Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Toate lucrurile nobile sunt dificile

„Intră pe poarta cea strâmtă… căci strâmtă este poarta, îngustă este calea.” Matei 7:13-14

Dacă vrem să trăim ca ucenici ai lui Isus, trebuie să ne amintim că toate lucrurile nobile sunt dificile. Viaţa creştină este într-un mod glorios dificilă, dar dificultatea ei nu ne face să cădem şi să batem în retragere, ci ne stimulează să învingem. Apreciem noi într-atâta uimitoarea mântuire a lui Isus Cristos, încât să trăim din plin pentru gloria Lui?

Dumnezeu mântuieşte oamenii prin harul Lui suveran, prin ispăşirea lui Isus; El, după buna Lui plăcere, lucrează în noi a voi şi a înfăptui. Dar noi trebuie să transpunem în trăirea practică această mântuire. Dacă începem, de pe baza Răscumpărării Sale, să facem » ce ne porunceşte El, vom descoperi că putem face aceasta. Dacă nu reuşim, este deoarece n-am pus în practică ceea ce Dumnezeu a aşezat în noi. Criza va arăta dacă am practicat sau nu, dacă ascultăm de Duhul lui Dumnezeu şi aplicăm în viaţa noastră,dacă ceea ce a pus Dumnezeu în noi prin Duhul Său, atunci, când va veni criza, vom descoperi că atât propria noastră natură, cât şi harul lui Dumnezeu vor fi alături de noi.

Mulţumim lui Dumnezeu că El ne dă de făcut lucruri dificile! Mântuirea Lui este un lucru îmbucurător, dar eroic şi sfânt în acelaşi timp. Ea testează întreaga noastră valoare. Isus îi duce pe „mulţi fii în slavă” şi Dumnezeu nu ne va scuti de îndatoririle unui fiu. Harul lui Dumnezeu formează nişte oameni care să semene puternic cu Isus Cristos, nu nişte papă-lapte. Se cere multă disciplină pentru a trăi o viaţă nobilă de ucenic al Iui Isus în lucrurile practice. Este întotdeauna nevoie să facem un efort pentru a fi nobili.

MANA DE DIMINEAŢĂ

Pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus”. Filipeni 4:7

Cuvintele acestea sunt adresate celor ce se îngrijorează din diferite pricini şi din nefericire, sunt atâtea lucruri, mai ales în aceste zile din urmă, care aduc atâta îngrijorare şi apăsare sufletească, chiar şi unor scumpi copii ai lui Dumnezeu. De aceea Sfânta Scriptură este plină, pe de o parte, de exemple de oameni ai” lui Dumnezeu care au trecut prin multe necazuri, dar care au primit ajutorul Lui, iar pe de altă parte, sunt nenumărate îndemnurile şi încurajările care ne sunt date în Ea pentru ca să căpătăm putere şi har, ca să nu cădem de oboseală. De aceea este bine să ni le însemnăm nu numai în Biblie, dar şi săpate în inimile noastre, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.Pacea lui Dumnezeu, pe care o primeşte păcătosul iertat împreună cu mântuirea în Domnul Isus, este una, şi cea de care vorbeşte textul nostru, este alta. Prima are o bază juridică: decretul de iertare dat de Dumnezeu pe temeiul sângelui vărsat pe cruce al Mielului lui Dumnezeu, iar a doua este efectul practic al prezenţei Domnului Hristos în inima şi viaţa celui credincios. Această pace, a lui Dumnezeu, spune textul „care întrece orice pricepere” nu depinde niciodată de împrejurări, ci dimpotrivă, se manifestă foarte adesea în mijlocul necazurilor şi al împotrivirilor de tot felul. Viaţa celor care cunosc această pace este presărată de greutăţi şi lupte, dar în inima şi duhul lor sălăşluieşte seninătatea şi liniştea de sus. Această odihnă a sufletului care rămâne statornic, când totul se clatină, nu se explică; ea întrece orice pricepere pentru că este cu totul opusă gândirii şi logicii omeneşti; fiindcă acastă pace nu este de pe pământ, ci este cerească.

Cum să nu ne bucurăm de pacea aceasta şi s-o avem totdeauna, fiind în armonie cu Dumnezeu şi cu voia Sa, umblând în lumina Lui şi dorind întodeuna să-L ascultăm. Aşa a trăit Domnul Isus, de aceea El era plin de pace şi în împrejurările cele mai ostile şi mai ales când era pe cruce.

Pacea aceasta, care întrece orice pricepere, este exact ceea ce avem nevoie astăzi pentru că necazurile, mizeria, luptele şi suferinţele trupeşti şi sufleteşti fac parte integrantă din viaţa de pe pământul acesta blestemat. Să ne păstrăm deci neîntrerupt în prezenţa lui Dumnezeu şi atunci pacea noastră va fi neîntreruptă şi ne va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Totuşi nu în ascultarea noastră de acum înainte găsim pacea, ci în ascultarea pe care Domnul Hristos a arătat-o la cruce. Temelia cea mai sigură a păcii noastre este prezenţa Domnului Isus la Dreapta lui Dumnezeu. Este Cineva pentru mine la dreapta Măririi. Ce mângâiere!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El”. Psalm.103:13.

Pentrucă El ştie cât de „puternici” suntem. El cunoaşte slăbiciunile noastre, îşi aduce aminte că suntem doar ţărână. Dacă nici acest lucru nu ne îndeamnă la închinare, atunci oare ce ar putea s-o facă? Dumnezeu este cu mult mai mult decât ceea ce credem. Este un lucru groaznic dacă noi presupunem că Dumnezeu nu ne mai iubeşte. El îi iubeşte pe toţi care sunt născuţi din El. De aceştia se bucură El. Dumnezeu iubeşte şi lumea; dacă n-ar fi aşa, noi n-am fi mântuiţi; Dar dragostea Lui trebuie primită, în acest fel este posibil ca dragostea Sa să producă schimbare în viaţa noastră. Crezând în bunătatea lui Dumnezeu viaţa noastră se umple de plinătatea Lui.Plinătatea lui Dumnezeu are adâncimea, lăţime şi înălţime. Cine a putut cuprinde aceasta? Eu am început măsurarea acestor dimensiuni demult; Dar acum mi se pare ca şi cum aş fi la început, deoarece se alungesc la Infinit. De aceea este scris: „Nu uita niciuna din binefacerile Lui”. Dacă privim înapoi, putem să ne dăm seama cât de bun este El faţă de noi. El s-a îndurat de noi pe când Îi eram încă duşmani. El se îndură de toată creaţiunea Sa. Cu câtă răbdare ne-a condus prin mila Lui.Da, bunătatea Sa ne-a călăuzit la pocăinţă. Dacă privesc înapoi trebuie să spun că este adevărat cuvântul: „El arată păcătoşilor calea” şi prin harul Său am fost păzit de multe. Din ziua în care mi-a dăruit pacea Sa pot să spun: „Fericirea şi îndurarea m-au însoţit până azi”. Dacă Domnul ne-ar fi răsplătit după fărădelegile noastre, am fi fost pierduţi pe vecie.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CORUL MUNŢILOR

Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui. Isaia 49.13

Aşa de mari sunt mângâierile Domnului, încât nu au în vedere numai pe sfinţi, ci chiar cerurile şi pământul cântă împreună de bucurie. Este greu să faci ca un munte să cânte; cu toate acestea prorocul cheamă Libanul şi Hermonul, piscurile Basanului şi ale Moabului, El doreşte să-i vadă pe toţi cântând psalmi din cauza îndurării arătată Sionului. Şi noi nu putem să schimbăm munţii noştri de greutăţi, de încercări, de îngrijorări şi de oboseli în prilejuri de a-L lăuda pe Dumnezeul nostru? „Munţilor, izbucniţi în strigăte de bucurie.”Această făgăduinţă, că Dumnezeu are milă de săraci, este însoţită ca de un cor de clopote, care sună toate odată. Ascultaţi muzica lor: „Bucuraţi-vă!” „Fiţi veseli!” „Izbucniţi în strigăte de bucurie!” Domnul vrea ca poporul Său să fie plin de bucurie din pricina dragostei Sale nemărginite. El nu ne vrea trişti, nici să trăim în îndoieli, ci cere de la noi adorarea din inimi credincioase. El nu vrea să fim lipsiţi; de ce să suspinăm şi să fim morocănoşi, ca şi cum El ne-ar vrea răul? Dă-ne Tu, Doamne, o harfă bine acordată ca vocea heruvimilor care cântă înaintea tronului Tău!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

DUMNEZEU a zis: Să se facă lumină! Şi a fost lumină. DUMNEZEU a văzut că lumina era bună. Gen. 1,3.4.

Facerea lumii în cele şase zile înseamnă nu numai creaţie, ci şi o lucrare de refacere a pământului pentru a fi locuibil pentru oameni, în starea aceea de „pustiu şi gol” mai întâi Dumnezeu a făcut lumina. Nu pentrucă lui Dumnezeu i-ar fi trebuit lumină pentru lucrarea Lui ci pentru că lumina este o creaţie minunată a Lui, temelia celorlalte lucrări. Dumnezeu se reliefează în lumină după cum El însuşi este lumină. Unde ajunge lumina, întunericul se îndepărtează. „Iată că nici întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina” (Ps. 139.12). Aceste două noţiuni sunt preluate de Cuvântul lui Dumnezeu şi folosite în chip duhovnicesc. Dumnezeu este şi Izvorul luminii duhovniceşti. El lasă ca lumina să cadă în inima întunecată a omului pentru a îndepărta această stare. în felul acesta arată Duhul lui Dumnezeu oamenilor starea nenorocită la care i-a dus păcatul. Cine vrea să primească această lumină şi crede în jertfa Domnului Isus de la cruce, adusă pentru iertarea păcatelor, primeşte iertare şi pace. în felul acesta inima este salvată de întunericul păcatului. Tot de lumină are nevoie şi fiecare credincios în parte. Când un copil al lui Dumnezeu lasă ca lumina Cuvântului Sfânt să pătrundă cu toată intensitatea sa în inimă se va produce o schimbare în părerile şi gândurile cele vechi. Toate par de atunci încolo schimbate şi într-o lumină nouă. Biblia pare o carte nouă. Scăpaţi de atmosfera întunecată care învăluie sistemele religioase, creştinul va putea vedea totul în lumina cerească a Scripturii, parcă ar fi o întoarcere din nou la Dumnezeu. În încurcătura religioasă a zilelor noastre fiecare avem nevoie de lumina sfântă a Bibliei pentru a putea recunoaşte adevărul. Rămâne pentru fiecare o problemă, dacă vrea să lase pătrunderea luminii de Sus în inimă sau dacă se mai hrăneşte cu lumina slabă pe care o dă omul.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„Eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta” (Psalmul 73:22). O, Doamne, aceste cuvinte mă descriu pe mine mie însumi înaintea Ta. Mi-e ruşine de atitudinea minţii mele, atât de prostească, atât de „dobitocească”, când o privesc în lumina curatei şi sfintei asemănări cu Dumnezeu pe care o cere Domnul nostru.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iată că El vine pe nori şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.» APOCALIPSA 1,7

Următorul adevăr îmi devine tot mai clar: în ultima vreme, în jurul împărăţiei Domnului Isus se dă o luptă tot mai aprigă. Dacă El are într-adevăr toată puterea în cer şi pe pământ, dacă toate lucrurile îi sunt cu adevărat subordonate, atunci autoritatea lui Satan este o minciună. însuşi diavolul, conform spuselor lui Isus, este tatăl minciunii. Dacă eşti slujitorul lui Satan şi eşti robit de sentimente de tristeţe, de pasiuni întunecate, Biblia îţi spune clar: «Impotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi» (Iacov 4,7-8). Sunt atât de fericit că pot fi o mărturie a adevărului extraordinar al victoriei lui Cristos pe cruce. Concluzia este aceea că, dacă Fiul lui Dumnezeu, prin suferinţele pe care le-a îndurat, prin sângele Său şi prin moartea răscumpărătoare pe crucea de pe Golgota a câştigat victoria finală, atunci Satan şi-a pierdut toată puterea. Dacă afirmi că tu crezi în Isus Cristos şi totuşi eşti încă legat, lasă-mă să îţi spun cu toată sinceritatea: El a nimicit puterea pe care Satan o avea asupra ta datorită păcatelor tale!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.” 1 Tesaloniceni 5:25

Am pus deoparte această dimineaţă pentru a reîmprospăta memoria cititorului asupra subiectului rugăciunii pentru pastori, şi implorăm fiecare creştin să răspundă cererii din text, înălţată de apostol şi repetată de noi. Fraţilor, munca noastră este de o solemnitate importantă, şi implică binele sau răul a mii de oameni. Noi tratăm cu sufletele afacerile veşnice ale lui Dumnezeu, şi cuvântul nostru este fie o mireasmă de viaţă spre viaţă, fie de moarte spre moarte. Asupra noastră apasă o mare responsabilitate, şi va fi nevoie de o mare îndurare ca să fim găsiţi nevinovaţi de sângele oamenilor la sfârşit. Ca ofiţeri în armata lui Christos, suntem o ţintă specială pentru furia oamenilor şi diavolilor; ei aşteaptă să ne împiedicăm şi încearcă din toate puterile să ne oprească. Chemarea noastră sfântă ne aduce ispite de care tu eşti ferit. Cel mai adesea ne împiedică să ane bucurăm în mod personal de adevăr în timpul lucrării şi să îl tratăm oficial. întâlnim multe cazuri încâlcite, şi mintea noastră este tulburată. Vedem căderi dureroase, şi inimile noastre sunt rănite; vedem milioane de oameni pierind, şi sufletul nostru se scufundă. Vrem ca tu să beneficiezi de predicile noastre. Vrem şa fim o binecuvântare pentru copiii tăi. Dorim să fim folositori sfinţilor şi păcătoşilor; de aceea, dragă prietene, mijloceşte ipentru noi în faţa lui Dumnezeu. Suntem nefericiţi când nu avem parte de ajutorul rugăciunilor tale, dar dacă trăim prin cererile tale suntem fericiţi. Nu trebuie să aştepţi binecuvântare ide la noi, ci de Stăpânul nostru, dar de multe ori El a oferit binecuvântări prin pastorii Săi. Cere, deci, iar şi iar, să fim vasele de lut în care să aşeze Domnul comoara Evangheliei. Noi, întreaga companie de misionari, pastori, misionari ai oraşelor şi studenţi, vă implorăm în Numele Domnului ,fraţilor, rugaţi-vă pentru noi”.

Seara

Atunci Eu am trecut pe lângă tine… şi am zis: trăieşte.

Ezechiel 16:6

Mântuitule, gândeşte-te cu recunoştinţă la porunca îndurătoare din textul nostru. Observă mai întâi cât de maiestuoasă este această poruncă a lui Dumnezeu. Când privim un păcătos, noi vedem numai păcatul, şi nu ne aşteptăm decât la rău. Totuşi, Dumnezeul veşnic trece pe lângă el în slava Sa. Îl priveşte, se opreşte, şi pronunţă un singur cuvânt, un cuvânt regesc: „trăieşte”. Aşa vorbeşte un Dumnezeu. Cine altcineva ar putea să se târguiască cu viaţa şi să o ofere printr-un singur cuvânt. In al doilea rând, această poruncă este multiplă. Când El spune „trăieşte”, porunca Lui include mai multe lucruri. Este vorba de viața judecătorească. Păcătosul era gata să fie condamnat, dar Cel Atotputernic îi spune „trăieşte” şi el se ridică, iertat şi absolvit. Este vorba de viaţa spirituală înainte să-L cunoaştem pe Isus, ochii noştri nu-L puteau vedea, şi urechile noastre nu-i puteau auzi vocea. Totuşi, Iehova a spus „trăieşte”, şi noi, cei „morţi în greşelile şi păcatele” (Efeseni 2:1) noastre, am fost înviaţi. Mai mult, este o viaţă glorioasă, care este desăvârşirea vieţii spirituale. „Am zis trăieşte”. Acest ultim cuvânt te însoţeşte de-a lungul întregii vieţi şi, în clipa în care umbrele morţii te înfăşoară, auzi vocea Domnului care îţi spune încă „trăieşte”. In dimineaţa învierii, acelaşi cuvânt va fi strigat de arhanghel: „trăieşte”. Prin puterea acestui cuvânt, sufletele sfinţilor se vor înălţa la ceruri, ca să trăiască pentru totdeauna binecuvântarea prezenţei Dumnezeului lor. In al treilea rând, este o poruncă irezistibilă. Saul din Tars călătorea pe drumul spre Damasc, plănuind să închidă copiii viului Dumnezeu. El a auzit o voce din cer şi a văzut o lumină mai strălucitoare decât soarele, aşa că a strigat „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9:6). In al patrulea rând, este o poruncă a harului liber. Când salvează păcătoşii, Dumnezeu vrea ca ei să slăvească harul Său gratuit, fără bani şi fără plată. Creştini, recunoaşteţi-vă poziţia: sunteţi datori harului. De vreme ce Dumnezeu v-a poruncit să trăiţi, arătaţi-vă recunoştinţa trăind vieţi creştineşti, zeloase.

IZVOARE IN DEŞERT

M-a făcut o săgeată ascuţită. (Isaia 49:2)

Plaja Pietricica, de pe coasta Californiei, a devenit foarte renumită pentru pietricelele frumoase care se găsesc acolo. Valurile albe furioase mugesc mereu, tunând şi lovindu-se de stâncile de pe ţărm. Aceste pietre sunt prinse în capcana braţelor valurilor necruţătoare. Ele sunt azvârlite, rostogolite, frecate unele de altele, şi sfărâmate de marginile ascuţite ale stâncilor. Zi şi noapte, acest proces de măcinare continuă implacabil. Şi care este rezultatul? Turiştii din toată lumea se strâng acolo ca să adune frumoasele pietre rotunde. Ei le expun în cabinete şi le folosesc pentru a-şi decora casele. Dar puţin mai departe pe coastă, imediat după vârful stâncii, este un golfuleţ liniştit. Protejat de largul oceanului, la adăpost de furtuni, şi întotdeauna în bătaia soarelui, nisipurile sunt acoperite cu o mulţime de pietricele niciodată căutate de călători.

Deci, de ce aceste pietre au rămas neatinse în toţi aceşti ani? Pur şi simplu pentru că au scăpat de toată hărţuiala şi de tot procesul de măcinare al valurilor. Liniştea şi pacea le-au lăsat aşa cum au fost întotdeauna – zgrunţuroase, neşlefuite şi lipsite de frumuseţe – pentru că cizelarea este rezultatul dificultăţilor.

Întrucât Dumnezeu ştie ce nişă trebuie să umplem, hai să ne încredem în El ca să ne dea forma potrivită ei. Şi întrucât El ştie ce lucrare avem de făcut, hai să ne încredem în El ca să ne macine în aşa fel încât să fim pregătiţi aşa cum trebuie.

O, lovituri care loviţi! O, dureri care străpungeţi

    Această inimă slabă a mea!

Ce sunteţi voi decât uneltele Stăpânului

    Care dau chip unei lucrări divine?

Aproape toate bijuteriile lui Dumnezeu sunt lacrimi cristalizate.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 5.1-16

    A-L urma pe Isus înseamnă, în primul rând, a-L asculta (Ioan 12.26), iar abia după aceasta, în noi se pot manifesta aceleaşi trăsături de caracter ca ale Lui. Aceste trăsături sunt tocmai cele pe care Domnul le explică acum ucenicilor Săi.    Ferice de cei care au o credinţă simplă (curată) şi care nu pun preţ pe propria lor înţelepciune; ferice de cei care sunt mâhniţi de răutatea lumii, fără să înceteze însă a arăta în acelaşi fel bunătatea şi mila; ferice de cei care suferă pentru Numele Domnului tot felul de nedreptăţi şi de persecuţii… Acesta nu este genul de fericire pe care şi-o doresc majoritatea oamenilor, departe de aşa ceva, însă pentru ca cei credincioşi să fie fericiţi este suficient ca ei să aibă aprobarea Domnului. Bucuriile împărăţiei lor le sunt rezervate.

    In v. 13 şi 14 este prezentată poziţia lor actuală. Ţinându-se separat de rău, creştinul îndeplineşte pe pământ rolul sării, care împiedică stricăciunea. În acelaşi timp, el este şi lumina, având responsabilitatea de a face să strălucească trăsăturile morale ale lui Dumnezeu înaintea oamenilor şi, în primul rând, „pentru toţi cei care sunt în casă”, adică pentru familia lui. Obrocul, recipient folosit pentru a măsura, este un simbol al activităţii, iar patul (Luca 8.16), al leneviei, ambele extreme putând întuneca strălucirea pe care trebuie s-o aibă un copil al lui Dumnezeu.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Iov 1:6-22

Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna”.  Iov 1:12

SAH-MAT-ul DIAVOLULUI

Ca să câştigi o partidă de şah, trebuie să blochezi mutările adversarului sau să-i dai mat. Aceasta înseamnă că regele lui este atacat de una sau de mai multe piese şi capturarea lui nu mai poate fi împiedicată. Este atras în cursă. L-ai blocat din toate părţile. Adversarul poate avea mai multe piese pe tabla de şah decât tine, dar dacă regele lui nu are unde să mai fugă, este învins. Jocul acesta fascinant îmi aminteşte de viaţa creştină. Satan este un duşman formidabil, care profită de toate dificultăţile noastre. Când suntem sub presiunea încercărilor, ne simţim încercuiţi şi ni se pare că nu mai avem unde să mergem. In asemenea circumstanţe, mulţi creştini îşi compromit convingerile şi se dau bătuţi. Totuşi, răspunsul lui Iov în mijlocul încercărilor, a fost diametral opus. El şi-a păzit inima de rău. Citim că „în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1:22).  Te-au făcut adversităţile să te simţi căzut în capcană, încercuit şi înfrânt? Rezistă acelor ispite care te vor conduce spre plăceri păcătoase. Nu demisiona dându-te bătut, pradă amărăciunii şi înfrângerii. Tu ai o deschidere pe care n-o are nici un jucător de şah. Când eşti „încercuit”, tu poţi să ceri promisiunile lui Dumnezeu şi să faci ceea ce este corect. Dacă urmezi acest curs, Dumnezeu îţi va deschide o cale de scăpare ca să poţi răbda încercarea (1 Cor. 10:13). El ne garantează acest lucru. Bizuie-te pe El să-ţi deschidă calea la vremea potrivită. 
Adu-ţi aminte, şah-matul diavolului nu înseamnă că partida este terminată.
 D.J.D.

Pentru cel ce-n Domnul se-ncrede
De-a pururi îl aşteaptă deschis.
Iar sfântul Cuvânt va rămâne
Adăpost în furtună promis.    – Anonim

Lucrurile pe care le aruncă Satan în calea  noastră pentru a ne înfrânge, ne pavează drumul spre victorie.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că așa zice Cel măreț și Cel înălțat, Cel care locuiește în eternitate și al cărui Nume este Sfânt: „Eu locuiesc în loc înalt și sfânt și cu cel cu duhul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhul celor smeriți și să înviorez inima celor zdrobiți”.   Isaia 57.15

Cât de măreț este Cel care rostește astfel de cuvinte! Am putea crede că, de la înălțimea acestei măreții, Dumnezeu nu ne găsește deloc vrednici de a Se preocupa de noi. El locuiește în eternitate, nu are nici început, nici sfârșit, iar noi suntem doar niște făpturi nesemnificative care trăim în timp. El este infinit de înălțat, locuind în locuri înalte și sfinte, deasupra oricărei închipuiri a făpturii.

Însă, uimitoare bunăvoință a harului! Deși locuința Lui este mai presus de toate cerurile, El locuiește totuși cu cel cu duhul zdrobit și smerit, cu cel întrun contrast total cu tot ceea ce înseamnă mărire și demnitate. Nu numai că ființele omenești sunt slabe și pieritoare, ci ele sunt și păcătoase și vinovate, vrednice de disprețul și de judecata lui Dumnezeu.

Cine este deci cel cu un duh zdrobit și smerit? Este cel care își recunoaște cu onestitate vina și starea păcătoasă, smerinduse și judecânduse pe sine. El Îi dă dreptate lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu, în har, locuiește cu el. Există o condiție nemenționată aici, dar care este imperativ necesară pentru ca Dumnezeu să poată locui cu un astfel de păcătos. Această condiție a fost revelată în Noul Testament, atunci când citim, în Ioan 3.16, că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât La dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața eternă”. Acum harul lui Dumnezeu strălucește și mai mult, fiindcă El nu numai că Își găsește plăcerea să locuiască cu cei cu duhul zdrobit și smerit, ci La dat pe Fiul Său ca să moară pentru ei! Acest lucru este cu siguranță de natură săi învioreze pe cei care au duhul zdrobit și smerit prin pocăință și prin judecată de sine.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Așa că vom proprovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo …2 Corinteni 10.16

„Ghidul turistic spre cer”

Soția sa, care la fel ca el se dedase îndeletnicirilor lumești, a privit cu uimire schimbarea totală a soțului ei. Ea a admirat credincioșia lui hotărâtă de a înainta în credință. Până la urmă l-a însoțit la una din prelegeri și a fost mântuită și ea. Astfel, amândoi au primit aceeași credință în Salvatorul lor și siguranța tare ca stânca: au ajuns de pe calea sigură spre iad pe calea spre viața veșnică în glorie. De atunci s-au simțit împreună îndemnați să-și dedice viața răspândirii veștii bune. Dr. Baedeker a devenit un vestitor neobosit al Evangheliei și unul care răspândea cu mare hărnicie Biblia, care este un ghid turistic unic, „ghidul turistic spre cer”.

Câmpul său de lucru a fost Europa și Asia. Putea fi întâlnit în palate regale în Stockholm și în colonii de deținuți în insulele Sahalin, în cel mai îndepărtat colț al Asiei de Est. El a vestit Evanghelia în sălile luxoase ale unui palat austriac, al cărui deținător invitase vecinii să asculte mărturia oaspetelui său. Altă dată a fost întâlnit în curtea mare a unui orfelinat din Constantinopol, apoi imediat după aceea era în Smirna în mijlocul unui grup de greci, printre armenieni, turci și iudei, unde ținea într-o zi șase discursuri pentru cei care doreau foarte mult să asculte vestea bună. Puțin mai târziu era la catedra unui amfiteatru mare al unei universități din Ungaria, Rusia sau Finlanda, unde vorbea studenților.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

MODALITĂȚI DIFERITE DE A TE RUGA (4)

„Când Mă va chema, îi voi răspunde” (Psalmul 91:15)

Când încercăm să stăm în rugăciune o perioadă mai lungă de timp, mintea noastră are tendința de a o lua razna. în acele clipe, oare Dumnezeu se supără pe noi? Nu, când mintea ta zboară in altă parte – Duhul lui Dumnezeu încă este cu tine. Uneori aceste gânduri răzlețe te pot călăuzi în rugăciune. Un autor scrie: „încep să mă rog și apoi îmi imaginez că am izbândă într-un anume lucru, ori reiau o conversație cu o persoană pe care sunt supărat. Sau încerc să mă gândesc cum să rezolv o problemă care mă îngrijorează. Obișnuiam să consider acele lucruri niște obstacole în calea rugăciunii, dar am ajuns să le văd ca pe niște rugăciuni care așteaptă să fie înălțate. Poate motivul pentru care vin în mintea mea nu este neapărat capacitatea mea redusă de a mă concentra, ci mai degrabă faptul că mintea mea este preocupată de acele lucruri. Așa că, în loc să încerc să suprim aceste gânduri, e mai bine să încep să vorbesc cu Dumnezeu despre ele. Și ca din senin, mă întorc la rugăciune. Firește, suntem liberi să ne rugăm în modul care ne ajută cel mai bine să trăim bucuria prezenței lui Dumnezeu”. Cu siguranță, lucruri precum aranjarea părului, gătitul, curățenia sau repararea mașinii ne distrag atenția. Când ele apar, scrie-le pe o hârtie și spune: „De acestea mă voi ocupa mai târziu”, apoi întoarce-te la rugăciune. Dezvoltarea unei vieți bogate și roditoare de rugăciune nu este ceva ce realizezi peste noapte; trebuie să perseverezi, roadele însă, depășesc eforturile depuse. Tu nu ești unic; toți ne luptăm cu distrageri de la rugăciune. Cei ce izbândesc sunt cei ce învață cum să gestioneze aceste distrageri ale atenției.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: