Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Viziune şi realitate

Şi pământul pârjolit va deveni un iaz. Isaia 35:7. KJV

Întotdeauna avem viziunea unui lucru înainte ca el să devină real Când realizăm că, deşi viziunea este reală, ea nu este încă o realitate în noi, atunci Satan vine cu ispitele lui şi suntem înclinau să spunem că n-are rost să mergem mai departe. În loc ca viziunea să devină reală, în faţa noastră a apărut valea umilinţei.

„Viaţa nu-i ca un minereu nefolositor. Ci ca un fier scos din adâncul beznei, bătut de loviturile destinului pentru a fi modelat şi folosit.”

Dumnezeu ne dă viziunea, apoi ne coboară în vale ca să ne modeleze după forma viziunii şi acolo, în vale, mulţi dintre noi cădem şi renunţăm. Orice viziune dată de Dumnezeu va deveni realitate dacă avem răbdare . Gândeşte-te cât de mult timp are Dumnezeu! El nu Se grăbeşte niciodată. Noi suntem întotdeauna într-o grabă frenetică. După ce vedem lumina gloriei acelei viziuni, pornim înainte pentru a acţiona, dar viziunea nu este încă reală în noi. Dumnezeu trebuie să ne ducă în vale şi să ne treacă prin foc şi prin apă pentru a ne modela, până când vom ajunge în punctul în care El să ne poată încredinţa realitatea viziunii. Chiar din momentul când am primit viziunea Dumnezeu este la lucru, modelându-ne conform scopului pe care-l are cu noi, dar noi fugim mereu încercând să scăpăm din mâinile Lui şi să ne modelăm după propriul nostru scop.

Viziunea pe care o dă Dumnezeu nu este o „Fata morgana”, ci o viziune despre ceea ce vrea El să fii. Lasă-L pe Olar să te pună pe roata Lui şi să le modeleze cum Ii place şi tot aşa de sigur cum Dumnezeu e Dumnezeu şi tu eşti tu, vei fi modelat exact după viziunea Sa. Nu te descuraja în acest proces. Dacă ai avut vreodată o viziune de la Dumnezeu. El nu leva lăsa niciodată să te mulţumeşti cu mai puţin, oricât ai încerca.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„..Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-I cereţi voi.” Matei 6:8

În inimile noastre trebuie să fie o vie încredinţare că, înainte chiar de a începe să ne rugăm, Tatăl ceresc cunoaşte situaţia şi trebuinţele copilului Său. Deci, chiar dacă noi nu înţelegem căile Lui pe care ne trece, să ne apropiem cu încredere de El care ştie tot şi poate totul: El vrea să ne pună în aplicare credinţa noastră şi să ne inspire duhul, pentru ca rugăciunea pe care I-o adresăm să respire o totală încredere în El şi o deplină părtăşie cu El Tatăl nostru ceresc. În felul acesta, orice duh de formalism şi legalism fiind îndepărtat, cerurile se deschid ca să trimită răspunsul binecuvântat pe care îl aşteptăm.

Se întâmplă ca Dumnezeu să aştepte până când copilul Său să ştie că numai Tatăl său ceresc poate interveni şi până când el să înţeleagă că orice efort al înţelepciunii proprii trebuie să înceteze. Când vom recunoaşte că am ajuns la capătul posibilităţilor noastre şi că toate resursele noastre sunt epuizate, izvoarele lui Dumnezeu încep să ţâşnească de sus. Dumnezeu priveşte din cer şi când ne vede că suntem într-o stare plăcută Lui, ne face să vedem strălucirea slavei Sale, şi astfel, copii Săi, să-L poată cunoaşte mai bine.

La versetul 6, Domnul Isus spune: „Dar tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti”. Ce îndemn minunat pentru a avea o viaţă de rugăciune susţinută. Ne luăm noi timp pentru a intra în odăiţă ? Dăm noi importanţă rugăciunii pentru ca să închidem uşa? Şi negreşit, lăsăm noi afară orice gând şi activitate firească, fie ea şi cea mai legitimă ? Dacă da, vom face marea descoperire că Tatăl nostru este acolo, cu noi, în locul tainic al rugăciunii. Şi atunci, vom putea să ne vărsăm inimile înaintea Lui, să-I spunem tot, absolut tot ce ne apasă, şi să fim siguri că Cel care vede în ascuns ne va asculta. Cererile noastre personale cât şi mijlocirea noastră pentru alţii vor ajunge înaintea Lui şi Tatăl nostru ne va răsplăti cu răspunsurile îndurării Lui.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit”.
Plângeri 3:22.

Trăim datorită bunătăţii lui Dumnezeu. Nu putem creşte dacă viaţa noastră nu este trăită în dragostea îndurarea şi bunătatea lui Dumnezeu. Cine poate trăi din îndurare? Doar acela care recunoaşte că are nevoie de ea. Mulţi dintre cei care frecventează regulat Biserica se consideră a fi bun şi drepţi, fapt pentru care nu pot ajunge din lumină în lumină şi nu pot avea izbândă după izbândă. Ce înseamnă oare faptul că: „Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât de mare este bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El”. Aceia au parte de har, care sunt conştienţi că nu-l merită, dar se încred totuşi în Domnul. De multe ori mi s-a părut că pentru mine nu mai este har. De sute şi mii de ori mă frământa acest lucru: pentru tine nu mai este har. In asemenea împrejurări trebuia să-mi spun: totuşi, eu mai cred în bunătatea lui Dumnezeu. Astfel am experimentat ceea ce este scris în Isaia 54:9-10: „şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi apele lui Noe; după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine”. Aceste versete m-au încurajat de multe ori. Am constatat că strădaniile mele pentru o viaţă pe placul Său sunt zadarnice; de aceea am ajuns la concluzia: singurul fapt care îmi vine în ajutor este credinţa în promisiunea că nu se mânie şi nu mă mustră. Lăudată fie bunătatea Sa!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DRAGOSTEA SA, DARUL SĂU, FIUL SĂU

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Ioan 3.16

Dintre toate stelele cerului, steaua polară este cea mai folositoare marinarului. Acest verset este ca o stea polară, căci el aduce la mântuire mai multe suflete decât oricare alt verset din Scriptură. El este printre făgăduinţe ceea ce Carul Mare este printre constelaţii.

Cuvintele care-l compun strălucesc cu o lumină deosebită. Vedem aici mai întâi arătarea dragostei lui Dumnezeu prin cuvintele”Atât de”, care ne arată mărimea ei nemărginită. Apoi avem darul lui Dumnezeu in măreţia şi gratuitatea Sa. Acest dar este Fiul lui Dumnezeu, dar unic şi nepreţuit al acestei dragoste, care niciodată nu s-a arătat atât de desăvârşit ca atunci când acest Fiu prea-iubit a fost trimis din cer, pentru ca să trăiască şi să moară pentru oameni. Aceste trei puncte sunt pline de lumină.Apoi vine singura condiţie cerută pentru mântuire, singura potrivită pentru toţi oamenii vinovaţi: să creadă. Ea este susţinută de o descriere detaliată: „oricine crede în El.” Mulţi se pot regăsi în cuvântul „oricine” şi s-ar fi simţit înlăturaţi prin vreun alt cuvânt mai puţin cuprinzător. Apoi vine marea făgăduinţă că cel ce crede în Isus nu piere, ci are viaţa veşnică. Aceasta dă curaj oricărui om care simte că e gata să piară şi că singur nu se poate mântui. Noi credem în Domnul Isus şi avem viaţa veşnică.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui DUMNEZEU se mişca pe deasupra apelor.    Gen. 1,2.

Textul de astăzi în limba ebraică începe cu: „Şi….” fapt care a făcut pe unii cercetători ai Sfintei Scripturi să-l socotească ca o legătură unică cu versetul 1. Dar nu este aşa. Ce important este să citim Cuvântul lui Dumnezeu cu atenţie! Multe lămuriri false au temelia în citirea superficială a Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a făcut pământul într-o stare brută care apoi să-l finiseze, să evolueze, ci toate s-au petrecut aşa cum a ordonat Dumnezeu.Din ce cauză era pământul pustiu şi gol? Scriptura nu ne spune aici direct, dar citim în Isaia 45.18: „… l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit.” Dumnezeu nu întocmeşte nimic pustiu şi gol. Aceasta nu ar fi o lucrare onorabilă pentru El. Starea de dezordine este urmarea căderii satanei. Satana, care a fost creat „era un heruvim ocrotitor” până în momentul când s-a împotrivit lui Dumnezeu. Satana este stăpânitorul întunericului şi aşa a ajuns omul fără Dumnezeu. Numai Duhul lui Dumnezeu poate să lumineze pe oameni. Credinciosul răscumpărat ştie că pustiul şi golul sunt lucrarea satanei şi de aceea se străduieşte să fie o solie de a scoate pe oameni de sub această dominaţie şi a le arăta salvarea în Isus,care pe crucea Golgotei a învins pe acest duşman.Păziţi-vă inima cu toată sârguinţa! Păziţi-vă de orice influienţă religioasă falsă! Ţineţi seama că trăiţi într-o lume a cărei atmosferă este ucigătoare pentru viaţa duhovnicească. Cu o pătrundere infernală, vrăjmaşul caută să întindă în jurul vostru mrejele din toate părţile şi numai o legătură neîntreruptă cu Dumnezeu vă poate păzi! înviaţi împreună cu Domnul Hristos, gândiţi-vă la lucrurile de sus nu la cele de pe pământ, pentru că cetăţenia voastră este în ceruri de unde aşteptaţi pe Domnul care va schimba trupul stării voastre smerite!

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

0, Doamne, la Tine vin cu laudă şi mulţumire, dar cu un dor după o apreciere conştientă şi mai profundă a bunătăţii Tale. Binecuvântează-mă azi cu putere şi capacitate mărite de a Te lăuda.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.» 2 CRONICI 16,9

Cum vrem să îi slujim Domnului? Eu am fost realmente marcat de faptul că Dumnezeu caută oameni care doresc să I se dedice total. Acest lucru atrage după sine descoperirea, revelarea Lui în totalitate. Eşti tu bărbatul sau femeia care este gata să îşi încredinţeze viaţa în mâna Domnului fară nici cea mai mică reţinere? Predicatori, lideri spirituali şi pastori de biserici, nu ştiţi voi că binecuvântarea lui Dumnezeu îi ocoleşte pe cei care slujesc la doi stăpâni? Nu vezi unde este problema ta şi a adunării pe care trebuie să o slujeşti? Avem o slujbă preoţească pentru că noi ne rugăm şi ne luptăm pentru sufletele pierdute înaintea lui Dumnezeu. Avem de asemenea şi o slujbă de profet, căci stăm în faţa oamenilor pentru Dumnezeu, cu mărturia arzătoare a eliberării prin Domnul Isus: «Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului!» (Isaia 52,11).

Trebuie să îi slujim Domnului cu râvnă, deoarece: «porunca împăratului era grabnică» (1 Sam. 21,8). Se apropie miezul nopţii şi trebuie să ne grăbim căci nu mai aveți multă vreme! Domnul Se reîntoarce curând, iar noi vom fi judecaţi pentru talanţii cu care El ne-a înzestrat. Domnul ne sfătuieşte: «Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce» (Luca 19,13).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Dar cel ce mă ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit si fără să se teamă de vreun rău. Proverbe 1:33

Dragostea divină este izbitoare atunci când străluceşte în mijlocul judecăţilor. Frumoasă este steaua singuratică care străluceşte printre norii de furtună. Dătătoare de viaţă este oaza care înfloreşte în pustietatea deşertului. La fel de frumoasă şi strălucitoare este şi dragostea în mijlocul pedepselor. Când izraeliţii L-au provocat pe Cel Prea înalt prin continua lor idolatrie, El i-a pedepsit lipsindu-i de rouă şi ploaie, astfel încât ţara a fost bântuită de foamete. Dar, în timpul acesta, El a avut grijă de siguranţa aleşilor Săi. Dacă toate celelalte pâraie secaseră, unul curgea încă pentru Ilie, şi când acesta a secat, Dumnezeu i-a găsit un alt loc de adăpost. Nu, nu a fost doar unul, fiindcă Dumnezeu avea mai mulţi „Ilie”, o rămăşiţă aleasă prin har, cincizeci de oameni ascunşi într-o peşteră; deşi toată ţara era bântuita de foamete, cei cincizeci din peşteră erau hrăniţi de la masa lui Ahab, prin credincioşia lui Obadia, sprijinitorul temător de Dumnezeu. Să tragem deci concluzia: orice s-ar întâmpla, poporul lui Dumnezeu este în siguranţă. Poate să se cutremure pământul, pot să se despice cerurile, credinciosul va fi în siguranţa printre epavele lumii, liniştit ca în vremurile de pace. Dacă Dumnezeu nu-Şi salvează poporul sub cer, îl va salva în cer. Dacă lumea devine prea fierbinte pentru ei, cerul va fi locul lor de primire şi asigurarea lor. Fii liniştit, deci, când vei „auzi de războaie ţi veşti de războaie” (Matei 24:6). Nu te lăsa distras, fii liniştit şi nu te teme de rău. Orice ar veni pe pământ, tu vei fi în siguranţă sub aripile lui Iehova. Rămâi în făgăduinţele Sale, şi odihneşte-te în credincioşia Sa. Înfruntă cel mai negru viitor, fiindcă nu-ţi va aduce nimic teribil. Singura ta grijă ar trebui să fie să arăţi lumii binecuvântările care vin asupra celor ce ascultă de vocea înţelepciunii.

Seara

Câte fărădelegi şi câte păcate am făcut? Iov 13:23

Te-ai gândit vreodată cât de multe sunt păcatele poporului lui Dumnezeu? Gândeşte-te cât de îngrozitor este păcatul tău, şi vei vedea că nu este un păcat ici şi unul colo, înălţate ca nişte vârfuri de munte, ci sunt nedreptăţi care se îngrămădesc unele peste altele, ca în mitul grecesc în care giganţii îngrămădeau muntele Pelion peste muntele Osa, munte peste munte. Ce acumulare de păcate există în viaţa unui sfânt al lui Dumnezeu! Dacă ai încerca să înmulţeşti păcatele unei singure persoane cu mulţimea celor răscumpăraţi „pe care nu putea s-o numere nimeni” (Apocalipsa 7:9), ţi-ai face o idee despre marea vinovăţie a poporului pentru care şi-a vărsat Isus sângele. Totuşi, putem să ne dăm seama de mărimea păcatelor gândindu-ne la mărimea remediului pregătit pentru el: sângele lui Isus Christos, singurul şi iubitul Fiu al lui Dumnezeu! Îngerii şi-au aruncat coroanele în faţa Iui. Toate simfoniile cerului îi înconjoară tronul slăvit; El este „mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!” (Romani 9:5). Totuşi El a luat forma unui slujitor şi a fost biciuit şi străpuns, lovit şi chinuit, şi în final ucis, fiindcă nimic în afară de sângele Fiului lui Dumnezeu nu putea face ispăşire pentru păcatele noastre. Nici o minte omenească nu poate măsura infinita valoare a jertfei divine. Fiindcă, oricât de mare ar fi păcatul poporului lui Dumnezeu, Ispăşirea, care 1-a îndepărtat, este cu mult mai mare. De aceea, chiar şi atunci când păcatele îl înconjoară ca un şuvoi negru şi amintirea trecutului este amară, credinciosul poate să se ridice în faţa tronului sfânt şi măreţ al lui Dumnezeu şi să strige: „cine-i va osândi? Christos a murit! Ba, mai mult, El a şi înviat” (Romani 8:34). Pe de o parte, amintirea păcatelor îl umple de ruşine şi durere, dar, pe de altă parte, ea îi descoperă strălucirea îndurării lui Dumnezeu. Vina este noaptea întunecată în care steaua iubirii divine străluceşte cu şi mai mare putere.

IZVOARE IN DEŞERT

Nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine! (2 Cronici 20:12)

Un israelit numit Uza şi-a pierdut viaţa pentru că „a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat” (2 Samuel 6:6). El a pus mâinile pe el cu cele mai bune intenţii – ca să-l susţină, „pentru că erau să-l răstoarne boii” (2 Samuel 6:6) – dar cu toate acestea, el şi-a depăşit limitele atingând lucrarea Domnului, şi „Dumnezeu l-a lovit pe loc” (2 Samuel 6:7). A trăi o viaţă de credinţă presupune deseori să lăsăm lucrurile să meargă singure.

Dacă am încredinţat ceva lui Dumnezeu, trebuie să ne luăm mâinile de pe acel lucru. El îl poate păzi mai bine decât putem noi, şi El nu are nevoie de ajutorul nostru. „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele” (Ps. 37:7).Lucrurile din viaţa noastră pot să pară că nu merg bine, dar Dumnezeu cunoaşte împrejurările noastre mai bine decât noi. Şi El va lucra la momentul perfect, dacă avem încredere deplină în El că va lucra în felul Său şi la timpul Său. Deseori nimic nu este mai evlavios ca lipsa noastră de acţiune, sau nimic nu este mai dăunător ca lucrul nostru neobosit, pentru că Dumnezeu a promis să lucreze după voia Sa suverană. A. B. Simpson

Fiind nedumerit, spun:

    „Doamne, fă-o Tu bine!

Noaptea este ca ziua pentru Tine,

    Întunericul ca lumina.

Mi-e frică să ating

Lucruri care implică atât de mult;

Mâna mea tremurândă poate dărâma,

Mâna mea neîndemânatică poate strica;

A Ta nu poate face nici o greşeală”.

Fiind cuprins de îndoieli, spun:

    „Doamne, fă-mă să înţeleg;

Care este calea adevărată şi sigură?

    Care va fi câştigul?

Eu nu sunt înţelept ca să ştiu,

Nici nu sunt sigur pe picioarele mele ca să merg;

Ce este atât de clar pentru Tine,

Doamne, fă clar şi pentru mine!”

Este o mare mângâiere să arunci situaţiile dificile şi nedumeririle vieţii în mâna lui Dumnezeu şi să le laşi acolo.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 4.12-25

    Citatul din Isaia 9.1,2 este preluat în capitolul nostru (la v. 16) cu o uşoară modificare: astfel, dacă în timpul profetului poporul încă „umbla în întuneric”, aici el ,stă (în întuneric)”, avându-şi locuinţa departe de lumina lui Dumnezeu, fiind lipsit de orice curaj, fără nicio speranţă. Este exact momentul când Dumnezeu poate interveni. Cel care este Lumina poate să aducă eliberarea. El trece. La chemarea Lui, atraşi de dragostea Sa, câţiva ucenici se alipesc de El şi Îl urmează: doi de aici, doi de colo: Simon şi Andrei; Iacov şi Ioan. Pentru aceşti oameni sosise clipa decisivă, care le va schimba viaţa dintr-o dată şi pe care n-o vor uita niciodată (19.27). Da, ei îşi părăsesc îndată tatăl, corăbiile, mrejele, pentru că au găsit un Stăpân ca nimeni altul, şi promisiunea unei noi slujbe: vor deveni pescari de oameni. La timpul potrivit, Domnul îi va face pe aceştia evanghelişti şi apostoli.    Nu toţi creştinii sunt chemaţi să-şi lase îndeletnicirea cu care-şi câştigă pâinea sau să renunţe la bucuria legăturilor de familie, dar fiecare creştin a auzit într-o zi sau alta în inima lui glasul cunoscut care-i spunea: „Urmează-Mă” (8.22). Aţi răspuns voi acestei chemări?

    Versetele 23 şi 24 rezumă într-un mod admirabil întreaga lucrare a dragostei Domnului Isus.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Petru 1:22 – 2:3

…ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire…  1 Petru 2:2

O SETE DUPĂ LAPTE

In textul biblic de astăzi, apostolul Petru ne atrage atenţia asupra statorniciei Cuvântului lui Dumnezeu. El ne reaminteşte că iarba se usucă şi floarea cade, dar Cuvântui lui Dumnezeu rămâne  în veci. De aceea el este un standard neschimbabil pentru comportarea corectă. Trebuie să lepădăm orice răutate, orice vicleşug şi orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire şi să dorim laptele duhovnicesc al Cuvântului.  Cuvântul tradus prin „dorinţă” este un cuvânt tare în limba originală.  Poate fi tradus şi prin „a jindui”, sau „a dori cu înfocare”. Fiind născuţi din nou, şi recunoscând Cuvântui lui Dumnezeu ca nepieritor, trebuie să-L dorim cu înfocare aşa cum doreşte laptele un copil de curând născut. Ce vie îmi este şi azi în minte nepoţica noastră Kelsey, care avea doar 8 săptămâni. Nou venită pe lume, tânjea după sticluţa ei cu lapte. Ne dădea de ştire când venea vremea pentru masă. Dacă mămica sau tăticul întârziau cumva, umplea casa cu strigătele ei insistente. Apoi, când în sfârşit, sosea sticluţa, se avânta spre ea ca spre tot ce era mai valoros. Nu se oprea din supt până când nu golea sticla şi dorinţa i se potolea. Cu aproximativ un an în urmă, fratele unui bun prieten al meu L-a primit pe Cristos. Avea o dorinţă puternică să cunoască tot Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, în ziua când a fost născut din nou, a stat toată noaptea citind şi studiind evangheliile. Mă întreb de câtă vreme, atât eu cât şi tu, nu mai suntem atât de însetaţi după Cuvântul lui Dumnezeu?  Doamne, ajută-ne să ne dezvoltăm o astfel de sete după laptele curat al Cuvântului Tău. D.C.E.

Dă-mi, Doamne, o dorinţă înfocată
Cuvântul Sfânt să nu-l uit niciodată,
Ci să-L ascund în inimă curată,
Piciorul din calea-I să nu mi se-abată. Branon

Cel care gustă numai ocazional din Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i va cunoaşte pe deplin gustul niciodată.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Dacă lați crede pe Moise, Mați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar, dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele Mele?” Ioan 5.46,47

Scurte comentarii asupra Pentateuhului (1) – Introducere

De mai multe ori în Evanghelii vedem că Domnul Isus citează din cele cinci cărți ale lui Moise. Este interesant să observăm că Domnul Isus face referire la această secțiune a Vechiului Testament cu termenul simplu „Moise”, așa cum vedem în textul citat mai sus. De aici învățăm că El la recunoscut pe Moise ca autor al Pentateuhului, în ciuda a ceea ce afirmă azi teologii moderni.

„Pentateuh” vine din limba greacă și înseamnă „cinci volume”. Evreii numesc aceste cinci cărți „Tora”, adică „instruire”. Vom încerca, în această serie de meditații, să privim la Pentateuh, prezentând pe scurt subiectul general al fiecărei cărți. Dorința noastră este săL vedem pe Domnul Isus în ele, fiindcă El Însuși a spus că Moise a scris despre El.

În Geneza, cartea începuturilor, vom găsi creația, formarea națiunilor, precum și familia din care avea să vină „sămânța femeii”.

În Exod vom vedea răscumpărarea poporului lui Dumnezeu.

În Levitic vom învăța despre imaginile jertfei lui Hristos.

În Numeri îi vom vedea pe fiii lui Israel călătorind prin pustie, ca imagine a poziției noastre prezente în lume.

În Deuteronom vom vedea cum poporul a primit instrucțiuni de la Moise înainte de a intra în țară, fiindcă un popor răscumpărat trebuie întotdeauna să fie un popor ascultător.

Însă, în toate acestea, Îl vom vedea pe Domnul Isus Hristos, care este Centrul și Tema acestor cinci cărți.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Romani 10.17

„Ghidul turistic spre cer”

Apoi a pornit mai departe pe mare spre Melbourne și a străbătut al cincilea continent de-a lungul și de-a latul.

S-a întors în Europa până la Le Havre trecand prin Capul Horn. De aici a pornit în sus pe Sena cu un vapor cu aburi până la Paris, pentru ca de acolo să viziteze iarăși casa părintească din Witten. Puțin mai târziu a fost oaspetele unor prieteni din Canterbury, apoi în Weston-super-Mare, unde a obținut cetățenia engleză.

Aici, în Weston-super-Mare, Dr. Baedeker a trăit o schimbare decisivă în viața sa. Un prieten l-a invitat la o evanghelizare. Deja după prima expunere, interesul său și mai mult conștiința sa au fost trezite. A revenit și seara următoare la evanghelizare, și minunea harului s-a petrecut. El a mărturisit în fața lui Dumnezeu păcatele sale și indiferența sa. În acest punct de cotitură, în interiorul său s-a desfășurat un proces, prin care a dispărut pentru totdeauna necredința sa de ani de zile. El L-a primit pe Hristos ca Mântuitorul și Domnul său, iar inima sa a fost umplută de bucurie. Experiența acestei nopți memorabile a exprimat-o el însuși prin cuvintele: „Am intrat ca un necredincios german mândru și am ieșit ca un ucenic credincios și smerit al Domnului Isus. Dumnezeu să fie lăudat!”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MODALITĂȚI DIFERITE DE A TE RUGA (3)

„M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului”

(Deuteronom 9:25)

Găsește modul de rugăciune care ți se potrivește. In Scriptură, oamenii se roagă ridicați în picioare, pe genunchi, așezați pe scaun sau culcați pe pământ, cu mâinile și cu fața ridicate spre cer sau cu capul aplecat. Găsește metoda care funcționează cel mai bine pentru tine și folosește-o. Unii se roagă mai bine dacă se mișcă. Dacă te numeri printre ei, du-te la plimbare, condu mașina sau aleargă. Ești liber să-ți folosești corpul și să adopți o poziție care să te ajute să-ți întorci gândurile și inima spre Dumnezeu. Când iți recunoști păcatele, poate ți se va părea util să stai cu capul plecat și să te așezi pe genunchi; lucrul acesta te va ajuta să-ți aduci aminte și să trăiești smerenia acelei clipe.

Când te închini, poate dorești să-ți îndrepți fața către cer. Când ceri călăuzire, poate ți se va părea potrivit să-ți ridici mâinile spre cer, semn că exprimi din toată inima: „Doamne, facă-se voia Ta!” Când te rogi pentru cineva, să spunem la un restaurant, poate vei dori să privești persoana în ochi în timp ce vorbești cu Dumnezeu și spui: „Tată, îți sunt atât de recunoscător pentru această persoană. Tu și care sunt nevoile ei. Te rog să iei aminte la dorințele inimii ei”. Când îl lauzi pe Dumnezeu, pune-ți un CD cu muzică de închinare și cântă și tu. ideea este să te apropii de Dumnezeu cu bucuria, entuziasmul și simplitatea cu care aleargă un copil în brațele unui părinte iubitor. Așa cum amprentele tale sunt unice, la fel temperamentul tău nu seamănă cu al altcuiva. Așa că, apropie-te de Dumnezeu într-un mod natural, spontan și care te face să te simți în largul tău.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: