Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Leneşul spiritual

„Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, nepărăsind strângerea noastră laolaltă.” Evrei 10:24-25

Noi toţi putem fi nişte leneşi spirituali; nu vrem să avem de-a face cu duritatea şi problemele vieţii aşa cum sunt ele; obiectivul nostru principal este să „ne pensionăm”. Provocarea din Evrei 10 este de a ne îndemna unii pe alţii şi de a rămâne împreună. Amândouă cer iniţiativă: iniţiativa de a deveni asemenea lui Cristos, nu iniţiativa împlinirii proprii. O viaţă solitară, retrasă, închisă este diametral opusă vieţii spirituale pe care a predicat-o Domnul Isus Cristos.

Adevăratul test al spiritualităţii noastre vine atunci când ne confruntăm cu nedreptatea, răutatea, nerecunoştinţa şi tulburarea – lucruri care au tendinţa de a face din noi nişte leneşi spirituali. Noi vrem să folosim rugăciunea şi citirea Bibliei cu scopul de a ne izola. Venim la Dumnezeu de dragul păcii şi al bucuriei, adică nu vrem să devenim asemenea lui lsus Cristos, ci numai să ne bucurăm de El. Acesta este primul pas în direcţia greşită. Toate aceste lucruri pe care le căutăm sunt efecte, dar noi încercăm să facem din ele cauze

„Socotesc că este drept – a spus Petru – să vă ţin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13). Este un lucru foarte deranjant să fii lovit în coaste de cineva trimis de Dumnezeu, de cineva care este activ spiritual. Munca activă şi activitatea spirituală nu sunt acelaşi lucru. Munca activă poate fi o falsificare a activităţii spirituale. Pericolul leneviei spirituale este acela că nu vrem să fim însufleţiţi, singurul lucru despre care vrem să auzim este pensionarea spirituală. Isus Cristos nu încurajează niciodată această idee a pensionării. ..Du-te şi spune fraţilor Mei…”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Cine va căuta să-şi scape (salveze) viaţa o va pierde şi cine o va pierde o va păstra.” Luca 17:33

„Cuvintele acestea, spuse de Domnul Isus, se referă la Ierusalim a cărei grijă era de a scăpa de judecată… împotriva lui, pentru că L-a respins. Atunci ar fi mai bine să piardă tot, chiar viaţa, mai degrabă decât să se unească cineva cu aceia care aveau să fie judecaţi.” (Darby) Pentru noi însă, cei credincioşi, cuvintele acestea au un înţeles mult mai adânc. Nu stă, în nici un caz în puterea unui credincios să-şi salveze viaţa, nici să şi-o piardă, nici să-o păstreze, astfel harul n-ar mai fi har. Sensul, pentru noi, al acestor cuvinte, este de a înţelege să ne purtăm la înălţimea chemării pe care am primit-o.

Dacă un copil al lui Dumnezeu încearcă să-şi scape viaţa de incovenienţele unei vieţi cu adevărat creştine – şi câte sunt ca: evitarea prigonirii, a batjocorei, a ruşinii de oameni, a pierderilor materiale, etc. – el îşi va pierde viaţa de biruinţă şi posibilitatea de a slăvi pe Domnul Isus, de a avea o scumpă legătură cu El. Ce pierdere enormă! Dar a pierde viaţa, zi după zi, pentru El renunţând la noi înşine, ceas după ceas, urmându-L oriunde ne conduce El şi în orice situaţie, oricât ne-ar costa, aceasta este într-adevăr, nu o pierdere, ci un mare câştig. Căci noi suntem chemaţi să-l urmăm în felul acesta, nu ca nişte mercenari, ci din dragoste pentru El care nu Şi-a scăpat viaţa Lui de la moarte, pentru ca S-o scape pe a noastră de la pierzare şi chin veşnic. În măsura în care vom renunţa la noi înşine, pierzîndu-ne felul de viaţă inutil şi fără nici o slavă, pentru Domnul nostru, vom descoperi că abia atunci am regăsit-o; da, o viaţă abundentă în Har şi mai ales în părtăşia noastră cu El. Când viaţa noastră va fi cu adevărat dăruită Lui, când vom fi conştienţi de a face orice sacrificiu pe care ni l-ar cere El, mai ales viaţa proprie, atunci se deschide între noi şi Mântuitorul nostru, un curent de legătură nebănuit de minunat care se va arăta în viaţa noastră, atunci ne vom regăsi şi viaţa de aici de pe pământ, nu numai aceea de mai târziu din cer. Şi câtă nevoie avem să ne regăsim această adevărată viaţă aici, recâştigând în acelaşi timp, vremea pe care am pierdut-o, chiar ca credincioşi, pentru atâtea lucruri şi activităţi fără nici o valoare în lumina veşniciei! Ne vom regăsi deci viata aici, pe pământ, prin fiecare act prin care Domnul Isus este slăvit, măcar de acum înainte. A ne pierde deci viaţa în contextul acestui verset, nu numai că nu este o pierdere, chiar dacă într-adevăr, am pierdut rude, prieteni, poziţii sociale, bunuri materiale şi orice ar mai fi faptul că le-am pierdut pentru Scumpul nostru Mântuitor, este pentru noi cel mai mare câştig. „Cu cât un creştin se află legat de lume, cu atât mai mult are de pierdut şi de suferit. El nu se poate bucura aici cu lumea care a omorât pe Domnul lui.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit s-aduc pacea, ci sabia.” Mat.10:34.

Omul ar zice că nu ar trebui interpretat cuvânt cu cuvânt ceea ce a spus Mântuitorul cel blând şi smerit cu inima în versetul de mai sus. Dar tocmai din smerenia
Lui a rezultat război; pentru că El nu a putut face nimic în afară de ceea ce a văzut la Tatăl. Si cei ce-L urmează se smeresc sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi se ghidează după Cuvântul lui Dumnezeu. Prin aceasta ei mărturisesc că faptele acestei lumi sunt rele şi datorită acestui fapt se ajunge la dezbinare. „Căci de acum înainte, din cinci, cari vor fi într-o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei”. Astfel cei dintr-o casă se vor duşmănii. Isus spune: „Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi”. Dacă o gospodină răutăcioasă se pocăieşte şi se linişteşte, asemenea unui miel, suntem de părere că toată familia se bucură împreună cu bărbatul acesteia. Dar de multe ori nu este aşa. Tot la fel şi în cazul unui bărbat dur şi vicios, poate chiar brutal, dacă se pocăieşte, considerăm că toată familia se bucură şi în special soţia. Dar cu părere de rău trebuie constatat că nu este totdeauna aşa. Sau dacă un bărbat sau o fiică cu un mod de viaţă uşuratic se pocăieşte ar fi motive suficiente pentru bucurie în casă; totuşi de multe ori se manifestă părerea: „Acuma exagerezi,exact aşa cum era exagerat ceea ce făceai înainte. Chiar aşa nu se pot concepe lucrurile; să nu mai participi la distracţii şi să sfinţeşti duminica aşa cum spui tu, nu se poate. Din cauza ta nu este linişte în familie; mai bine te-ai pune în rând cu lumea. Nu vezi că în comunitatea unde frecventezi sunt cei mai dispreţuiţi oameni? De ce nu te duci la o biserică mai ca lumea?” Dar un creştin adevărat nu se lasă înşelat căci ştie: „Trebuie să fii ascultător mai de grabă de Dumnezeu decât de oameni”.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

IUBEŞTE BISERICA

„Tu te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le este milă de ţarina lui.” Psalmul 102.13-14

Da, rugăciunile noastre pentru Biserică sunt ascultate. Ora împlinirii lor se pregăteşte. Noi preţuim adunările de rugăciune, şcolile de duminică şi toate lucrările din casa lui Dumnezeu. Inima noastră se uneşte cu tot poporul lui Dumnezeu şi spune:

Nu este miel în toată turma Ta

Pe care l-aş dispreţui la masă,

Nu este vrăjmaş înaintea feţei căruia

M-aş teme să apăr cauza Ta.

Dacă aceasta este dorinţa tuturor, în curând vor veni timpuri de înviorare din partea Domnului. Adunările noastre vor fi pline, sfinţii învioraţi şi păcătoşii se vor întoarce la Dumnezeu. Aceasta nu se întâmplă însă decât prin mila lui Dumnezeu; dar acest timp va veni şi noi trebuie să-1 aşteptăm. Acest timp hotărât se apropie. Să ne trezim. Să iubim toate pietrele Sionului şi chiar pe acelea căzute. Să ştim să culegem cel mai mic adevăr, cea mai slabă învăţătură, pe cel mai slab credincios, chiar dacă ei ar fi dispreţuiţi şi socotiţi ca ţărâna. Dacă noi avem milă de Sion, Dumnezeu are de asemenea milă de el; şi dacă noi ne punem toată silinţa şi toată plăcerea în lucrarea Domnului, Dumnezeu îşi va găsi şi El plăcerea în această lucrare.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Şi Saul a zis lui David: Du-te şi DOMNUL să fie cu tine!” 1. Sam. 17,37.

In Saul şi David putem vedea religiozitatea externă şi adevărata credinţă stând faţă în faţă. După ce David a prezentat credinţa lui faţă de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu, Saul a spus: „Du-te şi Domnul să fie cu tine”. Vai, ce puţin cunoştea acest om ce înseamnă de a avea pe Dumnezeu cu el. Saul căuta să dea aparenţa că se încrede în Dumnezeu, dar în realitate îşi punea nădejdea în armura lui. Este un lucru ruşinos folosirea cuvintelor frumoase care nu sunt din pornirea inimii, aşa cum e cazul lui Saul. Cât de des vorbim şi noi despre nădejdea noastră în Domnul şi ne bazăm totuşi câteodată pe împrejurări sau cel puţin sperăm în ajutorul lor.

Aşa s-a întâmplat şi cu Saul. El a spus: „Dumnezeu să fie cu tine” şi totuşi a îmbrăcat pe David cu haine, coif de aramă şi platoşă. El nici nu gândea ca David să lupte în alt mod decât în cel obişnuit.

Cât de des se întâmplă şi cu noi aşa. Ne folosim de starea materială şi-L excludem prin aceasta pe Dumnezeu. Dar nu avem voie să ne folosim de starea materială? Nu îi erau necesare lui David acele lucruri? Desigur, dar numai când stă în corelaţie cu credinţa în veşnicul Dumnezeu, şi cu slava Sa! Starea noastră materială nu are voie niciodată să excludă pe Dumnezeu. Nu este nici o stare mai binecuvântată decât aceea a unui suflet care trăieşte, ca un copil, într-o deplină atârnare de Dumnezeu, mulţumindu-se pe deplin să aştepte vremea lui. E drept că această stare îşi are şi ea încercările ei. Dar omul duhovnicesc învaţă cele mai adânci lecţii şi se bucură în încercările cele mai grele căci nu este părăsit ci are pe Dumnezeu de partea sa. Ce bucurie să atârni de cineva a cărui bucurie este să te binecuvinteze! Numai cei care au gustat din această stare pot preţui această bucurie. Şi în această direcţie Marele nostru exemplu este Domnul Isus care a fost totdeauna supus lui Dumnezeu.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Binecuvântează-ne pe toţi în ziua asta, păzeşte-ne minţile şi inimile de gânduri confuze şi emoţii înşelătoare, de fantome ale imaginaţiei, şi ţine-ne cu totul ai Tăi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. „» EXOD 3,5

Ce i-a dezvăluit Domnul slujitorului Său Moise?

– Sfinţenia Sa. Aceasta este întotdeauna prima trăsătură de caracter pe care Domnul o dezvăluie copiilor Săi. In prezenţa Sa suntem obligaţi să ne descălţăm, adică să renunţăm la tot ce este lumesc în viaţa noastră.

– Credincioşia Sa: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov» (Exod 3,6). Cu alte cuvinte, Eu sunt Dumnezeul veşnic credincios care i-a călăuzit pe strămoşii tăi şi care te va călăuzi şi pe tine! Prin revelarea sfinţeniei Sale Domnul i-a luat lui Moise încrederea în forţele proprii; prin dezvăluirea credincioşiei Fiinţei Lui i-a dăruit robului Său încrederea în El.

Cum a reacţionat Moise la această întâlnire directă cu Domnul? «Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu» (Exod 3,6). Iată victoria! Exact acest lucru la urmărit Dumnezeu. Doar acum a putut să îl trimită în lucrare. Cu alte cuvinte, numai atunci când în urma întâlnirii directe cu Dumnezeu suntem cuprinşi de o teamă sfântă, El ne poate folosi cu succes în lucrarea Sa!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Impreună cetăţeni cu sfinţii. Efeseni 2:19

Ce înseamnă să fii cetăţean al cerului? Înseamnă că suntem sub guvernarea cerului. Christos, Regele cerului, domneşte în inimile noastre, şi rugăciunea noastră zilnică este „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10). Proclamaţiile date de tronul slavei sunt primite liber de noi; decretele Marelui Rege sunt ascultate cu drag. Apoi, în calitate de cetăţeni ai Noului Ierusalim, vom împărţi onorurile cerului. Gloria care aparţine sfinţilor canonizaţi ne aparţine şi nouă, fiindcă suntem deja fii ai lui Dumnezeu, prinţi de sânge imperial; purtăm deja hainele nepătate ale dreptăţii lui Isus; avem deja îngeri care să ne slujească, sfinţi care să ne întovărăşească, pe Christos drept frate, pe Dumnezeu ca Tată şi o coroană de nemurire drept răsplată. Împărtăşim onorurile cetăţeniei, fiindcă am intrat în ansamblul bisericii celor întâi născuţi, ale căror nume sunt scrise în ceruri. Ale noastre sunt porţile de perle şi zidurile de hrisolit, a noastră este lumina azurie a oraşului care nu are nevoie de lămpi sau soare, al nostru este râul vieţii, şi cele douăsprezece feluri de fructe care cresc în pomii de pe maluri; nu există nimic care să nu ne aparţină. „Fie lucrurile de acum fie cele viitoare” 1 Corinteni 3:22), toate sunt ale noastre. Ca cetăţeni ai cerului, ne bucurăm de desfătările lui. Se vor bucura acolo păcătoşii care se căiesc — rătăcitorii care se întorc? La fel ne vom bucura şi noi. Vor cânta ei imnuri de glorie în cinstea harului triumfător? Şi noi vom cânta. îşi vor arunca coroanele la picioarele lui Hhristos? Vom arunca şi noi onorurile noastre. Vor fi ei încântaţi de zâmbetul Lui? Nu va fi mai puţin dulce pentru noi. Se uită ei înainte, aşteptând a doua Sa venire? Aşteptăm şi tânjim şi noi. Dacă, deci, suntem cetăţeni ai cerului, să avem umblete şi acţiuni demne de această mare onoare.

Seara

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua întâi. Genesa 1:5

Seara era „întuneric” (Genesa 1:5) şi dimineaţa era „lumină” (vers. 5). Totuşi, amândouă sunt numite cu termenul care înseamnă lumină — „ziua”. Acest lucru este remarcabil, fiindcă are o analogie exactă în experienţa spirituală. Există întuneric şi lumină în fiecare credincios, totuşi credinciosul nu este numit „păcătos”, deşi există păcat în el. El este numit „sfânt”, fiindcă posedă un anumit grad de sfinţenie. Acesta ar trebui să fie un gând liniştitor pentru cei care îşi jelesc slăbiciunea, şi apoi întreabă „pot să fiu copil al lui Dumnezeu, dacă există atâta întuneric în mine?” Da, poţi; fiindcă tu, ca şi ziua, îţi iei numele de la dimineaţă, nu de la seară. In Cuvântul lui Dumnezeu, se vorbeşte despre tine de parcă ai fi sfânt deja, fiindcă vei fi în curând. Eşti numit copil al luminii, deşi mai există întuneric în tine. Eşti numit după calitatea predominantă în ochii lui Dumnezeu, fiindcă, într-o zi, va fi singurul principiu care va rămâne în tine. Observă că seara vine prima. Natural, în ordinea timpului, noi suntem întuneric întâi, şi bezna vine odată cu trista înţelegere, care ne aduce într-o stare de adâncă umilire „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul” (Luca 18:13). Locul dimineţii este al doilea; ea răsare când harul învinge firea. John Bunyan spunea: „cea din urmă ţine pentru totdeauna”, şi aceasta este o binecuvântare. Ceea ce este întâi face loc, la timpul potrivit, la ceea ce vine pe urmă, dar după ceea ce vine pe urmă nu mai vine nimic. De aceea, deşi eşti întuneric în mod natural, după ce devii lumină în Domnul, nu mai urmează nici o seară. „Soarele tău nu va mai asfinţi” (Isaia 60:20). Prima zi din viaţa pământului a fost o seară şi apoi o dimineaţă; dar ultima zi, cea în care vom fi cu Dumnezeu pentru totdeauna, va fi o zi fără seară. Va fi o amiază sfântă, măreaţă şi eternă.

IZVOARE IN DEŞERT

„L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.” Cântarea cântărilor 5:6

Odată ce Domnul ne-a dat o credinţă mare, se ştie că El o încearcă cu întârzieri lungi. El a îngăduit ca glasul slujitorilor Lui să răsune în urechile lor, ca şi cum rugăciunile lor s-ar fi întors dinspre un cer dispreţuitor. Credincioşii au bătut la poarta cerului, dar ea a rămas nemişcată, ca şi cum balamalele ei ar fi ruginit. Şi la fel ca Ieremia, ei au strigat: „Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră” (Plângeri 3:44).Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu au îndurat perioade lungi de aşteptare răbdătoare fără nici un răspuns, nu pentru că rugăciunile lor au fost spuse fără intensitate, nici pentru că Dumnezeu nu a acceptat cererile lor. Au fost nevoiţi să aştepte pentru că aşa I-a plăcut Celui care este suveran şi care dă „după plăcerea Lui” (Filip. 2:13). Şi dacă Lui Îi face plăcere să ne exerseze răbdarea, nu poate El să facă ce vrea cu ce-i al Lui?Nici o rugăciune nu se pierde, şi nici o rugăciune nu este rostită în zadar. Nu există rugăciune care să nu primească răspuns sau care să nu fie înregistrată de Dumnezeu, şi unele lucruri pe care le vedem ca refuzuri sunt pur şi simplu întârzieri. Horatius Bonar

Hristos amână uneori ajutorul Său ca să ne încerce credinţa şi să învioreze rugăciunile noastre. Corabia noastră poate fi azvârlită de valuri în timp ce El continuă să doarmă, dar El Se va trezi înainte ca ea să se scufunde. El doarme, dar niciodată mai mult decât trebuie, pentru că El nu întârzie niciodată.

Alexander Maclaren

Fii liniştit, suflet trist! Nu înălţa nici un strigăt mânios,

Ci aşterne pustiul inimii tale goale

În faţa cercetării atente a Ochiului atotvăzător;

Aşteaptă! Şi prin neagra nelinişte şi profunda disperare,

Dumnezeu va coborî în mila Sa, şi va umple locul

Uscat şi mort cu lumină, şi cu viaţă, şi cu aer de primăvară.

John Campbell Shairp

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 6.1-18

    Milosteniile (v. 1-4), rugăciunile (v. 5-15) şi posturile (v. 16-18) sunt trei manifestări principale prin care oamenii cred că se achită de „îndatoririle lor religioase”. Când acestea sunt făcute într-un mod care atrage atenţia altora, aprecierea pe care o primesc ţine deja loc de răsplată (Ioan 5.44). Vai, cât de vicleană este inima omului şi cum se foloseşte ea şi de lucrurile cele mai bune pentru a se îngâmfa! Darurile cele mai generoase, când sunt făcute la vedere, pot fi însoţite de cel mai crunt egoism; pe chipul nostru afişăm mâhnirea (regretul, căinţa), … iar în adâncul inimii ascundem mulţumirea de sine.Domnul ne învaţă cum să ne rugăm. Rugăciunea nu este nicidecum un act merituos, ci o umilă prezentare a nevoilor noastre înaintea Tatălui ceresc, în taina cămăruţei noastre. Nu devin oare prea adesea rugăciunile noastre fraze negândite şi repetări obositoare? (vezi Eclesiastul 5.2). Până şi această frumoasă rugăciune pe care Domnul le-a dat-o ca învăţătură ucenicilor Săi (v. 9-13), atât de bine adaptată necesităţilor momentului, a devenit pentru mulţi o repetiţie zadarnică. Copilul lui Dumnezeu are privilegii pe care israelitul nu le avea: poate să se apropie în orice vreme, prin Duhul, de tronul harului, în Numele Domnului Isus. Folosim noi din plin acest privilegiu?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Filipeni 3:1-11

în ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decit cu crucea Domnului nostru Isus Cristos…     Galateni 6:14

ZDROBIT ÎN FAŢA CRUCII

Cu mare umilinţă contemplăm crucea pe care a murit Cristos. Toată autoîndreptăţirea noastră, toată mândria, toate faptele noastre bune pălesc în comparaţie cu semnificaţia şi importanţa ei. Fără cruce am fi goi şi pierduţi fără speranţă. În prefaţa cărţii sale, „Crucea lui Cristos”, John R. W. Stott scrie: „Când cineva îndrăzneşte să scrie (sau să citească) o carte despre cruce, există, desigur, un mare pericol de a-şi aroga o cunoaştere mai mare decât este cu putinţă. În parte este aşa deoarece ceea ce s-a petrecut la cruce, când „Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine”, este un mister atât de mare, încât îi vom sonda adâncimile o veşnicie întreagă; şi în parte este aşa pentru că ar fi cel mai necuviincios lucru să simulăm o detaşare rece în timpul contemplării crucii lui Cristos. Vrând-nevrând, suntem implicaţi. Păcatele noastre L-au pus pe cruce. Aşadar, departe de a ne flata, crucea discreditează pretenţia noastră de-a fi justificaţi prin propriile fapte. Noi nu putem sta înaintea ei decât cu capul plecat şi cu duhul zdrobit. Vom rămâne aşa până când Domnul Isus ne vorbeşte inimilor noastre rostind cuvântul iertării şi al acceptării, iar noi, cuprinşi de dragostea Lui şi plini de mulţumire, mergem în lume trăindu-ne vieţile în slujba Sa.” Nu e de mirare că apostolul Pavel a văzut toată neprihănirea sa câştigată prin religiozitate ca fiind fără nici o valoare. Crucea lui Cristos a scos la lumină golul ei. Ori de câte ori începem să ne gândim în termeni prea înalţi despre noi înşine, avem nevoie să ne vedem pe noi înşine în lumina crucii. Când mândria ne este zdrobită înaintea crucii, nu ne mai slăvim pe noi înşine.D.C.E.

Nu poţi sta în faţa crucii
Unde Isus a murit
Făr să-ţi vezi hidoasa zgură
Al mândriei, chip cumplit. – D.J.D.

Adevărata umilinţă nu înseamnă să te uiţi în jos la tine însuti,

ci să te uiţi în sus la Cristos.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și unul dintre răufăcătorii răstigniți Îl hulea, spunând: „Nu ești Tu Hristosul? MântuieșteTe pe Tine Însuți și mântuieștene și pe noi”. Dar celălalt, răspunzând, la mustrat, zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? Și noi, în adevăr, pe drept suntem aici, pentru că primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făcut, dar Acesta na făcut nimic rău”. Și Ia spus lui Isus: „AminteșteȚi de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!”. Și Isus ia spus: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis”.  Luca 23.3942

Cele șapte cuvinte de pe cruce (2)

Hristos crucificat! Și nu numai atât, ci a fost crucificat între doi tâlhari, care se făcuseră vinovați de răscoală împotriva Romei. Conducătorul lor fusese Baraba, al cărui nume înseamnă „fiul tatălui” (Matei 27.16). Conducătorii iudei convinseseră mulțimile să ceară ca Isus din Nazaret să fie crucificat, iar Baraba să fie eliberat. Pilat a fost de acord și astfel Isus, adevăratul Fiu al Tatălui, a luat locul celui vinovat de omor. Acum, când atârna pe cruce între tovarășii lui Baraba, era hulit de către ei.

Apoi, dintro dată, a avut loc un miracol, atunci când unul dintre ei a înțeles că Isus era Mesia. Mărturisinduși păcatul, el la mustrat pe tovarășul său și La onorat pe Hristos, numinduL „Domn” și rugânduL săȘi aducă aminte de el atunci când avea să vină în Împărăția Sa. Ce credință a avut acest om! Credința lui a fost răsplătită de promisiunea lui Hristos că avea să fie cu El în paradis în chiar acea zi – „Și Isus ia spus: «Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis»”. Uimitor har!

După aproximativ treizeci de ani, apostolul Pavel a scris că a fi împreună cu Hristos este „cu mult mai bine”. A fi în paradis cu Hristos acum este mai bine decât săL slujești pe pământ. Pavel Îl văzuse pe Domnul (Fapte 9). Mai târziu, când a fost răpit în paradis, a putut gusta fericirea celor credincioși care „au adormit”. Însă tâlharul de pe cruce a crezut fără să vadă nimic din acestea. Cât de prețioasă pentru Domnul trebuie să fi fost cererea lui! A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Negreșit, Fiul Omului Se duce după cum este rânduit” Luca 22.22

Dragostea și ura

Crucea Mântuitorului pune în evidență două mari realități: dragostea lui Dumnezeu și ura oamenilor. Dumnezeu Și-a arătat dragostea față de oameni dăruindu-L pe Fiul Său ca preț de răscumpărare. Iar Fiul – expresie a iubirii divine – a îndurat totul pentru a împlini gândurile de har ale Tatălui Său în favoarea păcătoșilor, pe care Dumnezeu a vrut să-i mântuiască. Ura împotriva lui Dumnezeu, manifestată față de Mântuitorul de-a lungul slujbei Sale, a ajuns la apogeul ei la cruce, când oamenii L-au dat la moarte pe Acela, de la care ei nu primiseră decât binefacere peste binefacere.Ura înspăimântătoare, împotrivirea fără margini a împins pe căpeteniile poporului să înduplece mulțimea să ceară eliberarea unui criminal, iar pe Isus să-L răstignească. Nu au putut spune nimic rău despre Mântuitorul, și cu toate acestea au cerut moartea Lui. Vrăjmașul omenirii – diavolul – urla prin acei oameni, pe care îi manevra cu ușurință. Era evident că setea de sânge a mulțimii putea fi potolită numai dacă Isus va fi omorât. Ei doreau un singur lucru: crucificarea. Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Crucea Mântuitorului împarte lumea în două: unii care au primit eliberarea adusă de Hristos și alții care se împotrivesc. De care parte se situează cititorul?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

STII SA PRIMEȘTI SFATURI?

„Când nu este chibzuință, poporul cade” Proverbe 11:14

Singurul lucru mai grav decât comiterea unei greșeli este s-o ascunzi și să lași ca mândria să te zăvorască înăuntru. De ce facem așa? Din nesiguranță! Din stimă de sine scăzută! Toți suntem predispuși să fim defensivi din când în când. Dar dacă descoperi că acesta este un tipar după care îți trăiești viața, trebuie să faci ceva în această privință.

Așadar:

1) încearcă să te asculți în timp ce vorbești; fii conștient de tendința ta de a te apăra și de a-ți justifica faptele.

2) Ferește-te de limbajul defensiv al trupului. De exemplu, faptul că-ți încrucișezi brațele când cineva își exprimă părerea ar putea fi modul tău subconștient de a spune: „Nu mă interesează ceea ce spui”.

3) Opune-te fricii pe care o trăiești când te simți atacat, respirând adânc și rugându-te în gând: „Doamne, primesc puterea Ta acum”. Când combini acțiunea fizică cu cea spirituală vei reuși să micșorezi reacția ta emoțională.

4) Dacă există o justificare autentică și credibilă pentru fapta ta, enunț-o cu calm și fără implicare emoțională. Iar dacă ești într-adevăr o persoană curajoasă, întreabă un prieten sau un coleg de serviciu dacă ai o atitudine defensivă. Apoi, refuză să devii defensiv dacă răspunsul său este „da”.

5) Nu te repezi asupra atacatorului. întreabă-l pur și simplu ce ar face el în situația de față. Apoi, mulțumește-i că ți-a împărtășit părerea sa.

6) Dacă te faci vinovat de o decizie greșită sau de un comportament nepotrivit, încearcă să recunoști înainte ca totul să iasă la lumină. Un simplu „am făcut o greșeală” îți va da credibilitate, îți va păstra integritatea și nu va lăsa ca greșeala să definească ceea ce ești tu în ochii celorlalți. Ar fi posibil chiar ca nivelul lor de încredere în tine să crească.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: