Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 77

    Asemeni Psalmului 73, şi acesta se poate structura în două părţi: prima, din care înţelegem câtă amărăciune inunda sufletul psalmistului, şi a doua, care ni-l arată pe psalmist pătruns de adevărul despre „calea lui Dumnezeu”, că se află „în sfântul locaş” (v. 13; Psalmul 73.17).

    De astă dată, ceea ce îl tulbură pe psalmist este nu prosperitatea celor răi, ci regretul după binecuvântările din trecut: „Mă gândesc la zilele de altădată … A încetat bunătatea Lui?” (v. 5,8). Ce trist este când o încercare devine prilej de a stârni murmure şi zadarnice întoarceri spre trecut! Şi ajungem astfel să cântărim dragostea Domnului după împrejurările pe care El le îngăduie în viaţa noastră sau chiar ajungem să ne îndoim de El dacă, pentru moment, nu ni Se mai arată binevoitor (v. 7). Un astfel de gând nu schimbă cu nimic credincioşia dragostei Sale, dar ne împiedică pe noi să gustăm mângâierea pe care El ne-a pregătit-o: „Sufletul meu refuza să fie mângâiat” (v. 2).

    Aceasta este slăbiciunea mea” (v. 10), adaugă Asaf în timp ce priveşte la el însuşi şi la alţii din jurul său, pentru a se compara cu ei. Insă, atunci când înţelege din partea lui Dumnezeu cât de inutile îi sunt lamentările, gândurile lui iau un alt curs – nu în sensul că va înceta să-şi mai întoarcă privirile spre calea deja străbătută până atunci, ci, meditând la minunile lui Dumnezeu din trecut, el le ține minte şi găseşte în prezent un prilej să-L laude pe Domnul pentru acestea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.
Coloseni 2.9

Adevărul uimitor exprimat în acest verset face ca inima să se plece în adorare înaintea Domnului Isus Hristos, Fiul veșnic al Tatălui veșnic. Perfecțiunea umanității Sale smerite a fost contemplată de mama Sa, Maria, și de alții care au intrat în contact cu El. Gloria Lui morală a strălucit mereu. Tot ceea ce a făcut a fost făcut într-o comuniune perfectă cu Tatăl Său. Când Maria L-a mustrat la vârsta de doisprezece ani, răspunsul Lui blând a fost: „De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2.49).

Cum este posibil ca dumnezeirea absolută și umanitatea adevărată să fie unite într-o singură Persoană? Aceasta este o întrebare la care nu putem răspunde, fiindcă doar Dumnezeu poate pătrunde acest miracol. Dumnezeu a fost arătat în trup, în Pruncul sfânt din ieslea Betleemului. Toată plinătatea Dumnezeirii locuia trupește în acel Prunc binecuvântat și aceeași plinătate va locui în El pentru totdeauna.

Doar în El avem privilegiul să contemplăm toată gloria lui Dumnezeu și în niciun alt fel nu a fost Dumnezeu Însuși revelat în mod personal. Doar atunci când El a fost arătat în trup au avut îngerii privilegiul de a-L vedea pe Dumnezeu. „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie” (1 Timotei 3.16). Nici o creatură nu-L poate vedea pe Dumnezeu într-un alt fel, decât revelat în Persoana Fiului Său. Nu suntem noi perfect satisfăcuți când Îl contemplăm pe Domnul gloriei, sfânt, binecuvântat și prețios, văzându-L în El pe Tatăl deplin revelat? Este bucuria noastră să ne închinăm Celui în care toată gloria lui Dumnezeu locuiește trupește.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11.28

Chemarea Mântuitorului

Mântuitorul vede nu numai în mijlocul poporului Său vinovat, ci în lumea întreagă suflete trudite și împovărate de păcate. Domnul știe că păcătosul se obosește inutil, căutând să se izbăvească el însuși. Câte lucruri nu se fac, când povara păcatului apasă asupra cugetului? Dar totul este zadarnic! Starea se înrăutățește mereu. În afară de Fiul lui Dumnezeu, nimeni nu poate da odihnă și pace unui astfel de suflet apăsat de mustrările conștiinței.

Știm că Mântuitorul poate să-i ia păcătosului povara păcatelor, pentru că El Însuși a luat asupra Sa greutatea păcatelor la cruce și a purtat judecata lui Dumnezeu. După ce a împlinit această lucrare desăvârșită, Mântuitorul S-a înălțat în slavă și de acolo invită încă și astăzi, prin Cuvântul Său, pe oricine este trudit și împovărat să vină la El pentru a se bucura de odihna sufletului. Ce lucrare măreață a Mântuitorului!

Ce Mântuitor desăvârșit avem! Îl cunoaște și cititorul acestor rânduri? O, de ne-am încredința viața în mâinile Sale, care au fost străpunse pentru iertarea noastră! Cine se apropie de Mântuitorul va găsi odihnă pentru sufletul său. Câtă nevoie au sufletele noastre de odihnă! De aceea să nu întârziem de a răspunde chemării Mântuitorului: „Veniți la Mine!”. Astăzi este ziua mântuirii; mâine poate fi prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NEMULTUMIRE CONSTRUCTIVĂ

„Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.” (Numeri 27:5)

     Când ai reputație de om nemulțumit, ceilalți vor începe să te evite. În Vechiul Testament găsim o relatare interesantă despre cele cinci fiice ale lui Țelofhad. Care era problema lor: tatăl fetelor murise în timpul peregrinărilor prin pustie, înainte ca iudeii să intre în Țara Promisă. Țelofhad nu avea fii cărora să le lase moștenire pământul, iar legea nu le dădea voie fiicelor sale să-l primească. Prin urmare, fără tată, frați, soți, fii sau alți aparținători de parte bărbătească, fiicele lui Țelofhad se treziseră complet lăsate pe dinafară! Nu era corect, însă așa era legea. Dar, în loc să se plângă altora, surorile și-au prezentat „solicitarea de moștenire” înaintea lui Moise și a celorlalți conducători. Iar când Moise le-a adus pricina înaintea Domnului, Dumnezeu a fost de acord cu ele și le-a onorat-o (vezi Numeri 27:1-11).

Care crezi că ar fi fost rezultatul dacă s-ar fi plâns în stânga și-n dreapta, tuturor celor dispuși să le asculte, în loc să apeleze direct la cei care puteau face ceva, și anume la Moise și la Dumnezeu?! Cu siguranță că nu și-ar fi primit moștenirea. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu nu-i poate binecuvânta pe cei care se plâng! Păcatul văicărelii l-a mâniat atât de tare pe Dumnezeu, încât a împiedicat o întreagă generație de iudei să moștenească Țara Promisă, când ei se aflau chiar la granița ei! Poate spui: „Am suferit o nedreptate, cui să mă plâng?” Lui Dumnezeu, Cel care poate face ceva! Psalmistul a scris: „Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.” (Psalmul 142:2).

E cel mai bun lucru pe care-l poți face, e cel mai bun sfat pe care-l poți primi!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: