Mana Zilnica

Mana Zilnica

28 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Bogăţia celui sărac

…fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său. Romani 3:24

Evanghelia harului lui Dumnezeu trezeşte în sufletele oamenilor odorinţă puternică, dar şi un resentiment puternic, deoarece adevârul pe care ea îl revelează nu este uşor de acceptat. Există în om o anumită mândrie care îl face să dăruiască mereu, pe când a veni şi a primi este cu totul altceva. Sunt gata să-mi dau viaţa ca martir, sunt gata să-mi consacru fiinţa, sunt gata să fac orice, dar nu mă umili până la nivelul celui mai mare păcătos care nu merită decât iadul şi nu-mi spune că tot ce trebuie să fac este să accept darul mântuirii prin Isus Cristos.

Trebuie să înţelegem că nu putem câştiga sau obţine nimic de la Dumnezeu prin meritele noastre, trebuie ori să primim totul în dar, ori să nu primim nimic. Cea mai mare binecuvântare spirituală este să ştim că suntem săraci; până nu ajungem la această cunoaştere, Domnul nu poate face nimic. El nu poate face nimic pentru noi dacă ne închipuim că ne descurcăm singuri; trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu prin uşa sărăciei. Cât timp suntem bogaţi, cât timp suntem stăpâniţi de mândrie sau de dorinţa de a fi independenţi, Dumnezeu nu poate face nimic pentru noi. Numai când suntem flămânzi spiritual primim Duhul Sfânt. Darul naturii lui Dumnezeu devine real în noi prin Duhul Sfânt. El este cel care aduce în noi viaţa de înviere a lui Isus, viaţă care pune înlăuntrul nostru ceea ce este „de dincolo”, iar acest „de dincolo” se înalţă imediat spre „cele de sus”. În felul acesta noi suntem înălţaţi pe tărâmul unde trăieşte Isus (Ioan 3:5).

MANA DE DIMINEAŢĂ

„M-am deprins (am învăţat)… ştiu să trăiesc… pot totul…”

FILIPENI 4:11-13

Apostolul Pavel ne desvăluie prin Duhul Sfant, trei lucruri spirituale.

„Am învăţat să fiu mulţumit în mine însumi cu starea în care mă găsesc.” Iată, în adevăr un lucru greu de învăţat şi aceasta pentru că a fi mulţumiţi cu împrejurările în care ne găsim nu înseamnă a avea o stare superficială de nepăsare, ci o convingere deplină că oricare ar fi situaţia prin care trecem, Domnul Isus o cunoaşte, El este cu noi în împrejurările noastre, oricât de grele ar fi ele, şi aceasta ne dă pace, mângâiere şi nădejde. Marele apostol al Neamurilor a trebuit să înveţe el însuşi lucrul acesta de-a lungul vieţii lui cu Dumnezeu. El primea cu evlavie şi mulţumire învăţăturile pe care i le dădea unele experienţe, şi învăţa de la Acela care este blând şi smerit cu inima. Viaţa lui a fost în felul acesta îmbogăţită, sfinţită şi întărită în omul lăuntric. Mulţumirea în orice situaţie este deci satisfacţia lăuntrică şi evlavioasă care nu se uită la împrejurări ci la Acela care le-a îngăduit şi care ştie pentru ce le îngăduie, dar care ştie deasemenea să le îmbrace în dragoste şi în protecţia Lui. Am învăţat noi să fim mulţumiţi? A poseda lucruri materiale, sau o poziţie socială, faimă sau talente, nu ne vor da niciodată o mulţumire adevărată ci doar o satisfacţie trecătoare. Dar putem fi mulţumiţi astăzi, indiferent unde ne găsim, ce avem sau ce nu avem, prin Domnul Isus Hristos. „Voi aveţi totul deplin în El.” (Col. 2:10). Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.

„Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug.” Ce supleţe sufletească de a şti să te acomodezi cu orice situaţie! Şi aceasta este un har, mai ales atunci când de la o situaţie prosperă şi îmbelşugată se întâmplă să ajungi într-o situaţie smerită şi plină de privaţiuni de tot felul. Şi atunci, fără cârtire, îţi ocupi locul pe care l-a ocupat Domnul Isus, care „…S-a smerit pe Sine însuşi…” şi care „…măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru noi.”

„Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Iată un alt har spiritual şi cât de mare nevoie avem toţi de un astfel de har, mai ales acum, în aceste cele mai de pe urmă zile ale actualei dispensaţiuni ale Harului! Fiind fără întrerupere în voia lui Dumnezeu şi urmând îndemnurile Domnului său, apostolul ştia că nimic nu este imposibil.Nici o împrejurare, nici o greutate nici o încercare nu rămânea fără o soluţie şi el făcea faţă la toate acestea în puterea Domnului Hristos care îl întărea. El ştia că nu va fi abandonat şi că Domnul Isus era cu el în toată realitatea. Puterea lui Dumnezeu! Slăbiciunea lui Pavel! Ce îmbinare desăvârşită, şi ce asemănare cu Domnul Isus care „…a fost răstignit în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu.” (2Cor.13:4). Astfel, puterea lui Dumnezeu este făcută desăvârşită în slăbiciune. Dumnezeu nu foloseşte puterea omenească când lucrează cu noi, ci slăbiciunea omenească. În felul acesta noi schimbăm slăbiciunea noastră cu puterea Lui. O, adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt”. Plângeri 3:22.

Ieremia se află în mari ispite. Era întuneric în jurul lui. El spune: „Am ajuns de râsul poporului meu şi toată ziua sunt pus de ei în cântece de batjocură. Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea. Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viată şi nu mai am nicio nădejde în Domnul”. (Plâng.3:14, 17, 18). Aceasta este mărturia unui prooroc care printre mulţi alti prooroci, era singurul care spunea adevărul, şi acum se afla în ispite mari. Puterile Satanei s-au năpustit asupra lui, şi lui i s-a părut de parcă ar fi luat cineva pacea de la el şi nu mai avea nădejde. Dar nu acestea au fost ultimile cuvinte ale lui. Acelaşi om care spunea că nu mai are nădejde, acela se roagă la Dumnezeu şi spune: „Gândeşte-te la necazul şi suferinţa mea şi la pelin şi la otravă”. (Plâng.3:19). Acuma crede cel fără de nădejde: „Tu îţi vei aminti de necazul meu pentrucă sufletul îmi spune mie”. Eu cred aceasta şi de aceea pot totuşi să nădăjduiesc. El începe să slăvească bunătatea lui Dumnezeu şi îndurarea Lui, care nu iau sfârşit, ci se înnoiesc în fiecare zi şi credincioşia Lui este mare. Observăm cum se poate mângâia un om temător de Dumnezeu în necazul lui. Nu degeaba este scris: „Cei care se încred în Domnul nu duc lipsă de nimic”. Chiar şi Ieremia mărturiseşte: „Domnul este partea mea zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El”. (3:24). Dacă Domnul este partea noastră, atunci nu ducem lipsă-În El avem totul: Viaţă, şi viaţă din belşug, har, îndurare şi credincioşie. El mai este şi ajutorul nostru în toate nevoile noastre. Dar este un lucru foarte mare, că bunătatea Lui se înnoieşte în fiecare dimineaţă. Aceasta vrea să spună că, El nu mai vrea să-şi amintească de greşelile noastre din trecut.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

BEA, SĂ NU-ŢI FIE SETE

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete. Ioan 4.14

Acela care crede în Domnul Isus găseşte în El tot ce priveşte fiinţa şi viaţa lui pentru vremea de acum şi pentru totdeauna. El are în Cristos un izvor de bucurie, o fântână de mângâieri, de unde scoate mulţumire sufletească şi fericire. Puneţi-l la închisoare, acolo va găsi un tovarăş; duceţi-l în pustiul uscat şi va mânca acolo pâinea cerească; despărţiţi-l de toate rudele şi cunoştinţele lui şi el îl va găsi pe Prietenul care este mai mult decât un frate. Dacă adesea îi lipseşte adăpostul, el se ascunde după Stânca veacurilor; dacă nădejdile lui pământeşti se prăbuşesc, el rămâne tare, sprijinit de Stăpânul său.Atâta timp cât Domnul Isus n-a pătruns într-o inimă, ea rămâne nesăţioasă ca moartea; dar când El pătrunde în inimă, ea ajunge ca un pahar plin de dă peste el, căci îl umple plinătatea Domnului Cristos. Adevăratul credincios este pe deplin mulţumit cu Domnul Isus aşa încât
el nu mai doreşte nimic altceva decât să bea mereu mai însetat, din acest izvor al vieţii. Această sete dulce tu ai s-o simţi de aici înainte, scump copil al lui Dumnezeu, sete dezbrăcată de suferinţă, sete care nu este altceva decât dorinţa să pătrunzi mai adânc în dragostea Mântuitorului tău. Cunoşti tu această sete? Găseşti tu în Domnul Isus răspunsul la toate nevoile tale, astfel ca tu să nu mai ai altă grijă decât aceea ca să-L cunoşti tot mai bine şi să trăieşti într-o părtăşie tot mai desăvârşită cu El? Vino la acest izvor de apă vie şi scoate fără plată apa vieţii. Domnul Isus nu va spune niciodată că tu ai luat prea multă apă vie. Prea iubitule, bea din belşug.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Sunt unii care vă tulbură şi doresc să strice evanghelia lui Hristos. Galateni 1.7

Învățătorii mincinoși erau activi în acel timp în Galatia, încercând să strice evanghelia. Încercau, însă nu reușiseră încă, și îi tulburau pe creștinii de acolo. Dacă avem credința adevărată în Hristos, atunci nu trebuie să ne tulburăm niciodată. Furtunile vieții se pot abate asupra noastră, slujitorii vrăjmașului pot veni cu învățături false, însă, dacă ochii noștri rămân ațintiți asupra lui Hristos, nu ne vom tulbura.

Este un lucru cumplit săi tulburi pe cei ai Domnului. Ei sunt ca o turmă de oi, care se hrănesc în pășunile verzi ale Cuvântului lui Dumnezeu. Din nefericire însă, există mulți oameni astăzi care, în loc să hrănească oile, le tulbură. Există unii care trec drept păstori ai turmei lui Dumnezeu, dar care deseori predică legea, precum învățătorii falși din Galatia, în loc să hrănească oile cu adevăratul har al lui Dumnezeu. Sunt unii care nu predică cele zece porunci, nici pentru mântuire, nici ca regulă de viață, însă care încontinuu spun sfinților: „Nu pune mâna, nu gusta, nu atinge!” (Coloseni 2.21), adică: «Nu face asta, nu face cealaltă!». Principiul este același. Aceasta este lege, nu har; ea tulbură turma, nu o hrănește. Cei care tulbură oile lui Dumnezeu vor suferi judecata Lui, oricine ar fi ei, fiindcă aceasta este lucrarea vrăjmașului.

Acești vrăjmași ai adevăratei evanghelii doreau să o strice, să o pervertească, să o schimbe în exact contrariul ei. Dacă cineva îmi spune că trebuie să țin legea pentru a fi mântuit, sau ca regulă de viață, aceasta nu este adevărata evanghelie, ci este opusul ei. Nu este o veste bună, ci o veste foarte, foarte rea, fiindcă eu nu pot niciodată ține legea și de aceea trebuie să pier. Aceasta era lucrarea ticăloasă pe care acești falși învățători o făceau în adunările din Galatia – corupeau adevărata veste bună.G. C. Willis

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, Iţi mulţumesc mult pentru atingerea pe care mi-ai dat-o dimineaţa asta – ce uimitoare letargie aveam, ce urâciune! Totuşi, aceasta este numai o descoperire a ceea ce ştiu că sunt fără viaţa Ta în mine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Şi orice vom cere vom căpătă de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.» 1 IOAN 3,22

Să fim gata să primim totul din mâna Domnului

Într-adevăr nu putem numai să cerem, trebuie să fim gata să şi primim. Apostolul Ioan a mai adăugat ceva: «fiindcă păzim poruncile Lui», iar acest detaliu se referă la ascultare. Dăm mult, dar primim puţin. De ce nu avem puterea de a primi? A devenit cumva Dumnezeu atât de rece cu noi sau este mâna Lui prea scurtă să ne poată ajuta? Nu! Dar tu nu faci ceea ce îţi spune. Nu vrei să asculţi adevărul Scripturii, nu vrei să ierţi şi de aceea nu poţi sta drept în viaţa de credinţă. Aceste aspecte diferite sunt în strânsa legătură; ele sunt de fapt părţi ale unui întreg: pregătire pentru a primi Duhul Sfânt, pentru a asculta adevărul Scripturii, pentru credinţă, pentru a fi cercetat, pentru a ierta. Atunci eşti într-adevăr gata să primeşti din mâna Domnului ceea ce ai cerut – dacă faci ceea ce îţi spune El. Viaţa unui om care este ascultător de Domnul şi se roagă astfel este nespus de bogată; el mărturiseşte ca psalmistul David: «şi paharul meu este plin de dă peste el» (Psalm 23,5) şi se poate bucura împreună cu apostolul Pavel: «Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos» (Efes.1,3).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi umbli în adevăr. 3 loan 3

Adevărul era în Gaius, şi Gaius umbla în adevăr. Dacă nu ar fi existat prima condiţie, cea de a doua nu putea să apară; dacă nu s-ar fi spus al doilea lucru despre el, primul ar fi fost o simplă pretenţie. Adevărul trebuie să intre în suflet, să-l pătrundă şi să-l sature, altfel nu are nici o valoare. Învăţăturile ţinute ca principii de credinţă sunt ca pâinea ţinută în mână, care nu satură pe nimeni. Dar învăţăturile primite de inimă sunt ca o hrană digerată, care, prin asimilare, susţine şi întăreşte trupul. Adevărul trebuie să fie ca o forţă vie în noi, ca o energie activă, ca o realitate interioară, o parte din esenţa fiinţei noastre. Dacă el este în noi, nu putem să ne despărtim de el. Un om îşi poate pierde hainele sau papucii, dar părţile sale interne sunt vitale, şi nu pot fi scoase fără riscul pierderii vieţii. Creştinul poate muri, dar nu poate nega adevărul. Este o regulă a naturii că cééa ce este înăuntru afectează ceea ce este în afară, după cum lumina străluceşte din centrul lămpii prin sticlă. De aceea, atunci când adevărul este aprins înăuntru, strălucirea sa va lumina în curând viaţa exterioară şi vorbirea. Se spune că mâncarea unor anumiţi viermi colorează coconul de mătase în care cresc. În acelaşi fel, hrana din care trăieşte un om în interior oferă o anumită culoare fiecărui cuvânt şi fiecărei fapte din exterior. Să umbli în adevăr înseamnă o viaţă de integritate, sfinţenie, credincioşie şi simplitate, produsul natural al principiilor adevărului, pe care Evanghelia le învaţă şi Duhul lui Dumnezeu le pregăteşte. Putem să judecăm tainele sufletului după manifestarea lor în vorbirea omului. Fii cu noi astăzi, Duh prea Sfânt, să ne conduci şi să ne guvernezi prin autoritatea Ta divină, astfel încât nimic fals sau păcătos să nu domnească în inimile noastre, ca să nu îşi extindă influenţa rea asupra umblării noastre zilnice între oameni.

Seara

A căutat binele poporului său. Estera 10:3

Mardoheu era un patriot adevărat. De aceea, atunci când a fost ridicat la cea mai înaltă poziţie de împăratul Ahaşveroş, şi-a folosit poziţia ca să promoveze prosperitatea lui Israel În felul acesta, el a fost un premergător al lui Isus, care, de pe tronul Său de slavă, nu caută interesele Lui, ci îşi pune puterea în slujba poporului Său. Ar fi bine dacă fiecare creştin ar fi un Mardoheu în biserică, luptându-se, după puterea lui, pentru binele acesteia. Unii credincioşi au fost plasaţi în poziţii de afluenţă şi influenţă. Să-şi onoreze Domnul în locurile înalte de pe pământ, şi să mărturisească pentru Isus înaintea oamenilor de seamă. Alţii au ceva mult mai bun: o părtăşie apropiată cu Regele Regilor. Să fie siguri că pledează zilnic pentru cei slabi din popor, cei care se îndoiesc, cei ispitiţi, cei nemângâiaţi. Ar fi o mare onoare pentru ei să mijlocească pentru cei care sunt în întuneric şi nu îndrăznesc să se apropie mai tare de tronul harului. Credincioşii cunoscători în lucrurile Lui Dumnezeu pot să-şi slujească Stăpânul mai mult dacă îşi folosesc talentele pentru binele general, şi îşi împart bogăţia de învăţături cereşti cu ceilalţi, arătându-le lucrurile Lui Dumnezeu. Cea mai neînsemnată persoană din trupul Lui Christos poate căuta binele poporului său. Dorinţa lui, dacă nu poate oferi mai mult, va fi primită. Cel mai creştinesc şi mai fericit drum pentru credincios este să înceteze să trăiască pentru el însuşi. Cel care îi binecuvântează pe alţii nu poate rămâne nebinecuvântat. Pe de altă parte, căutarea măreţiei personale este un mod de vieţuire rău şi nefericit. Parcursul său va fi dureros, şi sfârşitul fatal. Acum este timpul să te întreb, prietene, dacă tu cauţi din toate puterile binele bisericii din care faci parte. Cred că nu îi faci rău prin amărăciune şi scandal, şi nu o slăbeşti prin neglijenţă. Prietene, uneşte-te cu săracii Domnului, poartă-le crucea, fă-le tot binele care îţi stă în putinţă, şi nu îţi vei pierde răsplata.

IZVOARE IN DEŞERT

Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat. (Psalmul 65:8)

Te-ai trezit vreodată devreme, ai urcat pe un munte şi ai urmărit cum face Dumnezeu o dimineaţă? Grâul întunecat se dă la o parte când El împinge soarele spre orizont, şi apoi nuanţele fiecărei culori încep să se amestece dând o lumină perfectă când soarele întreg apare deodată pe cer. Ca rege al zilei, soarele se mişcă maiestuos pe cer, inundând pământul şi toate văile adânci cu lumina lui glorioasă. În momentul acela, poţi să auzi cântările corului ceresc care cântă despre măreţia lui Dumnezeu şi despre gloria dimineţii.

În tăcerea sfântă a zorilor de zi

        Aud un Glas

„Eu sunt cu tine toată ziua,

        Bucură-te! Bucură-te!”

Lumina clară şi pură a dimineţii m-a făcut să tânjesc după adevăr în inima mea, singurul care ar putea să mă facă pur şi curat ca dimineaţa şi să-mi armonizeze viaţa cu concertul minunat al naturii din jurul meu. Şi briza care sufla dinspre răsărit m-a făcut să nădăjduiesc în Dumnezeu, care mi-a suflat în nări suflare de viaţă. În felul acesta El m-a umplut complet cu suflarea Lui, cu gândirea Lui şi cu Duhul Lui pentru ca eu să am doar gândurile Lui şi să trăiesc viaţa Lui. În viaţa Lui mi-am găsit-o pe a mea, dar acum era glorificată etern.

Ce ne-am face noi, bieţii oameni, fără nopţile şi dimineţile Dumnezeului nostru! George MacDonald

În primele ceasuri ale dimineţii,

    Între noapte şi zi,

Când întunericul de pe pământ

    Se destramă-n tăcere;

Atunci e plăcut să vorbeşti cu Isus

    Fiind încă în dormitorul tău –

Căci ziua care vine şi îndatoririle

    Vor să ştie voia Sa.

Atunci El va deschide calea înaintea ta,

    Doborând munţii;

Făcând pustiurile să-nflorească,

    Domolind curgerea necazurilor.

Vrei o viaţă de biruinţă,

    De victorie pe tot drumul?

Atunci pune-L pe Dumnezeu la începutul

    Fiecărei zile care vine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

MARCU 4.1-12

Domnul Isus rămâne lângă mare şi învaţă mulţimile slujindu-Se de limbajul în imagini, cel al parabolelor. Cea dintâi este parabola Semănătorului, în care El însuşi Se prezintă ca fiind Cel care aduce şi răspândeşte în lume sămânţa bună a Evangheliei. Deşi cunoaşte inimile şi modul în care acestea vor primi – sau nu vor primi – adevărul, El dă fiecăruia ocazia de a veni în contact cu Cuvântul vieţii. Voi l-aţi primit?

Versetul 12 nu trebuie nicidecum să ne zăpăcească, încât să bănuim că Domnul S-ar teme ca nu cumva, văzându-i pe oameni pocăindu-se, să fie obligat, împotriva voinţei Lui, să le ierte păcatele! Să înţelegem că aici este vorba despre poporul iudeu în ansamblu. Acesta L-a acuzat pe Domnul Isus de a avea demon, respingând astfel mărturia Duhului Sfânt. Un asemenea păcat nu-i putea fi iertat, iar Israel va fi împietrit ca popor (cap. 3.29; Romani 11.7,8,25). Dar toţi cei care doresc să-L întrebe pe Domnul Isus «în particular» (v. 10: „când a fost singur”) pot găsi „în jurul Lui” (v. 10), şi astăzi, ca şi atunci, loc pentru a auzi descoperirea tainelor împărăţiei lui Dumnezeu (v. 11,34; comp. cu sf. v. 5 din Proverbe 28). Să ne folosim de acest mare privilegiu şi în special să nu ne sustragem de la strângerile în care noi «îl înconjurăm» pe Domnul (stăm „în jurul Lui”) pentru a asculta Cuvântul Său.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 2:40-50

LEGEA LUI NEWTON

Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu in Casa Tatălui Meu? Luca 2:49

Ne aducem aminte de Isaac Newton ca de renumitul om de ştiinţă din secolul 17 care a descoperit legea gravitaţiei. Ceea ce nu ştiu cei mai mulţi, este că el a fost şi un creştin devotat. De fapt, în timp ce era în culmea carierei sale în fizică şi matematici, a decis să-şi concentreze atenţia asupra studierii Cuvântului lui Dumnezeu. Când unul dintre colegii săi a încercat să-l momească să se întoarcă din nou la cariera sa ştiinţifică, Newton a răspuns: „Nu vreau să-mi mai irosesc timpul fără folos, atunci când trebuie să mă ocup de afacerile Regelui”. Cu toate că si-a menţinut interesul pentru ştiinţe, a acordat prioritate scopului teologic. Răspunsul lui Newton este o provocare făcută oricărui creştin.
Cât de devotaţi suntem noi în „afacerile Regelui?” Chiar dacă nu ni se cere să renunţăm la cariera noastră pentru a ne consacra slujirii cu normă întreagă în lucrarea creştină, aceasta nu trebuie să ne oprească de-a mai lucra pentru Domnul. Indiferent de ceea ce facem pentru a ne câştiga existenţa, trebuie să ne dedicăm în primul rând pentru slujirea lui Dumnezeu, în şi prin preocupările noastre de zi cu zi. Poetul de cântări spune: „Ambasador a fi a celor din vecii”. Şi oriunde ne-am afla, trebuie să fim în „afacerile Regelui”. Ceea ce L-a preocupat şi L-a fascinat pe Domnul nostru Isus Cristos, chiar de copil, a fost să facă voia lui Dumnezeu – să fie în afacerile Tatălui Său. Simţim şi noi la fel?

Poate că serviciul sau profesia noastră este considerată laică, dar haideţi să facem ca „afacerile Regelui” să ne fie consacrarea primordială. P.R.V.

Cei ca caută adevărata viaţă

O pot găsi-ntr-un singur fel:

Servindu-I Domnului cu consacrare,

Zilnic trăind doar pentru El.     Branon

Deoarece sarcinile sunt grele, nu îndrăznim să ne odihnim; din moment ce ocaziile sunt scurte,
nu îndrăznim să amânăm.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Este omul lui DUMNEZEU care n-a ascultat de porunca DOMNULUI, şi DOMNUL l-a dat în ghearele leului. 1. Reg. 13,26.

De ce a trebuit să vină un prooroc din Iuda ca să mărturisească împotriva împăratului lui Israel? Nu era în Betel un prooroc bătrân? Nu trebuia acesta să propovăduiască împotriva celor care se abat de la prescripţiile Lui Dumnezeu pentru a nu fi ştirbită cinstea şi slava Lui Dumnezeu? întotdeauna este aşa: Nu eşti ascultător la început de voia Lui Dumnezeu, atunci ochii se întunecă foarte repede şi cugetul devine nesensibil. Dacă locuieşti împreună cu cei a căror iniţiative nu sunt călăuzite de Cuvântul Lui Dumnezeu atunci mergi pe cale în jos. Proorocul din Iuda a făcut lucrarea sa în fidelitate şi se găsea deja pe drumul de a merge acasă. Dar ispititorul s-a apropiat de el, în persoana proorocului din Betel. Ce simplu era dacă omul din Iuda rămânea la cele spuse de Dumnezeu de a nu intra în comuniune cu răul din Israel prin mâncare şi băutură în Israel. El trebuia să ştie că Unul şi Acelaşi Dumnezeu nu dă două legi care se contrazic. Din nefericire el a părăsit linia clară a DESPĂRŢIRII de rău şi s-a întors să mănânce şi să bea. Urmările au fost foarte triste şi serioase. Nici proorocul din Betel, deşi era prooroc mincinos nu a fost lovit cu o judecată aşa de aspră. Simţurile lui au devenit imune la cuvintele Lui Dumnezeu. La fel şi astăzi ispititorul vine la noi să ne înşele să mâncăm şi să bem acolo unde nu e voia lui sau unde Domnul nostru nici nu e prezent. Cum ar putea un creştin să mănânce pâinea şi bea vinul în amintirea morţii Domnului în biserica din Laodicea, când de fapt El nu este acolo şi mai mult decât atât îi cheamă pe cei ce vor să asculte să iasă afară din tabără unde este şi El? (Vezi Apoc. 3.14-22; Evrei 13.13; 1 Cor. 5.6-13; 2 Cor. 6.14-18; 1 Cor. 10.14-23). De aceea să fim sinceri şi să ascultăm de voia lui exprimată cu atâta claritate şi practicată în Filadelfia!

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Învățăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzește sufletul meu. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere … Psalmul 119.129,130

Piatra prețioasă

În secolul al XII-lea, Biblia era rareori pusă la dispoziția credincioșilor. Tiparul încă nu exista. Clerul păstra Biblia doar în biserici și mănăstiri și doar în predici se citau unele versete biblice. În acele vremuri, în munții Italiei s-au retras grupuri masive de creștini cunoscuți sub numele de valdezi. Unul dintre crezurile lor de bază era că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, era destinată să fie citită și aplicată în viața de fiecare zi. În vremurile acelea de aspră persecuție din partea bisericii oficiale, valdezii făceau eforturi mari pentru a transcrie de mână, printr-o strădanie anevoioasă și costisitoare, cât mai multe Biblii cu putință. Deghizat în negustor ambulant, cu traista pe umăr, valdezul străbătea cărările muntelui și poposea într-un sat sau cătun, unde localnicii îl înconjurau îndată. Când era întrebat ce le-a adus, valdezul spunea: „V-am adus o piatră prețioasă prin care dacă te uiți, Îl vezi pe Dumnezeu”. Și zicând aceasta scotea din sac o Biblie.

Astăzi avem Biblia la dispoziția noastră. Să învățăm și noi să prețuim Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Învățăturile lui Dumnezeu ne dau lumină cu privire la Dumnezeu și la tot planul Său de mântuire adus oamenilor prin Fiul Său, Domnul și Mântuitorul celor ce cred în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DUMNEZEU NU LUCREAZĂ NICIODATĂ IN ZADAR

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28)

Nici o experiență din viată nu este irosită dacă știi să tragi foloasele. Dumnezeu se poate folosi de situația prin care ai trecut pentru a dezvolta în tine ceea ce a plănuit El să fii. Moise a fost crescut de părinți adoptivi. Ca și copil adoptiv al fiicei faraonului, a petrecut 40 de ani învățând limba si obiceiurile egiptenilor. Cum poți să-ți cunoști mai bine vrăjmașii decât crescând printre ei? Dar Moise mai avea câteva lecții personale de învățat. Așadar, Dumnezeu l-a dus în deșert alți 40 de ani ca să fie păstor la oi. Nepotul faraonului a ajuns un biet cioban. Nimic nu te smerește mai tare decât acceptarea unui post pentru care ești supra calificat și când ți se întâmplă asta din cauza propriului tău eșec. Dar în toți acești ani de pribegie, Dumnezeu l-a învățat pe Moise cum să se identifice cu oamenii suferinzi. Pană la urmă, la 80 de ani, el a fost gata să-si urmeze chemarea. „Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului și a zis: „Moise! Moise!”” (Exod 3:4). în cel mai neașteptat loc, Dumnezeu i-a descoperit lui Moise chemarea de a fi eliberatorul poporului Israel. Chiar dacă i-a fost frică, chiar dacă a inventat scuze și s-a împotrivit, până la urmă a ajuns să ducă la bun sfârșit o lucrare extraordinară. Realitatea este aceasta: cei optzeci de ani de pregătire ai lui Moise nu au fost în zadar. Patruzeci de ani la palat l-au pregătit pentru confruntarea cu faraon, iar ceilalți patruzeci de ani, ca păstor, l-au pregătit ca să poată conduce poporul lui Dumnezeu prin pustie spre destinația finală. Așadar, chiar dacă ai vrea să fii în alt loc decât cel în care te găsești acum, adu-ți aminte că Dumnezeu nu irosește nici o experiență. Niciodată! El face totul spre binele nostru și spre lauda Lui.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: