Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Descoperirea planurilor divine

„Domnul m-a condus pe drum…” Genesa 24:27

Trebuie să fim atât de uniţi cu Dumnezeu, încât să avem întotdeauna călăuzire fara a mai fi nevoie sa o cerem. Sfinţirea înseamnă că suntem făcuţi copii ai lui Dumnezeu; caracteristica naturală a vieţii unui copil este ascultarea – până când el vrea să fie neascultător, iar atunci apare instantaneu o discordanţă lăuntrică în domeniul spiritual discordanţa lăuntrică este avertizarea Duhului lui Dumnezeu. Când El ne atenţionează, trebuie să ne oprim imediat si să fim reînnoiţi in mintea noastră ca să putem deosebi care este voia lui Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou prin Duhul, evlavia noastră are de suferit când Îi cerem lui Dumnezeu să ne călăuzească în cutare sau cutare lucru. „Domnul m-a condus” şi, când privim în urmă, vedem un plan minunat, pe care, dacă suntem născuţi din Dumnezeu, îl recunoaştem că este al Lui.

Noi toţi Îl putem vedea pe Dumnezeu în lucrurile excepţionale, dar e nevoie de cultivarea disciplinei spirituale pentru a-L vedea pe Dumnezeu în orice lucru mărunt. Să nu crezi niciodată că întâmplarea este altceva decât ordinea poruncită de Dumnezeu. Fii gata să descoperi planurile divine în orice loc.

Fereşte-te să faci un obicei din urmarea consecventă a propriilor convingeri în loc să-I fii devotat lui Dumnezeu. „Nu voi face niciodată cutare lucru” – e foarte probabil că va trebui să îl faci, dacă eşti un copil al lui Dumnezeu. N-a existat niciodată o Fiinţă mai inconsecventă pe pământ decât Domnul nostru, dar El n-a fost niciodată inconsecvent faţă de Tatăl Său. Singura consecvenţă a celui sfânt trebuie să fie nu faţă de un principiu, ci faţă de viaţa divină. Viaţa divină este cea care face din ce în ce mai multe descoperiri despre gândirea divină. Este mai uşor să fim nişte fanatici decât să fim suflete credincioase, pentru că există ceva nespus de umilitor, în special pentru gândirea noastră religioasă în faptul de a-I fi credincioşi lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Vă scriu copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru

Numele Său.” 1 IOAN 2:12

„Copilaşilor…” Ce exprimare gingaşă! Ea nu micşorează pe nimeni, nu vorbeşte de incapacitate, ci este un cuvânt de intimitate, de afecţiune familiară. Nu presupune nici o inferioritate, ci mai degrabă confirmă o poziţie în familia lui Dumnezeu.

În context, apostolul vorbeşte de copilaşi, tineri şi părinţi, imaginea unei dezvoltări spirituale din etapă în etapă, în care creştem din putere în putere, până la maturitate. Este deasemenea, vorba de un program de viaţă; dacă am început cu Dumnezeu, este pentru ca să continuăm cu El. Să nu ne oprim pe drum! Ceea ce începe Domnul Isus într-o viaţă, El vrea să ducă la bun sfârşit. „…Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. Fără îndoială că Dumnezeu îşi va face partea Lui ca să ne desăvârşească în vederea întâlnirii noastre cu Domnul Isus şi a veşniciei pe care o vom petrece cu Tatăl şi cu Fiul. Dar creşterea noastră spirituală, maturitatea noastră în Domnul Hristos, atârnă într-o măsură şi de noi. După cum creşterea firească a unui copil depinde şi de mama care-l creşte dar şi de el care primeşte ce-i dă ea, tot aşa şi în creşterea noastră duhovnicească avem şi noi partea noastră: să ne hrănim conştient cu lectura Cuvântului lui Dumnezeu, să mergem la Adunarea lui Dumnezeu, să citim cărţi bune care ne lămuresc mai detailat planul, căile şi voia lui Dumnezeu şi să ne rugăm neîncetat. Într-un cuvânt, să ne hrănim cu Domnul Hristos.

Această creşterea spirituală este deci în continuă înaintare „…până vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoştinţei depline a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la înălţimea plinătăţii lui Hristos.” (Ef.4:13). Întoarcerea la Dumnezeu este o minune de moment, creşterea spirituală a unui sfânt este lucrarea unei vieţi. Altfel rămânem piperniciţi.

„Vă scriu…” Iată temelia vieţii creştine. Nu numai că Dumnezeu a vorbit, dar El a făcut să ne rămână scris ce a spus, ca să ne dea o asigurare şi o protecţie împotriva oricărei îndoieli! Astfel ştim nu numai că păcatele ne sunt iertate, dar şi că teribila putere a răului a fost zdrobită. Ispita este încă, dar ispita nu este păcat, ea devine pacat numai când îi cedăm. Domnul Isus a zdrobit puterea păcatului şi a biruit pe vrăjmaş şi biruinţa Lui este a noastră dacă o luăm de la El.

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim învăţătură pentru tot ce avem nevoie ca să devenim maturi în Hristos. Dar din nefericire mulţi credincioşi sunt încă nedezvoltaţi deşi s-au întors la Dumnezeu de ani de zile şi abia de cunosc ABC-ul Evangheliei şi de aceea nu pot fi de folos în Lucrarea Evangheliei.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„În ziua aceea Moise a jurat şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentrucă ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu”. Iosua 14:9.

Aceste cuvinte i le-a amintit Caleb lui Iosua şi a zis: „Şi astăzi sunt tot aşa de tare ca acum 45 de ani”. Observăm că credinţa lui Caleb nu s-a micşorat. Deoarece chiar era vorba să-i alunge pe uriaşi, pentru ca să-şi ocupe locul lui de moştenire care i-a fost făgăduit. Deja în pustie a crezut el că ţara aceea este a lui. El a vorbit de biruinţă şi a crezut în izbândă înainte să fi început lupta. Cerescul nostru Iosua, Domnul Isus, ne conduce şi pe noi din ţara robiei în ţara făgăduită, în ţara libertăţii, unde casele sunt pline de bunătăţi, pe care nu noi le-am umplut, unde sunt dealuri cu „măslini şi viţă” pe care nu noi le-am plantat. Prin credinţă ne aşează în odihnă şi ne putem bucura de tot ceea ce ne-a dat El. Pentrucă Dumnezeu Domnul, este soare şi adăpost. Domnul dă har şi cinste şi El face ca noi să avem parte de toate lucrurile bune. Cel care se ţine de El nu duce lipsă de nimic. Dar cei care sunt bogaţi în ei înşişi, aceia trebuie să ducă lipsă şi să fie înfometaţi. Dar copiii trăiesc fără grijă. Cei care cred cuvintele lui Isus vor cunoaşte adevărul, iar adevărul îi va face liberi. Este scris: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume, eşti al Meu”. (Isaia 43:1). Astfel e nevoie să ne sprijinim pe acest verset şi să-I mulţumim Domnului Isus că El a făcut pentru noi aceasta, că noi am murit odată pentru totdeauna faţă de păcat. Cei pe care Fiul îi face liberi, aceia sunt cu adevărat liberi. El a adus o jertfă pentru păcate, care este valabilă pentru totdeauna. Dacă n-ar fi valabil Cuvântul lui Dumnezeu, atunci pe ce s-ar putea baza credinţa noastră?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NUMELE PE CARE-L FOLOSIM

Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Ioan 14.14

Ce mult cuprinde această făgăduinţă! Şi orice lucru, oricare ar fi! Fie mic, fie mare, toate nevoile mele sunt cuprinse în această făgăduinţă. Mergi dar, suflete al meu, liber şi cu îndrăzneală la tronul harului şi deschide-ţi gura larg, căci ea va fi umplută.

Ce făgăduinţă înţeleaptă! Noi trebuie să cerem totdeauna în Numele lui Isus. Dacă acest lucru ne dă nouă îndrăzneală, Lui îi aduce cinste. Este un ajutor pe care El ni-l dă necurmat. Sunt unele împrejurări când orice ajutor ni se pare refuzat, chiar cel care se bazează pe legătura noastră cu Dumnezeu sau pe experienţa pe care am avut-o cu harul Său, care ne-a ajutat mereu.

Ce rugăciune instructivă! Eu nu pot să aduc înaintea lui Dumnezeu nici o cerere pe care Domnul Cristos să nu poată să-Şi pună mâna şi aprobarea Lui. N-aş îndrăzni niciodată să mă slujesc de Numele Mântuitorului meu pentru o cerere egoistă sau după plăcerea mea. Nu pot să mă folosesc de acest Nume decât pentru rugăciuni pe care le-ar face El însuşi dacă ar fi în locul meu. Este un mare avantaj să fi îndreptăţit să ceri în Numele Domnului Isus, căci aceasta ar fi ca şi cum El însuşi s-ar ruga. Şi dragostea pe care noi o avem pentru El, ne împiedică să punem Numele Său acolo unde înţelegem că El nu l-ar pune.

Lucrurile pe care le cer în rugăciunile mele sunt ele aprobate de Domnul Isus şi poate El să-Şi pună pecetea pe ele? În acest caz, eu capăt ceea ce cer de la Tatăl.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea. Și Eli gândea că era beată. Și Eli ia zis: „Până când vei fi beată? Depărtează vinul de la tine!” … Și Eli a răspuns și a zis: „Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel săți împlinească cererea pe care Iai făcuto” … Și Eli ia zis lui Samuel: „Dute, culcăte. Și va fi așa: dacă te va chema, să zici: «Vorbește, Doamne, pentru că robul Tău ascultă»”. 1 Samuel 1.13,14,17; 3.9

Judecătorii lui Israel – Eli (1) – Slăbiciune și greșeli

Cu toate că era mare preot și judecător în Israel, Eli era un om slab, vrednic de milă. Capitolul 2 din 1 Samuel ne vorbește despre lucrurile nelegiuite pe care le făceau fiii săi: Îl jefuiau pe Dumnezeu de partea Sa din jertfe, ca și pe închinătorii Săi, și duceau o viață imorală cu femeile care slujeau la ușa cortului întâlnirii. Eli na pus capăt acestor lucruri nici ca tată, nici ca judecător sau ca preot.

Când Ana, o femeie evlavioasă, tulburată de ceea ce vedea întâmplânduse la cortul întâlnirii și de reproșurile aduse de cealaltă soție a lui Elcana, se ruga în liniște pentru un fiu pe care săl dăruiască Domnului, Eli a înțeles situația cu totul greșit. A acuzato de beție și ia cerut să depărteze vinul de la ea. Totuși, după ce Ana ia explicat cum stăteau lucrurile, Eli a înțeles și a binecuvântato.

Câțiva ani mai târziu îl vedem din nou lipsit de discernământ spiritual cu privire la lucrurile care se întâmplau. Nu acționase în urma a ceea ce văzuse și nu luase aminte la mesajul lui Dumnezeu pentru el. Fiind acum orb și din punct de vedere fizic și neînțelegând în două rânduri că Domnul era Cel care îl chema pe Samuel, el ia spus băiatului să se ducă înapoi și să se culce. Doar a treia oară șia dat seama ce se întâmpla și la sfătuit corect pe Samuel ce să facă. Facă Domnul ca fiecare dintre noi să acționăm cu discernământ și cu hotărâre împotriva răului, chiar în mijlocul familiilor noastre, și să încurajăm ceea ce este bun! E. P. Vedder, Jr.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, parcă sunt în derivă, trăind ca în ceaţă înaintea Ta, până când Tu Te vei ivi înăuntrul meu. Te ador pentru că am credinţă în Răscumpărarea Ta măreaţă, dar, oh, ce mult schimbă lucrurile conştienta atingerii Tale!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«…,Matania, care cârmuia împreună cu fraţii săi cântarea laudelor…» NEEMIA 12,8

Este mulţumirea importantă? În lume există multe oficii: oficiul pentru tineret, oficiul de stare civilă etc. Dar aici în Biblie este menţionată o slujbă specială: cea de mulţumire. Sincer nu ştiu de ce aceasta apare ca «meserie» numai o singură dată în toată Sfânta Scriptură. Neemia a însărcinat cu această slujbă pe unul din bărbaţii întorşi din robia babiloniană (din Irakul actual). Ştim că mulţumirea, lauda, închinarea sunt expresii ale credinţei, dar nici nu bănuim cât de mult aşteaptă Domnul mulţumirile noastre. Domnul Dumnezeu reacţionează imediat, vizibil şi puternic când îi mulţumim din toată inima, deoarece acesta este un fel minunat de a ne mărturisi credinţa. Plângerile, cârtirile sunt un semn de amară necredinţă, şi cum ar fi altfel când avem de partea noastră izvorul de putere care nu seacă niciodată? Accentuez încă o dată că Domnul reacţionează imediat când îi mulţumim şi ceva se întâmplă în lumea nevăzută: puterea duşmanului este frântă. Diavolul ameninţă, răcneşte ca un leu şi te ispiteşte, dar este biruit şi în viaţa ta dacă ai curajul să-I mulţumeşti Domnului şi atunci când nu prea îţi vine. Începe-ţi ziua cu mulţumiri, deoarece Psalmul 92,1 spune: «frumos este să lăudăm pe Domnul».

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal… pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar care jură şi pe împăratul lor Malcam. Ţefania 1:4-5

Asemenea persoane se credeau în siguranţă fiindcă se puneau bine cu amândouă părţile. Mergeau cu închinătorii lui Iehova şi se plecau în acelaşi timp înaintea lui Malcam. Dar duplicitatea este îngrozitoare înaintea lui Dumnezeu, şi sufletul Lui urăşte ipocrizia.   Idolatrul care se închină numai Dumnezeului său fals este mai puţin păcătos decât cel care îşi aduce jertfa pângărită şi detestabilă la templul Domnului, în timp ce inima lui se află în lume şi în păcatele ei. Să ţii cu iepurele şi să alergi cu ogarii este politica laşului. În problemele comune ale vieţii de zi cu zi, un om cu două feţe este dispreţuit, dar în religie este detestabil în ultimul grad. Pedeapsa pronunţată în versetul din faţa noastră este teribilă, dar bine meritată. Cum să cruţe justiţia divină pe păcătosul care cunoaşte adevărul, îl aprobă şi spune că îl urmează, dar iubeşte răul şi îl primeşte în inima lui? Suflete, cercetează-te singur în dimineaţa aceasta, şi vezi dacă eşti vinovat de ipocrizie. Mărturiseşti că Îl urmezi pe Isus, dar Îl iubeşti cu adevărat? Este inima ta în întregime a Lui Dumnezeu? Eşti din familia Tatălui Cinstit, sau eşti rudă cu Domnul care Sare peste Adevăr? Un nume bun nu are nici o valoare, dacă sunt cufundat în păcate. Statul cu un picior pe ţărmul adevărului şi cu celălalt în marea minciunii aduce o ruină totală şi rapidă. Christos vrea să fie totul sau nimic. Dumnezeu umple întregul univers; de aceea, nu este loc pentru alt zeu. Dacă El domneşte în inima mea, nu mai este loc pentru altă putere. Mă adăpostesc numai în Christosul răstignit, şi trăiesc numai pentru El? Este dorinţa mea să fac aşa? Atunci, binecuvântat să fie harul care m-a condus la mântuire. Dacă nu este aşa, Doamne, iartă ofensa mea teribilă şi adu-mi inima în temere de Numele Tău.

Seara

Laban a spus: „în locul acesta nu-i obiceiul să se dea cea mai tânără înaintea celei mari”. Genesa 29:26

Nu scuzăm necinstea lui Laban, dar nu ezităm să învăţăm din obiceiul pe care l-a oferit ca scuză. Sunt unele lucruri care trebuie luate în ordine, şi, dacă vrem să-l câştigăm pe al doilea, trebuie să-l asigurăm pe primul. Al doilea poate părea mai frumos în ochii noştri, dar obiceiul locului ceresc trebuie păstrat, şi cea mai mare trebuie să se mărite prima. Pentru moment, mulţi credincioşi o doresc pe Rahela cea frumoasă la statură şi mândră la faţă” (Genesa 29:17), cea plină de „toată bucuria şi pacea” (Romani 15:13), dar trebuie să se însoare întâi cu Lea cea cu „ochii slabi” (Genesa 29:17). Orice om se îndrăgosteşte de fericire, şi mulţi ar sluji bucuros de două ori câte şapte ani ca sa se bucure de ea. Totuşi, conform obiceiului Domnului regatului Lea sfinţeniei trebuie să fie iubită de sufletele noastre, înainte de a avea parte de Rahela fericirii. Cerul nu vine primul, ci al doilea, şi numai prin perseverenţă putem câştiga un loc în el. Crucea trebuie dusă şi coroana poate fi purtată. Trebuie să-L urmăm pe Domnul în umilinţă, dacă vrem să şedem cu El în glorie. Suflete eşti atât de uşuratic încât speri să scapi de obiceiul ceresc? Speri să primeşti răsplata fără să munceşti, onoarea fără să trudeşti Alungă această aşteptare leneşă, şi mulţumeşte-te să faci lucruri dificile de dragul Scumpului Isus, care te va răsplăti pentru tot. Într-un asemenea spirit, muncind şi suferind, vei vedea că lucrurile amare se fac dulci, şi cele grele devin uşoare. Ca şi lui Iacov, anii de slujire ţi se vor părea câteva zile, fiindcă Îl iubeşti pe Isus. Apoi, când ora dragă a Ospăţului de Nuntă va veni, toate chinurile tale vor trece ca şi cum nu ar fi fost niciodată. O oră cu Isus va compensa secole de durere şi muncă.

Isuse, ca să Te câştig pe Tine

Port crucea Ta cu voie bună

Şi mă supun, căci legile divine

Spun că aşa voi câştiga cunună.

IZVOARE IN DEŞERT

Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.(Ioan 12:24)

În Northampton, Massachusetts, se află vechiul cimitir în care este înmormântat David Brainerd. Brainerd, un misionar american pionier, a murit în 1747 la vârsta de douăzeci şi nouă de ani după ce a suferit de tuberculoză. Mormântul lui este lângă cel al lui Jerusha Edwards, fiica lui Jonathan Edwards, un teolog puritan al vremii aceleia. Brainerd a iubit-o pe Jerusha şi ei erau logodiţi, urmând să se căsătorească, dar el n-a trăit până la nuntă.

Imaginează-ţi ce speranţe, ce vise şi ce aşteptări pentru cauza lui Hristos au fost îngropate în mormânt odată cu trupul chinuit al acelui tânăr misionar. La momentul acela, n-a rămas nimic decât amintirile şi câteva duzini de indieni convertiţi! Totuşi, Jonathan Edwards, acel bătrân sfânt puritan remarcabil, care spera să-l numească pe Brainerd fiul său, a început să scrie istoria acelei scurte vieţi într-o carte mică. Cartea a făcut aripi, a zburat peste ocean şi a aterizat pe biroul unui student la Cambridge pe nume Henry Martyn.

Bietul Henry Martyn! În ciuda educaţiei lui strălucite, şi a marilor lui oportunităţi, el – după ce a citit acea carte mică despre viaţa lui Brainerd – s-a jertfit în zadar! În definitiv, ce a realizat el atunci când a pornit spre casă din India în 1812? Cu sănătatea distrusă, s-a târât cât mai spre nord până în oraşul Tokat, din Turcia, lângă Marea Neagră. Acolo s-a culcat la umbra unei grămezi de brăţări pentru tuburi, ca să-şi răcorească febra arzătoare, şi a murit acolo singur la vârsta de treizeci şi unu de ani.

Care a fost scopul din spatele acestor „vieţi irosite”? De la mormântul tânărului David Brainerd, şi de la mormântul singuratic al lui Henry Martyn aproape de ţărmul Mării Negre, a apărut o armată puternică de misionari moderni.

Leonard Woolsey Bacon

Este vreun deşert, sau vreo mare nesfârşită,

Unde Tu, măreţ Dumnezeu al îngerilor, vrei să mă trimiţi?

Vreun stejar pe care să-l despic,

Vreun pământ pe care să-l brăzdez,

Vreo mână din grăunţele Tale de grâu pe care să le iau

Şi să le împrăştii departe pe câmp,

Până când la rândul lor vor da fiecare

    Suta lor

    De grăunţe aurii

Ca să-i hrănească pe fericiţii copii ai Dumnezeului meu?

Arată-mi deşertul, Tată, sau marea;

Este planul Tău? Măreţ Dumnezeu, trimite-mă!

Şi deşi trupul acesta stă întins acolo unde se sparg valurile oceanului,

Tată, numără-mă printre sufletele credincioase.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

PLÂNGERILE LUI IEREMIA 2.1-10

În cap. 1, cei consideraţi responsabili pentru nenorocirile Ierusalimului erau vrăjmaşii, în timp ce, de aici înainte, tot ceea ce se întâmplă este privit ca lucrarea Domnului şi numai a Lui. Să învăţăm şi noi să-L recunoaştem pe Cel care ne disciplinează … uneori pentru a ne pedepsi, dar întotdeauna cu scopul de a ne binecuvânta în final. De aceea, în loc să ne oprim la mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte în acest scop – probleme cu sănătatea, cu banii, dificultăţi apărute la locul de muncă… – sau să căutăm să scăpăm de ele cât mai curând posibil, să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi să aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre, pentru că El Însuşi îngrijeşte de noi (1 Petru 5.6,7).

Ierusalimul îşi trece în revistă întregul dezastru: împăratul, preoţii şi profeţii săi sunt fie luaţi robi, fie masacraţi; ceremoniile solemne sunt desfiinţate; zidurile, surpate. Nimic n-a fost cruţat, nici chiar lucrurile cele mai sfinte: altarul şi Locul Sfânt au fost pângărite (cap. 1.10), devastate, iar obiectele de preţ, duse în Babilon. Până şi chivotul însuşi, „aşternutul picioarelor Sale” (v. 1; Psalmul 132.7), împreună cu legea dinăuntru (v. 9; 1 Împăraţi 8.9), a dispărut pentru totdeauna, ca semn că Dumnezeu a rupt relaţiile cu poporul Său vinovat.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Galateni 6:1-5

RIDICAŢI CU DUHUL BLÂNDEŢII

Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată in vreo greşeală, … să-l ridicaţi cu duhul blândeţii.

Creştinii trebuie să urmărească binele spiritual unul altuia. Uneori aceasta înseamnă a arăta un păcat sau o greşeală în viaţa credinciosului de lângă tine. Şi acest lucru nu este uşor. Corectarea în mod adecvat a unui frate sau a unei surori în Cristos trebuie s-o faci cu blândeţe şi dragoste.

In casa în care am copilărit era o perie ce atârna agăţată într-un cui în holul de Ia intrare, perie folosită pentru îndepărtarea prafului şi a murdăriei de pe haine. Dar avea şi o altă întrebuinţare. Era folosită pentru a fi pedepsit cu ea atunci când făceam rele. Pentru a vă indica modul în care părinţii o foloseau, trebuie să menţionez că pe spatele acelei perii era scris cuvântul „DRAGOSTE”. Acest cuvânt trebuia să le amintească părinţilor că orice pedeapsă pe care mi-o administrau trebuia dată cu o anumită reţinere.

La fel, atunci când corectăm un frate credincios, trebuie să fim stăpâ    niţi de o atitudine de blândeţe, caracteristică dragostei (1 Corinteni 13:4). Acest lucru I-a avut Pavel în minte atunci când a spus: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu”. Este uşor să spui: „Am să-ţi spun cinstit cum este şi fă tu ce vrei după aceea”. Să nu uităm, Pavel ne-a sfătuit „să spunem adevărul în dragoste” (Efeseni 4:15).

Da, uneori trebuie să arătăm slăbiciunile fraţilor noştri în credinţă. Dar să fim siguri că îi ridicăm întotdeauna cu Duhul Blândeţii.    – P.R.V.

Îmbracă-mă cu Duhul Tău, Isus

Să fiu blând, puternic, înţelept –

Ca să-i văd pe cei ce sunt greşiţi

Cu un ochi înţelegător şi drept.    – White

Dragostea este gata să ajute oamenii chiar şi atunci când îi răneşte.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

DOMNUL Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi. Exod. 14,14.

Arătându-Şi puterea cea mare, Dumnezeu a scos poporul Său din robia Egiptului. După această salvare El îi conducea ziua prin nor şi noaptea prin stâlpul de foc. (Exod 13.17, 21). Ajunşi la Marea Roşie au ajuns într-o situaţie foarte critică: în faţa lor marea, în spatele lor Faraon cu toată oastea lui înainta spre ei. Se părea că nu este cale de scăpare. Cum s-a manifestat poporul în această situsţie? Din păcate manifesta aceleaşi sentimente ca şi astăzi. Ei spuneau lui Moise: „Nu erau morminte în Egipt ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustiu?”

Aşa vede ochiul necredinţei, numai împrejurările, judecă în mod critic şi caută să arunce vina pe altul. Oare a uitat Israel ceea ce Dumnezeu a făcut în puterea Sa egiptenilor? Nu erau cele 10 urgii şi ieşirea din ele o dovadă că Dumnezeu este cu ei şi puterea Lui este mai tare ca cea a Iui Faraon? Cu totul altfel trece acest examen Moise, omul credinţei! El introduce în această situaţie puterea lui Dumnezeu. Dacă ochiul firesc este ţintit pe situaţii şi împrejurări atunci ochiul credinţei este ţintit spre Dumnezeul cel Atotputernic, căruia toate îi stau la dispoziţie. Ce deosebire între popor şi Moise! El plin de nădejde putea să spună: „Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”

Dumnezeu nu s-a schimbat din zilele lui Moise şi nici nu se va schimba. Ca copiii Lui preaiubiţi avem posibilitatea ca în fiecare zi şi în toate împrejurările să ne ridicăm ochii spre El. De L-am slăvi prin încredere şi credinţă! Să ţinem tare la Cuvântul Lui Dumnezeu! Să păstrăm acest Cuvânt în inimile noastre şi să-l cercetăm tot mai mult cu rugăciune! Numai astfel vom fi feriţi de multele înrâuriri stricăcioase ale îndoielii şi necredinţei. Sufletul nostru va fi astfel hrănit cu laptele curat al Cuvântului Lui Dumnezeu.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… un lepros s-a apropiat de El [Isus], i S-a închinat și i-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Matei 8.2

Vindecarea unui lepros

După ce a înfățișat, în cuvântarea de pe munte, caracterele celor care sunt părtași la Împărăția Sa, Domnul a coborât lângă popor, ca să-l izbăvească de urmările păcatului și de puterea lui satan. Pentru acel lepros a fost o întâlnire fericită cu Mântuitorul. Îndată, el a fost curățit la cuvântul puterii și harului Domnului. Lepra este un simbol al păcatului sub caracterul său de pată, de murdărie, un rău fără alt mijloc de vindecare decât puterea Domnului.

Să observăm cât de evidentă este gloria Persoanei Domnului Isus în această vindecare și puterea Sa: El poate să vindece; bunătatea Sa: „Da, vreau”; divina Sa perfecțiune, căci El este Dumnezeu arătat în trup. El a întins mâna, l-a atins pe lepros și, în loc ca El să fie murdărit prin această atingere, leprosul a fost curățit.

Ce Persoană demnă de contemplare găsim în Hristos, în smerirea Sa în mijlocul unor oameni păcătoși și pierduți pentru a le aduce ajutorul divin! Omul singur nu s-ar fi putut vindeca niciodată de ceea ce reprezintă lepra – păcatul. Tot ceea ce este Dumnezeu în putere, în har, în perfecțiune, în atotștiință se găsea într-un Om – Dumnezeu arătat în trup –, pe care păcatul nu putea să-L atace. Și El, Domnul, era la dispoziția acelora care doreau să profite de ajutorul Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CONȘTIINȚA, DETECTOR DE PĂCATE

„Mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”

(FapteleApostolilor 24:16)

Când treci printr-un detector de metale la aeroport, ești obligat prin lege să scoți tot ce ai prin buzunare (chei, monede, pixuri). Dacă nu o faci, se pornește o alarmă iar dacă încerci să ascunzi o arma sau un cuțit, vei ajunge la închisoare. La fel funcționează si conștiința. Când faci o nelegiuire cu bună știință, Duhul Sfânt care locuiește în tine îți va alerta conștiința si se va declanșa o alarmă în lăuntrul tău.

Dacă ești înțelept, te vei pocăi de păcat si vei îndrepta lucrurile De ce? Deoarece tu trebuie să păstrezi credința și un cuget curat pe care unii l-au pierdut, și au căzut din credința” (1 Timotei 1:19). Gândește-te la cuvântul „naufragiu”, apoi imaginează-ti Titanicul. Ai înțeles ideea? Când Dumnezeu spune nu, El nu vrea să fie o persoană insuportabilă -El încearcă sa te protejeze de aisbergul spre care te îndrepți. Mulți dintre noi avem sisteme de alarma in casele noastre. Când deschidem ușa, avem treizeci de secunde înainte ca alarma să se declanșeze și să fie chemată poliția. Dumnezeu te-a înzestrat cu un sistem de alarmă care funcționează în același fel; se numește conștiință.

Există trei moduri în care tu poți s-o folosești:

1) S-o decuplezi.

2) S-o ignori!.

3) S-o lași să te avertizeze si să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu.

Autorul cărții către evrei a spus: „Rugați-vă pentru noi; căci suntem încredințați că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile” (Evrei 13:18). Aceasta ar trebui sa fie rugăciunea ta astăzi si în fiecare zi!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: