Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Credinţă şi experienţă

Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine… Galateni 2:20

Trebuie să ne învingem stările sufleteşti pentru a ajunge la o consacrare absolută faţă de Domnul Isus, să ieşim din sfera măruntă a experienţelor noastre pentru a ne consacra Lui în întregime.

Gândeşte-te cine zice Noul Testament că este Isus Cristos şi apoi gândeşte-te la sărăcia de dispreţuit a slabei noastre credinţe pe care o arătăm când spunem: „N-am avut încă experienţa cutare sau cutare!” Gândeşte-te ce susţine credinţa in lsus Cristos: că El ne poate înfăţişa fără pată înaintea tronului lui Dumnezeu, având o puritate de nedescris, transformaţi în chip absolut şi perfect îndreptăţiţi. Rămâi într-o credinţă plină de adorare faţă de Isus Cristos, pentru că El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi, înţelepciune, dreptate, sfinţire şi răscumpărare.

Cum îndrăznim să vorbim despre a face un sacrificiu pentru Fiul lui Dumnezeu?!

Am fost salvaţi de la iad şi pierzare, dar noi vorbim despre sacrificiile pe care le facem!

Trebuie să umblăm continuu în credinţa în lsus Cristos; nu într-un Isus Cristos pe care-L întâlnim la ora de rugăciune sau un lsus Cristos întâlnit într-o carte, ci în lsus Cristos prezentat de Noul Testament, în Cel care este Dumnezeu întrupat, în Cel la picioarele căruia ar trebui să cădem ca morţi. Credinţa noastră trebuie să fie în Acela din care izvorăşte experienţa noastră. lsus Cnstos doreşte să ne devotăm Lui cu totul. Nu-l putem niciodată experimenta pe Isus Cristos. nici nu-L putem cuprinde în limitele inimii noastre, dar credinţa noastră trebuie să fie clădită pe o încredere puternică şi categorică în El.

In această direcţie vedem intoleranţa severă a Duhului Sfânt faţă de necredinţă. Toate temerile noastre sunt rele; noi ne temem pentru că refuzăm să ne hrănim din credinţă. Cum poate cineva, care s-a făcut una cu Isus Cristos, să sufere de îndoieli şi teamă? Viaţa noastră ar trebuie să fie un imn de laudă al credinţei perfecte, triumfătoare.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi după planul Său.” ROMANI 8:28

Să considerăm cu atenţie fiecare parte din versetul de astăzi ca să ştim ce vrea să ne spună în realitate. Mai întâi Pavel spune: „…toate lucrurile LUCREAZĂ împreună spre bine…”. Nu accidental sau la întâmplare, ci prin Dumnezeu care lucrează în vieţile noastre.

În Filipeni 2:13, Pavel spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi…” nu unele lucruri uşoare şi plăcute, ci TOATE lucrurile. Nu spune că au lucrat sau vor lucra ci lucrează acum, astăzi în împrejurările prin care trecem. Pavel continuă: Toate lucrurile lucrează „ÎMPREUNĂ…”. Când privim împrejurările vieţii noastre, izolat, adesea nu ni se par bune. Dar dacă le încredinţăm lui Dumnezeu, El le va lucra împreună, spre binele nostru. Poate că astăzi ne mirăm de ele şi poate că îl rugăm pe Dumnezeu să le îndepărteze. Dar El doreşte să-Şi împlinească scopul pentru viaţa noastră. Tiparul lui Dumnezeu poate nu este încă clar pentru noi, dar putem fi siguri că El lucrează şi nu doreşte nimic mai puţin decât cel mai bine pentru noi.

Ieremia 29:11 spune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi…….gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ce asigurare este aceasta pentru noi, astăzi! Aceia care lasă totul în mâna lui Dumnezeu, vor vedea mâna lui Dumnezeu în totul. Pavel ne spune în continuare, nu numai că toate încercările lucrează împreună, dar „…toate lucrurile lucrează împreună spre BINE.”

Este tragedia bună? Este boala bună? Este nenorocirea bună? Este paguba bună? Cum poate ceva dureros să fie bun? De obicei noi socotim că este bun confortul, sănătatea, o viaţă uşoară şi plină de plăceri. Socotim că este bine să nu avem dureri, să avem o casă frumoasă şi confortabilă, o maşină bună şi nouă. Noi măsurăm binele în raport cu succesul, cu realizarea ţelurilor în viaţă. Dar nu este aceasta, neapărat, calea lui Dumnezeu de a-Şi demonstra bunătatea faţă de noi. Rezultatele de la urmă sunt cele bune. Binele pe care l-a făgăduit Dumnezeu poate nu ni se pare chiar bine când trecem prin el, pentru că privim numai la ce se vede imediat, pe când Dumnezeu cunoaşte rezultatele de la urmă ale planurilor Lui pentru noi. Este important ce facem în împrejurările grele din viaţa noastră. Lăsându-L pe Dumnezeu să le lucreze împreună, El va scoate bine din ele. Acestea toate stat făgăduite acelora care îl iubesc pe Dumnezeu şi care stât chemaţi după planul Său. Un fel de a ne arăta dragostea faţă de Tatăl nostru este şi de a nu cârti, ci de a-I mulţumi pentru toate. Dumnezeu lucrează, dar nu Se grăbeşte, ci are răbdare să vadă că noi am învăţat ceva şi am înţeles căile Lui. Planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră este ca să ne facă să fim asemenea Fiului Său. Punând toate împrejurările în tiparul Lui, El ne va transforma tot mai mult în asemănare cu Fiul Său.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus lui Moise”. Iosua 1:3.

Iscoadele au cercetat ţara şi au văzut că într-adevăr este o ţară unde curge lapte şi miere, după cum a spus Dumnezeu, dar când au văzut duşmanii, uriaşii şi zidurile, după cum am citit ieri, atunci a venit groaznicul „dar”: „Dar nu putem să ne suim împotriva poporului acesta”.

Azi mulţi primesc promisiunile Domului Isus şi spun: „Aşa este, El ne-a izbăvit, dar totuşi păcătuim pentru că avem carne şi sânge”. Ei nu observă că, chiar în modul acesta se leapădă de Hristos şi nu învaţă din păţania poporului Israel, care ne-a fost scrisă pentru învăţătura noastră. Dar Iosua şi Caleb n-au făcut astfel, în ciuda faptului că şi ei au văzut uriaşii şi zidurile înalte, dar ei s-au bazat pe promisiunile lui Dumnezeu. În timp ce Iosua şi Caleb au îmbărbătat poporul, celelalte zece iscoade au descris rău înaintea fiilor lui Israel ţara pe care o cercetaseră, din a căror cauză, 600.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în pustie.

Trebuie să ne gândim la cuvintele din Iacov 3:1: „Să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră”. O, dacă s-ar fi bazat aceşti oameni pe promisiunile lui Dumnezeu. Ar fi putut ocupa ţara, unde casele erau pline de bunătăţi. Iosua şi Caleb au experimentat acest lucru împreună cu generaţia următoare. Toate locurile pe care au călcat cu talpa piciorului, a fost ţara lor după cum a făgăduit-o Dumnezeu. Dumnezeu a alungat pe duşmani dinaintea lor. Au putut să se veselească pe înălţimile Israelului şi să povestească urmaşilor ce a făcut Domnul pentru ei. Şi de fiecare dată şi-au înoit încrederea în Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

VEGHETORUL NEBIRUIT

Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Cel ce păzeşte pe Israel. Psalmul 121.4

Domnul este păzitorul lui Israel. Nici o stare de necunoştinţă, de aţipire sau de somn nu poate să-l atingă pe acest păzitor. El veghează necurmat asupra casei, ca şi asupra inimii poporului Său. Aceasta este o pricină care să ne facă să rămânem într-o pace deplină. Împăratul Alexandru cel Mare al Grecilor spunea că el poate să doarmă liniştit când prietenul lui Parmenion era de strajă. Cu atât mai mult noi putem să fim fără grijă când Dumnezeul nostru este El însuşi de strajă. Cuvântul „Iată” este pus la începutul versetului de mai sus, ca să ne atragă şi mai bine luarea aminte asupra acestor cuvinte pline de îmbărbătare. Iacov a putut să doarmă cu o piatră Ia cap drept pernă, fiindcă Dumnezeu veghea asupra lui şi a venit să-i vorbească într-o vedenie. Şi pe noi, când ne vom trezi singuri şi fără apărare, Dumnezeu însuşi ne va ocroti.

Domnul păzeşte poporul Său, aşa cum un om bogat îşi păzeşte comorile, sau cum un căpitan apără un oraş cu ostaşii pe care îi comandă, sau cum o santinelă veghează la postul care i s-a încredinţat. Să ne încredinţăm sufletele noastre în mâna Sa. El nu ne uită niciodată, nu întrerupe niciodată grija Sa ocrotitoare.

O, Dumnezeul meu, păzeşte-mă ca să nu mă rătăcesc, să nu cad şi să nu pier. Păzeşte-mă, ca şi eu să păzesc poruncile Tale. Fie ca grija Ta, care nu dormitează niciodată, să mă ferească de a dormi somnul morţii.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Și era cam pe la ceasul al șaselea și sa făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și soarele sa întunecat și perdeaua templului sa rupt prin mijloc. Și Isus, strigând cu glas tare, a spus: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!”. Și, spunând aceasta, Șia dat duhul.  Luca 23.4446

Când a fost luat prizonier în grădină, Domnul a spus că acela era ceasul omului și al puterii întunericului. Omul era personajul principal – omul La legat și omul La atârnat pe cruce. Omul Ia făcut tot ce a vrut, până la cele trei ore de întuneric, când Dumnezeu a preluat controlul, La judecat și La făcut jertfă pentru păcat.

Este de dorit să vedem caracterul special al acelui moment. În întreaga Sa viață, lumina feței Tatălui a strălucit asupra Lui. Acum însă El era Mielul de jertfă. După aceea, dintrodată, El a devenit Biruitorul. Dumnezeu nu a așteptat învierea pentru aȘi manifesta aprobarea cu privire la valoarea morții lui Isus, ci a certificato prin ruperea perdelei dinăuntru. Aceasta a fost aprobarea secretă a lui Dumnezeu; după trei zile a avut loc învierea –aprobarea publică.

Isus a făcut voia lui Dumnezeu în două moduri. Misiunea Lui aici a fost să schimbe întunericul în lumină – aceasta a fost voia Tatălui pentru El atunci când trăia pe pământ. Ca Jertfă, El a făcut voia lui Dumnezeu în judecată, iar judecata a fost satisfăcută atunci când Șia dat duhul. Apoi, după ce a trecut prin ceasul omului și prin cel al lui Dumnezeu, Îl vedem înviat, în ceasul Lui, care este eternitatea. Cât de binecuvântați vom fi în compania Sa, pentru toată veșnicia! J. G. Bellett

A trecut noaptea cea mai grea șiacum noi Te așteptăm.

În dimineața fără nor să vii iubit Isus.

Sau dus pământul, crucea grea și suferința Ta,

În ochii Tăi, inima Ta nu mai simt al lor chin.


E. Denny

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, cât de întru totul adevărat cu privire la mine este cuvântul psalmistului: „Sufletul meu este lipit de ţărână” (Psalmul 119:25). Sufletul meu e foarte prăfuit, Doamne; înviorează-mă, după cuvântul Tău. Un singur cuvânt făcut viu prin Duhul Tău, şi ce extraordinară este apoi viaţa! Doamne, rosteşte-l acum.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.» ISAIA 48,10

Dumnezeu îi lasă pe sfinţii Săi să treacă prin încercări grele aici pe pământ. Singura explicaţie a acestui lucru ne-o oferă profetul Isaia. Din viaţa mea personală aş putea să povestesc despre nenumărate experienţe şi atacuri dureroase, de neînţeles, pe care nu le-ar pricepe nimeni. Dar Domnul, Mântuitorul nostru, m-a mângâiat întotdeauna, m-a întărit şi mi-a dăruit siguranţă şi încredere, întunericul prin care am trecut a fost întotdeauna luminat de dumnezeirea Sa, ca în cazul slujitorilor Săi credincioşi din Evrei 11. În versetul de mai sus avem explicaţia trecerii prin greaua, teribila suferinţă a încercării, care este îngăduită pentru a rămâne neclintiţi în credinţă ca Iov şi, prin aceasta, pentru a-i întări şi a-i susţine şi pe alţii. Altfel spus, Dumnezeu îngăduie încercarea în viaţa noastră pentru ca noi să dovedim prin, credinţă că El este tot ce avem nevoie, după cum mărturiseşte şi psalmistul: «şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire» (Psalm 73,25-26). Aşa vei fi şi tu în mijlocul necazurilor prin care poate treci: plin de bucurie şi pace adâncă!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine. Ioan 15:4

Cum ai început tu să aduci roadă? Ai venit la Isus, te-ai prins de măreaţa Lui jertfă, şi te-ai adăpostit în neprihănirea Lui desăvârşită. O, ce fructe ai adus atunci! Iţi aminteşti de zilele acelea
îndepărtate? Atunci via înflorea într-adevăr, strugurii se coceau, rodiile înmugureau şi paturile de miresme îşi împrăştiau aromele. Ai decăzut de atunci? Dacă da, te implor să-ţi aminteşti de timpul iubirii şi să te căieşti; întoarce-te la lucrurile dintâi. Angajează-te mai mult în experienţele care te-au purtat aproape de Isus, fiindcă de la El vin toate roadele tale. Soarele este, fără îndoială, un mare ajutor pentru rodirea livezilor. Isus este un ajutor şi mai mare pentru pomii din grădina harului Său. Când ai fost cel mai neroditor? Nu cumva atunci când ai trăit departe de Domnul Isus Christos, când ai abandonat rugăciunea, şi când te-ai îndepărtat de simplitatea credinţei? Nu cumva atunci când darurile tale au căpătat mai multă atenţie decât Domnul, când ai spus: „Muntele meu este neclintit. Nu voi fi mutat niciodată”, şi ai uitat de unde vine puterea? Nu cumva atunci s-au terminat roadele tale? Unii dintre noi au fost învăţaţi prin teribilă umilinţă a inimii înaintea Domnului că suntem nimic fără Christos. Când vedem slăbirea şi moartea oricărei creaturi, strigăm cu groază: „De la El vine orice roadă a mea, fiindcă de la mine nu vine nimic”. Suntem învăţaţi, prin experienţele trecutului, că, cu cât ne
prindem mai mult de harul Lui Christos în Dumnezeu, şi aşteptăm lucrarea Duhului Sfânt, cu atât aducem mai multe roade pentru Dumnezeu. O, să ne încredem în Isus pentru roade
şi pentru viaţă!

Seara

Ca să le arate că trebuie să se roage necurmat. Luca 18:1

Dacă oamenii trebuie să se roage necurmat, şi să „nu se lase” (Luca 18:1), cu cât mai mult trebuie să se roage creştini. Isus şi-a trimis biserica în lume cu aceeaşi misiune cu care a venit El, şi misiunea aceasta include mijlocirea. El ne-a făcut „preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi noi trebuie să mijlocim pentru lume. Creaţiunea este mută, dar biserica este vocea ei. Este privilegiul bisericii să se roage pentru acceptam lui Dumnezeu. Uşa harului este întotdeauna deschisă pentru cererile ei, şi ea nu se întoarce niciodată cu mâna goală.

Perdeaua a fost sfâşiată pentru ea, sângele a fost stropit pe altar, şi Dumnezeu o invită mereu să ceară ce vrea. Va refuza ea un privilegiu pe care şi îngerii îl invidiază? Nu este ea mireasa Lui Christos? Nu poate merge ea la Regele ei oricând? Va fi nefolosit acest privilegiu? Biserica are întotdeauna nevoie de rugăciune. În mijlocul ei sunt unii descurajaţi, sau cad în păcat pe faţă. Sunt miei pentru care să ne rugăm, ca să fie purtaţi în braţe de Isus; sunt creştini puternici, care au nevoie de
rugăciune ca să nu devină mândri, şi creştini slabi, care cad în disperare fără rugăciune. Dacă ne-am ruga douăzeci şi patru de ore pe zi, în fiecare zi din an, nu am rămâne niciodată fără subiecte de rugăciune. Suntem lipsiţi vreodată de bolnavi şi săraci, de nenorociţi şi de cei care se clatină? Rămânem vreodată fără cei care cer convertirea rudelor, întoarcerea risipitorilor, sau mântuirea celor greşiţi? Nu, cu congregaţii care se adună neîncetat, cu pastori care predică mereu, cu milioane de păcătoşi „morţi în greşeli şi păcate” (Efeseni 2:1), Într-o ţară peste care
coboară întunericul falselor religii, într-o lume plină de idolii cruzime şi răutate, dacă biserica nu se roagă, va fi iertată de
neglijenţa în împlinirea datoriei ei faţă de Domnul? Fie ca biserica să se roage mereu, şi fiecare credincios să-şi arunce bănuţul rugăciunii în casa vistieriei.

IZVOARE IN DEŞERT

Eu l-am ales şi ştiu că are să poruncească fiilor lui. (Geneza 18:19)

Dumnezeu alege oameni pe care poate conta. El ştia la ce să Se aştepte de la Avraam şi a spus despre el: „Eu l-am ales şi ştiu că are să poruncească fiilor lui … pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”. Dumnezeu ştia că Avraam „are să poruncească fiilor lui”. Noi putem conta pe Domnul, şi El doreşte ca noi să fim tot atât de vrednici de încredere, tot atât de hotărâţi şi de statornici. Aceasta este semnificaţia credinţei.Dumnezeu caută oameni asupra cărora să poată pune greutatea întregii Sale iubiri, a întregii Sale puteri şi a tuturor promisiunilor Sale sigure. Şi motoarele Lui sunt suficient de puternice ca să tragă orice greutate pe care am ataşa-o de ele. Din nefericire, cablul pe care îl legăm de motor este deseori prea slab ca să suporte greutatea rugăciunilor noastre. De aceea Dumnezeu continuă să ne înveţe şi să ne disciplineze în şcoala Sa pentru a avea stabilitate şi siguranţă în viaţa de credinţă. Haideţi să ne învăţăm bine lecţiile şi apoi să rămânem fermi în credinţa noastră. A.B. Simpson

Dumnezeu ştie că poţi să-ţi suporţi încercarea, altfel nu ţi-ar fi dat-o. Încrederea Lui în tine explică încercările din viaţa ta, indiferent cât de severe ar fi. Dumnezeu îţi cunoaşte puterea, şi o măsoară până la ultimul milimetru. Adu-ţi aminte că nici o încercare care a fost dată vreodată cuiva nu a fost mai mare decât puterea omului respectiv, prin Dumnezeu, pentru ca el s-o poată îndura.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

PLÂNGERILE LUI IEREMIA 1.12-22

„Nu este nimic aceasta pentru voi toţi care treceţi pe cale?”, strigă Ierusalimul copleşit de nenorocire (v. 12). De câte ori nu trecem şi noi nepăsători pe lângă suferinţa altuia! (v. 21).     De câte ori nu pierdem ocaziile de a exprima un crâmpei de simpatie! Să-I cerem Domnului să ne dea inimi mai sensibile, pentru a putea înţelege mai bine necazurile celor din jur şi pentru a le aduce, din partea lui Dumnezeu, o mângâiere autentică.

In faţa acestei dureri fără seamăn, pricinuită de mânia lui Dumnezeu, cum să nu ni se îndrepte gândurile spre cruce? (v. 12). Domnul Hristos însă nu făcuse nimic care nu trebuia făcut, în timp ce, prin gura lui Ieremia, Ierusalimul recunoaşte, asemeni tâlharului, că merita din plin ceea ce se întâmplase (v. 18; Luca 23.41). Vedem parcă mulţimea celor care treceau pe lângă Mântuitorul crucificat… (Matei 27.39). Printre acei trecători se aflau – şi sunt şi astăzi în prezenţa crucii – oameni duşmănoşi, batjocoritori, dar, mai presus de toate, indiferenţi. Unora ca aceştia li se adresează o astfel de întrebare. Drag prieten, pentru mântuirea ta erau suferinţele Domnului Isus. Rămâi tu indiferent în faţa lor? Chiar nu înseamnă ele nimic pentru tine?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Marcu 14:1-9

ARĂTAREA CU DEGETUL

Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace”. Marcu 14:5, 6

Un pastor făcea toate eforturile ca să nu supere pe nimeni, dar întotdeauna erau câţiva care se plângeau. Ori era prea elegant îmbrăcat, ori prea sărăcăcios. Predica ori prea lung ori prea schiţat atunci când îşi scurta mesajul. Pretindeau că n-are demnitate atunci când era relaxat şi prietenos, iar când încerca să aibă un aer mai expert îl criticau că este distant şi mândru. Într-o zi, o soră a venit la el şi i-a spus: „N-aţi putea trăi mai cu grijă ca fiecare să fie de-acord cu dumnevoastră?” „Soră, a răspuns el, dacă aş avea o haină făcută din pene albe ca zăpada şi o pereche de aripi strălucitoare ca ale arhanghelului Gabriel, ar fi totuşi unii care ar trage după mine crezând că sunt cioară!”

Duhul lui Dumnezeu este mâhnit atunci când degetul celui ce caută greşelile se îndreaptă acuzator spre alţii. O imagine vie a acestui lucru o găsim în textul de azi. Femeia care L-a uns pe Mântuitorul cu mirul de nard foarte scump a avut cele mai înălţătoare motive, pentru că inima ei era copleşită de dragoste. Cu toate acestea, diferiţi oameni şi-au exprimat indignarea deoarece considerau acţiunea ei ca o risipă de bani. Isus i-a mustrat pe aceşti oameni care s-au promovat singuri judecători, şi a justificat-o pe aceea care avusese atâta dragoste pentru El.

Dr. M.R. De Haan spune adesea: „Nu uita, când arăţi cu degetul spre altul, trei degete vor arăta spre tine!” De obicei, oamenii care au multe greşeli în propriile vieţi, sunt gata imediat să-i critice pe alţii. Să fim atenţi să nu ne angajăm în această practică de fariseu, arătind cu degetul greşelile altora.    – H.G.B.

De-am vedea doar ceea ce e bun

în toţi acei ce zilnic întâlnim,

Le-am putea ierta orice greşeli,

Cu-adevărat am şti ca să-i iubim.    – Anonim

Fii răbdător cu greşelile altora; ei trebuie să aibă răbdare cu ale tale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie,… îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie Şi ziceau: Vrednic eşti DOAMNE şi DUMNEZEUL nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile. Apoc. 4,10-11.

Regina Victoria a Angliei auzise pe unul din preoţi vorbind de a doua venire a lui Hristos. După aceea discutând cu un prieten de al ei a spus: „Vai ce mult doresc ca Domnul să vie în timpul vieţii mele!” „De ce, Majestate, aveţi această dorinţă profundă? întrebă acesta. Cu o adâncă mişcare a răspuns: „Deoarece şi eu aş arunca coroana la picioarele Lui.” Aici pe pământ în urmarea Mântuitorului Isus Hristos cel lepădat şi batjocorit, noi credincioşii, nu purtăm cununi în chipul versetului nostru ci noi avem de purtat crucea suferinţelor şi a batjocorilor. Dar pentru a îmbărbăta pe ai Săi de a fi tari până la capăt, Domnul a prezis celor care vor învinge că vor primi cununi. (Apoc. 2.10).

Pentru cei care au luptat lupta cea bună a credinţei, şi au isprăvit alergarea, au păzit credinţa, le este pregătită „cununa neprihănirii.” (2 Tim. 4.8). Cei care au inimă pentru turma lui Dumnezeu, o slujesc şi caută să o păzească, Păstorul cel Mare le promite o „cunună care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5.4).

Ce fericire pentru cei credincioşi, care odată în faţa Tronului vor arunca cununile, proslăvind Numele Dumnezeului cel Viu în slava Sa! Dorim mult să vedem la acest apropiat sfârşit al veacurilor ridicându-se o ceată de creştini care să apere cu îndârjire sfântă adevărurile Bibliei şi care să lupte sub steagul pe care e scris nepieritorul Nume al Lui HRISTOS.Vrei să fi şi tu, cititor creştin, un astfel de luptător, care să recunoşti că NUMAI Numele Lui Isus este deajuns?

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. Ioan 13.1

Dragostea

Dragostea Domnului Isus este tot așa de desăvârșită ca El. Ea nu are început, nici sfârșit, ea rămâne neschimbată. Ce fapt minunat ne mărturisește aici Sfânta Scriptură! Trebuie doar să observăm comportamentul Domnului Isus cu ucenicii Săi, ca să admirăm dragostea Sa de nemăsurat. În ciuda multor eșecuri și a unor nebunii, care s-au arătat la ucenici, dragostea Lui a rămas neschimbată.

El de asemenea nu a iubit pe unul mai mult decât pe altul, ci toți au avut același loc în inima Lui. Ioan nu a fost ucenicul preferat al Domnului, cum se aude spunându-se – nu, Domnul i-a iubit pe toți la fel. Este adevărat că Ioan s-a bucurat cel mai mult de dragostea Domnului Isus, pentru că stătea foarte aproape de El, dar aceasta ar fi putut face și ceilalți ucenici.

Tot dragostea Domnului a fost aceea care L-a determinat să ia locul Slujitorului în mijlocul lor, cu toate că era „Domnul și Învățătorul”. Și cum le-a slujit El lor! Cât de iubitoare și pline de atenție au fost îndrumările Lui, pe care fără îndoială le-au meritat; și cât de pline de îndelungă răbdare au fost îndrumările Lui, pe care ei le-au acceptat doar șovăitori!

La finalul drumului Său, El le-a spus plin de har: Voi sunteți aceia, care ați rămas cu Mine. Ce Domn plin de dragoste! Așa ne iubește și pe noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MOTIVE DE MULȚUMIRE

„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara”

(Psalmul 68:19)

Se spune că un băiat de doisprezece ani nu a rostit nici un cuvânt în toți acești ani. Prin urmare, părinții săi au crezut că nu poate vorbi. Apoi, într-o zi, mama sa i-a pus în față un bol cu supă, iar el a gustat o lingură. A dat-o la o parte și a spus: „Este groaznică; n-o mănânc”. Familia a fost extaziată. Tatăl său a spus: „De ce nu ai vorbit cu noi niciodată până acum?” Băiatul a răspuns: „fiindcă până acum totul a fost în ordine”.

Singurele ocazii în care unii dintre noi vorbesc sunt pentru a se plânge! Poate spui: „Dar nu am nici un lucru pentru care să fiu mulțumitor”. Chiar așa? Dacă azi noapte ai dormit opt ore, dacă ai un acoperiș deasupra capului si trei mese regulate pe zi, exista milioane de șomeri care ar dori să aibă problema ta.

Dacă ai putut să te dai jos din pat azi dimineață și te-ai putut mișca fără să ai dureri, înseamnă că ești binecuvântat cu darul sănătății. Fără el ai avea într-adevăr pentru ce să te plângi! Si cum rămâne cu mântuirea ta? Ce preț ai pune pe ea? Păcatele tale au fost iertate, ai pace cu Dumnezeu, iar când vei muri vei avea o casa in ceruri. Firește, cu toții avem parte de încercări si de zile grele. E vremea să discuți cu tine însuți, la fel cum a făcut-o și David, psalmistul: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2)

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: