Mana Zilnica

30 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 68.15-23

    Va veni un moment când toate pretenţiile oamenilor puternici (ale acestor munţi cu multe piscuri din v. 16) vor trebui să cedeze, făcând loc unei singure puteri, puterea divină. Aceasta şi-a dat proba cea mai măreaţă nu prin victoriile câştigate asupra vrăjmaşilor lui Israel, ci prin biruinţa lui Hristos obţinută asupra lui Satan (asupra omului puternic care ne ţinea în robie) şi prin învierea Sa triumfătoare (v. 18; Romani 1.4). înălţat „mai presus de toate cerurile”, El este Cel care aici, în Psalmul 68, primeşte daruri „în om” (în calitate de om, ca om), în timp ce, în citatul din Efeseni 4.8-10, El va fi Cel care va împărţi daruri. Biserica Lui are astăzi la dispoziţie pentru zidirea Sa aceste daruri împărţite prin Duhul Sfânt (Fapte 2.33). Astfel că, în toate privinţele, noi putem spune împreună cu versetul 19: „Binecuvântat fie Domnul, care zilnic ne copleşeşte cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră”. Într-adevăr, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al salvării. Lui Ii revine atât să salveze din moarte (deşi v. 20 se aplică în primul rând învierii naţionale a lui Israel), cât şi să dea celor care au fost reţinuţi prin puterea ei o parte cerească şi eternă împreună cu Intâiul-născut dintre cei morţi, cu Omul înviat.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Vă îndemn deci eu, cel întemnițat în Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului, în legătura păcii.
Efeseni 4.1-3

Expresia „a umbla într-un chip vrednic” apare de mai multe ori în epistolele lui Pavel. Ea pune în evidență importanța umblării sau purtării noastre. Auzim adesea îndemnul de a fi practici, ceea ce este potrivit cu voia lui Dumnezeu pentru cei ai Săi.

În primele trei capitole din Efeseni ni se prezintă adevărul minunat cu privire la acceptarea noastră în Hristos. Pe baza sângelui Său răscumpărător, suntem binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, sfinți și fără vină, în dragoste. Acest plan minunat își are originea în inima lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii.

Poziția noastră înaintea lui Dumnezeu are două aspecte. Mai întâi, în Efeseni 1.17, rugăciunea apostolului către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos” implică faptul că Domnul Isus este văzut ca Fiu al Omului. Văzut astfel, El este Cap peste toate lucrurile și Cap al Adunării, care este Trupul Său. Orice credincios este mădular al Trupului Său și are o legătură vie cu El. Apoi, în rugăciunea apostolului din Efeseni 3.14, el se adresează „Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”. Astfel, Domnul Isus este văzut ca Fiu al Tatălui, aceasta semnificând faptul că suntem de asemenea copii ai Tatălui și suntem iubiți cu aceeași dragoste cu care Tatăl Îl iubește pe Fiul.

Rugăciunea și dorința fierbinte a lui Pavel este să devenim absorbiți de bogățiile harului Său, care ne este revelat în Persoana Domnului Isus, care locuiește în inimile noastre prin credință. A umbla într-un fel vrednic de o asemenea chemare înseamnă să manifești în mod practic trăsăturile morale ale lui Hristos – să umblăm cum a umblat El, să vorbim cum a vorbit El și să facem acestea în ascultare și în dependență de El.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, și prin suferință îl înștiințează.
Iov 36.15

Profesorul și studentul

La ultima oră de cursuri, un profesor credincios a fost întrebat de un student: „Credeți că voi reuși vreodată să-L găsesc pe Dumnezeu?”. Profesorul și-a dat imediat seama că întrebarea nu era una sfidătoare, ci era expresia unei împotriviri lăuntrice sau a unei convingeri ateiste. De aceea profesorul i-a răspuns: „Nu cred că Îl vei găsi vreodată pe Dumnezeu, dar ceea ce cred și știu cu siguranță este că Dumnezeu te va găsi pe tine!”.

După acest răspuns, studentul nu a mai spus nimic și a plecat. Au trecut câțiva ani. Într-o zi, la ușa profesorului a bătut iarăși acel student. Acum, studentul nu avea de pus întrebări, ci avea de făcut o mărturisire sinceră. El a spus că suferea de o boală incurabilă după părerea medicilor. „Am bătut la ușa cerului de mai multe ori, dar n-am primit niciun răspuns. Și n-am primit niciun răspuns, pentru că eram într-un mare conflict cu tatăl meu pe care nu mai voiam să-l mai întâlnesc vreodată. Într-o zi, în care mi-am dat seama că boala mea se agravează și nu mai este nicio scăpare, mi-am zis că nu aș vrea să mor înainte ca să mă împac cu tatăl meu. Am mers să-l caut și, când am ajuns acasă, l-am găsit pe tata citind ziarul. În acele momente nu știam ce să zic și cu ce să încep o conversație întreruptă de atâta vreme.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ NE RUGĂM

„Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă” (Matei 6:8)

     Domnul Isus a spus: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (v. 7-8).

Când oamenii spun: „Nu știu să mă rog”, ceea ce afirmă ei de fapt este că nu știu să se roage ca noi. Ei nu știu să folosească „limbajul nostru creștin”. Domnul Isus spune că nu trebuie să-ți faci griji că nu-ți găsești cuvintele potrivite, întrucât „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi”. Dumnezeu ne ascultă inima mai mult decât cuvintele. Nu trebuie să ne simțim jenați; El nu ne dă note pentru cât de bine ne exprimăm.

Putem compara rugăciunea cu respirația. Respirăm din instinct, fără să ne dăm seama sau fără să fim atenți la ea în mod conștient; este o exprimare conștientă a dependenței noastre de oxigen clipă de clipă. Tot așa dorește Dumnezeu să ne angajăm în comunicarea noastră cu El. El dorește să fie aerul pe care îl respirăm și mediul în care trăim.

Edwin Keith a spus: „Prin rugăciune dăm drumul oftului interior și inspirăm Duhul lui Dumnezeu”. Prin rugăciune, noi putem trăi într-o legătură continuă cu Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (v. 6).

Rugăciunea nu este o demonstrație publică a spiritualității. Comunicarea cu Cel pe care Îl iubim presupune să stăm singuri cu El, departe de întreruperi și de elemente care să ne distragă atenția. Ea are de-a face cu comunicarea sinceră și profundă dintre noi și Tatăl nostru.

29 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 68.1-14

    Dumnezeul cel înfricoşător în judecăţile Sale când este vorba să le aplice împotriva celor necredincioşi Se arată atât de plin de duioşie faţă de cei care-I aparţin şi pe care-i numeşte „cei drepți” (v. 3). El însuşi îşi ia frumosul nume de „Tatăl orfanilor” şi de apărătorul văduvelor” (v. 5; Psalmul 146.9; Ieremia 49.11), arătând astfel că Se ocupă într-un mod cu totul special de aceia care şi-au pierdut sprijinul natural. Şi cei însinguraţi se bucură de o grijă deosebită din partea Lui: „Dumnezeu îi face pe cei singuri să locuiască într-o familie¹” (v. 6). Şi cât de mulţi sunt aceia care au făcut această preţioasă experienţă! Odată cu întoarcerea lor la Dumnezeu, porţile li s-au închis: anumiţi membri ai familiei lor n-au mai vrut să-i primească. Din dragoste pentru Domnul, ei au trebuit să părăsească „casă sau fraţi sau surori…”. „Tatăl orfanilor” însă i-a strâns în propria Lui familie, unde au găsit alţi fraţi şi alte surori (citiţi Marcu 10.29,30).

    Până la versetul 14 inclusiv ne este reamintită grija lui Dumnezeu îndreptată spre poporul Său, în timpul drumului prin pustie (comp. v. 1 şi 7 cu Numeri 10.33-36), şi El n-a încetat să vegheze asupra „turmei” Sale, Israel (v. 10). Dar astăzi Domnul are „alte oi, care nu sunt din staulul acesta” iudeu (loan 10.16). Sunteţi voi una dintre acestea? Puteţi voi să vorbiţi despre dragostea acestui bun Păstor?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat.
Psalmul 22.12

Una dintre trăsăturile interesante ale acestui psalm mesianic este faptul că el face referire la șase viețuitoare. În titlul psalmului apare expresia: „Căprioara zorilor” – o metaforă care Îl descrie pe Mesia. Căprioara este una dintre cele mai blânde și mai grațioase dintre creaturile lui Dumnezeu; agilă în mișcări, ea este o imagine potrivită a Celui care a fost grabnic la a împlini voia lui Dumnezeu.

Omul însă L-a văzut altfel. El a fost batjocorit și disprețuit și a spus despre Sine Însuși: „Eu sunt vierme, și nu om; ocara oamenilor” (versetul 6). Este vorba de viermele (evreiește, „tola”) care era strivit pentru a se obține astfel culoarea cărămizie, care este culoarea regalității iudaice (2 Samuel 1.24).

Citim, de asemenea, că „tauri puternici din Basan” L-au înconjurat pe Mesia la cruce. Basanul era o zonă foarte fertilă din nordul Israelului. Vitele de acolo erau cunoscute ca fiind bine hrănite. Acești tauri îi reprezintă pe conducătorii lui Israel, care aveau câștiguri financiare din sistemul religios pe care îl instituiseră. Hristos era o amenințare pentru aceste câștiguri. La fel ca niște tauri, ei Îl împungeau cu coarnele lor, spunând: „Pe alții i-a mântuit; pe Sine nu Se poate mântui”.

Ei erau, de asemenea, „ca un leu care sfâșie și răcnește”, simbolul binecunoscut al puterii persecutoare a lui Satan (1 Petru 5.8). Expresia „gura leului” apare în versetul 21 – imagine a puterii morții deținute de Satan.

În versetul 16 avem expresia: „Niște câini m-au înconjurat”. Aceasta este o imagine a soldaților romani (vedeți și versetul 20). Câinele era un animal necurat și este un simbol al nelegiuirii celor dintre națiuni (Matei 15.26). Națiunile, ca și iudeii, și-au avut partea în omorârea Celui Preaiubit, „căprioara zorilor”.

În cele din urmă, Hristos cere să fie izbăvit „dintre coarnele bivolilor„, ceea ce constituie o imagine sugestivă a suferințelor crucii. Acestei rugăciuni i s-a dat răspunsul prin înviere, iar rezultatul este lauda (versetul 22).

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!
Psalmul 107.1

Isuse, Nume pe veci unic,

Mângâietor, plăcut nespus,

Toți îngerii adoră veșnic

Și-admiră slava Ta de sus!

Dumnezeirea cea de sus

Se află-n Tine, scump Isus!

Tu ne ești totul: ești putere,

Salvare, -nțelepciune chiar,

Izvorul faptelor sfințite,

Lucrate-n noi de al Tău har.

Da, tot ce suntem și avem

E de la Tine, Domn suprem!

Iubirea Ta neasemuită

Ne umple viața pe pământ;

În orice luptă sau ispită

Revarsă blând balsamu-i sfânt.

Și dacă ne refuzi ceva,

Doar înspre bine-i voia Ta.

De-aceea poate tot să piară:

În lume-odihnă nu găsim.

Cu Tine cine se compară?

Tu binecuvântezi din plin.

Ce bogăție-n Tine avem,

Rămâi al nostru Domn suprem!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MÂNIA FACE RAVAGII

„Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău” (Eclesiastul 7:9)

     Izbucnirile de mânie sunt distrugătoare în toate relațiile, mai ales în căminul tău. Copiii sunt cei mai vulnerabili la mânia părinților și sunt oglinda comportamentului părintesc. Noi modelăm destinele copiilor noștri prin cuvinte, comportamente și atitudini și dacă sunt crescuți într-un cămin unde volumul este mereu la maxim, ei vor reacționa la fel. Faptele tale îi pregătesc pe copii să fie isterici și violenți. În scurt timp vor reacționa exagerat, vor ridica mâna la mânie și se vor ataca unii pe ceilalți. Când dai dovadă de un comportament plin de mânie, acționezi din nevoia egoistă de a obține ceea ce-ți dorești, când dorești și în felul în care tu crezi că trebuie să obții.

Te rog – de dragul familiei tale – începe să te porți ca un adult; dă dovadă de stăpânire de sine. „Să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele” (Evrei 6:12). Să remarcăm faptul că trebuie să avem credință și răbdare. Tu nu vei putea controla ceea ce îți aduce viața, dar cu siguranță îți vei putea controla reacțiile. Fie că vorbim de mânia cu care tatăl vine acasă de la serviciu, fie că este vorba despre mânia mamei pe care o varsă asupra soțului ei, ea poate aduce nenorocirea. Simion și Levi au strâns mânia în sufletul lor și au devenit niște ucigași haini și răzbunători. Din pricina aceasta, s-a abătut un blestem peste ei, iar mânia s-a transmis de la o generație la alta (Geneza 49).

Poți rupe blestemul când te opui tentației de a lăsa ca mânia să-ți dicteze modul în care te comporți sau trăind după cuvintele Scripturii: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19-20).