Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Supremaţia absolută a lui Isus Cristos

„El Mă va slăvi.” loan 16:14

Mişcările pietiste de astăzi nu au în ele nimic din realitatea dură a Noului Testament; În cadrul lor nu este nevoie de moartea Domnului Jsus Cristos; nu se cere decât o atmosferă pioasă, rugăciune şi devotare. O asemenea experienţă nu este nici supranaturală, nici miraculoasă, n-a fost plătită cu preţul suferinţelor lui Dumnezeu, nu este impregnată cu sângele Mielului şi nici nu poartă pecetea Duhului Sfânt; nu are asupra ei acel semn vizibil care îi face pe oameni să privească cu uimire şi veneraţie şi să spună: „Aceasta este lucrarea Dumnezeului celui Atotputernic!” Aceasta, şi nimic altceva, este ceea ce proclamă Noul Testament.

Genul de experienţă creştină din Noul Testament este acela al unui devotament personal şi înflăcărat faţă de persoana lui Isus Cristos. Orice alt gen de aşa zisă experienţă creştină este departe de persoana lui Isus şi nu cuprinde nici regenerarea, nici naşterea din nou în împărăţia în care trăieşte Cristos, ci numai ideea că El este Modelul nostru. În noul Testament Isus Cristos este mai întâi Mântuitorul şi apoi Modelul nostru. Astăzi, Lui Îi este atribuit rolul de Cap figurativ al unei religii, de simplu Exemplu. El este Exemplul nostru, dar este infinit mai mult decât atât: este mântuirea însăşi. El este Evanghelia lui Dumnezeu.

Isus a spus: „Când va veni… Duhul adevărului… EI Mă va proslăvi”. Când accept revelaţia Noului Testament, primesc de la Dumnezeu darul Duhului Sfânt care începe să-mi explice ce a făcut Isus şi care realizează, în mod subiectiv, ceea ce Isus Cristos a făcut pentru mine în mod obiectiv.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Fiţi tari, îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi (aşteptaţi) în Domnul.” PSALM 31:24

În viaţa febrilă a acestei lumi care ne antrenează în curentul tumultos al diferitelor sale activităţi, fizice, intelectuale sau religioase, Dumnezeu Se adresează acelora care ascultă „…ce zice Bisericilor Duhul.” Aşteptaţi; aşteptaţi pe Dumnezeu să intervină, o aşteptare strâns înrudită cu nădejdea, căci aşteptarea n-ar avea sens dacă n-ar fi nădejde.

Copii ai lui Dumnezeu, „…întristaţi în toate felurile…” nu luaţi nici o hotărâre pripită; aşteptaţi încă, în părtăşia cu Domnul Isus, sfatul şi conducerea Lui… El vine şi va interveni. A aştepta! Numai Dumnezeu ne poate da înţelesul acestei aşteptări. A aştepta înseamnă a fi activ şi nicidecum pasiv, nici nepăsător; nu înseamnă în nici un caz a căuta o portiţă de scăpare în faţa responsabilităţilor sau a situaţiilor încurcate şi dificile, mai ales când vrem cu tot dinadinsul să ne păstrăm un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Aşteaptă! este expresia unei depline şi active părtaşii cu Tatăl nostru, este supunerea filială faţă de voia Sa binecuvântată. Aşteaptă, înseamnă a sluji. A sluji înseamnă a aştepta. Avem nevoie de disciplină ca să ştim să aşteptăm mişcarea „…stâlpului de nor…”, să aşteptăm ca Dumnezeu să-Şi facă cunoscută voia Sa, cum au făcut ucenicii când Duhul Sfânt le-a interzis să-şi continuie călătoria şi le-a schimbat planurile (F.Ap. 16:6-7).

În aşteptare, părtăşia noastră cu Dumnezeu se adânceşte; El ne pregăteşte, ne maturizează şi ne înarmează pentru lupta în care ne va conduce. Când toate împrejurările din afară ar spune că este imposibil să înaintăm, atunci este timpul lui Dumnezeu ca să intervină: şi chiar dacă aceasta ar necesita o minune, El o va face la timpul Său. Oliver Cromwell a spus soldaţilor lui, chiar cu puţin înaintea unei mari bătălii: „Să ştiţi voi toţi ostaşii mei că Dumnezeu vine totdeauna în jurul omului, tocmai la timp. „O, ce mult înseamnă harul de a aştepta şi a privi la Dumnezeu! Timpul pregătit de El va veni. Avem nevoie de răbdare. Răspunsurile la rugăciune întârzie uneori pentru întărirea credinţei noastre în Dumnezeu şi prentru împlinirea exactă a planului Lui. Aşteaptă în linişte! Intăreşte-te şi îmbărbătează-te” şi aşteaptă! Aici este secretul şi condiţia celor mai mari declanşări ale harului si slavei lui Dumnezeu.

Vieţile care au fost cele mai roditoare şi asupra cărora Dumnezeu Şi-a manifestat aprobarea şi binecuvântarea Sa, sunt acelea care au ştiut să aştepte pe Domnul să lucreze în felul şi la timpul Său. Câte înfrângeri nu s-au întâmplat în cursul vieţii noastre pentru că nu am ştiut să aşteptăm ora strategică a lui Dumnezeu, dar şi câte biruinţe au avut aceia care nu s-au pripit ci L-au aşteptat pe El.

„Dacă cred că Dumnezeu este împotriva mea din pricina prezenţei răului în inima mea voi fi fără putere în luptă. Ba mai mult, voi fi cu totul descurajat şi voi geme, îndoindu-mă de primirea mea. Dar dacă sunt sigur că Dumnezeu este pentru mine, această siguranţă îmi va da curaj şi mă va face să câştig biruinţa.”

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului”.

Plângerile lui Ieremia 3:26.

Un lucru de valoare merită mult, este preţios. De aceea îl şi îngrijeşte omul, se bucură de el şi se gândeşte mult la el. În viaţa de credinţă este de mare preţ să te gândeşti la astfel de lucruri scumpe. Deci şi faptul aceia să aştepţi în tăcere, este un lucru de valoare. De asemenea este bine ca un om să poarte un jug în tinereţea lui, să stea singur şi să tacă. Avem nevoie de răbdare ca să putem face voia Lui Dumnezeu, şi să avem parte astfel de promisiuni. Există oameni care spun că li s-a terminat răbdarea. Ei n-au rămas statornici până la capăt şi de aceea n-au avut parte de promisiuni. Dar dacă nu ajungem să fim părtaşi ai acestor lucruri atunci toată evlavia noastră este zadarnică. Astfel se sfârşesc încercările noastre cu murmur. De aceea e nevoie să facem cum scrie Ieremia în vers.29 şi 30:”Să-şi umple gura cu ţărână şi să nu-şi piardă nădejdea; să dea obrazul celui care-l loveşte şi să se sature de ocări”. Modurile de educare ale lui Dumnezeu sunt valoroase. „Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna; ci când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare”. Dumnezeu ne pregăteşte prin toate lucrurile şi ne curăţeşte pentru ca să putem fi moştenitori ai slavei Lui. În vers.39, Ieremia spune: „De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!” Există mulţi oameni care au părerea că ceilalţi oameni sunt de vină pentru soarta lor şi murmură pentru păcatele celorlalţi. Prin aceasta ei devin tot mai nefericiţi şi totuşi gândesc în continuare că, ei sunt creştini adevăraţi. Dar dacă-şi recunosc starea lor în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi îşi dau seama că ei înşişi au ajuns în starea aceasta nefericită şi dacă se smeresc înaintea lui Dumnezeu, se pocăiesc, îl iubesc pe Dumnezeu, atunci vor putea vedea că, toate lucrurile lucrează spre binele lor, şi nu vor mai murmura din cauza altor oameni, ci se vor bucura de îndurarea şi harul lui Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CHIAR EL SE BUCURĂ

Mă voi bucura să le fac bine… Ieremia 32.41

Este ceva binefăcător pentru inima credinciosului gândul că Dumnezeu se bucură de sfinţii Săi. Când ne uitam la noi înşine, nu descoperim în noi nici un motiv care să-L facă pe Dumnezeu să Se bucure de noi. Nu vom găsi nici o mulţumire de noi înşine, ci mai curând vom geme obosiţi, plângând starea noastră de păcat şi necredincioşia noastră. Fraţii noştri, ei înşişi simt puţină plăcere să privească la noi din pricina nedesăvârşirii şi a metehnelor pe care le constată la noi. Dar ce declaraţie slăvită, ce taină nepătrunsă! Domnul Se bucură de noi!

În nici o parte noi nu citim că Dumnezeu se bucură de frumuseţile din zidirea Sa; şi El nu spune nici îngerilor, nici serafimilor: „Te voi numi: plăcerea Mea este în tine”. Nu, El spune aceasta numai cu privire la poporul Său. Numai bietele Lui făpturi întinate şi corupte de păcat, dar mântuite, ridicate şi slăvite prin harul Său, numai ele sunt pricina cântării Lui de mare bucurie. „El se va bucura de tine cu o mare bucurie; El se va bucura din pricina ta cu un cântec de biruinţă” aşa spune Domnul cu privire la poporul Său. Se pare că la vederea celor răscumpăraţi prin sângele Domnului Isus, inima Dumnezeului necuprins nu poate să se abţină ca să nu se bucure.

Şi noi, faţă de o dovadă aşa de minunată a dragostei Sale, nu vom răspunde „scoţând strigăte de bucurie înaintea Domnului, Dumnezeului mântuirii noastre”?

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului.   Daniel 1.8

Să punem serios la inimă lecția pe care o găsim aici! Secretul puterii remarcabile a lui Daniel a fost separarea lui hotărâtă de răul care îl înconjura. El știa că putea fi întinat și a refuzat acest lucru. După aproape cinci sute de ani, caracterul răului a fost pe deplin expus la crucea lui Hristos. Acum trăim în lumina acestei realități și știm că lumea este sub stăpânirea lui Satan (2 Corinteni 4.4); prin urmare, o separare hotărâtă de această lume este chiar mai necesară pentru noi decât a fost pentru Daniel.

Daniel a avut nu doar hotărâre de inimă, ci și un duh înțelept și smerit în ași face cunoscută hotărârea. Dumnezeu a acționat pentru el, făcândul să capete favoare înaintea căpeteniei famenilor, iar el nu sa îngâmfat și nici nu a vorbit cu trufie, ci mai degrabă șia prezentat dorința și la rugat să îngăduie ca el și prietenii lui să fie hrăniți cu o hrană simplă timp de zece zile, ca punere la probă. Dumnezeu a fost cu ei și, ca rezultat, au fost scăpați de întinarea de care altfel nu ar fi avut cum să scape.

Lecția pe care o învățăm din această întâmplare este că separarea de întinare reprezintă întotdeauna calea lui Dumnezeu pentru sfinții Săi și că este important duhul pe care ei îl manifestă atunci când intră pe această cale. Dacă avem un duh aspru și semeț, nu unul smerit și blând, mărturia către ceilalți va fi anulată. Dacă, luând un drum al separării, vom fi marcați de un duh ca cel al fariseilor, nu vom face altceva decât să promovăm răul de care mărturisim că neam separat. Daniel și prietenii săi au menținut separarea întrun duh potrivit. În consecință, Dumnezeu a fost cu ei întrun fel cu adevărat remarcabil. Nu numai că au arătat mai bine în trupurile lor decât cei care se hrăneau cu mâncărurile împăratului, însă lui Daniel ia fost dăruită o înțelegere supranaturală a viziunilor și a viselor.F. B. Hole

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, dă-mi o ungere nouă a Duhului Tău pentru azi în rugăciune, închinare şi în muncă, aşa încât în toate lucrurile Tu să ai întâietatea.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci iată, el se roagă.» Faptele Ap. 9,11

Aceste cinci cuvinte ascund o mare revelaţie. Dumnezeu însuşi i le spune ucenicului Său Anania pe care l-a pus să meargă la Saul din Tars. Domnul îi spune şi unde anume îl va găsi, mai precis pe o stradă căreia i se spune «Dreaptă». Acolo se află Saul, care este orb şi despre care Dumnezeu spune: «Căci iată, el se roagă». Domnul cunoaşte teama, motivul neîncrederii lui Anania şi a celorlalţi creştini din Damasc, dar El vede mai mult decât stiu ei: «Căci iată, el se roagă». Anania a fost şocat când a primit porunca de a merge la Saul din Tars şi a protestat: «”Doamne”, i-a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim”» (Fapte 9,13).

Anania era atât de puternic intimidat de Saul încât şi-a permis să-L contrazică pe Domnul. Dar când Dumnezeu i-a spus: «Căci iată, else roagă», lucrul acesta implica faptul că inima lui Saul s-a schimbat. Dragii mei, nu este atât de important să ne rugăm, ci să ne rugăm astfel încât rugăciunile noastre să ajungă înaintea lui Dumnezeu. Numai aşa ele vor primi răspunsul dorit. Rugăciunea schimbă totul, dar şi omul care se roagă va fi schimbat. Saul din Tars a fost iniţial mort din punct de vedere duhovnicesc, dar mărturia lui de mai târziu (vezi Filipeni 3) ne descoperă calea spre rugăciunea biruitoare.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Să nu umbli cu bârfe în poporul tău… Să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. Levitic 19/16,17

Bârfa emite o otravă de trei feluri: ea îl batjocoreşte pe cel care o spune, pe cel care aude şi pe persoana despre care se spune. Fie că raportul este adevărat, fie că este fals, ni se interzice să o răspândim, prin acest precept al Cuvântului lui Dumnezeu. Reputaţia copiilor lui Dumnezeu trebuie să fie foarte preţioasă în ochii noştri şi ar trebui să ne ruşinăm să-l ajutăm pe diavol să dezonoreze biserica şi numele Domnului. Unele limbi au nevoie de un frâu, nu de un pinten. Mulţi se fălesc cu înjosirea fraţilor lor, de parcă prin acest lucru ei s-ar ridica. Fii înţelepţi ai lui Noe au aruncat o manta peste tatăl lor, şi cel care l-a expus a primit un blestem amar. Poate că noi înşine vom avea nevoie de îngăduinţă şi tăcere din partea fraţilor noştri în zilele acestea întunecate, aşa că să le dăm şi noi celor care au nevoie acum. Regula familiei noastre şi legea noastră ar trebui să fie: nu vorbi de rău pe nimeni. Duhul Sfânt, totuşi, ne permite să cenzurăm păcatul şi prescrie şi calea prin care o putem face. Trebuie să ne mustram fratele în faţă, nu să şoptim în spatele lui. Metoda aceasta este bărbătească, frăţească, creştinească şi, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, va fi şi folositoare. Firea se fereşte de ea? Atunci ar trebui să ne ascultăm conştiinţa şi să ne punem pe treabă, fiindcă, dacă ascundem păcatul prietenului nostru, devenim părtaş la el. Sute de oameni au fost salvaţi de la păcate uriaşe prin avertizările potrivite, înţelepte şi iubitoare ale lucrătorilor şi prietenilor credincioşi. Domnul nostru Isus ne-a dat un exemplu bun despre felul în care să-i tratăm pe prietenii rătăciţi în avertizarea pe care i-a dat-o lui Petru, în rugăciunea care a precedat-o, şi în felul blând în care s-a purtat cu lăudăroşenia lui Petru, care avea nevoie de o asemenea mustrare.

Seara

Mirodenii pentru untdelemnul ungerii. Exod 35:8

Multe lucruri se făceau cu untdelemnul ungerii sub lege, si ceea ce reprezintă el este de importanţă majoră pentru Evanghelie. Duhul Sfânt, care ne unge pentru o slujire sfântă, este indispensabil pentru noi dacă vrem ca Domnul să ne primească slujirea. Fără ajutorul Lui, serviciul nostru religios este o jertfă deşartă, şi experienţa noastră interioară este moartă. Oricare ar fi domeniul bisericii care a fost lipsit de ungere, va deveni mizerabil, şi când creştinii nu au parte de ungere, rugăciunile, meditaţiile, laudele şi eforturile lor nu sunt bune de nimic. Ungerea sfântă este viaţa şi sufletul evlaviei. Absenţa ei este cea mai dureroasă calamitate. Să mergi înaintea Domnului fără ungere este echivalentul unui levit de rând din timpurile Vechiului Testament, care intra singur în slujba preoţeasca. Într-o asemenea situaţie, slujba lui ar fi fost mai degrabă păcat decât serviciu. Fie ca noi să nu intrăm niciodată în slujba sfântă fără a primi ungerea divină. Ungerea sfinţitoare vine de la Capul nostru slăvit. Prin ungerea Lui, noi, care suntem ca „marginea vesmintelor Lui” (Psalmi 133:2) împărtăşim această ungere sfinţitoare. Mirodeniile alese erau amestecate cu grijă pentru a forma uleiul, ca să ne arate cât de bogată este influenţa Duhului Sfant. Toate lucrurile bune se găsesc în Mângâietorul divin. Mângâierea neîntrecută, instruirea infailibilă, trezirea la nemurire, energia spirituală şi sfinţirea divină sunt legate cu celelalte miresme ale uleiului sacru, în undelemnul ungerii Duhului Sfânt. El împarte o mireasmă încântătoare caracterului şi persoanei peste care este turnat. Nimic asemănător nu poate fi găsit în toate comorile bogaţilor şi în toate tainele înţelepţilor. El nu poate fi imitat. Vine numai de la Dumnezeu, şi este dăruit fără plată, prin Isus Christos, oricărui suflet aşteptător. Să
căutăm să-l avem, fiindcă îl putem avea, chiar în seara aceasta. O Doamne, unge slujitorii Tăi.

IZVOARE IN DEŞERT

Dar mai pe urmă … (Evrei 12:11)

Este o legendă care spune de un baron german care, la castelul său de pe Rin, a întins sârme în aer de la un turn la altul pentru ca vântul să le trateze ca o harpă de vânt şi prin aceasta să creeze muzică atunci când suflă peste ele. Şi totuşi când briza uşoară s-a învârtit în jurul castelului, nu s-a produs nici un fel de muzică.Într-o noapte, însă, s-a pornit o furtună puternică, şi muntele pe care era castelul a fost bătut de furia vânturilor violente. Baronul s-a uitat afară pe uşă la teroarea vântului, şi harfa de vânt umplea văzduhul cu melodiile care sunau chiar mai tare decât zgomotul furtunii. A fost nevoie de o furtună puternică pentru a produce muzica!N-am cunoscut noi oameni ale căror vieţi n-au produs niciodată nici o muzică plăcută în zilele lor de linişte şi prosperitate, dar care, atunci când vânturile puternice au bătut asupra vieţii lor, ne-au uimit cu puterea şi frumuseţea muzicii lor?

Plouă, ploaia

Bate în geam!

Toarnă neîncetat

    Afară

Din cerul întunecat –

    Mă-ntreb de ce!

Flori, flori,

Răsar după ploaie,

Înflorind proaspete şi frumoase,

    Pretutindeni!

Dumnezeu a explicat acum

    De ce a plouat!

Poţi să te bizui întotdeauna pe Dumnezeu că va face acel „mai pe urmă” al dificultăţilor de o mie de ori mai bogat şi mai bun decât prezentul, dacă le biruim corect. „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare … dar mai pe urmă aduce … roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11). Ce recoltă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

MARCU 4.13-25

Domnul le explică ucenicilor Săi parabola Semănătorului. Ea este punctul de plecare al întregii Sale învăţături (v. 13); în adevăr, pentru a înţelege învăţăturile Sale, este necesar ca Evanghelia să fi avut mai întâi rădăcina prinsă în inimă.

Chiar dacă ne numărăm printre credincioşii autentici, să ne gândim cu teamă ca nu cumva, uneori, să fim găsiţi asemenea primelor trei pământuri, pentru că nu numai vestea bună a mântuirii este ceea ce caută Satan să fure de îndată ce a fost semănată. Câte cuvinte nu ne-a adresat Dumnezeu nouă, în faţa cărora inimile noastre n-au fost sensibile, deoarece contactul cu lumea le împietrise precum drumul (vezi cap. 6.52)? Sau de câte ori nu ni s-a întâmplat să acţionăm conduşi de sentimente, până când o încercare a demascat lipsa noastră de dependenţă şi de credinţă (comp. cu v. 17)?

Deşi opuse nepăsărilor, îngrijorările („grijile veacului acestuia”) sunt la fel de dăunătoare (Luca 21.34). Prin „înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri”, ele pot înăbuşi, pentru un timp, viaţa spirituală a unui copil al lui Dumnezeu, lipsindu-L pe Domnul de rodul pe care acesta ar fi trebuit să-1 aducă la vremea lui (Tit 3.14 sf). „Fiţi atenţi la ce auziţi” -recomandă Domnul Isus în Marcu (v. 24), iar în Luca 8.18: „Luaţi seama … cum auziţi”. În ce ne priveşte, în ce fel primim noi Cuvântul divin?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Corinteni 9:19-27

AUTODISCIPLINA

Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin in stăpânire… 1 Corinteni 9:27

O femeie obeză, nemulţumită de ceea ce-i arăta oglinda, s-a rugat: „Doamne, de ce nu-mi iei pofta de mâncare?” Dar a auzit în inima sa următorul răspuns: „Atunci ce ţi-ar mai rămâne ţie de făcut?”

Femeia a învăţat că Dumnezeu nu a făcut ca să le fie uşor copiilor Săi să-şi dezvolte caracterul şi să-şi biruiască slăbiciunile. El a construit astfel lumea aceasta, că noi trebuie să ne disciplinăm în orice domeniu al vieţii. Dacă vrem să slăbim, trebuie să ne supunem la disciplină în domeniul regimului alimentar şi al exerciţiilor. Dacă scopul nostru este să atingem maturitatea spirituală, trebuie să ne cultivăm viaţa spirituală prin citirea zilnică a Bibliei, prin ascultare, rugăciune, frecventarea bisericii, prin conversaţii şi prin activităţi constructive.

Un băiat, pe nume Bobby, mi-a cerut să mă rog pentru el, deoarece avea obiceiul să lase deoparte temele de casă şi mereu rămâneau nefăcute. Mi-a spus că îşi pierdea timpul în fiecare seară mâncând şi uitându-se la televizor. Am refuzat să mă rog cu Bobby, deoarece rugăciunea nu rezolva singură problema lui. El avea nevoie de autodisciplină. I-am sugerat: „Cere-I Domnului să te ajute şi apoi începe să te disciplinezi singur”. Numai în felul acesta putea deveni treptat ceea ce Dumnezeu voia ca să fie. Pavel compară viaţa creştină cu aceea a unui atlet care se antrenează pentru a câştiga premiul. Antrenamentul nostru nu va fi complet niciodată decât când vom ajunge în cer.

Aceasta înseamnă că vom depinde de Dumnezeu şi ajutorul Lui, dar trebuie să ne facem şi noi partea noastră partea dificilă a autodisciplinei.H.V.L.

Minte sănătoasă-ntr-un trup sănătos

Este un scop pentru creştin şi nu e rău.

Dar e mai important şi mai de folos

Să faci exerciţii pentru sufletul tău.H.G.B.

Autodisciplina produce ucenici mai buni.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

DOMNUL este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. Ps.23,1

Ce valoare mare a avut şi are acest Psalm pentru inima credinciosului! El a mângâiat mai mult decât orice balsam pe acest pământ; el a îmbărbătat o mulţime de întristaţi; a fost un balsam în inima celor îndoliaţi, a fost uleiul care se turna pe răni deschise. El nu va părăsi această vale a plângerii până când ultimul trecător va părăsi acest pământ, până când ultima lacrimă va fi fost ştearsă. Foarte important este locul ocupat de acest Psalm în Psalmtire. Psalmul 22 ne înfăţişează sentimentul de adâncă durere care avea să vină peste Domnul Isus la cruce, iar Psalmul 24 ne descrie venirea Lui ca Împărat în slavă în care se va arăta împărăţia Lui pe pământ. între cruce şi slavă este pustietatea iar partea credincioşilor, şi calea lor fericită în această pustie face obiectul temei din Psalmul 23. Din conţinutul lui putem desprinde, deşi descrie calea prin pustie, că nu e vorba de nici un oftat şi de nici o jale. Sufletul îşi îndreaptă privirea NUMAI spre El, spre Acela care e Domnul sufletului. Plin de El strigă: „Domnul este PĂSTORUL meu.”

Sufletul nu spune: „O ce bine ar fi dacă Domnul ar fi Păstorul meu.” sau „El va deveni cândva Păstorul meu. NU, sufletul ştie şi se bucură de această stare care El însuşi i-a dat-o. El este azi şi mâine, El este şi rămâne Acelaşi! Cine poate spune: cel Veşnic,cel Neschimbat, Cel care a făcut şi întreţine această lume este şi „Păstorul meu” acela poate să spună: „Nu voi duce lipsă de nimic.” Numai ca popor mântuit, după ce adunarea lui Israel a ieşit din botezul lor prin „nor şi mare” şi când au putut privi pe egiptenii morţi pe ţărmul mării, auzim cântecul de biruinţă. La fel şi noi, mai întâi trebuie să ne ştim mântuiţi prin puterea morţii şi învierii Domnului Isus, pentru a da mărturia unui cuget curat prin botez şi de a aduce o adorare plăcută Lui şi bine înţeleasă de noi.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor. Proverbe 14.34

Viața ca un aisberg

Aisbergul este un bloc gigantic de gheață plutitor, desprins din ghețurile polare. Viața fiecăruia dintre noi este ca un aisberg. Se consideră că doar zece la sută din mărimea unui aisberg este deasupra apei, iar restul de nouăzeci la sută este sub apă. Prin analogie am putea spune că, atunci când cineva privește la noi, el vede doar a zecea parte din ceea ce suntem noi cu adevărat. Să ne amintim că marele vapor „Titanic” s-a scufundat tocmai din cauză că s-a lovit nu cu zece la sută, ci cu cele nouăzeci la sută ale aisbergului pe care nu l-a văzut sau nu l-a luat în seamă.

Tot astfel, cei mai mulți dintre noi suferă naufragii foarte serioase în viață din cauză că nu sunt conștienți de partea invizibilă a vieții. Trebuie să recunoaștem că noi petrecem cel mai mult timp și depunem cele mai multe eforturi pentru a lustrui partea vizibilă a personalității noastre. De aici încep o mulțime de necazuri, de păcate, care, dacă nu sunt recunoscute în fața Mântuitorului, vor duce la naufragiul vieții, la pedeapsa veșnică. Păcatul este rușinea popoarelor; acesta a fost motivul pentru care în secolele trecute a fost ținut mai puțin vizibil. În aceste vremuri din urmă, păcatul nu mai este privit ca o rușine, ci ca un alt mod de viață. Să nu ne mai mirăm de ce se întâmplă atâtea lucruri rele și de ce mâna lui Dumnezeu apasă asupra omenirii!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MODUL ÎN CARE NE CĂLĂUZEȘTE DUMNEZEU (1)

„Eu… te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalmul 32:8)

Înainte de-a vorbi despre ce înseamnă călăuzirea divină, să clarificăm mai întâi ce nu înseamnă ea:

1) O soluție de ultim moment. Ne gândim la călăuzirea spirituală abia când încep să apară adevăratele probleme: cu cine să mă căsătoresc, ce casă să cumpăr sau în ce să-mi investesc banii. Călăuzirea spirituală nu este o linie telefonică de urgentă! Dacă vrei să știi cât de mult dorești să cunoști voia Lui Dumnezeu, pune-ți următoarea întrebare: „De câte ori am căutat călăuzirea Lui atunci când nu m-am aflat în necaz?”

2) O soluție numai pentru cei privilegiați. In vechiul Testament, Dumnezeu a deschis gura unei măgărițe și aceasta a vorbit (Numeri 22:28). Ce s-ar fi întâmplat dacă măgărița s-ar fi umflat de mândrie și s-ar fi considerat superioară fată de celelalte patrupede?

3) Scuza de a nu face nimic. Cineva a spus că s-a hotărât să nu-si caute un loc de muncă, întrucât ar fi un semn al voii lui Dumnezeu dacă l-ar obține fără să caute. Asta înseamnă că tot ce rezultă din neimplicarea noastră este voia lui Dumnezeu? E ca si cum ai sta în mijlocul unei autostrăzi și ai zice: „Dacă nu mă calcă vreo mașină, știu că aceasta a fost voia Lui Dumnezeu. Serios? Dar Dumnezeu ți-a dat minte și înțelepciune ca să te folosești de ele.

4) O metodă de evitare a riscului. Uneori nu dorim să avem parte de călăuzire; ci ne dorim siguranță. Luarea deciziilor poate însemna ceva înfricoșător. Chiar si cea mai mică decizie le poate provoacă unora teamă.

Dumnezeu vrea să dezvolte în noi o judecată dreaptă si El nu poate s-o facă dacă noi nu luăm decizii, nu ne asumăm responsabilități și nu trecem prin eșecuri. El ne vrea oameni maturi, nu roboți. Planul Lui nu este numai să ne ajute să facem faptele potrivite, ci să devenim oameni cu un caracter frumos.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: