Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Binecuvântarea ascultării

„Pe Mine Însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta…. te voi binecuvânta foarte mult.”Genesa 22:16-17

Avraam a ajuns în punctul în care a luat contact cu însăşi natura lui Dumnezeu, unde a înţeles realitatea lui Dumnezeu.

„Ţelul meu este Însuşi Dumnezeu…

Cu orice preţ. Doamne iubit, pe orice cale”

„Cu orice preţ pe orice cale” înseamnă nimic din alegerea noastră pe calea pe care Dumnezeu ne duce la ţintă.Când Dumnezeu vorbeşte naturii Sale din mine, îmi este imposibil să mă îndoiesc; singurul lucru pe care pot să-l fac este să ascult imediat. Când Isus spune: „Vino”, eu vin; când spune: „Părăseşte lucrul acesta”, îl părăsesc; când spune: „Încrede-te în Dumnezeu în problema aceasta”, mă încred. Această umblare în ascultare este dovada prezenţei naturii lui Dumnezeu în mine.Ca Dumnezeu să mi Se descopere, acest lucru e determinai de caracterul meu, nu de caracterul Lui.„Pentru că sunt meschin. Căile Tale îmi par adesea meschine.”Prin disciplina ascultării ajung în locul unde a fost Avraam şi descopăr cine este Dumnezeu. Dumnezeu nu va fi niciodată real pentru mine până când nu mă întâlnesc cu El în Isus Cristos. Atunci voi cunoaşte adevărul cuvintelor „Dumnezeule, nu este nici un alt Dumnezeu sub soare, nu este nimeni ca Tine”.Promisiunile lui Dumnezeu n-au nici o valoare pentru noi până când nu ajungem să înţelegem natura lui Dumnezeu prin ascultare. Putem citi unele lucruri din Biblie de 365 de ori pe an şi ele să nu aibă nici un înţeles pentru noi; apoi, dintr-o dată înţelegem ce-a vrut să spună Dumnezeu, deoarece am ascultat de El într-o anumită situaţie şi pe loc ni s-a revelat natura Lui. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt,.Da” şi „Amin”. Acest „Da” trebuie să izvorască din ascultare: când, prin ascultare, spunem „Amin” la o promisiune, acea promisiune ajunge să fie a noastră.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Fiecare familie separat” ZAHARIA 12:12

Dumnezeu a făcut pe bărbat şi pe femeie, instituind astfel în Eden prima familie care să reflecte voia Lui. Familia trebuia deci să fie un cămin de binecuvântare şi Satan ştia bine acest lucru. Aici a atacat el în primul rând. Femeia a ieşit din locul ei şi a cedat ispitei. Bărbatul n-a păzit şi n-a protejat nici grădina nici pe femeie, cum îi poruncise Dumnezeu. Şi de aici a urmat tragedia pe care omenirea o trăieşte şi astăzi. În prima familie, şarpele cel vechi, şi-a început lucrarea lui seculară iar manevrele lui de înşelare au câştigat şi pe copii prin invidie. Cain a omorât pe fratele său Abel. Şi acţiunea vrăjmaşului s-a extins în descendenţa lui Cain, şi apoi asupra întregei rase omeneşti, încât lui Dumnezeu a ajuns să-I pară rău că a făcut pe om, nimicind prin potop lumea de atunci în care instituţia familiei era ruinată. Dar slavă Domnului că o familie a fost salvată şi această familie era o familie de credincioşi: Noe cu toţi ai lui. Mii de ani au trecut şi acest dar al lui Dumnezeu, familia, încă dăinuieşte. Dar vai, nu toate familiile sunt credincioase lui Dumnezeu, de aceea nu toate vor fi salvate de la pieirea care va veni peste cei necredincioşi care au ales calea largă care duce la pierzare (Mat. 7:13).

În mijlocul imensei confuzii de acum, a decadenţei morale fără precedent, Dumnezeu are nevoie de un punct de plecare ca să-I slujească drept câmp de lucru: este „familia separată” de lume şi manifestările ei. Familii creştine, bărbaţi, soţii şi copii, ascultaţi apelul Cuvântului în acest din urmă ceas al zilei de har. „Să nu fie între voi nici bărbat nici femeie, nici familie… a căror inimă să se abată de la Domnul…” (Deut. 29:18).

Dumnezeu vrea să-Şi reia lucrarea Sa acolo unde a început-o, în familie. El intervine în fiecare familie separat, acolo unde membrii ei sunt înt-o stare de pocăinţă şi smerenie. Şi atunci, izvorul ţâşneşte de la Cruce, acest izvor care nu şi-a pierdut eficacitatea de altă dată. Fiecare familie va fi curăţită separat şi din ea va ieşi un izvor de apă vie care va câştiga o parte din societatea în care trăim ca să nu fie nimicită în întregime. Iată planul lui Dumnezeu pentru fiecare familie care s-a separat de lume şi doreşte să se consacre lui Dumnezeu şi lucrării Sale.

Scumpe familii creştine cu adevărat, dorim noi să ne separăm în adevăr de lume şi de lucrările şi manifestările ei, şi să ne punem cu toată inima la dispoziţia lui Dumnezeu? Rezultatul va fi fără îndoială consolidarea familiilor noastre si a multor familii ruinate!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele”. Apoc. 20:11.

Va veni deci judecata din urmă. Pământul şi cerul vor fugi şi nu vor mai fi. Ioan a văzut morţii înaintea lui, pe cei mari şi pe cei mici. Şi cărţi au fost deschise; în care au fost notate faptele oamenilor. Sunt notate păcate după păcate. Este groaznic când eşti judecat. A mai fost deschisă o carte, care este Cartea Vieţii. Toţi acei al căror nume n-au fost scrise în cartea vieţii au fost aruncaţi în iazul care arde cu foc şi pucioasă. Da, oare cum va fi acolo unde toate păcatele vor ieşi la iveală. Toate, şi cele ce s-au făcut în ascuns şi cele făcute pe faţă. Să ne gândim că, fiecare furt, înşelăciune, curvie, precurvie, da, toate păcatele care cad sub porunca a şasea, toate vrăjitoriile, geloziile, neînţelegerile, ura, vor ieşi la iveală. O, vai, vai, vai, de aceia care L-au înlăturat pe Hristos şi au slujit păcatului; dar ferice de aceia care s-au judecat singuri pe acest pământ, aceia nu vor mai fi judecaţi. Cuvântul lui Dumnezeu este judecătorul gândurilor lor. Sunt oameni care s-au plecat înaintea Cuvântului şi au fost ascultători faţă de El şi care au primit pe deplin mântuirea prin Hristos. Ei şi-au mărturisit păcatele înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu şi au primit mărturia Duhului Sfânt că păcatele lor sunt iertate şi că Dumnezeu nu vrea să-şi mai amintească de ele. Isus a spus: „Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, acela are viaţă veşnică şi nu vine la judecată”. Şi astfel este scris în cartea vieţii.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DUMNEZEU NICIODATĂ NU TE PĂRĂSEŞTE

Căci Domnul nu îşi lasă poporul Său, şi nu-şi părăseşte moştenirea. Psalmul 94.14

Nu, El nu va îndepărta pe nici unul dintre ei. Oamenii se resping; Domnul însă niciodată nu face acest lucru, căci alegerea Lui nu se schimbă şi dragostea Lui este veşnică. Nu se va găsi nici un singur suflet pe care Dumnezeu să-l fi părăsit după ce i S-a descoperit ca să fie mântuit.

Acest mare adevăr este spus în Psalmul 94 ca să întărească inimile întristate. Domnul îi pedepseşte pe ai Săi, dar nu-i părăseşte. Urmarea acestei duble lucrări a Cuvântului şi a pedepsei este spre învăţătura noastră. Şi roada acestei învăţături este potolirea duhului şi o înţelepciune lăuntrică care duc la o odihnă liniştită în Domnul. Cei necredincioşi sunt lăsaţi în voia lor până ce, cad în groapa pe care au săpat-o, în timp ce cei credincioşi sunt aşezaţi într-o şcoală al cărei ţel este să-i pregătească pentru viitorul plin de slavă care-i aşteaptă. Judecata îi va atinge mai târziu pe cei răzvrătiţi şi va desăvârşi lucrarea dreptăţii lui Dumnezeu, răzbunându-i în acelaşi timp pe oamenii cinstiţi şi evlavioşi. Să suferim deci pedeapsa cu o supunere liniştită, căci scopul ei nu este mânia, ci dragostea lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Mulțumind Tatălui, care nea învrednicit să avem parte de moştenirea sfinților în lumină.  Coloseni 1.12

Citind aceste cuvinte, rămânem uimiți de măreția harului. Nicio pană omenească nu poate adăuga la plinătatea și la binecuvântarea lor. Am face bine să ne oprim și să medităm la acest gând minunat: am fost învredniciți să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, în lumina prezenței Tatălui! Cât de absolut este efectul lucrării lui Hristos asupra sufletului! Mai albi decât zăpada, stăm în lumina în care locuiesc sfințenia și dreptatea, iar acolo vedem că am fost învredniciți să ne bucurăm de moștenirea sfinților.

Cineva ar putea să spună că sfinții pomeniți aici trebuie să fie cei avansați în credință, care au atins un nivel înalt în viața creștină. Nu, nu este așa! Aici sunt denumiți toți cei care cred în Domnul Isus, din orice timp și din orice parte a lumii. Cei mai tineri, ca și cei mai bătrâni, cei mai ignoranți, ca și cei mai învățați, care cred, sunt învredniciți de Tatăl să stea în lumina în care El locuiește – temelia pentru aceasta este lucrarea lui Dumnezeu prin Hristos Isus, care nu poate niciodată eșua.

Creștinul, din ziua convertirii sale, este în lumină așa cum Dumnezeu este în lumină. Din punct de vedere practic se întâmplă să uităm acest lucru și să nu umblăm conform luminii, fiind astfel întro stare întunecată și nefericită. Totuși, ca poziție și ca acceptare a noastră în Hristos, suntem mereu în lumină, iar acest lucru face ca falimentul nostru să fie cu atât mai grav. Harul lui Dumnezeu însă nu poate falimenta, iar poziția noastră – binecuvântat să fie Numele Lui! – este în har. Tâlharul de pe cruce a fost făcut vrednic pentru Paradis din momentul în care a crezut, la fel de vrednic cum ar fi fost dacă ar mai fi trăit cincizeci de ani pe pământ cu o viață perfect devotată. Cununa lui ar fi fost diferită, întradevăr, însă el însuși ar fi fost la fel de vrednic pentru a fi în lumină și în glorie.Miller

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, îţi mulţumesc pentru ieri şi pentru scurta conştientizare a adâncimilor Tale în mine; fă-mă azi în stare să-mi ţin inima şi mintea îndreptate asupra Ta în rugăciune neîntreruptă şi fermă.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi.» IOAN 15,4

Domnul vorbeşte aici de legătura organică absolut indispensabilă cu Isus, prin prezenţa Lui în noi. Cristos în mine este garanţia victoriei în lupta împotriva cărnii şi sângelui meu. Eu în Cristos reprezint ilustrarea biruinţei Sale în viaţa mea asupra tuturor puterilor întunecate din jurul meu. Evident însă, când această legătură organică cu El devine realitate în viaţa de credinţă, diavolul va încerca prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie să distrugă sau măcar să întrerupă un asemenea circuit minunat. Prin urmare, întăreşte şi mai mult această legătură binecuvântata – Cristos în tine şi tu în El! Dragostea Sa să fie dragostea ta; puterea Lui să devină puterea ta; victoria Sa să fie victoria ta; răbdarea Lui să fie şi răbdarea ta! Vă atrag atenţia încă o dată că duşmanul va încerca din răsputeri să distrugă acest circuit binecuvântat. Din păcate mulţi copii ai lui Dumnezeu care nu au vegheat au pierdut legătura vitală cu Domnul în urma atacurilor dure ale diavolului. Nu degeaba ne avertizează apostolul Petru: «Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă» (1 Petru 5,8-9). Dacă nu te împotriveşti prin credinţă ispitelor, dacă păcătuieşti cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta, atunci să fii sigur că vor apărea întreruperi în relaţia ta duhovnicească cu Tatăl.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

A Lui să fie slava în veci. Amin! Romani 11:36

A Lui să fie slava în veci”. Aceasta ar trebui să fie singura dorinţă a creştinului. Toate celelalte dorinţe ar trebui să se supună acesteia. Creştinul poate să-şi dorească prosperitate în afaceri, dar numai dacă aceasta îl poate ajuta să promoveze cauza Lui – „a Lui să fie slava în veci”. El poate să-şi dorească să obţină mai multe daruri şi haruri, dar numai spre slava lui Dumnezeu. Nu acţionezi aşa cum trebuie atunci când eşti motivat de altceva în afară de slava Domnului tău. În calitate de creştin, tu eşti din Dumnezeu, şi prin Dumnezeu; trăieşte deci pentru Dumnezeu. Inima ta trebuie să bată numai şi numai pentru iubirea Lui. Ambiţia aceasta să-ţi aprindă sufletul. Aceasta să fie temelia oricărei lucrări în care intri şi motivul care să te susţină atunci când zelul se va răci. Fă din Dumnezeu singurul tău obiectiv. Depinzi de El. Unde începe sinele, începe şi durerea. Dar dacă Dumnezeu este desfătarea mea supremă şi singurul meu scop.

Dacă primesc, prin dragoste, tristeţe şi durere

E-acelaşi lucru, căci tot ea mi-aduce mângâiere.

Dorinţa pentru slava Lui Dumnezeu trebuie să fie o dorinţă care creşte. L-ai binecuvântat în tinereţe; nu te mulţumi acum cu aceleaşi rugăciuni. Te-a ajutat Dumnezeu să-ţi meargă bine în afaceri? Dă-I mai mult, fiindcă şi El ţi-a dat mai mult. Ţi-a dat Dumnezeu experienţă? Laudă-L printr-o credinţă mai puternică decât la început. Ţi-a crescut cunoştinţa? Cântă mai duios. Te bucuri de vremuri mai fericite? Ai fost eliberat din boală, iar durerea ţi s-a transformat în pace şi bucurie? Atunci oferă-I mai multă muzică. Pune mai mulţi cărbuni şi mai multă tămâie în căţuia rugăciunii tale. Oferă-I onoare în mod practic în viaţa ta, punând Amin”-ul. doxologiei în faţa Scumpului tău Domn prin slujirea ta individuală şi mai multă sfinţenie.

Seara

Cine despică lemne este în primejdie. Eclesiastul 10:9

Asupritorii pot să-şi croiască drum printre săraci şi nevoiaşi aşa cum îşi croieşte toporul drum printre lemne. Totuşi, ar trebui să fie mai atenţi, fiindcă sunt implicaţi într-o treabă periculoasă – copacii despicaţi au ucis adesea tăietorii de lemne. Isus este persecutat în orice sfânt lovit, şi El are puterea de a-i răzbuna pe cei iubiţi de El. Succesul în doborârea celor săraci şi nevoiaşi este un lucru de temut, fiindcă, dacă nu există nici un pericol pentru asupritori pe pământul acesta, vor fi mari pericole în lumea viitoare. Despicarea lemnelor este o sarcină comună, zilnică, dar are pericole. În acelaşi fel, cititorule, există pericole legate de chemarea ta şi viaţa ta zilnică, şi ar fi spre binele tău să te fereşti de ele. Nu mă refer la pericolele legate de inundaţii, războaie, boli şi morţi subite, ci la pericolele spirituale. Ocupaţia ta poate să fie una umilă, de tăietor de lemne, dar diavolul te poate ispiti şi acolo. Poate că eşti menajeră, fermier sau mecanic, şi eşti ferit de ispitele marilor vicii, dar există păcate ascunse care te asaltează. Cei care stau acasă şi nu se asociază cu lumea pot fi puşi în pericol chiar de izolarea lor. Cel care se crede în siguranţă nu este în siguranţă nicăieri. Mândria poate intra şi în inima unui om sărac; lăcomia poate afecta şi sufletul lucrătorului; necurăţia se poate aventura în cele mai liniştite cămine, şi mânia, invidia şi răutatea se pot strecura în cele mal rurale locuinţe. Putem păcătui în cele câteva vorbe către un slujitor. Câteva cumpărături la prăvălia din sat pot constitui prima verigă din lanţul ispitelor. O simplă privire aruncată pe fereastră poate fi începutul răului. O Doamne, cât de vulnerabili suntem! Cum ne putem proteja? Este o treabă prea grea pentru noi. Numai Tu eşti în stare să ne păzeşti, într-o asemenea lume rea. Întinde-Ţi aripile peste noi, şi noi, ca nişte puişori, vom alerga la adăpostul lor şi ne vom simţi în siguranţă!

IZVOARE IN DEŞERT

Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveştefaţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. (Luca 18:6-8)

Noi nu putem comanda timpul lui Dumnezeu. Dacă nu reuşim să aprindem focul din prima cu chibritul, trebuie să încercăm din nou. Dumnezeu aude rugăciunea noastră, dar s-ar putea să nu răspundă chiar la momentul pe care ni l-am fixat noi în minte. În schimb, El Se va descoperi inimilor noastre care-L caută, deşi nu neapărat când şi unde ne aşteptăm noi. De aceea avem nevoie de perseverenţă şi de o hotărâre neclintită în viaţa noastră de rugăciune.

Pe vremea cremenei, a amnarului şi a chibritelor cu sulf, oamenii trebuiau să încerce de mai multe ori să aprindă chibritul, poate chiar de foarte multe ori, până reuşeau să obţină o scânteie ca să-şi aprindă focul, şi erau foarte mulţumiţi dacă în cele din urmă reuşeau. N-ar trebui să exersăm acelaşi fel de perseverenţă şi de speranţă şi cu privire la lucrurile cereşti? Când este vorba de credinţă, suntem mai siguri de succes decât am fi putut fi vreodată cu cremenea şi amnarul, pentru că avem promisiunile lui Dumnezeu ca temelie.

Deci, să nu disperăm niciodată.

Timpul lui Dumnezeu pentru îndurare va veni – de fapt, a venit deja, dacă timpul nostru pentru a crede a sosit. Cere cu credinţă fără şovăire, dar nu înceta niciodată să vii cu cererea înaintea Împăratului doar pentru că El a întârziat cu răspunsul. Loveşte chibritul din nou şi fă scânteile să zboare. Şi fii sigur că ai pregătită iasca, pentru că în curând vei avea un foc. Charles H. Spurgeon

Nu cred că există aşa ceva în istoria împărăţiei eterne a lui Dumnezeu ca o rugăciune corectă, spusă în spiritul potrivit, să rămână fără răspuns la nesfârşit. Theodore L. Cuyler

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

PLÂNGERILE LUI IEREMIA 3.25-51

Pentru ca încercarea să nu ne determine niciodată să punem la îndoială dragostea lui Dumnezeu, profetul se grăbeşte să adauge că „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor” (v. 33). Cu cât mai mult pe cei care sunt răscumpăraţii Săi! 1 Petru 1.6 confirmă că o face doar „pentru puţin (timp)” şi numai „dacă trebuie”. Totuşi, încercarea este adesea necesară pentru a zdrobi voinţa noastră proprie, când o lăsăm să se dezvolte. „Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lut (v. 27) se poate aplica la ascultare chiar când este vorba să fie în copilărie: a învăţa supunerea în casa părintească înseamnă a ne pregăti să acceptăm apoi, în întreaga viaţă, autoritatea Domnului.

Încercarea este deseori pentru noi şi o ocazie de a ne întoarce ochii spre noi înşine şi de a ne analiza: „Să ne cercetăm căile noastre şi să le încercăm…” (v. 40). Vom putea recunoaşte în felul acesta, împreună cu psalmistul: „Este bine pentru mine că am fost smerit” (Psalmul 119.71).

„Ne-ai făcut gunoi şi lepădătură în mijlocul popoarelor” (v. 45). Pavel va folosi şi el aceeaşi comparaţie, dar nicidecum pentru a se plânge (1 Corinteni 4.13), pentru că serviciul pentru Evanghelie şi iubirea pentru sfinţi îi permiteau să accepte de bunăvoie această condiţie.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 1:1-4; 24:44-53

ISTORIA LUI ISUS

Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi,… şi crezând să aveţi viaţa… Ioan 20:31

Îmi place să mă gândesc la Noul Testament ca Ia „istoria lui Isus”. Evangheliile ne-o spun şi epistolele ne-o explică. Ea este o istorie demnă de crezut, schimbătoare de vieţi pentru toţi cei ce-L caută cu adevărat pe Dumnezeu. Frumuseţea ei a fost recunoscută chiar de oameni ce nu sunt creştini. Un budist asiatic, după ce a citit Evanghelia după Matei, şi-a formulat reacţia astfel: „Am plâns. Isus a fost o persoană minunată”.

Citirea istoriei lui Isus mi-a adus tărie în timp ce-mi serveam ţara în timpul Celui de al doilea Război Mondial. Munceam câte 20 de ore pe zi într-un spital din străinătate. Tratând răniţi deosebit de grav, eram epuizat emoţional şi mă simţeam gol din punct de vedere spiritual. Îndoielile îmi umpleau inima. Ştiam că am nevoie de ajutor şi L-am găsit în Noul Testament. Îl mai citisem, dar acum, pentru mine, era diferit. Am venit faţă în faţă cu Isus, ale cărui cuvinte şi lucrări reflectau atât de minunat dragostea lui Dumnezeu. Cât de minunat a trăit Isus o viaţă fără de păcat şi a murit pe cruce pentru mine! Istoria lui Isus mi-a reînnoit spiritul. Chiar după ce am părăsit forţele armate şi am servit mulţi ani ca păstor, am spus istoria lui Isus mereu, mereu, la indivizi şi în faţa unor adunări. Apoi, după aproximativ 20 de ani de la experienţa mea de peste hotare, m-am alăturat unei misiuni de radio care este cunoscută pentru tematica ei: „Spune istoria lui Isus”. Iubeşti şi tu această istorie? Te revitalizează? O spui şi altora? H.V.L.

Spune-mi istoria lui Isus,

Scrie-o pe inima mea;

Spune-mi că e mai măreaţă

Decât tot ce s-a spus cândva! Crosby

Cât de ciudat că unii creştini
nu spun oamenilor cea mai minunată veste
ce a venit vreodată în lume!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui HRISTOS. 2. Cor. 3,2.3.

Corintenii au fost o mărturie vie a adevărului şi a lucrării lui Pavel între ei. Era vizibil şi clar că ei erau o epistolă a lui Hristos, pregătiţi în slujbă prin apostolul Pavel, „scrisă de noi ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.”

Iată ce este un creştin, o persoană în care lumea poate să citească pe Hristos, deoarece Duhul Sfânt este adânc săpat în inima sa. Aceasta nu înseamnă că în viitor ar trebui să fie aşa ci ESTE acum în prezent o epistolă nescrisă. Dacă un creştin nu o arată, aceasta e ceva trist şi ruşinos, dar un copil rămâne copil indiferent de purtarea lui. Credinciosul este o epistolă a Lui Hristos care poate să fie citită de toţi oamenii; acesta e tot aşa de adevărat cum erau cele două pietre pe care era scrisă legea. El trebuie să transpună în practică acest adevăr şi el are înaintea lui Dumnezeu răspunderea dacă nu o face; el este însă o epistolă.

Duhul Sfânt gravează adânc în inimile noastre pe Hristos şi aceasta trebuie să se arate în viaţa noastră practică. Dar mai mult: în momentul când vom vedea slava Sa vom fi schimbaţi în chipul Său şi vom primi din slava Sa şi vom merge din slavă în slavă.

Acesta e credinciosul sub har, nu sub lege. Harul ne-a făcut o epistolă vie a Lui Hristos. Cum răspund inimile noastre la un astfel de har? Ce citeşte lumea în viaţa noastră? Este o mărturie numai cu buzele sau este o lucrare a inimii? Noi putem înşela oamenii cu faptele bune, dar nu pe Domnul nostru care cunoaşte situaţia inimii.

Vrăjmaşii creştinului sunt cumpliţi. Sunt descurajări de întâmpinat, lacrimi, sânge şi suferinţă. Sunt lungi ceasurile de veghe. Şi cu toate acestea SUNTEM mai mult decât biruitori prin Acela care ne iubeşte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Coloseni 3.2

A văzut numai aurul

Într-o veche povestire din China, se spune despre un om care râvnea la aur. Într-o zi a mers la un magazin de bijuterii, a pus mâna pe ceva aur și a fugit. După ce l-au prins, a fost întrebat: „Cum ai putut să furi aurul altcuiva ziua în amiaza mare și în fața atâtor oameni?”. Hoțul a răspuns: „Când am ajuns la aur, am văzut doar aurul. Nu am văzut niciun om”.

Domnul și Mântuitorul nostru a spus: „Din inimă ies gândurile rele”. În inima noastră – centrul vital al vieții – se nasc toate gândurile. Biblia ne învață că toți oamenii se nasc morți în „fărădelegi și păcate”, două cuvinte ce sugerează cât de departe a mers ruina noastră, întrucât păcatul însumează atât săvârșirea a ceea ce n-ar fi trebuit să fac, cât și eșecul în a face ceea ce ar trebui să fac. Păcatul nu este numai robie, ci este chiar și gândirea firii, care este vrăjmășie față de Dumnezeu. Izvorul răului este în noi, care nu-L vrem pe Dumnezeu. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că în Persoana Fiului Său a adus în lume o mântuire așa de mare. Numai Mântuitorul poate schimba inima de piatră în una primitoare de Cuvântul Său. Numai Mântuitorul ne poate dărui o natură nouă, a cărei gândire să fie la lucrurile de sus, veșnice. Morala, filozofia sau religia nu vor putea schimba nicio inimă. Ele o pot sfătui, dar nu pot dărui ceea ce dăruiește Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CÂND CAUȚI FATA LUI DUMNEZEU ÎN RUGĂCIUNE (2)

„Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine” (Numeri 6:25)

Când studiezi viața lui Hristos, îți dai seama că pentru El rugăciunea nu a fost ceva ce i-a secat energia, ci ceva ce L-a umplut de energie. La fel poate fi și pentru tine când vei ajunge sa vezi fata lui Dumnezeu, strălucind peste tine, în timpul vorbirii tale cu El prin rugăciune. Când te întâlnești cu un critic care vrea să-ti prezinte opinia, iți pierzi energia. Dar când te întâlnești cu cel mai buh prieten, dobândești energie iar Domnul Isus a spus: „v-am numit prieteni” (loan 15:15). Ai observat cum îndrăgostiții își vorbesc uneori ca bebelușii? E ceva extrem de intim și de personal – si care surprinde în mod neplăcut o a treia persoană. Dar noi o facem pentru că e limbajul cel mai tandru pe care îl cunoaștem. Viața de rugăciune a Domnului Isus a dat dovadă de această profunzime. El L-a numit pe Dumnezeu „Ava”, un cuvânt aramaic ce se aseamănă cu tati” sau „mami”. (Domnul Isus a vorbit în aramaică și anumite porțiuni ale Noului Testament sunt scrise în această limbă si nu în greacă). „Ava” era primul cuvânt rostit de un copil evreu pentru că este foarte ușor de pronunțat. Când Domnul Isus era în prezența Tatălui Său, gingașa dragoste pe care o oferă adultul unui copil pentru a-i da putere, este ceea ce primea și El de la Tatăl Său. Iar tu poți avea aceeași experiență. Acesta este motivul pentru care Pavel a scris: „voi n-ați primit un duh de robie, ca sa mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori” (Romani 8:15-17). Scopul tău cel mai înalt în rugăciune ar trebui să fie părtășia profundă cu Dumnezeu.

 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: