Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Marele test

„Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului.” losua 24:19

Te sprijini câtuşi de puţin pe altceva decât pe Dumnezeu? A mai rămas în tine vreo urmă de încredere în vreo virtute naturală sau în vreo împrejurare de viaţă? Te bazezi pe tine însuţi în vreun fel în privinţa acestei noi cerinţe pe care Dumnezeu ţi-a pus-o înainte? Acest lucru îl are în vedere punerea la probă. Este adevărat când spui: ,.Nu pot trăi o viaţă sfântă”; dar te poţi decide să-L laşi pe Isus Cristos să te facă sfânt. „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului” , dar tu poţi să te pui în locul în care atotputernicia lui Dumnezeu să lucreze prin tine. Ai o relaţie suficient de bună cu Dumnezeu pentru a te aştepta ca El să-Şi manifeste viaţa Sa minunată in tine? „Nu! Ci vom sluji Domnului” (24:21). Nu este un impuls, ci o hotărâre deliberată. Tu spui: „Dar nu se poate ca Dumnezeu să mă fi chemat pe mine la aceasta, sunt prea nevrednic, nu se poate să fie vorba de mine”. De tine e vorba şi cu cât eşti mai slab şi mai neputincios, cu atât mai bine. Cel care mai are ceva în care să-şi pună încrederea este ultimul care să ajungă să declare: „Ii voi sluji Domnului”.

Noi spunem: „Dacă aş putea crede cu-adevărat!” Problema este: „Vreau într-adevăr să cred?” Nu este de mirare că Isus Cristos pune atât de mult accent pe păcatul necredinţei. „Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor” (Matei 13:58). Imaginaţi-vă cum am fi dacă am crede cu adevărat ce a spus Dumnezeu! Îndrăznesc să-L las pe Dumnezeu să fie pentru mine tot ceea ce El spune că va fi?

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Să nu vă certaţi pe drum .”Geneza 45:24

Iosif avea să se facă cunoscut fraţilor lui în împrejurări atât de deosebite pe care ni le istoriseşte capitolul acesta. El le dăduse binecuvântarea sa şi ei văzuseră toată slava lui în Egipt. Îmbărbătaţi de iertarea lui, îmbogăţiţi de cadourile lui, ei aveau să plece să aducă pe bătrânul lor tată la Iosif. Ei aveau deci tot ce le trebuia pentru această călătorie. Dar Iosif cunoştea pe fraţii lui, ştia de ce fuseseră capabili cu privire la el.

Iată-i deci uşuraţi în conştiinţa lor şi încărcaţi de bunătăţi. Dar când erau gata de plecare, recomandarea fratelui le-a sunat în urechi: „Să nu vă certaţi pe drum!”. Oh! ce mult ne spune nouă astăzi vorba aceasta, nouă care am primit şi ne bucurăm enorm de iertarea Lui Dumnezeu, de curăţirea păcatelor noastre prin credinţa în jertfa Domnului Isus. Domnul ne-a vorbit de Slava Lui viitoare, de manifestarea Lui curândă ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor, care va aduce un sfârşit la toată trena de nenorociri de pe pământul acesta. Dar şi El ne cunoaşte bine! Ştie de ce suntem în stare şi în aşteptarea întoarcerii Lui, El ne spune prin gura apostolului Pavel: „Trăiţi în pace între voi”. Atât de uşor este distrusă unitatea dintre fraţi printr-un gând manifestat de apărare, printr-un cuvânt inutil, ca să nu mai spunem de minciuni, insulte , defăimări, acuzaţii nedrepte cu privire la un frate sau o soră. Poate că în unele cazuri, lucrul acesta s-a întâmplat în trecut şi gândim că s-a uitat totul, dar Dumnezeu nu le-a uitat. Dacă am fi luat ca un îndemn personal aceste cuvinte: „Să nu vă certaţi între voi!”, câte lucruri rele , câte răniri, câte despărţiri triste ar fi fost evitate, dar câtă dezonoare a Domnului Isus ar fi fost de asemenea evitată şi ce efect binecuvântat ar fi unitatea frăţească. Să fim cuprinşi nu numai de realitatea chemării cereşti a Lui Dumnezeu, pe care ne-a dat-o în Domnul Hristos, dar şi de marea răspundere pe care o avem de a menţine şi manifesta slava Lui între noi. Să trăim deci ca oameni care nu numai că posedăm iertarea Lui Dumnezeu şi suntem inundaţi de bogăţiile Harului Său, dar şi ca credincioşi care, trăind din iertare şi bucurându-ne de ea, să fim gata să iertăm pe cei care ne-au greşit, ca să nu spun care chiar ne-au rănit adânc; să ne pregătim împreună ca să slăvim pe Prea iubitul nostru Mântuitor ca să fim şi slăviţi împreună cu El. Să fim siguri că în firea noastră nu valorăm mai mult ca fraţii lui Iosif! Dar noi avem cu mult mai mult decât ei, Îl avem în noi pe Domnul Isus. „Să nu vă certaţi între voi!”

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: „Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege”. Ezechiel. 33:12.

Dacă un om se încrede în neprihănirea proprie, Dumnezeu nu ţine seama de o astfel de neprihănire. De aceea este scris: „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”. Trebuie să rămânem în harul lui Dumnezeu până la sfârşit. Cât de mângâietoare este însă situaţia păcătosului dacă se întoarce de la starea de păcat, atunci urmarea răutăţii lui nu-i cauzează nici o pierdere. Tatăl nostru ceresc afirmă: „Nu va cădea”. Ce mângâiere poate fi aceasta pentru criminali, curvari, hoţi, beţivi sau tâlhari sau alţii asemenea lor. Chiar şi vrăjitorii sunt incluşi. Dumnezeu nu are plăcere de moartea păcătosului, ci vrea cu atât mai mult ca el să se pocăiască şi să trăiască. Astfel nimic nu poate să-i dăuneze. Ne putem închipui ce înseamnă aceasta? Lucrul acesta ne face să ne gândim la Romani 5:20: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult”. Asta înseamnă că Dumnezeu nu-şi mai aduce aminte de aceste păcate, nici în ziua judecăţii de apoi. Dumnezeu nu-şi mai aduce aminte de ele, le şterge ca ceaţa şi cât de departe este miazăzi de miazănoapte, tot la fel îndepărtează nelegiuirile noastre de la noi. De aceea nu le mai vedem. Da, să cunoşti un Mântuitor şi să-L ştii al tău, să trăieşti mereu sub ocrotirea lui fără griji, e minunat!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CREDINCIOŞIE ŞI SLUJBĂ

Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji.Psalmul 101.6

Dacă David a vorbit astfel, putem să fim siguri că şi Fiul lui David – adică Domnul Isus – gândeşte la fel ca David. Domnul Isus Se gândeşte la oamenii credincioşi şi are ochii îndreptaţi asupra lor pentru a-i cerceta, a-i îndruma, a-i face să înainteze pe cale şi în sfârşit pentru a-i răsplăti. Nici un om cu inima neprihănită să nu se creadă dispreţuit de Domnul; însuşi împăratul are ochii îndreptaţi asupra lui.Din această atenţie împărătească rezultă pentru noi două lucruri: întâi, „ca ei să locuiască lângă mine” aşa cum este scris. Domnul Isus îi duce pe credincioşii Săi în casa Sa şi le dă un loc în palatul Său; El îi face tovarăşi ai Lui şi Se bucură în mijlocul lor. Să fim vrednici de încrederea Domnului nostru şi El ni Se va arăta. Cu cât ne-ar costa mai mult credincioşia noastră faţă de El, cu atât mai mult va fi ea răsplătită; cu cât oamenii ne vor lepăda, cu atât mai bucuros ne va primi Dumnezeul nostru.Apoi, El spune despre cel sincer: „acela îmi va sluji”. Domnul Isus îi va face slujitori spre slava Sa, pe aceia care, dispreţuind viclenia şi înşelătoriile, rămân credincioşi Persoanei Sale, Cuvântului Său şi crucii Sale. Slujitori cinstiţi de împărat, ei vor face parte din alaiul Lui împărătesc. Părtăşia şi slujirea sunt plata credincioşiei lor. Fă-mă, Doamne, credincios, ca să pot locui cu Tine şi să pot să-Ţi slujesc.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în DOMNUL! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă. Cântaţi-I o cântare nouă!     Ps. 33,1.3.

Credinciosul prin harul lui Dumnezeu a devenit o creaţie nouă În Isus Hristos. Glasul lui Dumnezeu a răsunat odată: „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar.” în starea aceasta nu putea fi nici o bucurie, nici o laudă pe buze. Dar Dumnezeu a găsit o cale ca cei neprihăniţi să poată fi plini de fericire şi de laudă în faţa Lui. Este foarte important pentru fiecare copil al lui Dumnezeu să înţeleagă că el a primit neprihănirea dumnezeiască În Isus Hristos şi că are un loc înaintea lui Dumnezeu. Dacă sufletul se bucură de acest har, atunci este în stare să laude pe Dumnezeu şi să intoneze „o cântare nouă.” Această cântare slăveşte măreaţa mântuire şi salvare. Dacă Israel avea o mântuire temporară, atunci cel credincios de astăzi cunoaşte o mântuire veşnică care a pregătit-o Dumnezeu ÎN Isus. Dumnezeu ne vede numai prin Isus Hristos ca pe nişte copii curaţi pentru adorare. El „ne-a rânduit să fim înfiaţi ÎN Isus Hristos mai dinainte după buna plăcere a voiei Sale. Acum El vrea „să locuiască în mijlocul cântărilor de laudă” ale credincioşilor. Toată viaţa noastră să fie o cântare de laudă; da, avem dreptul ca împreună cu toţi copiii lui Dumnezeu să venim în faţa Lui cu mulţumire şi cu adorare.
O adunare după voia lui Dumnezeu, unde se aduce adevărata adorare, se adună numai în jurul Persoanei Domnului Isus. O astfel de adunare e despărţită de orice sectă sau partidă sau biserică omenească; cei ce o alcătuiesc sunt numai creştini născuţi din nou, mădulare ale Trupului lui Hristos. Ea nu este sub povăţuirea unei singure persoane care face totul. în ea nu sunt alte rânduieli decât cele care sunt recunoscute de Noul Testament. Singura autoritate este Cuvântul lui Dumnezeu şi nu părerile unui om, oricât de dotat ar fi el. Aduci şi tu adorare într-asemenea adunare sau te mai găseşti acolo unde omul conduce totul?

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

0, Doamne, în ultima vreme atât de mult sunt asaltate hotarele minţii mele de interese periferice, încât periferia pare a fi centrul. Fii Tu însuţi puternicul meu Centru şi Periferie.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug.» EXOD 3,2

Unde ne-a întâlnit Domnul pe noi?

– In pustie, în singurătate; acolo Moise a fost rupt total de contextul social al vremii sale.

– La muntele lui Dumnezeu, Horeb. In limba ebraică «Horeb» înseamnă «sterp». Dacă inima ta este neconsolată, dacă sufletul tău este trist şi gol, atunci poţi fii sigur că Dumnezeu este cel mai aproape de tine.

Cum i S-a înfăţişat Domnul lui Moise?

– Ca Dumnezeul cel veşnic şi drept: «Iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc» (Exod 3,2). Flacăra dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu nu se consumă niciodată. In acelaşi timp, El Se revelează ca Dumnezeul dragostei eterne. Dragostea Lui nu are sfârşit.

– Prin Cuvântul Său. Faptul că Moise nu L-a recunoscut pe Domnul ne dezvăluie o tragedie adâncă. Cu toate că Domnul i-a fost atât de aproape, Moise nu L-a recunoscut. El a spus: «Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul» (Exod 3,3). Exista o singură metodă prin care Domnul îl putea trezi pe Moise «lin somnul adânc al lipsei lui de cunoaştere. Cuvântul Său! El a strigat din rug şi a vorbit: «”Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!”» (Exod 3,4). A fost o conversaţie directă cu Dumnezeu; Cuvântul Domnului l-a dus pe Moise direct în prezenţa Sa.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Şi nu uita nici una din binefacerile Lui. Psalmi 103:2

Este plăcut şi profitabil să observi mâna lui Dumnezeu la lucru în viaţa sfinţilor din vechime, şi să vezi bunătatea Lui eliberându-i, îndurarea Lui iertându-i şi credincioşia Sa păstrând legământul cu ei. Dar oare nu ar fi mai interesant şi mai profitabil să urmărim mâna lui Dumnezeu în propriile noastre vieţi? Nu ar trebui să ne privim istoria ca fiind la fel de plină de Dumnezeu, de bunătatea şi adevărul, Lui, de dovezile credincioşiei şi sincerităţii Lui, ca şi vieţile sfinţilor din vechime? Îl nedreptăţim pe Domnul nostru atunci când credem că a lucrat Cu putere şi că şi-a arătat tăria doar celor din vechime, dar că nu face minuni şi nu îşi „descoperă braţul Lui cel sfânt” (Isaia 52:10) pentru sfinţii care sunt acum pe pământ. Să ne revedem vieţile. Cu siguranţă că vom descoperi unele incidente fericite, încurajatoare pentru noi şi onorante pentru Dumnezeul nostru. Nu ai avut nici o eliberare? Nu ai trecut prin nici un râu sprijinit de prezenţa divină? Nu ai trecut nevătămat prin foc? Nu ai avut nici o descoperire? Nu ai avut nici un privilegiu? Nu te-a ascultat niciodată Dumnezeul care i-a răspuns lui Solomon după inima lui, şi nu ai primit răspuns la cererile tale? Nu te-a săturati niciodată de bunătăţi Dumnezeul despre care David cânta „El îţi Satură de bunătăţi bătrâneţea” (Psalmi 103:105)? Nu ai fost niciodată păscut în păşuni verzi? Nu ai fost dus niciodată la ape de odihnă? Cu siguranţă că bunătatea lui Dumnezeu a fost aceiaşi, pentru tine şi pentru sfinţii din vechime. Să-i cântăm deci îndurarea într-o cântare nouă. Să luăm aurul curat al mulţumirii şi diamantele laudei şi să facem din ele o coroană pentru capul lui Isus. Să ne înălţăm sufletele într-o cântare la fel de dulce ca cea picurată de harpa lui David, lăudându-l pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veci.

Seara

Si Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Genesa 1:4

În viaţa credinciosului lucrează două principii. In starea sa firească, el era subiectul unui singur principiu, întunericul. Totuşi, acum a intrat lumina, şi aceste doua principii sunt în conflict. Observaţi cuvintele apostolului Pavel în capitolul şapte din Romani: „găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele” (Vers. 21-23). Cum s-a ajuns la această stare de lucruri? „Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric”. Întunericul, în sine, este liniştit şi netulburat; totuşi, atunci când Domnul trimite lumina, izbucneşte conflictul, fiindcă sunt două lucruri opuse. Acest conflict nu încetează până când credinciosul nu devine lumină în Domnul. De vreme ce există despărţire în creştinul dinăuntru, trebuie să fie despărţire şi în afara lui. De îndată ce o persoană primeşte lumină de la Domnul, începe să se separe de întunericul din jurul ei. Se desparte de religia lumii şi de ceremoniile exterioare, fiindcă nu-l mulţumeşte nimic, în afară de Evanghelia lui Christos. Se desparte de cei care sunt lumeşti şi de distracţiile uşuratice, şi caută tovărăşia credincioşilor, fiindcă „noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, fiindcă îi iubim pe fraţi” (1 loan 3:14). Lumina adună lumină în jurul ei, şi întunericul adună întuneric. Nu trebuie să încercăm niciodată să unim ceea ce a despărţit Dumnezeu. Asemeni lui Christos, să mergem „afară din tabără, şi să suferim ocara Lui” (Evrei 13:13), să ieşim din mijlocul răului şi să fim poporul lui Dumnezeu. Christos a fost „sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi” (Evrei 7:26). Cum a fost El trebuie să fim şi noi — să nu ne asemănăm cu lumea, să ne despărţim de orice păcat, şi să ne deosebim de restul omenirii, ca să fim ca învăţătorul.

IZVOARE IN DEŞERT

Te-am lămurit în cuptorul urgiei. (Isaia 48:10)

Nu vine Cuvântul lui Dumnezeu la noi ca o ploaie uşoară, înlăturând furia flăcărilor? Nu este el ca o armură rezistentă la foc, împotriva căreia căldura n-are nici o putere? Atunci lasă urgiile să vină, căci Dumnezeu m-a lămurit. Sărăcie, poţi intra pe uşa mea, căci Dumnezeu este deja în casa mea şi El m-a lămurit. Boală, poţi să pătrunzi în viaţa mea, căci am un leac gata pregătit – Dumnezeu m-a lămurit. Orice s-ar întâmpla în valea plângerii, ştiu că Dumnezeu m-a lămurit.Dragă creştine, nu te teme, căci Domnul Isus este cu tine. În toate încercările tale grele, prezenţa Sa este atât mângâierea cât şi siguranţa ta. El nu-i va părăsi niciodată pe cei pe care i-a ales pentru Sine. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Gen. 26:24) este cuvântul promisiunii Sale sigure pentru aleşii Săi care experimentează „cuptorul urgiei”. Charles H. Spurgeon

Căldura cuptorului durerii din mine mă face să tremur,

    Dumnezeu suflă în foc cu suflarea Lui;

Şi toată inima mi se înfioară de suferinţă

    Şi tremură de dogoarea focului;

Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!”

Şi în focul cel mai fierbinte rămân liniştit.

El vine şi pune inima mea, bine încălzită,

    Pe nicovala tare, pregătit astfel

S-o bată ca să-i dea forma chipului Său minunat

    Cu ciocanul Lui mare, lovitură după lovitură;

Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!”

Şi la cele mai grele lovituri ale Lui rămân liniştit.

El ia inima mea înmuiată şi o bate;

    Scânteiele zboară la fiecare lovitură;

El o întoarce şi pe o parte şi pe alta şi o încălzeşte,

    Şi o lasă să se răcească, şi o face să strălucească;

Şi totuşi eu şoptesc: „Cum vrea Dumnezeu!”

Şi în mâna Lui puternică rămân liniştit.

De ce m-aş plânge? Pentru că atunci

    Necazul va fi simţit şi mai mult;

Sfârşitul poate veni, şi va veni mâine,

    Când Dumnezeu Şi-a făcut lucrarea în mine;

Aşa că spun cu încredere: „Cum vrea Dumnezeu!”

Şi, încrezându-mă până la capăt, rămân liniştit.

Julius Sturm

Povara suferinţei pare să fie piatră de mormânt atârnată de gâtul nostru. Însă în realitate este pur şi simplu greutatea care trebuie să-l tragă în jos pe scufundător când caută perle. Julius Richter

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 5.31-48

    Cel care vorbeşte aici să nu uităm – este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau Constituţia împărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!”, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non-violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad-litteram vor fi ei victimele fară apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să-i protejeze. In plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să-i facă rău credinciosului, reuşind chiar să-l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.    Versetele 38-48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc I Petru 2.22,23; lacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce-i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 8

L-ai făcut (pe om) cu puţin mai pe jos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.  Psalmul 8:5

COROANA CREAŢIUNII

Oare omul nu este altceva decât o formă foarte evoluată a unui animal? Aceasta este deducţia logică a evoluţioniştilor atei şi ceea ce susţin umaniştii atei. Ei subliniază că oamenii sunt într-o competiţie pe tărâmul puterii şi al înfăţişării fizice. Ei vin în sprijinul acestui punct de vedere afirmând că o persoană cu un temperament agresiv, cu trup atrăgător, puternic din punct de vedere fizic şi cu capacităţi superioare, tinde să-i domine pe ceilalţi. Ei afirmă, de asemenea, că unele calităţi umane, cum ar fi protejarea din instinct a celui slab, pot fi găsite şi la animale. Delfinul brun, de exemplu, a putut fi observat ajutându-şi un tovarăş rănit. Totuşi, aceasta nu este întreaga istorie. C.S. Lewis a afirmat că putem prezenta mărturii solide ale faptului că ne distingem de animale. Omul adesea decide să acţioneze împotriva instinctului. Putem asculta porunca lui Isus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc” (Matei 5:44). Animalele nu fac aşa ceva! Da, comportarea noastră poate fi uneori brutală, iar animalele apar uneori foarte umane. Aceasta nu dovedeşte că ne tragem din ele, ci pur şi simplu comfirmă învăţătura din Biblie care arată că fiinţele umane au o natură păcătoasă, decăzută, şi au nevoie de iertarea şi transformarea lui Dumnezeu. Şi când ne încredem în Isus Cristos, suntem schimbaţi. Prin puterea vieţii noi şi prin prezenţa Duhului Sfânt, putem trăi deasupra instinctelor noastre decăzute.Să încercăm să punem azi în practică dragostea şi neprihănirea. Nu este oare aceasta intenţia lui Dumnezeu pentru coroana creaţiunii Sale?

H.V.L.

Deşi păcatul a stricat coroana creaţiunii,
Dumnezeu ne zice: Omule, nu dispera,
L-am trimis pe Fiul, păcatele să-ţi curăţească,
Iar avea-vei chipul şi asemănarea Mea.  – D-J.D

Omul dovedeşte că este mai mult decât un animal prin faptul că doreşte să fie tot mai mult ca Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Eu Lam căutat pe Domnul și El mia răspuns și ma scăpat de toate temerile mele.  Psalmul 34.4

Dacă ești copil al lui Dumnezeu, atunci acest verset este pentru tine. Nu contează unde te afli în această lume și nici cât de umilă este poziția ta în societate, fiindcă Domnul te va auzi și te va scăpa de toate temerile tale.Versetul 6 ne oferă o promisiune – „Acest întristat a strigat și Domnul la auzit și la salvat din toate necazurile lui”.

Este un lucru uimitor să vedem cum Dumnezeul universului poate fi chemat chiar și de cei mai neînsemnați și smeriți oameni, și cum El le răspunde și îi scapă. Nu contează dacă ești bogat sau sărac, dacă ești tânăr sau bătrân, dacă ești sănătos sau cuprins de boală – același Dumnezeu, care la auzit și la scăpat pe psalmist, Se îngrijește de tine exact acolo unde te afli. Ce mângâiere este să știi că „ochii Domnului privesc spre cei drepți și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor” (versetul 15) și că „Îngerul Domnului Își așază tabăra în jurul acelora care se tem de El șii scapă” (versetul 7)!

Cum stau lucrurile cu tine acum? Câteodată calea ne este pietroasă și anevoioasă, iar dificultățile par să ne asalteze la orice pas și, ceea ce este cel mai rău, nimeni nu este cu noi. Acestea sunt momente care pun adânc sufletul la încercare. Uneori, descurajarea venită în urma timpurilor grele produce amărăciune în inimă și face ca totul să pară și mai rău.

În astfel de momente, să ne amintim că nu suntem niciodată singuri, chiar și când trecem prin cele mai negre și mai grele împrejurări! Același Domn care Șia avut privirea asupra slujitorului Său David Își are privirea asupra ta acum. Același Dumnezeu care a vegheat cu credincioșie asupra lui aude și strigătele tale. David sa încrezut în Domnul pentru a fi scăpat – și noi putem să ne încredem în El!

S. J. Faulkner

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… în vremea aceea erați … fără nădejde …Efeseni 2.12

„Ghidul turistic spre cer”

Pentru un întemnițat din Rusia țaristă nu mai exista speranță că va duce cândva o viață normală. Orice om din marea împărăție trebuia să aibă un pașaport și, dacă i se cerea, trebuia să-l arate. Toate pedepsele erau marcate în pașaport. Chiar dacă un pașaport era schimbat de o duzină de ori, toate condamnările anterioare erau trecute în noul pașaport. Astfel, un amărât de om nu putea scăpa de contravențiile sale. Ele îi urmăreau pașii cu perseverența feroce a unui copoi până la mormânt. Ai fost o dată un răufăcător, ești pentru totdeauna un răufăcător, acesta era principiul necruțător al sistemului de pașapoarte în împărăția țaristă.

În una din călătoriile sale de la Ural până la Oceanul Pacific, dr. Baedeker a vestit la peste 40.000 de întemnițați Evanghelia și a împărțit 12.000 de Biblii, „ghidul turistic spre cer”. Nu numai întemnițații, ci și unii dintre polițiști au fost foarte impresionați. Unii dintre ei au avut parte de o schimbare a cursului vieții lor.

Când a ajuns pe insula Sahalin, întemnițații de acolo l-au întrebat: „De ce veniți la noi? Aici nu mai există speranță”. El le-a răspuns: „Dacă așa stau lucrurile, atunci să mă iertați că n-am venit mai întâi la voi. Un loc unde nu mai există speranță, este cel mai bun loc pentru vestea despre mântuirea lui Dumnezeu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA DRAGOSTEI!

„Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el”

(1 loan 4:16)

Când Dr. E. Stanley Jones a predicat despre dragoste într-o biserică din India, un prezbiter al bisericii i-a povestit cum un necredincios pe care îl iubea și pe care l-a ajutat, crea probleme și amenința că dezbină biserica. Prezbiterul l-a întrebat pe Dr. Jones ce să facă întrucât, în acest caz, dragostea nu părea să dea rezultate. „Mărește doza!” i-a sugerat Jones.

Firea noastră egoistă ne face să credem că fericirea apare când obținem ceea ce ne dorim și când toate nevoile ne sunt împlinite. Cu toate acestea, când chiar obținem un loc de muncă mai bun, o casă mai mare sau puțină faimă, ne dăm seama că suntem goi, deoarece aceste lucruri nu ne aduc fericire de durată și împlinire. De fapt, ele ne stârnesc apetitul pentru mai mult – și ne învârtim în cerc.

Peter Gillquist a spus: „De fiecare dată când avem ocazia să manifestăm în vreun fel dragostea lui Dumnezeu față de alții, cercul dragostei noastre se întregește încă o dată”.

Sf. Francis de Assisi a exprimat cel mai bine lucrul acesta în celebra sa rugăciune: „Doamne, fă-mă o unealtă a păcii tale. Acolo unde există ură, lasă-mă să semăn dragoste; acolo unde este suferință, iertare; acolo unde este îndoială, credință; acolo unde este disperare, nădejde; acolo unde este întuneric, lumină; și acolo unde este tristețe, bucurie. O, Stăpâne Divin, încuviințează să nu caut atât de mult consolare , cât să-i consolez pe alții; să nu fiu înțeles, cât să înțeleg; să nu fiu iubit, cât să iubesc. Căci dăruind primim; iertând, suntem iertați; murind, ne naștem pentru viața veșnică”.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: