Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Tot oameni!

Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10:31.

Marea minune a întrupării se transformă într-o viaţă obişnuită de copil; marele miracol al Transfigurării se stinge în valea posedată de demoni: gloria învierii coboară umilă la un prânz pe malul mării. Acesta nu este o prăbuşire spectaculoasă, ci e o mare revelaţie a lui Dumnezeu.

Avem tendinţa să căutăm extraordinarul în experienţele noastre; confundăm sentimentul de eroism cu faptul de a fi erou. Una este să treci cu măreţie printr-o criză, dar cu totul alta este să parcurgi fiecare zi slăvindu-L pe Dumnezeu atunci când nu eşti înconjurat de martori, de reflectoarele rampei, când nimeni nu-ţi acordă nici cea mai mică atenţie. Dacă nu dorim nimburi de icoană medievală, dorim totuşi ceva care să-i facă pe oameni să spună; „Ce minunat om al rugăciunii este acesta! Ce femeie pioasă şi devotată!” Dacă eşti consacrat Domnului Isus, ai ajuns la acea înălţime sublimă unde nimeni nu se mai gândeşte să te remarce pe tine – tot ce se remarcă este faptul că puterea lui Dumnezeu se revarsă prin tine tot timpul.

„O,am primit o chemare minunată de la Dumnezeu!” Dar e nevoie de prezenţa în noi a Dumnezeului celui Atotputernic ca să putem face chiar şi cea mai neînsemnată slujbă pentru gloria Lui. Este nevoie de Duhul lui Dumnezeu care să facă din noi nişte oameni ai Lui atât de obişnuiţi, încât să trecem neobservaţi. Testul vieţii unui sfânt nu este succesul, ci credincioşia în viaţa de fiecare zi. Noi avem tendinţa de a considera succesul în lucrarea creştină drept scopul nostru; dar scopul real trebuie să fie manifestarea gloriei lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi, trăirea vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu în condiţiile umane obişnuite Relaţiile noastre umane sunt înseşi condiţiile in care trebuie să se manifeste viaţa ideală a lui Dumnezeu.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” ROMANI 5:5

Toţi copii lui Dumnezeu cunosc mai mult sau mai puţin această dragoste a lui Dumnezeu, în primul rând pentru că aşa cum o spune textul nostru, ea ne-a fost turnată în inimă şi apoi pentru că am experimentat-o de mii de ori în viaţa noastră; ea ne înconjoară din toate părţile cu braţele ei veşnice şi aşa se explică faptul că am rămas credincioşi de când ne-am întors la El. Ea este însuşi Dumnezeu care locuieşte în noi prin Duhul Său. „Dumnezeu este dragoste.” (1loan 4:8)

Prin textul acesta, Dumnezeu ne cheamă la binecuvântata experienţă a dragostei Sale, răspândindu-se din plin în inimile noastre. Dorinţa noastră profundă, suspinul întregii noastre fiinţe, este de a fi umpluţi de dragostea lui Dumnezeu, prin prezenţa Duhului Sfânt? Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu. (2Tes. 3:5). Dar când suntem în afara controlului Duhului Dumnezeiesc, inima noastră este „rea şi înşelătoare”, capabilă, sub o aparenţă pioasă, de toate manifestările vieţii proprii. Ea adeseori înlocuieşte dragostea care era în Domnul Isus, adevărata dragoste a lui Dumnezeu, cu un sentimentalism firesc căruia îi place să se numească „milă, îngăduinţă” dar care este ireal şi periculos în lucrurile sfinte, adică în orice activitate sfântă.

Dragostea lui Dumnezeu este puternică, adevărată şi gata pentru jertfă, excluzând din inimile noastre, tot ceea ce nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu şi semenii noştri. Ea „sparge ghiaţa” care s-a aşezat între fraţi, o topeşte cu căldura dragostei Lui şi face să dispară împietrirea şi egoismul dintre credincioşi. Dacă nu se întâmplă aşa, ea nu există în noi.

Dragostea aceasta a lui Dumnezeu în noi este într-un continuu progres până la desăvârşire şi procesul acesta este strâns legat de trăirea Cuvântului lui Dumnezeu. „Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită” (1Ioan 2:5). Şi păzirea Cuvântului Lui nu însemnează să ne mobilăm mintea cu ideile frumoase şi cu doctrina cea mai strictă şi mai exclusivistă, oricât de bune ar fi acestea. Importantă este trăirea zi de zi după Cuvântul lui Dumnezeu, învăţând „să nu trecem peste ce este scris”, înseamnă să iubim ca Domnul Isus, care din dragoste pentru Tatăl Său, nu a ieşit din Cuvântul Lui.

Astfel fiinţa noastră este transformată fără efort şi fără zgomot, simplu prin prezenţa şi influenţa acestei dragoste dumnezeieşti.

Domnul Isus este manifestarea reală şi puternică a dragostei lui Dumnezeu: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3; 16).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Apoi am văzut coborându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana şi l-a legat pentru o mie de ani”. Apoc.20:1-2.

Toţi trebuie să-I slujească lui Dumnezeu. Chiar şi Satan îi este supus şi trebuie să-L asculte. Aici trimite Dumnezeu un înger care să-l lege pe Satana şi porunceşte să fie aruncat în Adânc unde să-l închidă şi pecetluieşte intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile până se vor împlini cei o mie de ani. Noi vedem şi ştim că Mântuitorului I s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. El este fratele nostru. O, ce mângâiere este aceasta, să ai un astfel de Frate, Păstor şi Mântuitor. Ioan a văzut scaune „şi celor ce au stat în ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor cărora li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor care nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână.

Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani” (v.4). Din acest verset reiese care sunt aceia care au parte de prima înviere. Noi citim că în vremurile din urmă dragostea la mulţi se va răci. Noi ne-ndreptăm cu paşi mari repezi spre acel timp când nu se poate cumpăra sau vinde dacă nu avem semnul fiarei pe frunte şi pe mână. De aceea Dumnezeu să ne ferească să nu ne asociem la acestea. Cei care nu vor primi acest semn, vor împărăţi împreună cu Hristos, o mie de ani, şi apoi din veşnicie în veşnicie. Ferice este de acela care are parte de prima înviere că peste aceştia n-are putere moartea cealaltă ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos. Aceştia şi-au lepădat chiar şi viaţa pentru credinţa în Isus.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ARME CONDAMNATE SĂ FIE DISTRUSE

Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Isaia 54.17

Este un mare zornăit şi zgomot în fierăriile şi atelierele vrăjmaşului, căci acolo se fabrică armele pregătite să-i lovească pe sfinţi. Acesta este un lucru care nu i-ar fi cu putinţă, dacă Domnul sfinţilor nu i-ar fi dat voie; căci El l-a creat pe meşterul care aţâţă cărbunii în foc. Luaţi seama cu ce râvnă se lucrează; câte săbii şi săgeţi sunt deja gata. Dar ele nu vor putea să fie folosite, căci pe fiecare este scris: „Ele nu vor izbuti”.

Dar ascultaţi încă alt zgomot; este murmurul glasurilor. Limbile sunt unelte mai grozave decât acelea făcute cu ajutorul ciocanului şi nicovalei, şi răul pe care-l produc pătrunde mai adânc şi se întinde mai departe. Ce s-ar întâmpla cu noi în faţa acestor primejdii: vorbirea de rău, prefăcătoria, cearta şi luarea în râs? Cum am putea să ne ferim noi de toate acestea? Domnul Dumnezeu făgăduieşte că, chiar dacă noi nu putem să-i facem să tacă, totuşi vom scăpa de pustiirea cu care acestea ne ameninţă. Ele ne osândesc în adevăr acum, dar la sfârşit noi le vom osândi pentru totdeauna. Gura celui care spune minciuni va fi închisă şi neadevărurile pe care el le va fi spus, se vor întoarce spre cinstea celor care le-au suferit.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor salvat de Domnul? Deuteronom 33.29

Cât de bine este să ne gândim la cer, nu numai ca la locul lipsit de păcat unde vom intra în odihnă, ci ca la locul unde Dumnezeu va face ca sărmanele noastre ființe să strălucească de gloria bunătății, a harului și a puterii Sale! Acesta este gândul din cartea Deuteronom – Dumnezeu glorificat, în ciuda, ba chiar și prin intermediul, falimentului poporului Său.

Ne putem oare imagina că Dumnezeu va fi glorificat fără ca poporul Său să fie binecuvântat? Nicidecum! Nu ne putem gândi la gloria Lui fără să ne gândim la binecuvântarea noastră. Vedem acest lucru exemplificat la cruce. Ea manifestă pe deplin gloria lui Dumnezeu. Noi ne gândim că ea este chezășia mântuirii noastre, și așa este, însă aceasta fiindcă Dumnezeu este glorificat. El a fost glorificat cu privire la păcat. Dumnezeu fiind glorificat prin ascultarea perfectă a Fiului Său, nu mai există nicio cale prin care Satan să împiedice binecuvântarea noastră în legătură cu acea glorie. Vedem acest lucru în capitolul 33 din Deuteronom, unde ni se prezintă binecuvântările semințiilor. În capitolul 32, Moise vorbise despre falimentul lor și despre faptul că Dumnezeu Se înălțase deasupra acestui faliment. Apoi, când se încheie descrierea gloriei lui Dumnezeu, El este arătat ca dăruindune binecuvântarea, întrun fel pe care inimile noastre nul pot concepe – binecuvântare care se întinde până la sfârșitul Mileniului, până la „dealurile eterne” (Deuteronom 33.15).

Către această țintă călătorim acum. Gândițivă la ea, călători prin pustie, pe măsură ce înaintați obosiți și în slăbiciune! Gândițivă la faptul că din înseși sărmanele voastre experiențe, Dumnezeul binecuvântat Își va scoate slava! El ne va da binecuvântarea – o binecuvântare veșnică! W. Kelly

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, acest simţământ de a fi sufocaţi de lucrurile din imediata apropiere ne împiedică să fim conştienţi de prezenţa Ta; vino şi eliberează-ne şi încântă-ne.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

 

«Îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.»

2 CORINTENI 7,4

Această bucurie de nezdruncinat se clădeşte doar pe dragostea lui Dumnezeu, nu pe ceva efemer; ea nu poate fi nicicum răpită căci ne aparţine în Cristos: «El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti în Cristos Isus» (Efes. 2,6). Iată la ce înălţimi spirituale suntem ridicaţi! Experienţele noastre dureroase şi mai puţin fericite din viaţă nu au putere să atace, să îndepărteze de la noi dragostea lui Dumnezeu în Isus Cristos, dacă suntem şi rămânem în El. Domnul spune referitor la existenţa noastră pământească: «Eu voi rămâne în voi» (Ioan 15,4). Domnul nostru Isus Cristos şade în locurile cereşti la dreapta lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp locuieşte şi în tine, dacă L-ai lăsat, prin Duhul Sfânt, să intre în inima ta. Ce minunată este îndurarea lui Isus! Apostolul Pavel spune: Domnul Isus trăieşte în noi ca să putem înţelege «care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea, şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos» (Efes. 3,18-19). Iată cât de necuprinsă este dragostea lui Dumnezeu! Iată de ce har extraordinar avem parte ca şi copii ai Săi! Am fost înălţaţi cu El şi puşi într-un loc ceresc – pentru veşnicie! Acum putem înţelege ce înseamnă să avem o umblare cerească în timpul pribegiei noastre pe pământ.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

„Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu. Plângeri 3:24

Versetul acesta nu spune: „Domnul este o parte de moştenire”, sau „Domnul face parte din moştenirea mea”, ci că El este suma totală a moştenirii sufletului nostru. În circumferinţa acestui cerc se află tot ce posedăm sau dorim. „Domnul este partea mea de moştenire”, nu doar harul Său, sau iubirea Sa, sau legământul Său, ci Iehova Însuşi! El ne-a ales pentru moştenirea Sa, şi noi L-am ales pentru noi. Este adevărat că Domnul trebuie să ne aleagă întâi moştenirea, altfel nu vom avea nici o moştenire; dar, dacă suntem într-adevăr chemaţi după scopul acestei iubiri alegătoare, putem cânta:

 

Iubit de Dumnezeu, tot pentru El

Ard de iubire necurmată.

Ales de El, de la început de vremi

Aleg şi eu iubirea Lui adevărată.

 

Domnul este partea noastră atotsuficientă. Dumnezeu Se completează pe Sine; şi, dacă Dumnezeu este atotsuficient în Sine însuşi, trebuie să fie suficient şi pentru noi. Nu este uşor să mulţumeşti dorinţele omului. Când visează că este mulţumit, se trezeşte imediat că mai este ceva în plus, şi lăcomia inimii lui strigă: „Dă-mi! Dă-mi!” Dar tot ce ne dorim poate fi găsit în moştenirea divină, aşa că întrebăm: „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalmi 73:25). Putem să ne desfătăm în Domnul care ne face să ne adăpăm din râurile plăcerilor Sale. Credinţa noastră îşi întinde aripile şi zboară ca un vultur spre cerul iubirii divine, unde este locuinţa ei. „O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată” (Psalmi 16:6). Să ne bucurăm în Domnul întotdeauna. Să arătăm lumii că suntem un popor fericit şi binecuvântat, şi aceasta o va face să exclame: „Vom merge cu tine, fiindcă am auzit că Dumnezeu este cu tine”.

Seara

Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui. Isaia 33:17

Cu cât mai mult cunoşti despre Christos, cu atât eşti mai nemulţumit de vederea ta superficială. Cu cât studiezi mai mult rolul Său în legământul veşnic, garanţia pe care Asigurătorul veşnic a oferit-o pentru tine, şi plinătatea harului Său, care străluceşte în toate lucrările Sale, cu atât mai bine Îl vezi „pe Împărat în toată strălucirea Lui”. Dăruieşte-te unei asemenea meditaţii. Doreşte-ţi tot mai mult să-L vezi pe Isus. Meditaţia şi contemplarea sunt ca nişte ferestre de agat şi nişte porţi de cărbune, prin care Îl vedem pe Răscumpărătorul. Meditaţia priveşte prin telescop şi ne ajută să-L vedem pe Isus mai bine decât dacă am fi trăit pe pământ odată cu El. Dacă purtarea noastră ar fi mai cerească, şi dacă am fi mai atraşi de persoana, lucrarea şi frumuseţea Domnului nostru întrupat! Dacă am medita mai mult la Isus, frumuseţea Regelui s-ar răsfrânge asupra noastră cu mai multă strălucire. Prea iubiţilor, când va sosi ceasul morţii, este foarte probabil că Îl vom vedea pe Rege aşa cum nu L-am văzut înainte. Mulţi sfinţi pe patul de moarte au privit peste apele învolburate şi L-au văzut pe Isus venind pe mare. Ei L-au auzit spunând: „Eu sunt; nu vă temeţi” (Matei 14:27). O, da, atunci când casa începe să se clatine, şi lutul se întoarce de unde a venit, Îl vedem pe Christos prin deschizături şi, printre căpriori, soarele străluceşte pe cer cu putere. Totuşi dacă vrem să Îl vedem pe „Împărat în toată strălucirea Lui” faţă în faţă, trebuie să mergem noi în ceruri, sau să vină împăratul aici. O, dacă ar veni pe „aripile vântului” (2 Samuel 22:11)! El este Mirele nostru, şi noi suntem văduviţi de absenţa Lui. El este Fratele nostru scump, şi noi suntem singuri fără El. Perdele groase şi nori atârnă între sufletele noastre şi viaţa adevăraţă. Când va veni „răcoarea zilei şi… lungirea umbrelor” (Cânt 2:17)? O, mult aşteptată zi, vino!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Ei l-au biruit prin sângele Mielului…şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte (Apocalipsa 12:11)

Când Iacov şi Ioan au venit la Hristos cu mama lor, cerându-I să le dea cel mai bun loc în împărăţia Sa, El nu le-a refuzat cererea. El le-a spus că locul le-ar fi dat dacă ei ar putea să facă lucrarea Lui, să bea paharul Lui, şi să fie botezaţi cu botezul Lui. (vezi Marcu 10:38)

Suntem noi dornici să concurăm pentru ce are Dumnezeu mai bun, conştienţi fiind că cele mai bune lucruri sunt întotdeauna obţinute pe cele mai dificile căi? Trebuie să îndurăm munţii plini de prăpăstii, pădurile dese, şi carele de fier ale Vrăjmaşului, întrucât condiţiile potrivnice sunt preţul încununării celor victorioşi. Arcurile de triumf nu sunt făcute din flori de trandafir şi fire de mătase, ci din lovituri grele şi cicatrici sângerânde. Condiţiile vitrege pe care le înduri în viaţa ta astăzi ţi-au fost date de Stăpânul tău, cu scopul expres de a-ţi da posibilitatea să-ţi câştigi cununa.

De aceea nu privi întotdeauna înainte spre zilele viitoare căutând o situaţie ideală, o dificultate exotică, sau o urgenţă undeva departe în care să străluceşti. Ridică-te astăzi să înfrunţi situaţiile în care te-a pus providenţa lui Dumnezeu. Cununa ta de glorie este ascunsă în inima acestor lucruri – strâmtorările şi încercările care apasă asupra ta chiar în ceasul, săptămâna şi luna aceasta din viaţa ta. Şi totuşi cele mai dificile lucruri nu sunt cele văzute şi cunoscute de lume, ci cele care sunt în adâncul sufletului tău, nevăzute şi necunoscute de nimeni decât de Domnul Isus. Acesta este locul secret în care tu trăieşti o mică încercare despre care nu vei îndrăzni niciodată să vorbeşti altcuiva şi care este mai dificil de suportat pentru tine decât martirajul.

Preaiubitule, cununa ta este acolo. Fie ca Dumnezeu să te ajute să învingi şi s-o porţi. selectat

 

Nu contează cum decurge bătălia,

    Cât de lungă-i ziua;

Nu te pierde! Luptă mai departe!

    Mâine vine cântarea.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

PLÂNGERILE LUI IEREMIA 3.1-24

Odată cu cap. 3 ajungem în inima acestei cărţi mici şi totodată în adâncul deznădejdii profetului. Deşi nu era vinovat, totuşi Ieremia ia în mod personal asupra lui nelegiuirile poporului său, de vreme ce priveşte pedeapsa ca abătându-sc numai asupra sa: „Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui…” (v. 1). El îl reprezintă astfel pe Domnul Isus împlinind ispăşirea pentru păcatele noastre. Suferinţele îndurate pe cruce din partea omului, despre care ne amintesc v. 14 şi 30 (comp. cu Psalmul 69.12 şi cu Isaia 50.6), au fost urmate, în cele trei ore de întuneric, de suferinţe pricinuite de Dumnezeu, când era tratat aşa cum o cerea păcatul. Aceste expresii înfiorătoare ale mâniei au fost în întregime partea Mântuitorului (comp. v. 8 cu Psalmul 22.2). Şi totuşi încrederea şi speranţa Sa nu L-au părăsit nicio clipă, în timp ce pe Ieremia acestea l-au abandonat (v. 18).

Începând însă cu v. 21, cel întristat caută ajutor chiar la Acela care îl loveşte. Atunci credinţa sa, în supunere şi speranţă, îl ajută să descopere minunatele mângâieri ale Domnului, care „sunt noi în fiecare dimineaţă
(v. 23).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 15:1-10    

ROAGĂ-TE PENTRU O CAUZĂ CORECTĂ

Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Ioan 15:7

Un prieten mi-a spus că a venit la el cineva cu cererea de a se ruga pentru el. Cumpărase un bilet la loto, care i-ar fi adus 100.000 de dolari în cazul că biletul s-ar fi dovedit a fi „cel norocos”. El a cerut prietenului meu, care este pastor, să se roage ca numărul să fie câştigâtor, deoarece el va da zece la sută din premiu pentru Domnul. Pastorul a ezitat, apoi a spus: „Bine, dar mai întâi permite-mi să te întreb: „Eşti tu gata să-I dai lui Dumnezeu acelaşi procent din actualul tău câştig săptămânal?” Omul a fost surprins şi speriat. „Da-da-dar, am nevoie de el ca să pot trăi”, a îngânat el. Inima acestui om nu era cinstită cu Dumnezeu. Cererea sa, aparent spirituală, nu era decât o simplă mască a egoismului său.

Dumnezeu nu răspunde la asemenea rugăciuni. Textul de azi şi cel din Matei 21:22: „Tot ce veţi cere cu credinţă vă va fi dat”, nu sunt     bilete câştigătoare de loto care să hrănească natura noastră egoistă. Unii, totuşi, văd în ele bilete de liberă intrare în bogăţie şi succes. în timp ce Biblia face multe afirmaţii încurajatoare despre dorinţa Tatălui de-a ne asculta şi de-a răspunde la cererile noastre, textul de azi defineşte condiţia: Trebuie să fim în părtăsie cu Cristos şi să păstrăm Cuvântul în inima noastră.

Cu cât cunoaştem mai mult felul de-a gândi al lui Cristos prin Cuvântul Lui, cu atât ne vom ruga având cauze mai corecte – şi vom avea cu atât mai multe răspunsuri la rugăciunile noastre. D.J.D.

Când ne rugăm pentru cauze rele

Inima va rătăci mereu pe cale.

De nu căutăm ca-n toate cele

Să facem ce-i plăcut voinţei Sale.     D.J.D.

Rugăciunea nu este o cale prin care obtinem
ceea ce vrem, ci o cale prin care devenim ceea ce vrea Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de Judecată al Lui HRISTOS, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul… 2. Cor. 5,10.

Sfinţii NU vin la judecată, aceasta a purtat-o Hristos pentru ei la cruce, dar ei se vor înfăţişa în faţa scaunului de judecată a Lui Hristos şi vor primi răsplata pentru ceea ce au făcut când erau în trup. Lucrul şi faptele lor sunt minore în comparaţie cu ceea ce a făcut El pentru ei. Dar totuşi vor primi o răsplată. Dar dacă neglijezi harul şi mărturia Duhului din tine şi pe calea aceasta nu aduci roade, atunci vei suferi consecinţele. Ce important este a umbla tot timpul în lumina Lui Dumnezeu şi a judeca tot ce nu poate suporta această lumină. Din partea Lui Dumnezeu nu lipseşte nimic pentru a putea efectua tot binele. în faţa scaunului de judecată al lui Hristos sufletul va recunoaşte acest adevăr. Cât de rău este că inimile noastre sunt atât de împietrite şi dragostea lui Dumnezeu nu poate aduce roade în noi. Aceasta înseamnă pentru noi o pierdere care în veci nu o mai putem recăpăta. Foloseşte timpul şi priceperea ta pe deplin pentru Acela care şi-a dat viaţa pentru tine! Domnul este aproape! Măhrama uşoară care desparte timpul de veşnicie tremură la suflarea Aceluia care vine. Dacă ar veni astăzi cum veţi sta în faţa Lui? Puteţi pofti în acelaşi timp premii cereşti şi pământeşti? Puteţi să umblaţi în acelaş timp cu Isus şi cu imboldurile firii pământeşti? E timpul ca inima să strige: „Oh, Galileene, m-ai biruit!” Numai predându-te pe de-a întregul Lui Hristos poţi să aduci roade vrednice de veşnicul Său Nume.

Vă rog, copii ai Lui Dumnezeu, care mai trăiţi pe pământ, pentru bogăţiile nemăsurate ale dragostei Lui, să nu păstraţi pentru voi înşivă un dram din comorile voastre, o părticică din talentele voastre, o fărâmă din puterile voastre, o secundă din vremea voastră. TOTUL pentru Hristos!

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Efeseni 5.15

Sfaturi pentru familie

Nu fiți amândoi supărați în același moment!

Nu strigați unul la altul, doar dacă a luat foc casa!

Dacă aveți o discuție aprinsă, lăsați-l pe celălalt să câștige!

Dacă aveți ceva de criticat, nu uitați să o faceți cu dragoste!

Nu amintiți greșelile din trecut!

Nu mergeți niciodată la culcare neîmpăcați, căci este scris: „Să nu apună soarele peste mânia voastră”!

Spuneți-vă unul altuia un compliment cel puțin o dată pe zi!

Dacă ați greșit, recunoașteți și cereți-vă iertare.

O ceartă cere două persoane; de obicei, cea care a greșit are gura mai mare.

Nimic să nu prețuiască mai mult ca legătura dintre voi și Dumnezeu.

Nu vă certați niciodată, nu vă plângeți și nu învinovățiți. Recunoașteți repede când ați greșit și cereți iertare. Nu lăsați, ca soarele să apună peste mânia voastră.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

CÂND CAUȚI FATA LUI DUMNEZEU ÎN RUGĂCIUNE

„Fața Ta, Doamne, o caut” (Psalmul 27:8)

O imagine remarcabilă a ceea ce se poate întâmpla in rugăciune, ni se oferă atunci când ne uităm la un părinte si la odrasla lui. Imaginează-ți un copilaș de un an care se uită la tine și te fixează cu privirea, te simți fermecat. La început el se uită sfios, întorcându-și capul și privindu-te cu coada ochiului Faci si tu la fel. E distractiv. Copilul își întoarce fața și se uită drept la tine iar tu îl imiți. Apoi se aude un zgomot puternic în spatele lui. El se sperie atât de tare încât e gata să plângă, așa că tu îți schimbi expresia fetei, si zâmbești. Face și el la fel și numaidecât gângurește de bucurie. Când un copil te privește în felul acesta și când cineva îi dă de înțeles că pricepe ceea ce simte el, creierul si sistemul său nervos fac conexiuni cruciale în lăuntrul trupului său. El experimentează veselie si relaxare. Prin faptul că te joci un joc al mimicii cu el, tu de fapt îi transmiți copilului pace. Jocul acesta îi produce alinare. El se bucură în prezența ta.

Rugăciunea face la fel. In Vechiul Testament, Dumnezeu i-a spus lui Moise să-i învețe pe evrei următoarea rugăciune: „Domnul să te binecuvânteze, și să te păzească! Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine, și să Se îndure de tine! Domnul să-Și înalțe Fața peste tine, și-să-ți dea pacea!” (Numeri 6:24-26).

Prin rugăciune, noi vorbim despre „căutarea feței lui Dumnezeu.

Asta înseamnă că uneori rugăciunea se referă la vorbire, alteori la ascultare. Dar există și un al treilea ingredient. Este vorba despre siguranța pe care o simțim atunci când percepem zâmbetul plin de dragoste si de încuviințare din partea lui Dumnezeu.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: