Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Noiembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Viaţa transformata

Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:17

Cum înţelegi mântuirea sufletului tău? Experimentarea mintuiri înseamnă că în viaţa ta reală lucrurile s-au schimbat radical, că tu nu mai priveşti viaţa aşa cum o făceai înainte. Dorinţele tale sunt noi, lucrurile vechi şi-au pierdut puterea de a te atrage. Una dintre pietrele de încercare ale experienţei mântuirii este următoarea: A schimbat Dumnezeu lucrul care contează pentru tine? Dacă încă tânjeşti după lucrurile vechi, este absurd să vorbeşti despre naşterea de sus; te înşeli pe tine însuţi. Dacă eşti născut din nou, Duhul Sfânt face ca schimbarea să fie vizibilă în viaţa şi în gândirea ta, iar când treci prin momente de criză, tu eşti cea mai uimită persoană din lume de schimbarea minunată care s-a petrecut în tine. Nu există nici o posibilitate să-ţi imaginezi că tu ai făcut-o. Această schimbare completă şi uimitoare este însăşi dovada că eşti un suflet mântuit.

Ce schimbare a făcut în mine mântuirea şi sfinţirea? De exemplu, pot sta în lumina textului din 1 Corinteni 13 sau trebuie să mă feresc de lumina lui? Mântuirea realizată in mine de Duhul Sfânt mă eliberează complet şi, cât timp umblu în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină, El nu vede nimic de condamnat în mine, deoarece viaţa Sa se manifestă in întreaga mea făptură, nu la nivelul conştiinţei mele, ci chiar mai adânc decât conştiinţa.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Noi îl iubim, pentrucă El ne-a iubit întâi…” 1 IOAN 4:19

Acela care ne iubeşte până la capăt, ne-a iubit din toată veşnicia.Din dragoste pentru noi, El a luat chipul de rob; S-a arătat ca un simplu Om, fiind ascultător toată viaţa Sa şi S-a dăruit oamenilor până la moartea pe cruce. Din dragoste pentru noi, El a suferit împotrivirea, brutală şi grosolană a păcătoşilor din ludea, Galileia şi Samaria. Din dragoste pentru noi, El a îndurat agonia şi terorile crucii. El a suportat ruşinea şi ticăloşia oamenilor ca să fie înlocuitorul nostru. Din dragoste pentru noi, a biruit mormântul şi a dus toată eficacitatea şi puterea acestei lucrări desăvârşite, în slava în care domneşte acum. Şi mai mult, aceeaşi dragoste pentru noi ne dă roadele lucrării Sale de răscumpărare: iertarea de păcate, pacea cu Dumnezeu, viaţa veşnică împreună cu toate binecuvântările duhovniceşti, în locurile cereşti „…în Hristos…” (Ef. 1:3) şi dreptul de copii ai lui Dumnezeu.

Această dragoste este manifestată bărbaţilor şi femeilor pe care Mântuitorul nostru îi cunoaşte perfect şi pentru care El are o deplină nădejde, cu care să umple inimile; iar dragostea Lui nu face deosebire, fie că este vorba de păcătoşi, de îndărătnici, care au dat înapoi sau poate chiar au căzut, fie că este vorba de credincioşi slabi sau chiar cei tari care au şi ei o permanentă nevoie de dragostea Domnului Isus. Ce minunat! El ne iubeşte, deşi ne cunoaşte aşa cum suntem, înţelegându-ne pe fiecare şi nerespingând pe nimeni!

Este adevărat că noi suntem în Domnul Hristos şi că Dumnezeu ne vede prin Fiul Său; dar El ştie cât valorăm noi, ne cunoaşte inima cu pornirile ei de răzvrătire, de cârtire şi de răutate; El ştie firea noastră decăzută şi vinovată. Descoperindu-Se nouă în persoana Domnului Hristos, dragostea dumnezeiască s-a dezvăluit, făcându-ne să cunoaştem preţul mântuirii noastre în tot ce a îndurat Mântuitorul nostru ca să ne salveze şi să ne ducă la Dumnezeu. O, această dragoste care se dă în întregime, este desăvârşită în dreptate, desăvârşită în har. El ne-a iubit întâi. El să ne ajute ca şi noi să-I putem oferi o dragoste dintr-o inimă întreagă, căutând cu tot dinadinsul ca „…să-I fim plăcuţi în orice lucru şi să ne iubim şi noi unii pe alţii cum ne-a iubit El!

„Noi îl iubim fiindcă El ne-a iubit întâi.” „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său, ca noi să trăim prin El.” (Ioan 4:9).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau cum am spus lui Moise”. Iosua 1:3.

Moise, robul lui Dumnezeu a murit. Domnul i-a vorbit lui Iosua, fiul lui Nun, ajutorul lui Moise: „Acum scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi poporul acesta, în ţara pe care o dau copiilor lui Israel”. El n-a spus „Le voi da” ci, „Le-o dau”. Poporul nici măcar n-a văzut ţara aceea. Dar Dumnezeu spune: „Ţara aceea este a voastră”. Pe duşmani vrea să-i alunge dinaintea lor. Toată istoria poporului Israel, de la ieşirea din Egipt până la intrarea în Tara Canaanului, ne-a fost lăsată ca pildă, simbol, şi pentru învăţătura noastră. Mulţi au trebuit să moară în pustie din cauza necredinţei lor şi de aceea n-au putut intra în Ţara Făgăduinţei. Nici un luptător, începând de la vârsta de 20 de ani n-a avut voie să intre în Ţara Făgăduinţei din cauza necredinţei lor, în afară de Iosua şi Caleb. Acei viteji s-au uitat la ziduri, la uriaşi şi la ei înşişi. Şi după concepţia lor, era imposibil să ocupe ţara aceea. Dacă aruncăm o privire înspre creştinătatea de azi, observăm că oamenii vorbesc la fel ca cele 10 iscoade care n-au crezut. Mântuirea ne-a fost promisă la fel cum a fost promisă ţara poporului lui Israel. Dar acum oamenii se uită la ei, la păcat şi spun: „Este imposibil să biruieşti păcatul, după cum tot poporul a crezut pe cele zece iscoade şi i-au socotit pe Iosua şi pe Caleb ca pe nişte oameni care vor să-i înşele, pentrucă aceştia au zis: „Nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi von mânca”, astfel este şi în zilele noastre. Marea majoritate se alipesc de aceia care vestesc înfrângerea şi nu dau crezare cuvintelor care ne îndeamnă la împăcare şi la mântuire şi astfel ei rămân în „pustie” unde se distrug, rămân într-o lume de amărăciune şi de deznădejde.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SUFLETELE SFINŢITE SUNT SĂTURATE

.. .şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul. Ieremia 31.14

Cuvântul Meu este repetat de două ori în acest verset: „Poporul Meu va fi săturat de bunătăţile Mele”.

Cei ce îşi caută plăcerea în Dumnezeu, sunt consideraţi de Dumnezeu ca popor al Său. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în ei, pentru că şi ei la rândul lor îşi găsesc plăcerea în Dumnezeu. Ei Îl numesc pe Dumnezeu, Dumnezeul lor, şi El îi numeşte poporul Său. El îi primeşte ca moştenitori ai Săi, şi ei se bucură că îl au pe El ca moştenire. Intre Dumnezeul lui Israel şi Israelul lui Dumnezeu este o dragoste şi o părtăşie necurmată.

Acest popor este mulţumit, satisfăcut şi acesta este un lucru mare. Oricât de frumoasă ar fi partea lor în viaţa aceasta, prea puţini copii ai lumii acesteia pot spune că sunt mulţumiţi. Ei sunt ca lipitoarea care zice: „Dă, dă” şi care totuşi nu este niciodată sătulă. Numai Dumnezeu ne poate sătura, după ce ne-am întors la El.

Şi s-ar putea ca poporul lui Dumnezeu să nu-şi găsească plăcerea în bunurile Domnului său, bunuri fără amestec şi fără pată, pe care le primeşte din belşug, cum ar fi harul Său, dragostea Sa, Duhul Său, binefacerile Sale, bunuri nepreţuite, nesfârşite, veşnice? Daca bunurile Dumnezeului nostru nu sunt de ajuns ca să ne sature, atunci ce ne va sătura? După ce mai trebuie să suspinăm? Şi dacă totuşi, noi găsim motiv să ne plângem, cauza este vreo dorinţă rea şi străină pe care Dumnezeu n-o poate împlini.Doamne, sunt mulţumit. Binecuvântat fie Numele Tău!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Nu vă conformați veacului acestuia, ci fiți transformați, prin înnoirea minții. Romani 12.2

Apostolul aduce înaintea noastră necesitatea de a nu ne conforma lumii și nevoia de a fi transformați, prin înnoirea minții. Aceste două imperative sunt legate împreună, fiindcă, dacă vom umbla în despărțire de lume, neconformândune căilor ei, va trebui să gândim diferit. Cuvântul „transformare” este tradus din grecescul „metamorfo„, din care este derivat cuvântul „metamorfoză”. Trebuie să existe o transformare a minților noastre prin înnoirea felului în care gândim și a viziunii pe care o avem cu privire la lume.

Înainte de a fi mântuiți eram conduși de dorințele cărnii și de prințul puterii văzduhului. Mințile noastre erau întunecate și controlate de aceste influențe nefaste. Acum însă, Duhul Sfânt lucrează pentru a înnoi gândirea noastră (dacă Îi permitem), iar acest lucru va produce o transformare, o metamorfoză. El face acest lucru cu ajutorul Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Pe măsură ce citim și medităm asupra Cuvântului, formândune astfel obiceiul de a gândi scripturistic, vom fi înnoiți în duhul minții noastre (Efeseni 4.23). Petru ne îndeamnă să dorim laptele intelectual al Cuvântului (1 Petru 2.2).

Alături de meditația din Cuvânt, trebuie să avem mereu mințile ocupate cu lucrurile care sunt adevărate, drepte, curate și vrednice de iubit (Filipeni 4.8). Pavel ne îndeamnă să medităm sau să ne gândim la aceste lucruri. De cealaltă parte, trebuie să evităm să ne umplem mintea cu răul prezentat în lume prin diversele ei mijloace. Cineva a spus, pe bună dreptate, că secretul păcii înăuntrul nostru și al puterii manifestate în afară este să fii întotdeauna preocupat cu binele. B. Reynolds

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ridică-mă la Tine, aşa încât bucuria luminoasă, radiantă a mântuirii Tale să mă pătrundă şi să strălucească pentru slava Ta. Ţine-mă într-o continuă mijlocire înaintea Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.»

1 CORINTENI 15,58

Trebuie să înţelegem deplin secretul afirmaţiei lucrului «în Domnul», deoarece numai aşa munca noastră primeşte înaintea Lui valoare în eternitate. A lucra «în Domnul» nu însemnă a alerga, a umbla şi a te agita, ci în primul rând a păstra legătura vitală cu El cu orice preţ. Această «pasivitate», această odihnă în Isus este cea mai înaltă, cea mai sfântă şi în acelaşi timp cea mai dinamica activitate. Cât de des ne spune Scriptura că Dumnezeu vrea atât de mult să lucreze pentru noi! Ce trebuie atunci să faci? Doar să ai încredere deplină în El: «încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra» (Psalm 37,5). Domnul vrea să te călăuzească la fiecare pas în viaţă, vrea să fie permanent alături de tine. Se ridică din nou întrebarea: ce trebuie să facem? Iată răspunsul: «Increde-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările» (Prov. 3,5-6). Dumnezeu vrea să lupte cu cel ce ţi se împotriveşte, vrea să zdrobească duşmanul care te ameninţă. Ce trebuie să faci? «Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi» (Exod 14,14). Numai când vei fi liniştit în sufletul tău vei experimenta puterea Sa: «In linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră» (Isaia 30,15).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Încercarea credinţei voastre. 1 Petru 1:7

Credinţa neîncercată poate fi adevărată, dar este cu siguranţă puţină, şi va rămâne în acelaşi stadiu dacă nu va trece prin trei
încercări. Credinţa nu prosperă niciodată mai bine decât atunci când totul este împotriva ei. Furtunile sunt învăţătorii ei, şi fulgerele iluminatorul ei. Atunci când calmul domneşte pe mare, conduci corabia cum vrei, dar nu o poţi duce în port; pe un ocean adormit, dorm şi pânzele. Dar ia să se pornească vânturile, şi să se înalţe valurile. Chiar dacă corabia trosneşte, puntea e spălată de valuri şi catargul scârţâie sub greutatea pânzelor întinse, atunci se îndreaptă spre limanul dorit. Nici o boare nu este atât de azurie ca cea care înfloreşte la poalele gheţarului. Nici o stea nu străluceşte mai puternic decât cele care scânteiază pe cerul polar. Nici o apă nu are gust mai bun decât cea care izvorăşte din nisipul deşertului, şi nici o credinţă nu este mai preţioasă decât cea care trăieşte şi triumfă în necazuri. Credinţa încercată aduce experienţă. Poate că nu ţi-ai fi văzut slăbiciunea dacă nu ar fi trebuit să treci prin râuri, şi poate că nu ai fi cunoscut niciodată puterea lui Dumnezeu dacă nu te-ar fi susţinut în mijlocul valurilor. Credinţa creşte în trăinicie, siguranţă şi intensitate atunci când este lovită de necazuri. Credinţa este preţioasă, şi încercarea este la fel de preţioasă. Să nu-i descurajăm, totuşi, pe cei tineri în credinţă. Veţi avea destule încercări, fără să le căutaţi; partea întreagă vă va fi măsurată la timpul cuvenit. Între timp, dacă nu puteţi avea rezultatele unei lungi experienţe, mulţumiţi lui Dumnezeu pentru harul pe care îl aveţi. Lăudaţi-L pentru gradul de încredere sfântă la care aţi ajuns deja. Umblaţi conform acestei reguli, şi veţi avea tot mai multe binecuvântări de la Dumnezeu, până când credinţa voastră va urca munţii şi va cuceri imposibilităţile.

Seara

În zilele acelea, Isus s-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

Luca 6:12

Dacă a existat vreodată cineva care ar fi putut trăi fără rugăciune acela a fost Domnul nostru desăvârşit. Totuşi, nimeni nu s-a rugat atât de mult ca El! Atât de mare a fost dragostea Lui pentru Tatăl încât I-a plăcut să fie într-o permanentă părtăşie cu El. Atât de mare a fost dragostea Lui pentru poporul Său, încât a dorit să mijlocească necontenit pentru el. Viaţa de rugăciune a Lui Isus este o
lecţie pentru noi. El ne-a dat un exemplu, ca să putem păşi pe urmele Lui. Timpul de rugăciune pe care l-a ales, noaptea, este admirabil. Era timpul liniştii, când nu avea să fie tulburat de mulţime; timpul de inactivitate, când toată lumea se oprise din lucru, în afară de
timpul când somnul îi face pe oameni să-şi uite necazurile, şi să nu mai vină la El pentru ajutor. În timp ce oamenii aflau odihnă în somn, El se înviora prin rugăciune. Locul de rugăciune era întotdeauna bine ales. Era singur, într-un loc în care nu venea nimeni
şi în care nimeni nu Îl supraveghea. Astfel era eliberat de pretenţia fariseilor şi de întreruperile publicului. Dealurile acelea întunecate,
tăcute erau un loc de rugăciune potrivit pentru Fiul Lui Dumnezeu. Cerul şi pământul, încremenite în liniştea nopţii, au auzit gemetele şi suspinele Fiinţei misterioase în care erau unite. Durata implorării Sale
este remarcabilă. Ceasurile lungi nu au fost prea lungi pentru El. Vântul rece nu i-a înfiorat devoţiunea. Întunericul aspru nu I-a
întunecat credinţa, şi singurătatea nu i-a oprit perseverenţa. Noi nu suntem în stare să veghem cu El o ora, dar El a vegheat pentru noi  nopţi întregi. Ocazia nopţii de rugăciune a Lui Isus este remarcabilă.
Era momentul în care duşmanii Săi atinseseră culmea înverşunării, şi de aceea rugăciunea era adăpostul şi mângâierea Lui. La fel s-a întâmplat şi înainte de alegerea celor doisprezece ucenici, şi o asemenea rugăciune a fost calea de acces spre lucrarea Sa, vestitorul preoţiei Sale. Nu ar trebui să învăţăm de la Isus să fugim la rugăciune atunci când suntem încercaţi sau când avem noi îndatoriri în slujba învăţătorului? Doamne Isuse, „învaţă-ne să ne rugăm” (Luca 11:1).

IZVOARE IN DEŞERT

Ei erau olari şi locuiau în livezi şi în împrejmuiri;locuiau acolo lângă împărat şi lucrau pentru el. 1 Cronici 4:23

Putem locui „lângă împărat” şi putem lucra pentru El oriunde şi peste tot. Putem fi chemaţi să-I slujim în cele mai neobişnuite locuri şi în cele mai vitrege condiţii. Poate fi undeva la ţară, departe de numeroasele activităţi ale Împăratului din oraş. Sau poate fi „în livezi şi în împrejmuiri” de tot felul – obstacolele care ne înconjoară, blocându-ne calea. Poate vom fi unul dintre „olari”, cu mâinile pline de tot felul de vase de lut, împlinindu-ne îndatoririle zilnice.N-are importanţă! Împăratul care ne-a pus „acolo” va veni şi va locui împreună cu noi. Împrejmuirile, sau obstacolele, sunt bune pentru noi, altfel El le-ar fi îndepărtat repede din cale. Şi nu se înţelege de la sine că orice pare să blocheze calea noastră poate de asemenea să aibă grijă de protecţia noastră? Cât despre olărit – este exact ce a considerat El potrivit să pună în mâinile noastre şi este ceea ce lucrăm pentru El acum. Frances Ridley Havergal

Întoarce-te la parcela ta din grădină, iubito!

    Întoarce-te până nu se lasă seara,

Şi leagă-ţi crinii şi lujerele de viţă,

    Până te va chema Stăpânul.

Du-te şi fă-ţi grădina cât poţi tu de frumoasă,

    Nu vei lucra niciodată singur;

Poate cel care are parcela lângă a ta

    O va vedea şi o va îngriji şi el pe a lui.

Apusurile de soare frumos colorate şi cerul înstelat, munţii maiestuoşi şi mările sclipind în zare, şi câmpurile înmiresmate şi florile proaspăt tăiate nu sunt nici pe jumătate atât de frumoase ca un suflet care-L slujeşte pe Domnul Isus din dragoste, prin truda unei vieţi obişnuite, lipsite de poezie.


Frederick William Faber

Cele mai sfinţite suflete sunt deseori acelea care nu s-au distins niciodată ca autori şi n-au permis niciodată ca o realizare mare a lor să devină subiect de conversaţie în lume. Nu, de obicei ei sunt aceia care au dus o viaţă interioară liniştită de sfinţenie, purtându-şi mireasma plăcută în chip nevăzut, ca un crin proaspăt într-o vale izolată pe malul unui râu cristalin. Kenelm Digby

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

PLÂNGERILE LUI IEREMIA 1.1-11

Plângerile lui Ieremia exprimă durerea profetului în faţa evenimentelor relatate în cel din urmă capitol al cărţii sale: este vorba de luarea şi de distrugerea Ierusalimului de către armata lui Nebucadneţar. Ca oricare dintre profeţii, şi aceasta ţinteşte dincolo de împrejurările în care a fost consemnată, astfel că, prin aceste capitole, Duhul ne poartă până la „necazul cel mare” prin care va trebui să treacă Israel.

Este impresionant să vedem cum Ieremia, deşi nevinovat într-un mod personal, suferă cel mai mult din cauza umilirii Ierusalimului şi se identifică cu poporul aflat sub judecata lui Dumnezeu. Nenorocirile pe care nu contenise să le vestească, şi pe care poporul nu voise să le creadă, acum i-au ajuns. Un altul n-ar fi scăpat prilejul să le spună: V-am prevenit! De m-aţi fi ascultat…! Slujitorul lui Dumnezeu însă nu caută să triumfe prin aceasta. Dimpotrivă! Ierusalimul, care în ziua necazului său n-a găsit pe nimeni care să-i vină în ajutor (v. 7; Isaia 51.18,19), pe nimeni care să-i aducă mângâiere (v. 2,9,17,21), va avea în Ieremia (simbol al Domnului Hristos) pe cel mai credincios prieten, pe cel mai zelos mijlocitor (Proverbe 17.17).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Galateni 6:6-10

OCAZII PIERDUTE

Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi… Galateni 6:10

Un oportunist este o persoană care profită de ocaziile ce se ivesc pentru a-şi realiza scopul, de obicei, fără să ţină cont de nici un principiu moral. Un creştin nu trebuie să cadă niciodată într-o asemenea categorie, deoarece el trebuie să fie credincios, cinstit faţă de Isus Cristos. Chiar mai mult, el trebuie să caute mereu noi căi prin care să-I slujească Domnului, să răspândească Evanghelia şi să facă binele altora. Când ocaziile sunt pierdute, ele sunt pierdute pentru totdeauna. Ele lasă numai amintiri pline de regrete.

Harold L. Fickett, Jr., a scris despre un om de afaceri bogat care pe patul morţii avea adânci regrete. Când a fost întrebat de păstorul său, şi-a deschis inima şi i-a mărturisit povara ce-o purta. A spus că, în urmă cu 10 ani, i s-a oferit ocazia să predea la o clasă de şcoală duminicală, unui grup de băieţi în virstă de 9 ani. Gândindu-se că nu avea timp, a refuzat oferta. Acum, totuşi, profund conştient că viaţa îi ajunsese la sfârşit, mărturisea că regretul cel mai dureros era că pierduse această ocazie de aur de a-L servi pe Domnul, investindu-şi viaţa în vieţile acelor băieţi de 9 ani. Estima că ar fi fost pe puţin 100 de băieţi care ar fi trecut prin acea clasă.

„Investiţiile mele în acţiuni şi la bursă vor rămâne aici atunci când voi pleca, a declarat el. Ce nebun am mai putut fi”.

Ţi-a oferit Domnul o ocazie pentru a-L sluji? Apuc-o până mai poţi. Eforturile tale vor recolta răsplătiri veşnice.R.W.D.

Sunt gata să merg, sunt gata să stau.

Sunt gata locul a-mi ocupa;

Gata de slujbă mică sau mare,

Sunt gata să fac voia Ta!
Palmer

Cele mai bune daruri ale lui Dumnezeu nu sunt     lucrurile, ci ocaziile.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Şi au mers astfel amândoi împreună înainte. Gen. 22,6-8.

După o călătorie de trei zile Abraham a văzut de departe locul unde urma să-l jertfească pe fiul său iubit. Isaac urma să fie o ardere de tot dar el nu ştia, în spinare ducea lemnele, iar Abrahm ducea focul şi cuţitul. Aşa au mers împreună, ca să aducă o ardere de tot lui Dumnezeu. Isaac nu s-a gândit să arunce lemnele grele, deoarece tatăl său îl încărcase cu ele. Dar un gând îl înfiora şi care l-a mărturisit şi tatălui său: anume că nu au luat nici o oaie cu ei pentru arderea de tot. Oare cum o fi străpuns inima lui Abraham întrebarea lui Isaac? Dar în liniştea credinţei a răspuns: „Fiule…,Dumnezeu însuşi va purta de grijă de miel.” Dacă înainte au mers amândoi împreună cu gândul ca să aducă o jertfă Lui Dumnezeu acum se năştea întrebarea cu privire la mielul pentru arderea de tot. Citim pentru a doua oară că ei au mers amândoi împreună.

Ce minunată pildă avem aici cum Dumnezeu, la împlinirea vremurilor, a trimis pe Unicul Său Fiu! Desigur e numai o pildă căci luat în amănunt şi comparat cu Isaac, Domnul Isus ştia dinainte de întemeierea lumii că El însuşi va deveni jertfa. Era suficient timp ca Domnul Isus să spună către Dumnezeu: Să schimbăm acest plan, căci îndeplinirea lui este prea grea pentru Mine. Dar când a venit în lume, Domnul Isus a zis: „Iată vin să fac voia Ta!” Chiar şi în Ghetsimani când stătea în faţa duşmanilor a spus: „Să nu beau paharul pe care Mi-l dă să-L beau?” O, adorat să fie Domnul nostru. Era imposibil să întristeze pe Tatăl prin neascultare, cât de amară ar fi fost durerea Lui. În toate El a vrut să proslăvească pe Tatăl.Cel credincios care e plin de ascultare faţă de Mântuitorul său e convins că locul lui e AFARA din TABĂRA unde Hristos a suferit şi unde îi cheamă pe ai Săi. Eşti şi tu gata să asculţi de înalta chemare a Lui Isus despărţindu-te de tot ce este urmă de religie, de forme, de impunătoarele slujbe ale omului? Decide- te acum de cine vrei să asculţi!

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Binecuvântat să fie Dumnezeu …, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou … la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi. 1 Petru 1.3,4

Și ce este cu cerul?

Texas. Doi bărbați stăteau pe o înălțime. Unul era un texan putred de bogat. Celălalt, vizitatorul lui, un creștin. De la acea înălțime se puteau vedea la ceva depărtare turnurile de captare a țițeiului. Texanul arătă spre ele și spuse: „Cu 25 de ani înainte n-am avut nimic, și acum îmi aparține mie tot acest teren pe care îl vedeți. Pădurile în vest, cirezile de vite în est, lanurile de grâu în sud – toate acestea îmi aparțin mie”. Pauză. Probabil, texanul aștepta un cuvânt de laudă de la oaspetele său. Până la urmă nu oricine are așa un succes grandios ca el!

Dar vizitatorul arătă cu mâna spre cer: „Și cât de mult posedați în această direcție?”. Iarăși pauză. Apoi răspunsul sincer: „Nu m-am gândit la aceasta”.

Poate spui: „Nu sunt milionar și nu sunt în goană după țiței sau averi”. Dar nici măcar nu este vorba dacă ai mulți sau puțini bani – totuși poți să-ți pui greșit prioritățile, chiar dacă ai doar puține averi. Hotărâtor este: Pentru ce trăiesc? Numai pentru ceea ce se poate vedea? Atunci nu uita că toate aceste lucruri trec cândva. Există mai mult! Există un cer în care locuiește Dumnezeu și unde dorește să-ți dea un loc!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IA-TI CU TINE FAMILIA!

„Când Cel Atotputernic încă era cu mine, și când copiii mei stăteau în jurul meu”(lov 29:5)

Vince Foster a fost consilier juridic al președintelui Bill Clinton. Se spune că s-a sinucis într-un parc din Washington DC. Cu câteva luni înainte de moartea sa, Foster a fost rugat să tină un discurs în fata unei clase de absolvenți ai Școlii de Drept de la Universitatea din Arkansas. lată ce le-a spus studenților: „Câteva cuvinte despre familie. Voi ați dat dovadă cu prisosință că sunteți persoane ambițioase, dornice să lucreze asiduu, peste program și să lase deoparte viața personală. Dar asta îmi aduce aminte de remarca pe care nimeni nu a rostit-o vreodată pe patul de moarte: „Aș fi dorit să petrec mai mult timp la birou”.

Pune în balanță viața ta profesională și viața de familie. Dacă ai fost binecuvântat să ai copii, părinții tăi te vor avertiza că ei vor crește și vor pleca de lângă tine mai repede decât crezi. Eu pot depune mărturie că lucrul acesta este adevărat.

Dumnezeu ne pune la dispoziție o mulțime de oportunități în care să le citim copiilor noștri, să mergem cu ei la pescuit sau în excursii, să ne jucăm cu mingea și să ne rugăm cu ei. încercați să nu pierdeți nici una dintre ele”.

Cei șapte fii și cele trei fiice ale lui Iov au murit în mod tragic într-o singură zi. Privind în urmă la acest eveniment, el a spus: „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu …când Cel Atotputernic încă era cu mine, și când copiii mei stăteau în jurul meu” țv. 2, 5).

Dacă îți sacrifici copiii pentru carieră sau pentru lucruri materiale, vei ajunge să regreți. Nu lăsa să ți se întâmple lucrul acesta. In călătoria ta spre ceruri, asigură-te că-ți vei lua familia cu tine.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: