prin intermediul nostru?

    Rămăşiţa contemplă şi preamăreşte puterea care a eliberat-o. Dumnezeu este strălucitor şi măreţ, … „de temut” şi prin judecăţile pe care le va înfăptui pentru a-i salva pe toţi „cei blânzi de pe pământ?’ (v. 9). Este vorba de aceia care vor fi manifestat trăsăturile de caracter ale marelui Model, Cel „blând şi smerit cu inima”’ (Matei 11.29; 5.5,8), spre deosebire de aceia „cu inima tare” (v. 5), adică mândri. Din pricina credinţei lor, cei blânzi vor avea de suferit din partea celor orgolioşi. Într-adevăr, în această lume egoistă şi dură, credinciosul care dă mărturie de credinţă este adesea nedreptăţit, respins, persecutat. Dar nu va fi aşa pentru totdeauna! Versetul 10 ne ajută să înţelegem în ce fel va interveni Dumnezeu în favoarea poporului Său: El Se va folosi de mânia oamenilor care se vor distruge reciproc.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura.”
Isaia 53.6,7

Când Domnul Isus „a venit la ai Săi”, acum aproape două mii de ani, „ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1.11). Ei erau „poporul pășunii Lui și turma mâinii Lui” (Psalmul 95.7), însă nu L-au recunoscut pe Bunul Păstor, măcar că El venise potrivit profeției (Ioan 10.2,3,11) și într-un har perfect. Ei erau ca niște oi rătăcite, fiecare văzându-și de interesele egoiste.

Ce contrast între ei și „Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6)! O singură imagine nu poate oferi întreaga Lui glorie și frumusețe. El este Păstorul cel Bun, care nu slujește pentru plată (Ioan 10.11-13), și este și Oaia care nu are o voință proprie, ci caută să placă Celui pe care Îl cunoaște și Îl iubește. El nu rătăcește, fiindcă este ascultător până la moarte. Nu Se împotrivește, chiar și atunci când este condus la moarte.

Va veni o zi când iudeii convertiți vor folosi cuvintele din Isaia 53, pentru a-și mărturisi vina de a-L fi lepădat (Zaharia 12.10-14). Dar chiar și astăzi, oricine crede evanghelia păcii se minunează de felul cum profetul prezintă suferințele Slujitorului perfect și virtuțile jertfei Sale. Petru le-a scris credincioșilor dintre evrei: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn … prin ale cărui răni ați fost vindecați. Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre” (1 Petru 2.24,25). Ei erau săraci, disprețuiți și persecutați, însă, ca și creștini, se bucurau deja de ceea ce restul națiunii avea să experimenteze după timpul necazului lui Iacov (Ieremia 30 și 31). Acesta a fost motivul pentru care famenul etiopian și-a continuat drumul bucurându-se, după ce Filip, pornind de la același loc din Scriptură, i-L predicase pe Isus (Fapte 8.32-39).

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.”
Coloseni 3.14

Doresc să divorțez

M-am oprit la o florărie și am comandat un frumos buchet de flori pentru soția mea. Vânzătoarea m-a întrebat ce să scrie pe cartea de vizită. Am zâmbit și am spus să scrie: „Totdeauna te voi purta în brațele mele, până când moartea ne va despărți”. În seara aceea, când am ajuns acasă de la firmă, cu florile în mână și cu zâmbetul pe față, am urcat repede în camera noastră pentru a-mi întâlni soția și să-i spun că o iubesc și nu voi divorța. Însă… era prea târziu… Ea era în patul ei… nemișcată… Murise… Nu spusese nimic despre boala care o consumase și o măcinase în tot acest timp cât eu am neglijat-o.

Aici se termină povestirea acestui soț, care nu a ținut cont nici de Dumnezeu, nici de oameni. Pentru ca nimeni să nu mai repete greșeala lui, trebuie să nu uităm că micile detalii sunt cele care cu adevărat contează într-o relație familială, și nu casa, mașina, proprietățile sau conturile din bancă. Acestea creează doar un fals sentiment de fericire, care însă nu înseamnă totul. Fă-ți timp să fii prietenul soțului sau soției și ia-ți tot timpul necesar pentru micile detalii care fac o mare diferență… ca să ai o căsnicie fericită. Numai moartea trebuie să despartă un soț de o soție și invers.

Lasă, cititorule, ca Dumnezeu să-ți călăuzească viața spre acest ideal măreț: o căsnicie fericită pe care numai moartea o desparte!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DACĂ NU LE SPUI TU, ATUNCI CINE?

„Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea…” (2 Împărați 7:9)

     Armata siriană înconjurase cetatea Samaria și nimeni nu mai putea ieși sau intra… Era o situație disperată. Într-un târziu, locuitorii au început să moară de foame. Patru leproși, care fuseseră puși în carantină și obligați să locuiască în afara zidurilor cetății, s-au hotărât să intre în tabăra siriană în speranța că vor găsi milă și – poate – hrană și apă. Când, însă, au ajuns acolo, au descoperit că o armată de îngeri îi împrăștiase pe sirieni, care fugiseră îngroziți și abandonaseră hrana, apa, îmbrăcămintea și podoabele… Acestor patru oameni nu le venea să creadă că dăduseră peste o așa de mare bogăție! Au mâncat, au băut, și-au schimbat zdrențele de pe ei cu haine frumoase, au strâns comorile și le-au ascuns pentru a le putea găsi mai târziu… Apoi și-au amintit că în Samaria poporul din care făceau ei parte era înfometat, însetat, sărac, bolnav și pe moarte. Atunci s-au confruntat cu o dilemă: ținem totul pentru noi, sau împărțim cu cei ce au nevoie la fel de mult ca noi? „Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.” (2 Împărați 7:10)

Poate că și tu vei întâlni astăzi pe cineva care este flămând spiritual și care are nevoie de Domnul Isus. Ce vei face atunci? Dacă nu-i spui tu, atunci cine? Dacă nu-i împărtășești tu vestea bună, atunci s-ar putea ca acel om să moară nemântuit… Poate spui: „Dar sunt timid!” Cum am văzut, Dumnezeu s-a folosit de patru persoane respinse de societate pentru a duce vestea bună a salvării. Astăzi, El te poate folosi cu-atât mai mult și pe tine… dacă îi dai voie!

10 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 75

    Această cântare se naşte în inima lui Asaf ca urmare a trecerii prin experienţele redate în Psalmul 73. El nu numai că a încetat să-i mai invidieze pe cei mândri şi răi, ci, cunoscând ce sfârşit îngrozitor îi aşteaptă (Psalmul 73.17), le şi transmite avertizări din partea lui Dumnezeu (v. 4…). Această slujbă este şi partea noastră, iubiţi copii ai lui Dumnezeu! Avem răspunderea să le aducem aminte celor păcătoşi de suveranitatea şi de dreptatea lui Dumnezeu, fără însă a uita să le vorbim de dragostea Lui.

    Din punct de vedere profetic, în versetul 2 ÎI auzim pe Hristos vorbind despre momentul când va primi adunarea lui Israel (Psalmul 73.24). Atunci fiecare va ocupa locul atribuit lui de Domnul şi astfel”mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi” (Marcu 10.31; 1 Samuel 2.7). In această lume, într-un mod general, fiecare caută să se înalţe pe sine, depreciindu-i sau coborându-i pe alţii. In ce ne priveşte pe noi, creştinii, să nu uităm că Domnul însuşi ne-a fixat pe pământ locul mărturiei noastre,… după cum tot El a pregătit şi locul pe care-1 vom ocupa în casa Tatălui.

    „Numele Tău este aproape”, afirmă cel credincios în versetul 1. Cu siguranţă, acest Nume al Tatălui este şi pentru noi acela care ne garantează acum accesul liber şi neîntrerupt la El (Efeseni 2.18).

    Să mai notăm despre „Cornul” amintit în versetele 4,5 şi 10, cu privire la care se face adesea referire în Psalmi şi în profeţi, că este simbolul puterii şi al demnităţii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Părinții voștri, Terah, tatăl lui Avraam și tatăl lui Nahor, au locuit în vechime dincolo de râu și au slujit altor dumnezei. Și am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de râu și l-am purtat prin toată țara Canaanului și i-am înmulțit sămânța și i-am dat pe Isaac.” Iosua 24.2,3

Chemarea plină de putere a lui Dumnezeu, inseparabil legată de Persoana Sa glorioasă (Fapte 7.2,3), l-a făcut pe Avram gata să asculte, în timp ce își părăsea familia, prietenii și țara. Înainte de aceasta, Avram și familia lui slujeau altor dumnezei, însă Dumnezeul slavei l-a atras cu funii de dragoste, l-a eliberat din acea robie și l-a așezat pe drumul drept al credinței. După ce a zăbovit în Haran, Avram a ajuns în cele din urmă în țara promisă. Acolo a avut de-a face cu popoare idolatre mai rele decât cel pe care îl lăsase în urmă, însă Dumnezeu l-a ținut tare în credință.

După ce, în mod greșit, a coborât în Egipt, Avram („tată înălțat”) și-a reînnoit încrederea în Dumnezeu, care i-a schimbat numele în Avraam („tată al unei mulțimi”), în vremea când el și Sara încă nu aveau niciun urmaș! Înainte și după schimbarea numelui său, Avraam, devenit închinător al Dumnezeului viu și adevărat, a trebuit să înfrunte câteva atacuri ale vrăjmașului (conform 1 Tesaloniceni 1.9). El a biruit aceste obstacole, a continuat să-I slujească Dumnezeului slavei și a progresat spiritual tot mai mult. Din dragoste pentru Dumnezeul său, el a zidit patru altare; nu este de mirare că Scriptura îl numește de trei ori „prietenul lui Dumnezeu”. Avraam a învățat să-I dea lui Dumnezeu primul loc și astfel a fost biruitor atunci când s-a confruntat cu încercări deosebit de grele, încrezându-se în Dumnezeul care îl chemase.

Soția lui, Sara, în ciuda unei lipse de credință la început (Geneza 18.12), și-a pus și ea încrederea în Dumnezeul Atotputernic (Evrei 11.11). Minunea zămislirii și nașterii lui Isaac a arătat în Cine își puseseră încrederea cei doi soți. Aflat pe un drum similar al credinței, apostolul Pavel, către sfârșitul vieții sale, a scris: „Știu în Cine am crezut” (2 Timotei 1.12). Să urmăm și noi exemplul acestor sfinți!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie”, zice Domnul Dumnezeu … „De aceea, luați seama … și nu fiți necredincioși!” Maleahi 2.16

Doresc să divorțez

Atunci am luat-o în brațe și am început să merg spre ușa de ieșire, iar mâna ei mi-a mângâiat gâtul, iar eu am strâns-o puternic în brațe, exact ca în ziua când ne-am căsătorit. Starea ei fizică m-a întristat. Și în timp ce fiul nostru pleca la școală, mi-am îmbrățișat soția ca în prima zi și i-am zis: „Niciodată nu mi-am dat seama că în viața noastră lipsea așa ceva”. De aici a început revenirea mea. Deoarece mă temeam că în orice moment puteam să-mi schimb părerea cea bună…, am plecat spre locuința prietenei și în timp ce urcam scările, ea deschise ușa încercând să mă îmbrățișeze. Atunci i-am spus: „Până aici; nu voi mai divorța”. Ea nu putea să creadă ceea ce-i spuneam, încât mi-a pus mâna pe frunte și m-a întrebat dacă am febră. I-am luat mâna de pe frunte și i-am spus din nou clar și răspicat: „Nu voi mai divorța. Căsnicia noastră a devenit plictisitoare nu pentru că nu ne mai iubeam, ci pentru că nici ea, nici eu nu știam să apreciem micile detalii ale vieții noastre. Acum îmi dau seama că de atunci, de când ne-am căsătorit și am purtat-o în brațe pentru prima oară pe soția mea, trebuia să rămân fidel responsabilității mele de soț până când moartea ne va despărți”. În acel moment, fosta mea prietenă a avut un șoc, m-a îmbrâncit cu putere și plângând a închis ușa. Iar eu am coborât scările fugind.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ DEOSEBESTI OAMENII

„Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.” (2 Samuel 13:14)

     Unul din lucrurile care le fac vulnerabile pe femei la diferite feluri de abuz și la manipulare este instinctul matern pus în ele de Dumnezeu. Femeile poartă de grijă și merg la cei nevoiași ca să le ofere hrană, dragoste, un cuvânt bun… și să le insufle putere lăuntrică. De exemplu, mamelor le place să aibă grijă de bebeluși neajutorați. Însă mult prea des cei ce doresc să-și satisfacă propriile pofte profită de aceste instincte naturale sănătoase. Uneori, se pare că – cu cât un bărbat se arată a fi mai neajutorat, cu atât mai ocrotitoare devin unele femei. Bărbații vicleni profită de asta pentru a-și satisface plăcerile cu ele.

De aceea „darul deosebirii duhurilor” (1 Corinteni 12:10) este atât de important! Există desigur mulți bărbați minunați. Dar, ai grijă, există și bărbați care sunt tăiați din aceeași stofă ca Amnon, fiul lui David. A doua carte a lui Samuel ne oferă în capitolul treisprezece o ilustrare tragică a acestui principiu, când Amnon a profitat de sora lui vitregă, Tamar. Amnon a fost un om periculos, și la fel ca el mai sunt și alții…

Violența în relații și căsnicii crește într-un ritm alarmant. Abuzul include agresiunea, violul, molestarea, amenințările pe plan psihologic, urmăririle și constrângerile financiare. La rădăcina abuzului se găsește dorința de a câștiga și de a păstra controlul asupra altei persoane. E important mai ales să nu lași ca singurătatea sau instinctul de ocrotire să te constrângă să ajungi într-o poziție de vulnerabilitate față de o altă persoană.

Dacă te găsești într-o asemenea situație, „trage semnalul de alarmă” numaidecât, demască-l pe ofensator – și caută și cere ajutor!

9 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 74

„Pentru ce”-ul cu care începe acest psalm se aseamănă cu marea întrebare cu care se deschidea şi Psalmul 22. Respingerea – pentru un timp – a lui Israel are însă un motiv pe care acest popor, la sfârşit, îl va înţelege: este vorba de propriile păcate (Zaharia 12.10), atunci când Domnul Hristos a fost părăsit din cauza fărădelegilor noastre. In această a treia Carte a Psalmilor nu va mai fi vorba numai de rămăşiţa din Iuda, ci şi de credincioşii din cele douăsprezece seminţii. Împotriva acestora de asemenea va fumega mânia, care însă nu va fi „pentru totdeauna” (v. 1; Psalmul 30.5). Aceşti sărmani credincioşi se gândesc la templul căzut în ruină, la încetarea cultului public … şi măsoară puterea vrăjmaşului. Nu au din partea lui Dumnezeu niciun semn de încurajare; dimpotrivă, înţeleg că El este Cel care a permis o asemenea pustiire. Totuşi, ei se încred în „Dumnezeul din vechime” şi îşi aduc aminte de tot ce a făcut El odinioară pentru a-Şi elibera poporul. „Aminteşte-ţi”, repetă ei (v. 2,18,22). Ei ştiu că sunt răscumpăraţii Lui şi, prin urmare, vrăjmaşii care-1 atacă pe Israel şi cultul lui II dispreţuiesc şi-L batjocoresc de fapt pe Dumnezeu însuşi (v. 10,18). Această problemă îl priveşte pe El şi El nu Se va lipsi de a pleda pentru propria Sa cauză (v.22).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Carnea poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați dori.” Galateni 5.17

Carnea nu are nimic plăcut lui Dumnezeu, fiindcă orice gând, orice speranță și orice dorință a ei o are pe ea ca centru. Nu ați descoperit adesea cum acționează ea, atunci când vă așteptați mai puțin? Poate ai fost folosit cu putere într-o lucrare pentru Domnul, însă, în loc să fii smerit de harul care a lucrat prin tine, te-ai îngâmfat, ca și cum prin propria ta putere ai fi împlinit totul. Sau poate că lucrarea ta a fost un eșec, iar acum ești deprimat, nu pentru că Domnul a fost dezonorat, ci fiindcă tu nu ai strălucit așa cum sperai. Aceasta este carnea, care caută întotdeauna folosul și mărirea ei.

Să nu credem că această carne se va îmbunătăți vreodată sau că va deveni în final după voia lui Dumnezeu. Ea se amestecă adesea în lucrurile divine, însă chiar și acolo ea nu caută decât folosul ei. Carnea nu poate fi educată, nici îmblânzită pentru a se supune legii lui Dumnezeu, fiindcă natura ei este contrară acestei legi.

Aceasta este o lecție care trebuie învățată, deși procesul prin care o învățăm este întotdeauna amar. Acest proces este descris în Romani 7: 1. Dorești să faci ceea ce este bine și ești cu totul dezamăgit atunci când descoperi că faci doar ceea ce este rău; 2. Cauți motivul și începi să înțelegi că în carnea ta nu locuiește nimic bun; 3. Faci multe eforturi să scapi de această povară și disperarea te cuprinde văzând că totul este în zadar. Apoi, când ajungi la capătul oricărei puteri și renunți la orice efort, totul se rezolvă prin intervenția Altuia. Lumina începe să strălucească și calea izbăvirii prin Domnul Isus devine clară. Dacă ne mulțumim să umblăm după lucrurile cărnii, nu vom cunoaște niciodată bucuria și libertatea. Biruința, bucuria și lauda rezultă doar din exerciții spirituale adevărate.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… buzele femeii străine strecoară miere … Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința morților.”
Proverbe 5.3, 5

Doresc să divorțez

Privind-o mai de aproape, mi-am dat seama că nu mai era atât de tânără: începuseră să-i apară riduri pe față, părul ei începea să încărunțească. Era prețul căsniciei noastre. Pentru un moment m-am întrebat dacă eu eram responsabil de asta. În a patra zi, când am dus-o pe brațe, am simțit că parcă începeam să simt iarăși ceva pentru ea. Era încă soția mea, femeia care îmi dăduse 15 ani din viața ei. În a cincea și a șasea zi mi-am dat seama că dragostea mea față de soție creștea din nou. Nu i-am povestit nimic prietenei mele. Cu cât treceau zilele până la divorț, îmi era tot mai ușor s-o duc în brațe pe cea care încă îmi era soție. Poate chiar exercițiul de a o duce în brațe în fiecare zi, mă făcea mai puternic.

Într-o dimineață am văzut-o căutând o rochie, dar nu găsea nimic care să-i vină bine. Doar a suspinat și a zis: „Toate rochiile mi-au rămas largi”. Atunci mi-am dat seama de ce îmi era tot mai ușor s-o port în brațe. Pierdea din greutate și era chiar foarte slabă. Și atunci am înțeles motivul… suferise atâta amărăciune în inima ei. Inconștient i-am atins fruntea. Fiul nostru, intrând în acel moment, spuse: „Tată, e timpul să o duci pe mama”.

Soția mea l-a îmbrățișat cu dragostea ei de mamă, iar eu mi-am întors privirea de teamă ca nu cumva imaginea aceasta să mă impresioneze și să mă facă să-mi schimb planurile de divorț.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IMPORTANTA TIMPULUI PETRECUT ÎN FAMILIE

„Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul…” (Isaia 8:18)

     Nu e nevoie să cheltuiești sume uriașe de bani pentru a avea o viață de familie semnificativă! Copiilor le plac activitățile simple, chiar dacă se repetă… Le place să li se citească aceleași povești de sute de ori și să audă aceleași povestiri, chiar și după ce au auzit sfârșitul, pe care-l știu deja… Aceste interacțiuni cu părinții sunt adesea mai distractive decât jucăriile scumpe sau evenimentele speciale.

Dr. James Dobson spune: „Un prieten de-al meu și-a întrebat odată copiii, care erau deja mari, care sunt cele mai plăcute amintiri pe care le au din copilărie. Vacanțele pe care le-au petrecut împreună sau călătoriile la Disney World sau la grădina zoologică? Nu, i-au răspuns ei. Ci atunci când se așezau pe podea și se distrau cu părinții. Ei îi gâdilau pe „bătrâni” și râdeau până îi durea burta… Așa gândesc copiii!

Cele mai semnificative activități din cadrul familiei sunt deseori acelea care sunt spontane și personale. Părinții ocupați și obosiți, mai ales cei care sunt înstăriți, încearcă uneori să-și „plătească” copiii prin jucării, mașini și experiențe costisitoare. Rareori dă rezultate. Fetele și băieții preferă cel mai mult să petreacă timp cu părinții lor – să construiască obiecte în garaj, să cânte în mașină sau să facă o drumeție pe munte. Nicio jucărie, cu care te joci singur, nu poate concura vreodată cu bucuria unor astfel de momente. Iar acele clipe nu vor fi uitate toată viața”.

Poate vei spune: „Dar… sunt atât de ocupat!” Dacă ești atât de ocupat încât nu te poți implica în viața copiilor tăi, înseamnă că ești prea ocupat! Așa că trebuie neapărat și urgent să-ți rearanjezi prioritățile, și să începi să faci schimbări!