Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Nu fă socoteli fără Dumnezeu

„Incredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra” Psalmul 37:5

Dumnezeu pare a dispune de o modalitate minunată de a da peste cap lucrurile pe care noi le-am planificat fără să ţinem cont de El. Ajungem în situaţii care nu au fost alese de Dumnezeu şi deodată descoperim că am făcut planuri fără El, că El nu a intrat ca un factor real în calculele noastre. Singurul lucru care ne fereşte de posibilitatea de a ne îngrijora este punerea lui Dumnezeu ca factor esenţial în toate calculele noastre.

În problemele spirituale obişnuim să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, dar avem tendinţa să gândim că este o impertinenţă să-L punem pe El pe primul loc în problemele practice ale vieţii noastre. Dacă ne imaginăm că, atunci când ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne îmbrăcăm „haina spirituală” de duminică, nu ne vom apropia de El niciodată. Trebuie să venim la El aşa cum suntem.

Nu fă socoteli având în vedere răul.

Vrea într-adevăr Dumnezeu să nu punem la socoteală răul? „Dragostea… nu socoteşte răul” (1 Corinteni 13:4-5). Dragostea nu este ignorantă în ceea ce priveşte existenţa răului, dar nu-l consideră un factor de luat în seamă. Aparte de Dumnezeu, e adevărat că luăm în calcul răul; ne facem socoteli cu gândul la el şi ne începem toate planurile de pe această bază.

Nu fă socoteli gândindu-te la zile negre.

Nu poţi strânge bani albi pentru zile negre dacă te încrezi în Isus Cristos. Isus a spus: „Să nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Dumnezeu nu-ţi va feri inima de tulburări. Aceasta este o poruncă: „Să nu…” îmbărbătează- te de o sută şi una de ori pe zi pentru a face asta, până când îţi vei forma obiceiul de a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc şi de a face socoteli avându-L pe El în vedere.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine.” „…Un vas de cinste”. „Un rob …blând cu toţi”.

2 Timotei 2:15,21,24

Iată trei însuşiri de seamă pe care trebuie să le aibă orice copil al lui Dumnezeu, care este un lucrător împreună cu El. Nu este deci vorba aici numai de aceia care conduc o adunare ci de orice credincios care doreşte să-I slujească lui Dumnezeu cu toată inima.

– Un lucrător, indiferent în lucrurile mari ca şi în cele mici, trebuie să fie aprobat înaintea lui Dumnezeu. Această aprobare nu înseamnă o investiţie specială, ci doar aceea pe care o avem cu toţii „acceptaţi în Preaiubitul” (Evrei 1:6 ) şi aceasta se referă la marele dar pe care Tatăl nostru ni l-a dat în Preaiubitul Său Fiu. Deşi în poziţia aceasta noi nu avem nici un merit personal, ea totuşi implică şi mai mare răspundere, de a fi separaţi de orice lucru incompatibil cu această favoare înaltă. De aceea spune apostolul: „un lucrător care să nu-i fie ruşine” şi care pentru a fi colaborator al lui Dumnezeu, trebuie să cunoască bine voia Lui şi aceasta printr-o temeinică cunoaştere a Cuvântului Lui. Numai în condiţia aceasta el poate „să împartă drept Cuvântul adevărului”.

– Un vas care să aibă neapărat aceste trei însuşiri: de cinste, sfinţit
şi folositor. Ce înseamnă un vas de cinste sau de onoare ? Lucrul acesta îl determină scopul pentru care a fost făcut. Fără-ndoială este vasul care va aduce cinste Celui ce l-a făcut. Un astfel de vas trebuie să fie curat şi pentru că aici este vorba de un vas pentru lucrarea lui Dumnezeu, el trebuie să fie curăţit de orice învăţături false care aduc nu numai confuzie în cercurile creştine dar, vai, şi multă dezonoare a Numelui Domnului Isus. Un astfel de vas trebuie să fie „pregătit pentru orice lucrare bună” printr-o stăruitoare cercetare a Cuvântului lui Dumnezeu.

– Un rob presupune pe cineva care are un Stăpân sau Domn şi care este totdeauna gata şi doritor să facă voia Lui nu din obligaţie, nu din frică, ci din dragoste şi recunoştinţă pentru El care l-a cumpărat cu un preţ aşa de mare: sângele Lui. Şi în acest verset se arată că robul trebuie să aibă trei caracteristici: să fie blând; să fie capabil să înveţe, să aibă
o îngăduinţă răbdătoare. Evanghelia după Marcu ni-l prezintă pe Domnul Isus ca pe modelul de Rob desăvârşit şi noi suntem chemaţi să-I urmăm pilda. Noi putem uşor aluneca într-o atitudine rigidă, de superioritate şi legalistă, dar dacă urmăm pilda Modelului nostru, vom avea totdeauna o atitudine de blândeţe şi răbdare faţă de oameni şi numai atunci putem avea nădejdea că „Dumnezeu le va da pocăinţa”.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Bucură-te tinere în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, ar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.”     Ecl.2:9.

Acesta este un verset deosebit. Dacă-l citim superficial putem ajunge la concluzia că tânărului îi este permis să facă toate după pofta inimii sale.

Într-adevăr, mulţi oameni pe jumătate evlavioşi susţin că este nevoie ca tinerii să trăiască după concepţii proprii, adică să aibă parte de plăcerile lumii aceştia. De multe ori în discuţii cu asemenea oameni, ei susţineau că cinematografele, teatrul precum şi balul mascat ar fi permise pentru tineri. Ba chiar şi sportul practicat în zilele de duminică îl admit. Câţi au fost otrăviţi de asemenea lucruri! De aceea putem înţelege atenţionarea Eclesiastului: „Să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată”. De acest lucru mulţi oameni, atât tineri cât şi bătrâni, nu vor să audă. Nu este scris degeaba: „Să ştii dar că trebuie să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, pentru a da socoteală despre viaţa ta”. Dacă meditezi asupra acestei realităţi, îţi piere pofta de tot ceea ce-ţi oferă lumea: constaţi că tot ce-ţi poate da este doar necaz şi nenorocire. Îndepărtează deci tristeţea şi durerea din inima ta şi caută mântuire în sângele Mielului; astfel vei putea experimenta că există o bucurie statornică nu ca şi aceea pe care ţi-o oferă lumea. Sunt unii care consideră că a trăi pentru Dumnezeu este o viaţă de plâns, dar cei cu adevărat credincioşi chiar dacă sunt tineri pot experimenta că adevărata bucurie este în urmarea căii Domnului Isus. Căci Mântuitorul a venit pentru ca noi să avem viaţă din belşug şi bucurie deplină prin părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul. Într-adevăr la El este bucuria deplină şi la dreapta Sa desfătare veşnică.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

IZBĂVIRE DEPLINĂ

Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.

Ieremia 39.17

Când credincioşii Domnului au de suferit pentru El, ei primesc dovezi preţioase ale dragostei Sale şi uneori au chiar noutăţi fericite pe care să le ducă acelora care sunt de partea lor şi îi ajută. Ebed-Melec era un etiopian dispreţuit, dar el fusese bun cu Ieremia, de aceea Domnul i-a trimis o făgăduinţă specială prin gura prorocului Său. Să ne amintim de slujitorii lui Dumnezeu prigoniţi şi vom fi răsplătiţi.

Ebed-Melec trebuia să fie izbăvit din mâna acelora de a căror răzbunare se temea. El era un biet negru, dar Domnul a avut grijă de el. Mii de oameni erau loviţi de haldeeni, dar de acest smerit negru nu se puteau atinge. Noi, de asemeni, am putea să ne temem de oamenii puternici care vin împotriva noastră, dar dacă în timpul prigoanei am fost credincioşi cauzei Domnului, El de asemenea ne va fi credincios. De altfel, ce ar putea să facă un om fără îngăduinţa Domnului? El ar putea să-şi muşte buzele de mânie, să scrâşnească din dinţi de ciudă, dar nu ne va atinge. Să ne temem de Domnul şi nu ne vom mai teme de nimic. Nici un pahar de apă proaspătă dat unui proroc al Domnului, dispreţuit, nu-şi va pierde răsplata; şi dacă noi suntem pentru Domnul Isus, şi El va fi de partea noastră.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

La început, DUMNEZEU a făcut cerurile şi pământul. Gen. 1,1.

Primul verset al Bibliei vorbeşte că Dumnezeu a făcut cerul adică întreg cosmosul şi a creat pământul. Este foarte însemnat să înţelegem că, crearea tuturor lucrurilor nu poate fi cercetată prin concepţia omenească. O putem pricepe numai prin descoperirea dumnezeiască. „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede nu a fost făcut din lucrurile care se văd.” (Evrei 11.3). Dumnezeu este Izvorul TUTUROR lucrurilor, Cuvântul Lui a chemat totul la viaţă. Din mai multe texte noi ştim că Domnul Isus este înfăptuitorul întregii creaţii dumnezeieşti şi în felul acesta este arătat în Evanghelia după Ioan cap. 1: Cuvântul. Pentru credincios nu este de loc greu ca să recunoască: „El a spus şi s-a făcut” că El a ordonat şi a luat fiinţă. Aceste cuvinte exclud pe deplin gândul despre evoluţie. Dumnezeu nu a avut nevoie de evoluţie ci a creat prin Cuvântul puterii Sale şi după gândul Lui. Cât de preţios este acest lucru pentru credinţă! Credinciosul cunoaşte pe Dumnezeul dragostei care s-a revelat în Hristos Isus şi are libertatea să-I slujească în dragoste, exprimând voia Creatorului într-o lume ruinată de păcat. Biblia prezintă o lume creată de mâna lui Dumnezeu. Biblia prezintă o Dumnezeire prin a cărei putere infinită au fost chibzuite, formate şi făcute toate lucrurile. Teoria evoluţiei spune că toate aceste lucruri s-au făcut printr-un proces material de acţiuni întâmplătoare, negândite de nimeni, proces pentru care autorii teoriei nu dau nici o explicaţie. Bine a spus prof. Edwin Conklin,mare biolog de la universitatea din Princeton: „Probabiliatea ca viaţa să apară la întâmplare prin accident este comparabilă cu probabiliatea ca un dicţionar să rezulte dintr-o explozie într-o tipografie.” Teoria evoluţiei este o minciună monstruoasă, o tăgăduire a lui Dumnezeu, o tăgăduire a sufletului omenesc, ea face din om o fiară, ea goleşte omenirea de toate lucrurile sfinte pe care Dumnezeu le-a revelat în Cartea Sa.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, Te binecuvântez pentru acest Colegiu, că în el Tu Te dovedeşti a fi „un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit. În necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii” (Isaia25:4).

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

« Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. » ROMANI 12,1

Încotro se îndreaptă calea adevăratei slujiri duhovniceşti? La Isus! «Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze» (Ioan 12,26). Această cale este cea mai sigură. Cei care păşesc pe ea fac parte din cei care îl «urmeazăpe Miel oriunde merge El» (Apoc. 14,4). Problemele apar în urma conflictelor, iar conflictele se nasc din mândrie, căci eul nostru, firea noastră păcătoasă nu vrea să slujească, ci să domine. Din acest motiv cel care vrea să umble în slujire trebuie să pornească la drum şi să meargă doar împreună cu Isus, căci numai El îl va elibera de mândrie şi încăpăţânare. Unde este începutul acestei căi? Isus spune: «şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu» (Ioan 12,26). Unde a fost El? Pe crucea Golgotei! Aşa cum El S-a jertfit pe Sine însuşi pe cruce, aşa începe fiecare intrare în slujbă a unui copil de-al Lui — cu sacrificiu de sine pe altar, adică la cruce. «Dedicarea» fără sacrificiu este lipsită de sens şi de rod, însă slujirea începută prin crucificarea împreună cu Isus oferă posibilităţi nesfârşite de binecuvântare.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Chemaţi să fiţi sfinţi. Romani 1:7

Noi suntem gata să-i privim pe sfinţii apostolici ca fiind cu totul deosebiţi de ceilalţi copii ai lui Dumnezeu. Toţi cei pe care Dumnezeu i-a chemat prin harul Său şi i-a sfinţit prin harul Său sunt sfinţi, dar noi îi privim pe apostoli ca pe nişte fiinţe extraordinare, departe de slăbiciunile şi ispitele noastre. Făcând aşa, uităm următorul adevăr: cu cât trăieşti mai aproape de Domnul, cu atât îţi simţi mai mult vinovăţia, şi cu cât te onorează mai mult Stăpânul în slujba Sa, cu atât mai mult te chinuieşte firea şi răul în fiecare zi. Adevărul este că, dacă l-am vedea pe apostolul Pavel, ne-am gândi că seamănă foarte cu ceilalţi aleşi. Şi, dacă am vorbi cu el, am spune „cred că experienţa lui seamănă foarte mult cu a noastră. El a fost mai credincios, mai sfânt şi mai învăţat decât noi, dar a avut de îndurat aceleaşi încercări. In unele privinţe, este însă mult mai greu încercat decât noi”. Nu-i privi deci pe sfinţii din vechime ca pe nişte oameni neatinşi de slăbiciuni şi păcate, şi nu-i trata cu reverenţa mistică care te face aproape idolatru. Sfinţenia lor poate fi atinsă chiar şi de noi. Noi suntem „chemaţi să fim sfinţi” de aceeaşi voce care i-a silit şi pe ei la o vocaţie mai înaltă. Datoria creştinului este să-şi croiască drum spre cercul iniţiator al sfinţeniei. Şi dacă aceşti sfinţi ne-ar fi superiori în realizările lor, aşa cum, de altfel, şi sunt, să le urmăm exemplul; să le imităm ardoarea şi sfinţenia. Avem aceeaşi lumină pe care au avut-o şi ei; avem acces la acelaşi har. De ce să ne mulţumim, deci, fără să le egalăm caracterul ceresc? Ei au trăit cu Isus, şi au trăit pentru Isus, de aceea au ajuns să fie ca Isus. Să trăim prin acelaşi Duh ca şi ei, „privind ţintă la Isus” (Evrei 12:2), şi sfinţenia noastră se va vedea în curând.

Seara

Incredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca Veacurilor. Isaia 26:4

De vreme ce avem un Dumnezeu pe care să ne bizuim, să ne sprijinim pe El cu toată greutatea. Să scoatem afară toată necredinţa şi să scăpăm de temerile şi îndoielile care ne chinuiesc atât de mult. Nu există nici o scuză pentru temere atunci când Dumnezeu este temelia în crederii noastre. Un părinte iubitor este foarte îndurerat văzând că fiul său nu se poate încrede în el. Cât de lipsită de generozitate şi bunătate este purtarea noastră atunci când ne încredem atât de puţin în Tatăl nostru ceresc, care nu ne-a dezamăgit niciodată şi nu ne va dezamăgi. Ar fi foarte bine dacă îndoielile ar putea fi izgonite din casa lui Dumnezeu. Totuşi, mă tem că bătrâna Necredinţă este la fel de vioaie astăzi, ca şi în zilele psalmistului, care întreba „s-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?” (Psalmi 77:8). David nu a pierdut mult timp experimentând puterea săbiei uriaşului Goliat, totuşi a spus „nu-i alta ca ea” (vezi 1 Samuel 21:9). El o încercase o dată în timpul victoriei din tinereţe, şi se dovedise a fi un metal potrivit; de aceea, a lăudat-o în timpul din urmă. In acelaşi fel trebuie să vorbim şi noi despre Dumnezeul nostru, fiindcă nu este altul ca El în cer sau pe pământ. „Cu cine mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? ziice Cel Sfânt” (Isaia 40:25). Nu există nici o stâncă ca stânca lui Iacov, şi înşişi duşmanii noştri vor recunoaşte. În loc să îngăduim îndoielilor să trăiască în inimile noastre, să luăm toată ceata lor detestabilă şi, aşa cum a făcut Ilie cu proorocii lui Baal, să le ucidem pe stâncă (1 Regi 18:40). Să le ucidem la pârâul sacru care curge din coasta rănită a Mântuitorului. Am trecut prin multe încercări, dar nu am fost în nici un loc în care să nu găsim în Dumnezeu tot ce avem nevoie. Să îndrăznim, deci, să ne încredem „în Domnul pe vede”, siguri că „Stânca Veacurilor” va fi, ca întotdeauna, ajutorul şi sprijinul nostru

IZVOARE IN DEŞERT

De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie. Acolo, îi voi da iarăşi viile. (Osea 2:14-15)

Deşertul este cu siguranţă un loc ciudat pentru vii! Poate fi adevărat că bogăţiile vieţii de care avem nevoie se pot găsi în deşert – un loc care simbolizează singurătatea, şi prin care cu greu ne putem găsi calea? Şi nu este numai acest adevăr, ci versetul 15 continuă şi zice: „şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo va cânta ca în vremea tinereţii ei„. „Acor” înseamnă „frământat”, însă valea Acor este numită „o uşă de nădejde”.Da, Dumnezeu ştie că avem nevoie de o experienţă în deşert. El ştie precis unde şi cum să producă acele calităţi durabile în fiinţele noastre. Cea care a fost idolatră, care a fost răzvrătită, care a uitat de Dumnezeu şi a spus cu toată încăpăţânarea: „Voi alerga după ibovnicii mei” (Osea 2:5), îşi va găsi calea blocată de Dumnezeu. „Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi” (Osea 2:7). Şi când se va simţi complet deznădăjduită şi abandonată, Dumnezeu va zice: „Iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei”.Ce Dumnezeu iubitor avem! din Firimituri

Noi nu ştim niciodată unde a ascuns Dumnezeu izvoarele Sale. Noi vedem o piatră mare şi n-avem nici cea mai vagă idee că ea acoperă sursa unui izvor. Vedem un loc stâncos şi nu ne imaginăm că ascunde o fântână.

Dumnezeu mă conduce în locuri vitrege şi dificile, şi numai acolo realizez că sunt în sălaşul izvoarelor eterne.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 4.1-11

    Îmbrăcat cu puterea Duhului Sfânt, Isus este gata să-Şi împlinească slujba; însă, ca orice slujitor al lui Dumnezeu, El trebuie mai întâi să fie pus la încercare. Astfel a avut El de-a face cu marele vrăjmaş. Pentru a-l abate pe un om al lui Dumnezeu de la calea ascultării, Satan utilizează două tactici principale: sau îi prezintă lucruri înspăimântătoare (pentru Hristos, aceasta va fi în special lupta din Ghetsimani), sau îi aşază lângă drum lucruri de dorit ~ şi aceasta este ceea ce face diavolul aici.

    Să remarcăm că, citând v. 11 şi 12 din Psalmul 91, Satan evită să adauge şi versetul următor, care face aluzie la propria sa zdrobire: „Vei păşi peste leu şi peste năpârcă, vei călca în picioare leul tânăr şi şarpele”. Năpârca este şarpele căruia Geneza 3.15 îi vestise că va avea capul zdrobit de Hristos, „sămânţa femeii”. În felul acesta, în Eden, fără a-i lipsi nimic, cel dintâi Adam a suferit o triplă înfrângere: prin „pofta cărnii”, „pofta ochilor” şi „trufia vieţii” (1 Ioan 2.16), în timp ce Omul desăvârşit a triumfat în pustiu asupra şarpelui celui vechi prin Cuvântul suveran al Dumnezeului Său (Psalmul 17.4). Iar „în ceea ce El însuşi a suferit, fiind ispitit, poate (acum) să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2.18).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 5:1-16

Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi ci ca nişte înţelepţi.  Efeseni 5; 15

UMBLAŢI CU BĂGARE DE SEAMĂ!

Creştinii care nu bagă de seamă cum umblă, se poticnesc. De aceea, Biblia vorbeşte foarte mult despre umblarea noastră ca oameni creştini, ea fiind modul nostru de viaţă. De exemplu, trebuie să umblăm într-o „viaţă nouă” (Romani 6:4); „frumos ca în timpul zilei” (Romani 13:13); „ca nişte copii ai luminii” (Efeseni 5:8); „într-un chip vrednic de Domnul” (Coloseni 1:10); „cu înţelepciune faţă de cei din afară (cei necredincioşi),(Coloseni 4:5); „nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1); şi în textul de azi ni se spune „să umblăm cu băgare de seamă”. Cu alte cuvinte, să avem grijă. Pentru a ilustra o umblare prevăzătoare, G. Campbell Morgan, în cartea sa. „Cum să trăieşti”, se referă la zidurile care sunt ridicate în jurul clădirilor, pentru a le proteja de intruşi. Coama zidului este din beton în care sunt introduse cioburi de sticlă spartă având vârfurile ascuţite îndreptate în sus, ameninţând să străpungă şi să rănească pe eventualul aventurier ce s-ar încumeta să le escaladeze. Morgan descrie cum umblă o pisică pe un asemenea zid. Cu grijă extremă şi încet, cu mişcări calculate, îşi aşează lăbuţele cu precauţiune, una câte una, printre muchiile ascuţite ale cioburilor de sticlă spartă. Aşa, spune Morgan, trebuie să fie o umblare „cu băgare de seamă”. „Tu şi eu, adaugă el, trebuie să umblăm astfel… Nu putem să trecem printr-o zi fără băgare de seamă lăsând lucrurile să meargă de la sine. Fiecare pas trebuie vegheat. Fiecare moment trebuie ţinut în sfinţenie pentru Dumnezeu”. Da, trebuie să „umblăm cu băgare de seamă”. Să veghem asupra paşilor noştri! – R.W.D.

Umblarea aproape de Domnul
E pace şi calm, către ţel;
Lumina străluce pe drumul
Ce duce în faţă la Miel.–  Cowper

Nimeni nu devine „strâmb” atâta timp cât stă pe calea cea dreaptă şi îngustă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Sunt convins că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nicio altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru. Romani 8.38,39

Nimic nu este atât de puțin înțeles de către creștini ca dragostea lui Dumnezeu. Nu vorbesc despre dragoste ca esență a Lui, căci acea dragoste trece dincolo de orice înțelegere, fiind prea mare, prea uimitoare pentru a putea fi exprimată în cuvinte. Mă refer la dragostea specială pe care Dumnezeu o are față de copiii Săi, față de toți cei care Îi aparțin Fiului Său.Mulți creștini limitează dragostea lui Dumnezeu la bunătatea Lui manifestată față de ei, la purtarea de grijă zilnică a lui Dumnezeu față de ei și la multele îndurări pe care El li le acordă. Mulți spun: «Știu că Dumnezeu mă iubește, fiindcă ma izbăvit din multe necazuri și ma purtat prin multe dificultăți». Un astfel de răspuns nu este greșit, fiindcă Dumnezeu, în îndurarea Lui, intervine în astfel de momente și îi eliberează pe creștini. Însă, de cealaltă parte, au fost mulți creștini care nu au fost eliberați atunci când au trecut prin necazuri, prin persecuții și prin dificultăți, ci au fost lăsați pradă acestora. Nu îi iubea Dumnezeu la fel de mult ca pe cei pe care ia eliberat? Avem un exemplu în cazul lui Iacov, care a fost executat de Irod, în timp ce Domnul la izbăvit pe Petru de o soartă similară (Fapte 12.111).

Nu trebuie nicidecum să măsurăm dragostea lui Dumnezeu cu împrejurările noastre. Vântul blând și cald de la miazăzi poate sufla asupra noastră, aducând liniște și prosperitate, iar vântul de la miazănoapte poate sufla și el, aducând necazuri, dureri, suferințe și dezamăgiri. Nimic însă nu schimbă dragostea lui Dumnezeu. Adevărul măreț este că El ne iubește așa cum Îl iubește pe Fiul Său. Vorbind despre noi, Domnul Ia spus Tatălui: „Iai iubit așa cum Mai iubit pe Mine” (Ioan 17.23).

H. P. Barker

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi …Eclesiastul 12.12

„Ghidul turistic spre cer”

Deja în anul 1827, Karl Baedeker a achiziționat în Koblenz o editură pentru ghiduri turistice. Din acea perioadă, harnicul librar și-a extins afacerea sa spre o editură de specialitate dominatoare pentru țările din Europa, Asia și America de Nord. Editura își avea sediul în Leipzig, ulterior în Freiburg, unde în 1984 a fost preluată de editura Langenscheidt. În afară de aceasta, în Ostfildern lângă Stuttgart există o filială, numită după întemeietorul Karl Baedeker, care editează ghiduri de orașe și ghiduri automobilistice. Pe scurt, numele Baedeker are un renume bun și este cunoscut în toată lumea.

În familia Baedeker era un om deosebit, și anume Dr. Friedrich Wilhelm Baedeker. El era un văr al întemeietorului firmei și provenea din aceeași familie renumită și bine văzută de librari și învățați. El a văzut lumina lumii în anul 1823 ca fiu al cercetătorului naturist și ornitolog Baedeker în localitatea Witten în zona Ruhr.

După studiul filozofiei în Bonn și Freiburg, pe care l-a încheiat cu titlul de doctor, a început de tânăr călătoriile sale de cercetare. Pe vremea aceea, orice călătorie în depărtare era o aventură periculoasă. Astfel, a plecat din Londra la bordul unui velier francez cu trei catarge și a navigat spre Tasmania, o insulă mare la sud-est de Australia. Trecerea îndrăzneață peste mare a durat mai mult de patru luni. Acolo a rămas doi ani ca profesor de limba franceză și limba germană.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MODALITĂȚI DIFERITE DE A TE RUGA (2)

„Ezechia a luat scrisoarea … și a citit-o…înaintea Domnului”

(Isaia 37:14)

Ezechia, unul dintre regii lui Israel, a primit o scrisoare de amenințare de la un rege mult mai puternic – regele Asiriei. Suveranul asirian a cerut predarea necondiționată si i-a spus lui Ezechia să nu se încreadă în Dumnezeu. Scrisoarea era clară, avertizându-i că daca vor opune rezistentă vor trebui „să-și mănânce balega și să-și bea udul” înainte de a muri (2 împărați 18:27). Așa ca, Ezechia s-a dus la Templu cu scrisoarea si „a întins-o înaintea Domnului”. Apoi s-a rugat: „Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește” (Isaia 37:16-17). Ezechia a spus de fapt: „Doamne, citește te rog această scrisoare și apoi fă ceva!” Și Dumnezeu a făcut! Firește, ceea ce a făcut El a fost spectaculos. „îngerul Domnului a ieșit, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Și când s-au sculat dimineața, iată că toți aceștia erau niște trupuri moarte” (Isaia 37:36). Așadar, ce hârtie ai dori să întinzi înaintea Domnului? Un extras de cont care te copleșește? Sentința unui divorț? Un diagnostic medical? Un email plin de mânie? Orice hârtie care îți provoacă stres poate fi o invitație la rugăciune și un motiv care poate fi prezentat înaintea Domnului. Dacă pentru tine este important, este important și pentru El. Poate spui: „Nu am mai făcut așa ceva până acum”. încearcă! Lasă situația în mâna Lui, încrede-te în El și privește cum EI rezolvă lucrurile pentru tine.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: