Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 78.40-72

    Uitarea care s-a aşternut peste memoria poporului şi nerecunoştinţa de care a dat dovadă L-au determinat pe Dumnezeu să rememoreze încă de la începutul ei istoria lucrărilor pe care El le-a făcut pentru popor. Până la versetul 51 sunt amintite urgiile cu care a lovit Egiptul; în versetul 52 citim despre ieşirea poporului; apoi aflăm despre călătoria sa (v. 53), precum şi despre intrarea în Canaan (v. 54). Versetul 55 este un impresionant rezumat al cărţii Iosua, în timp ce versetele care urmează se situează în timpul Judecătorilor şi al cărţii 1 Samuel. Astfel, versetele 60 şi 61 ne trimit gândurile la luarea chivotului de către filisteni (1 Samuel 4). Vedem apoi cum Domnul intervine din nou, în trei moduri: îi loveşte pe vrăjmaşii Săi (v. 66); pune deoparte cele zece seminţii necredincioase, personificate prin Iosif şi Efraim (v. 67; din punct de vedere istoric este vorba despre regalitatea lui Saul şi a descendenţilor săi: 2 Samuel 2.8-11); de asemenea, împlinind Exod 15.17 (în v. 69), înalţă pe Iuda, pentru că este seminţia împărătească a lui David – potrivit alegerii suverane a lui Dumnezeu şi a harului Său (comp. cu loan 15.16 şi cu Romani 9.15), nu potrivit vredniciei, pentru că nu ni se spune nicăieri că această seminţie ar fi fost mai puţin vinovată decât celelalte. Această alegere suverană şi acest har divin sunt cele preamărite aici de psalmist. Iuda însă este legată într-un mod indestructibil de Cel Care este Unsul Domnului şi, în baza aceluiaşi Temei, ne-a ales şi ne-a iubit Dumnezeu şi pe noi (v. 68: noi aparţinem lui Hristos, Preaiubitului Său; comp. cu Ioan 17.6,7,10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Prin Duhul Său sunt împodobite cerurile … Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale și numai un murmur al cuvântului auzim despre El!” Iov 26.13,14

Prietenii lui Iov credeau cu îngâmfare că pot pătrunde căile lui Dumnezeu, în special cu privire la necazul care venise asupra acestuia. Iov, în acest capitol, le răspunde preamărind puterea lui Dumnezeu în creație. Nimeni nu putea tăgădui puterea lui Dumnezeu, care „spânzură pământul pe nimic” (versetul 7). Însă Iov schimbă apoi brusc direcția argumentului său: chiar dacă recunoaște puterea măreață a lui Dumnezeu manifestată în lumea naturală, omul trebuie să admită că „acestea sunt doar marginile căilor Sale”. Iov dezvoltă această idee printr-o afirmație remarcabilă: „Numai un murmur al cuvântului auzim despre El”.

Este cu adevărat uimitor să vedem acuitatea spirituală a lui Iov, chiar și în mijlocul unei astfel de suferințe cumplite. De exemplu, Iov le spune prietenilor săi că Dumnezeu, prin puterea Sa, „potolește marea” (versetul 12). Totuși, el spune că acesta este doar un murmur a ceva cu mult mai mare. În Evanghelii avem acea întâmplare când Hristos a potolit marea, spunând: „Liniște! Taci!” (Marcu 4.39). Ucenicii Săi, plini de teamă, se întrebau: „Cine este Acesta?”. Însă, dacă ei ar fi luat seama la cuvintele lui Iov, ar fi fost încă și mai uimiți, căci ar fi realizat că ceea ce se întâmplase nu fusese decât „un murmur” al puterii Sale.

Prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin ungerea Duhului Sfânt ni s-a dăruit o pătrundere adâncă în căile și în puterea lui Dumnezeu. Totuși suntem mult împiedicați din cauza limitărilor cărnii. Va veni însă o zi când vom auzi mai mult decât un murmur cu privire la măreția Lui. Scriptura este în acord cu aceasta, fiindcă „acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12). Când „ziua lui Hristos” va veni și când vom ajunge în prezența Lui, nu vor mai fi doar „margini” sau „murmure”, ci vom zice: „Nici jumătate nu mi s-a spus” (1 Împărați 10.7).

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică … să vă mângâie inimile …” 2 Tesaloniceni 2.16-17

Durerea reginei

La una din vizitele sale în Scoția, regina Angliei a auzit despre o femeie sărmană, al cărei copil fusese răpus într-un accident. Când a auzit de nenorocire, inima de mamă a reginei a fost copleșită de durere și a mers la casa sărăcăcioasă a femeii. Vizita reginei a dat o nouă speranță mamei îndoliate în așa măsură, încât vecinele s-au mirat de mângâierea primită de mama îndoliată. Fiind întrebată cu privire la motivele schimbării, mama răspunse:

— Vizita reginei m-a ridicat deasupra nenorocirii mele.

— Dar ce ți-a dat regina? Ce ți-a spus regina?

— Regina nu mi-a dat și nu mi-a spus nimic. Ea era atât de impresionată, încât a plâns împreună cu mine ca și cum propria ei inimă ar fi fost sfâșiată de durere.

Câtă mângâiere a primit sărmana femeie prin vizita reginei! Dar mult mai multă mângâiere primește oricine își pune încrederea în mângâierile Mântuitorului. Domnul și Mântuitorul nostru știe totul despre noi. El a trecut prin orice încercare și durere pe care ar putea s-o cunoască inima omenească. El poate simți în chip desăvârșit cu noi, și dorința Lui este să fie în apropierea noastră ori de câte ori inima este zdrobită sub greutatea suferinței.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CEARTĂ CONSTRUCTIVĂ

„După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om.” (Proverbe 27:17)

     Majoritatea certurilor sunt distructive, dar există și unele care pot fi constructive; totul depinde de modul în care te raportezi la ele. De multe ori relațiile noastre se destramă sau se transformă în capitole nesfârșite de nefericire, fie pentru că nu reușim să recunoaștem, fie pentru că nu suntem dispuși să ne confruntăm cu problemele înainte ca ele să devină urgențe. În loc să discutăm despre ceea ce nu merge între noi, intrăm în conflict și ne certăm încercând să stabilim cui îi aparține vina. În antiteză cu discuțiile care ușurează în mod constructiv problemele, certurile aduc acuze și învinuiri, ceea ce este distrugător! Ele provoacă răni, mânie, stare depresivă, sentimente agresive, amărăciune și alte emoții puternice.

De aceea Biblia spune: „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.” (Proverbe 20:3)

Să fim serioși! De partea aceasta a raiului, nici unul dintre noi nu va trăi fără diferențe de opinie și fără dezacorduri. Chiar și în cele mai bune relații vei avea parte de ele. Trebuie să înțelegi că nu toate conflictele răbufnesc dintr-un comportament voit; deseori poate apărea unul dintr-o greșeală minoră sau dintr-o simplă neglijență.

Când te angajezi într-o discuție deschisă în care se detaliază motivele conflictului, lucrul acesta aduce lămuriri, înțelegere și apreciere față de poziția celeilalte persoane. Mai presus de toate, nu te preface că nu auzi! Fii atent la ce spune celălalt. Nimic nu este mai rău decât atunci când cineva crede că nu-l asculți.

Prin discuții sincere, în dragoste, părerile noastre despre relații se cizelează și se clarifică. Firește, lucrurile a căror rezolvare o refuzi pot dăuna relației mai mult decât orice ai face. De aceea spune Biblia: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om”.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: