Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Februarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 76

    Deşi momentul când Dumnezeu îşi va face locuinţa în mijlocul poporului Său Israel, pentru a Se face cunoscut de el şi prin el (v. 1,2), este unul viitor, timpul prezent nu este nicidecum lăsat fără mărturie. Prin Adunare, „locuinţa lui Dumnezeu în Duh”, El îşi descoperă acum înţelepciunea Sa „atât de felurită” (Efeseni 2.22 şi 3.10). Şi ce altceva aşteaptă El din partea noastră, decât ca Domnul Isus să poată fi văzut cu adevărat în jurul nostru, prin intermediul nostru?

    Rămăşiţa contemplă şi preamăreşte puterea care a eliberat-o. Dumnezeu este strălucitor şi măreţ, … „de temut” şi prin judecăţile pe care le va înfăptui pentru a-i salva pe toţi „cei blânzi de pe pământ?’ (v. 9). Este vorba de aceia care vor fi manifestat trăsăturile de caracter ale marelui Model, Cel „blând şi smerit cu inima”’ (Matei 11.29; 5.5,8), spre deosebire de aceia „cu inima tare” (v. 5), adică mândri. Din pricina credinţei lor, cei blânzi vor avea de suferit din partea celor orgolioşi. Într-adevăr, în această lume egoistă şi dură, credinciosul care dă mărturie de credinţă este adesea nedreptăţit, respins, persecutat. Dar nu va fi aşa pentru totdeauna! Versetul 10 ne ajută să înţelegem în ce fel va interveni Dumnezeu în favoarea poporului Său: El Se va folosi de mânia oamenilor care se vor distruge reciproc.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura.”
Isaia 53.6,7

Când Domnul Isus „a venit la ai Săi”, acum aproape două mii de ani, „ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1.11). Ei erau „poporul pășunii Lui și turma mâinii Lui” (Psalmul 95.7), însă nu L-au recunoscut pe Bunul Păstor, măcar că El venise potrivit profeției (Ioan 10.2,3,11) și într-un har perfect. Ei erau ca niște oi rătăcite, fiecare văzându-și de interesele egoiste.

Ce contrast între ei și „Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6)! O singură imagine nu poate oferi întreaga Lui glorie și frumusețe. El este Păstorul cel Bun, care nu slujește pentru plată (Ioan 10.11-13), și este și Oaia care nu are o voință proprie, ci caută să placă Celui pe care Îl cunoaște și Îl iubește. El nu rătăcește, fiindcă este ascultător până la moarte. Nu Se împotrivește, chiar și atunci când este condus la moarte.

Va veni o zi când iudeii convertiți vor folosi cuvintele din Isaia 53, pentru a-și mărturisi vina de a-L fi lepădat (Zaharia 12.10-14). Dar chiar și astăzi, oricine crede evanghelia păcii se minunează de felul cum profetul prezintă suferințele Slujitorului perfect și virtuțile jertfei Sale. Petru le-a scris credincioșilor dintre evrei: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn … prin ale cărui răni ați fost vindecați. Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre” (1 Petru 2.24,25). Ei erau săraci, disprețuiți și persecutați, însă, ca și creștini, se bucurau deja de ceea ce restul națiunii avea să experimenteze după timpul necazului lui Iacov (Ieremia 30 și 31). Acesta a fost motivul pentru care famenul etiopian și-a continuat drumul bucurându-se, după ce Filip, pornind de la același loc din Scriptură, i-L predicase pe Isus (Fapte 8.32-39).

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„… mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.”
Coloseni 3.14

Doresc să divorțez

M-am oprit la o florărie și am comandat un frumos buchet de flori pentru soția mea. Vânzătoarea m-a întrebat ce să scrie pe cartea de vizită. Am zâmbit și am spus să scrie: „Totdeauna te voi purta în brațele mele, până când moartea ne va despărți”. În seara aceea, când am ajuns acasă de la firmă, cu florile în mână și cu zâmbetul pe față, am urcat repede în camera noastră pentru a-mi întâlni soția și să-i spun că o iubesc și nu voi divorța. Însă… era prea târziu… Ea era în patul ei… nemișcată… Murise… Nu spusese nimic despre boala care o consumase și o măcinase în tot acest timp cât eu am neglijat-o.

Aici se termină povestirea acestui soț, care nu a ținut cont nici de Dumnezeu, nici de oameni. Pentru ca nimeni să nu mai repete greșeala lui, trebuie să nu uităm că micile detalii sunt cele care cu adevărat contează într-o relație familială, și nu casa, mașina, proprietățile sau conturile din bancă. Acestea creează doar un fals sentiment de fericire, care însă nu înseamnă totul. Fă-ți timp să fii prietenul soțului sau soției și ia-ți tot timpul necesar pentru micile detalii care fac o mare diferență… ca să ai o căsnicie fericită. Numai moartea trebuie să despartă un soț de o soție și invers.

Lasă, cititorule, ca Dumnezeu să-ți călăuzească viața spre acest ideal măreț: o căsnicie fericită pe care numai moartea o desparte!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DACĂ NU LE SPUI TU, ATUNCI CINE?

„Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea…” (2 Împărați 7:9)

     Armata siriană înconjurase cetatea Samaria și nimeni nu mai putea ieși sau intra… Era o situație disperată. Într-un târziu, locuitorii au început să moară de foame. Patru leproși, care fuseseră puși în carantină și obligați să locuiască în afara zidurilor cetății, s-au hotărât să intre în tabăra siriană în speranța că vor găsi milă și – poate – hrană și apă. Când, însă, au ajuns acolo, au descoperit că o armată de îngeri îi împrăștiase pe sirieni, care fugiseră îngroziți și abandonaseră hrana, apa, îmbrăcămintea și podoabele… Acestor patru oameni nu le venea să creadă că dăduseră peste o așa de mare bogăție! Au mâncat, au băut, și-au schimbat zdrențele de pe ei cu haine frumoase, au strâns comorile și le-au ascuns pentru a le putea găsi mai târziu… Apoi și-au amintit că în Samaria poporul din care făceau ei parte era înfometat, însetat, sărac, bolnav și pe moarte. Atunci s-au confruntat cu o dilemă: ținem totul pentru noi, sau împărțim cu cei ce au nevoie la fel de mult ca noi? „Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.” (2 Împărați 7:10)

Poate că și tu vei întâlni astăzi pe cineva care este flămând spiritual și care are nevoie de Domnul Isus. Ce vei face atunci? Dacă nu-i spui tu, atunci cine? Dacă nu-i împărtășești tu vestea bună, atunci s-ar putea ca acel om să moară nemântuit… Poate spui: „Dar sunt timid!” Cum am văzut, Dumnezeu s-a folosit de patru persoane respinse de societate pentru a duce vestea bună a salvării. Astăzi, El te poate folosi cu-atât mai mult și pe tine… dacă îi dai voie!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: