Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Direcţia disciplinei

„Dacă mâna ta cea dreaptă te face să te poticneşti, taie-o şi arunc-o de la tine; pentru că îţi este de folos să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în Gheenă.” Matei 5:30

Isus n-a spus că fiecare trebuie să-şi taie mâna dreaptă, ci: „Dacă mâna ta dreaptă te face să te poticneşti în umblarea ta cu Mine, taie-o”. Există o mulţime de lucruri care sunt perfect legitime dar, dacă vrei să te concentrezi asupra lui Dumnezeu, nu le poţi face. Mâna ta dreaptă este unul din cele mai bune lucruri pe care le ai, dar Isus spune că, dacă te împiedică să urmezi învăţăturile Lui, trebuie s-o tai. Acest gen de disciplină este cea mai strictă dintre toate câte s-au impus vreodată asupra oamenilor. Când Dumnezeu schimbă pe cineva prin regenerare, caracteristica vieţii, începând de atunci, este infirmitatea. Sunt o sută şi unu de lucruri pe care nu îndrăzneşti să le faci, lucruri care, pentru tine şi pentru cei din lume care te cunosc, sunt ca mâna ta dreaptă sau ca ochiul tău; cei nespirituali întreabă: „Ce este rău în asta? Ce absurd eşti!” Totuşi, n-a existat niciodată nici un sfânt care să nu fi început viaţa cea nouă infirm. Este mai bine să intri în viaţă infirm, dar plăcut în ochii lui Dumnezeu, decât să fii plăcut în ochii omului, dar olog în ochii lui Dumnezeu. La început, Isus Cristos, prin Duhul Lui, trebuie să te oprească să faci multe lucruri care pot fi perfect corecte pentru alţii, dar nu pentru tine. Însă ai grijă să nu foloseşti restricţiile tale pentru a critica pe altcineva.

Trebuie să începi viaţa cea nouă infirm, dar, în versetul 48, Isus ne dă imaginea unei vieţi împlinite în chip desăvârşit: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei Lui Dumnezeu.” 2 PETRU 3:11-12

O purtare sfântă şi evlavioasă, sau felul de viaţă trebuie să caracterizeze pe orice credincios (1Petru 1:15), şi să-l despartă de batjocoritorii din aceste vremuri din urmă. În cele două epistole ale lui, Petru se referă la felul de purtare al credinciosului, de cel puţin şapte ori, şi el nu se referă numai la vorbire, ci la toate lucrurile care caracterizează viaţa cuiva:îmbrăcăminte, aranjarea părului, a feţei, obiceiuri, umblarea zilnică, vorbirea, relaţiile cu oamenii,etc. Purtarea noastră deci, constă în toate aceste lucruri cu privire la noi, care pot fi văzute şi auzite, şi în felul acesta pot, sau să-L mărturisească pe Domnul Isus , sau să-L dezonoreze. Întrebarea este, cum este purtarea noastră înaintea Lui Dumnezeu şi a oamenilor?

În prima sa epistolă, Petru începe prin a ne spune că purtarea noastră din trecut a fost „un fel deşert de vieţuire”, pur şi simplu, un ritual religios care satisfăcea doar firea pământească(1 Petru 1:18). Apoi, în contrast cu făcătorii de rele, prin naşterea din nou, purtarea noastră a devenit „sfântă şi evlavioasă”, astfel âcât, prin faptele noastre bune pe care le văd, ei să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.(1 petru 2:12).

Apoi, adresându-se soţilor, el le spune că „felul lor de vieţuire curat şi în temere”, sau un fel de viaţă cast, va exercita o mai puternică influenţă în câştigarea soţilor lor pentru Domnul, decât orice cuvinte ar putea spune.(1 Petru 3:1-2). Petru, de asemenea ne spune că purtarea noastră bună în Hristos ar putea să ne aducă suferinţă din partea celor ce ne dispreţuiesc, dar „ei vor rămâne de ruşine tocmai în lucrurile în care ne vorbesc de rău.(1 Petru 3:16). El foloseşte exemplul lui Lot ca să ne arate ce se întâmplă când ne amestecăm cu lumea:purtarea întinată a lumii va întrista şi sufletele noastre, cum l-a întristat şi pe Lot(2 Petru 2:7).

Credincioşia Lui Dumnezeu s-a arătat totuşi faţă de Lot, nu numai salvându-l din Sodoma, ci rupându-i şi legăturile care-l legau de acel loc. În sfârşit, suntem insistent îndemnaţi să arătăm acel semn deosebitor al creştinului adevărat, acea”purtare sfântă” care să-L prezinte pe Domnul Hristos în viaţa noastră, în adevăratul Lui caracter.

Dacă lumina noastră luminează întro lume de întuneric, lumea ne va prigoni. Pentru un credincios, pacea cu lumea înseamnă capitulare şi necredincioşie. Dacă lumea pune stăpânire pe noi, mărturia noastră va fi nimicită.” J.N.Darby

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Pe când intra în Capernaum s-a apropiat de El un sutaş care-L ruga, şi-I zicea: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuieşte cumplit”. Mat.8:5.

Era o minune că un sutaş, om de vază, ÎI căuta pe Dumnezeu în necazul lui. Astfel de oameni mai rar găseşti în zilele noastre. Dar acest sutaş nu s-a făcut de râs. Este scris: „Cereţi şi vi se va da”. Isus i-a spus: „Voi veni şi-l voi vindeca; dar sutaşul a zis: „Nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu; ci spune un cuvânt şi robul meu va fi vindecat”. Si a continuat să spună cum îi sunt supuşi lui ostaşii: „Dacă-i zic unuia: „du-te” se duce, altuia „Vino” şi vine; şi robu lui meu: „fă cutare lucru” şi-l face”. Prin aceasta a vrut să spună, că ajunge dacă Mântuitorul porunceşte doar şi boala trebuie să-l lase pe robul lui. Isus a zis: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în împărăţia Cerurilor; iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. Vedem deci ce important este să credem, pentru ca să nu fim aruncaţi afară. Isus a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta”. Si slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.
Observăm deci, că nu s-a făcut de ruşine sutaşul prin faptul că a căutat ajutor la Isus. Dar mai este scris: „Dumnezeu dă har celor smeriţi” şi acest an de vază, a fost unul dintre cei smeriţi, pentru că a spus: „Eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. S-a bazat pe harul Lui şi prin aceasta a putut şi el lăuda harul Său minunat.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

INVITAŢIE LA RUGĂCIUNE

„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ieremia 33.3

Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm. Ni se spune că rugăciunea este o deprindere evlavioasă care nu are înrâurire decât asupra sufletului care se luptă în rugăciune. Noi ştim altfel. Aici Domnul, Dumnezeul cel viu, făgăduieşte să răspundă la cererea slujitorului Său. Să-L rugăm şi să nu îngăduim nici o îndoială că El ne-ar asculta şi ne-ar răspunde. „Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?” El, care le-a dat părinţilor dragoste pentru copiii lor, va rămâne surd la strigătele fiilor şi fiicelor Sale? Da, Dumnezeul nostru va răspunde la rugăminţile poporului Său. El are resurse minunate pentru ei. Ceea ce ei n-au mai văzut, n-au mai auzit, nici chiar n-au visat, El va face pentru ei. El va da la iveală noi binecuvântări pentru ei, dacă este nevoie. Va goli pământul şi mările ca să-i hrănească, şi va trimite pe orice înger din cer ca să-i păzească când vor fi în primejdie. El ne va uimi prin harul Său şi ne va face să vedem lucruri cum n-au mai fost altele asemenea. Tot ceea ce cere El de la noi este să-L chemăm. Nu ne poate cere mai puţin. Deci să înălţăm cu bucurie rugăciunile noastre către EL

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice DOMNUL, care are milă de tine.” Isaia 54.10

Dumnezeu îi aduce aminte totdeauna omului ce slab este în faţa puterii Sale. Omul aleargă cu groază din locuinţa sa când este un cutremur. Dar cine poate să descrie ce va fi atunci când va veni ce citim în Apocalipsa ceasul încercărilor care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului”, când Dumnezeu va judeca acest pământ.

Atunci oamenii se vor ascunde în crăpăturile stâncilor, în peşteri şi vor spune: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce sade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului” (Apoc. 6.16). Cei care în timpul harului nu vor să asculte chemarea Domnului Isus vor avea parte de judecata lui Dumnezeu. Nici stâncile şi nici dealurile nu-i vor putea ocroti pe păcătoşi de judecată. Dumnezeu a dat poporului Său pământesc preţioase proorocii pe care le va îndeplini chiar şi prin neascultarea poporului. În prezent acolo unde se adună credincioşii aceste proorocii sunt deosebit de preţioase. În mijlocul atâtor frământări ale acestei lumi, credinciosul are dreptul să-şi aţintească privirea la Dumnezeu aşa cum spune Psalmul 32: „cel ce se încrede ÎN Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.” Credinciosul oricând poate să ştie şi să fie convins că Dumnezeu este credincios celor făgăduite. El îi va întări pe ai Săi şi-i va păzi de orice rău.

Sunt mulţi copii ai lui Dumnezeu care îşi trăiesc zilele în temeri, întuneric şi nesiguranţă. Toată slujba lor dumnezeiască în loc să fie urmarea vieţii veşnice pe care o au şi de care se bucură, nu-i decât împlinirea unei datorii legale şi o pregătire pentru viaţa veşnică. Iar „nădejdea fericită” pe care ne-a dat-o harul, ca să ne învioreze inimile le rămâne cu totul necunoscută. O socotesc ca o visare şi aşteaptă ziua judecăţii în loc să-L aştepte pe Cristos.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, „fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale” (Psalmul 4:6) astăzi şi fă să ne găsim locul în planurile Tale cu mare desfătare şi libertate, şi să fim un cântec vesel pentru Tine întreaga zi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci facându-vă pilde turmei. Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.» 1 Petru 5,2-4

Cununa slavei este rezervată pentru conducătorii de biserici şi pentru propovăduitori. Aceştia au o mare responsabilitate. Ei sunt însă şi ţintele predilecte ale diavolului. Nu te grăbi să-l critici pe pastorul tău, ci roagă-te pentru el să poată propovădui Cuvântul lui Dumnezeu în toată puterea Duhului, să fie un bun conducător, pentru ca într-o zi să primească cununa slavei. În opinia mea această onoare este rezervată şi tuturor părinţilor credincioşi care sunt exemple bune în familiile lor şi în comunitate. Eşti tu un bun exemplu? Îl putem vedea pe Isus în tine? Eşti un adevărat stâlp al comunităţii tale? Este foarte important ca Domnul Isus să poată creşte în noi, pentru ca sa devenim exemple bune. Să nu ne mulţumim să rămânem prunci, ci să creştem şi să devenim maturi în Cristos. Şi pentru tine este pregătită cununa slavei!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

 

Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în EL. 1 Tesaloniceni 4:14

Să ne imaginăm că sufletul doarme complet anesteziat. Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43), şopteşte Isus fiecărui sfânt pe moarte. Ei „dorm în Isus”, dar sufletele lor sunt în faţa tronului Lui Dumnezeu, lăudându-L zi şi noapte în templul Său, cântând aleluia Celui care le-a spălat păcatele cu sângele Său. Trupul doarme în patul său singuratic de ţărână, sub acoperământul de iarbă. Dar ce este acest somn? Ideea legată de somn este „odihnă”, şi acesta este şi gândul pe care vrea să ni-l transmită Duhul Lui Dumnezeu. Somnul face din fiecare noapte un sabat al zilei. Domnul închide uşa sufletului şi îi face pe intruşi să întârzie o vreme, cât timp viaţa intră în grădina alinării. Credinciosul chinuit doarme liniştit, ca un copil obosit la sânul mamei. O, fericiţi sunt „morţii, care mor în Domnul… ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează” (Apocalipsa 14:13). Odihna lor liniştită nu va fi întreruptă, până când Dumnezeu nu-i va învia ca să le dea răsplata. Păziţi de îngerii grijulii, ascunşi de tainele veşnice, moştenitorii slavei dorm, aşteptând împlinirea timpului care le aduce împlinirea învierii. Ce trezire vor avea! Obosiţi şi marcaţi de vreme, ei au fost aşezaţi în morminte, dar nu la fel vor fi la înviere. Ei au trecut la odihnă cu frunţile brăzdate şi feţele îmbătrânite, dar se vor trezi în frumuseţe şi slavă. Sămânţa ofilită, lipsită de formă şi frumuseţe, se va transforma într-o floare minunată. Iarna mormântului va fi înlocuită de primăvara învierii şi de vara gloriei. Binecuvântată fie moartea care, prin putere divină, ne dezbracă de hainele de lucru ca să ne îmbrace cu hainele de nuntă ale neputrezirii. Binecuvântaţi sunt cei care „dorm în Isus”.

 

SEARA

Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. 2 Cronici 32:31

Ezechia devenise atât de mare şi se mândrea atât de mult cu favoarea Lui Dumnezeu încât îndreptăţirea de sine se strecurase în inima lui. Din cauza siguranţei sale fireşti, harul Lui Dumnezeu fusese retras pentru un timp, în cele mai active operaţiuni. Aceasta este explicaţia dificultăţilor cu babilonienii fiindcă, dacă harul Lui Dumnezeu părăseşte cel mai bun creştin, există destul păcat în inima lui ca să-l transforme în cel mai mare trădător. Lăsaţi singuri, cei mai fierbinţi creştini se răcesc ca Laodicea, cea căldicică (vezi Apocalipsa 3:16). Cei tari în credinţă se albesc curând, plini de lepra învăţăturilor false. Cei care merg acum înaintea Domnului în excelenţă şi integritate se vor clătina încoace şi încolo, îmbătaţi de pasiunile răului. Ca şi luna, noi împrumutăm lumina; suntem strălucitori când primim strălucirea harului, dar ne întunecăm atunci când Soarele Dreptăţii se retrage. De aceea, să strigăm către Dumnezeu să nu ne părăsească niciodată. Doamne, nu ne lua Duhul Tău Sfânt! Nu-ţi retrage harul! Nu ai spus Tu „Eu, Domnul, sunt Păstorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi și noapte ca să n-o vatăme nimeni” (Isaia 27:3)? Doamne, păzeşte-ne pretutindeni. Păzeşte-ne în vale, ca să nu ne plângem de mâna Ta, care ne umileşte. Păzeşte-ne pe culme, ca şă nu ne lăudăm cu înălţarea noastră. Păzeşte-ne în tinereţe, când pasiunile sunt puternice; păzeşte-ne la bătrâneţe, ca să nu devenim mândri de înţelepciunea noastră, care se poate dovedi o nebunie mai mare decât nebunia tinereţii. Păzeşte-ne în ceasul morţii, ca să nu ne lepădăm de Tine în ultimul ceas. Păzeşte-ne când trăim, păzeşte-ne când murim, păzeşte-ne când lucrăm, păzeşte-ne când suferim, păzeşte-ne când luptăm, păzeşte-ne când ne odihnim, păzeşte-ne pretutindeni, fiindcă pretutindeni avem nevoie de Tine, Dumnezeul nostru!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi.” Numeri 13:33

Da, spionii israeliţi au văzut uriaşi, dar Iosua şi Caleb L-au văzut pe Dumnezeu! Cei care se îndoiesc spun şi astăzi: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi” (v. 31). Însă cei care cred spun: „Haidem să ne suim şi să punem mâna pe ţară, căci vom fi biruitori!” (v. 30).

Uriaşii reprezintă marile dificultăţi, şi ele ne pândesc peste tot. Ele sunt în familiile noastre, în bisericile noastre, în viaţa noastră socială şi chiar în inimile noastre. Trebuie să le învingem, altminteri ele ne vor devora, aşa cum israeliţii din vechime, temându-se de canaaniţi, au spus: „Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă” (v. 32). Să ne manifestăm credinţa ca Iosua şi Caleb, care au spus: „Nu vă temeţi … căci îi vom mânca” (Numeri 14:9). De fapt, ei le-au spus celorlalţi: „Vom fi mai puternici prin înfrângerea lor decât dacă n-ar fi fost nici un uriaş de învins”.

De fapt, dacă nu avem o credinţă biruitoare, vom fi înghiţiţi – mistuiţi de uriaşii care ne taie calea. „Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă” (2 Corinteni 4:13) pe care Iosua şi Caleb l-au avut, să privim la Dumnezeu, şi El va avea grijă de dificultăţile prin care trecem. selectat

Întâlnim uriaşi numai când Îl slujim pe Dumnezeu şi-L urmăm. Când Israel mergea înainte, atunci au apărut şi uriaşii, când s-au întors înapoi în deşert, n-au găsit nici unul.

Mulţi oameni cred că puterea lui Dumnezeu în viaţa unui om îl va păzi de orice fel de încercări şi conflicte. Însă, puterea lui Dumnezeu aduce de fapt conflicte şi lupte. Ai putea crede că Pavel, în timpul marii lui călătorii misionare spre Roma, ar fi trebuit să fie scutit prin suveranitatea lui Dumnezeu de puterea furtunilor violente şi de vrăjmaşii lui. Totuşi tocmai opusul a fost adevărat. A îndurat o luptă lungă şi dificilă cu evreii care-l persecutau. A înfruntat vânturi puternice, şerpi veninoşi şi toate puterile pământului şi ale iadului. Şi-n final, abia a scăpat de înec, înotând spre ţărmul Maltei, după ce un naufragiu aproape că-l trimisese într-un mormânt marin.

Sună aceasta ca un Dumnezeu cu o putere infinită? Da, este exact ca El. Şi de aceea ne-a spus Pavel că odată ce L-a primit pe Domnul Isus Hristos ca viaţă a lui în trupul lui, un conflict puternic a apărut imediat. De fapt, conflictul n-a încetat niciodată. Presiunea asupra lui Pavel a persistat, dar din acest conflict a ieşit întotdeauna biruitor prin puterea Domnului Isus Hristos.

Pavel a descris aceasta cu însufleţire: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru” (2 Corinteni 4:8-10).

Ce luptă nesfârşită şi aprigă ne-a relatat! Este aproape imposibil să exprimi în engleză impactul limbajului original. Pavel ne dă cinci imagini diferite succesive. În prima, ne arată vrăjmaşi care-l înconjoară din toate părţile şi-l presează, dar nu-l distrug, pentru că „poliţia” cerească îl protejează şi i-a croit o cale suficient de largă ca să scape. Semnificaţia literală este: „Suntem presaţi din toate părţile, dar nu învinşi”.

A doua imagine reprezintă pe cineva a cărui cale este complet blocată sau stânjenită de vrăjmaşi. Însă el a perseverat, pentru că este destul de multă lumină ca el să vadă următorul pas. Pavel a spus: „în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi”, sau aşa cum este într-o traducere literală: „Fără un drum, dar nu fără o cale de scăpare”.

Al treilea tablou, „prigoniţi, dar nu părăsiţi”, este cel al vrăjmaşilor care îl urmăresc cu înverşunare în timp ce Apărătorul divin este aproape. El este urmărit, dar nu lăsat singur.

Al patrulea este şi mai viu şi mai dramatic. Vrăjmaşul l-a ajuns din urmă, l-a lovit şi l-a pus la pământ. Dar aceasta nu este o lovitură fatală – el este capabil să se ridice din nou. El a fost „trântit jos, dar nu omorât”, sau „doborât, dar nu învins”.

În a cincea şi ultima imagine, Pavel merge cu gândul mai departe, arătându-ne un tablou ca pare a fi unul al morţii însăşi: „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus”. Totuşi el nu moare, pentru că „viaţa lui Isus” îi vine în ajutor, şi el trăieşte prin viaţa lui Hristos până se va împlini lucrarea vieţii sale.

Motivul pentru care atât de mulţi oameni nu reuşesc să experimenteze acest principiu divin este acela că ei se aşteaptă să-l primească în totalitate fără nici o luptă. Când vine conflictul şi se aud strigăte de luptă, ei se descurajează şi se predau. Dumnezeu nu are nimic preţios care să fie uşor de câştigat, pentru că nu există bunuri ieftine în magazinul ceresc. Preţul răscumpărării noastre a fost tot ce avea Dumnezeu să dea, şi tot ce e de preţ este scump. Vremurile şi locurile dificile sunt şcolile noastre de credinţă şi caracter. Dacă va fi să ne ridicăm vreodată mai presus de puterea omenească obişnuită şi să experimentăm puterea vieţii lui Hristos în trupurile noastre muritoare, aceasta se va face prin procesul conflictului care ar putea fi numit foarte bine „laboratorul durerilor” noii vieţi. Este ca povestea lui Moise, care a văzut „că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc” (Exod 3:2); deşi demonii lui Satan s-au străduit să stingă flacăra care ardea în viaţa lui Moise, aruncând în continuu apă peste planurile lui, n-au putut, pentru că îngerii lui Dumnezeu erau întotdeauna vigilenţi, turnând ulei pe flacără ca s-o facă să ardă şi mai strălucitor.

Drag copil al lui Dumnezeu, poate că suferi acum, dar n-ai să cazi dacă vei îndrăzni să crezi, să stai neclintit şi să refuzi să fii învins.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 65.13-25

    Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-1 va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor” (v. 14).

    Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (I Ioan 3.1,2). Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos…?

    Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi într-o stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Psalmul 42:5-11

…Nădăjduieşte în Domnul, căci iarăşi Il voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Psalmul 42:5

CAUŢI SPERANŢA?

O misionară din India zăcea pe pat cuprinsă de febra malariei. Pe măsură ce boala înainta reducându-i treptat forţele, un sentiment de depresie a făcut-o să cadă în disperare. Se simţea atât de copleşită încât a cerut Domnului s-o ia la El. Dar într-o zi, în timp ce era învăluită în această carapace a descurajării, sunetele unei melodii din altă parte a casei au făcut-o atentă. Un grup de tineri indieni aveau un serviciu de închinăciune. I-a auzit cântând în dialectul lor: „M-am hotărât să-Lurmez pe Isus; Şi înapoi, şi înapoi,eu nu voi da”. Cântarea i-a zguduit inima şi a început să se roage. Imediat rugăciunea ei s-a transformat în laudă şi mulţumire, şi Dumnezeu a făcut ca descurajarea ei să dispară. Nu mult după aceea a dispărut şi boala, însănătoşindu-se din nou. Mulţi ani după aceea a continuat să slujească cu multă eficienţă în lucrarea misionară mondială. Te poţi regăsi într-o experienţă ca aceasta? Ai cunoscut şi tu o descurajare în urma căreia ai fost gata să renunţi, să te dai învins? Ai simţit o asemenea povară a depresiunii, că ai întrebat şi tu Ia fel ca David: „Pentru ce te mâhnesti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? (Psalmul 42:11). Ori de câte ori începe coborâşul, adu-ţi aminte că David a avut nu numai problema ci şi soluţia. „Nădăjduieşte în Dumnezeu,” a spus el. Curajul pe care-l capeţi prin prezenţa lui Dumnezeu va aduce laude şi mulţumiri în inima ta, iar credinţa ta va fi reînnoită. Cântă din adâncul fiinţei tale: „M-am hotărât să-L urmez pe Isus; Şi înapoi eu nu voi da, şi înapoi eu nu voi da”. Când te încrezi în Domnul, vei găsi nădejde.   P.R.V.

Prăbuşiţi în disperare şi noapte, 
Nădejdea noastră-i Domnul, Sfintul. 
El niciodată nu-şi retrage mina 
Şi nu uită să-Şi ţină Cuvântul.– D.J.D.

Dacă nu poţi face faţă unor situaţii dificile, încearcă cu nădejdea – în Dumnezeu.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Cu atât mai mult cei care primesc plinătatea harului şi a darului dreptăţii vor domni în viaţă printrUnul singur, Isus Hristos.” Romani 5.17

Dumnezeu are la dispoziţie veacurile viitoare pentru a manifesta domnia Sa plină de putere. „Vor împărăţi în vecii vecilor” este descrierea pe care Dumnezeu o face sfinţilor din Noul Ierusalim (Apocalipsa 22.5). Însă domnia lor a început deja din această viaţă, în sensul că ei sunt în Hristos, marele Biruitor. Satan se străduieşte să ne ţină departe de acest adevăr, de faptul că suntem în harul îmbelşugat al lui Dumnezeu; că am primit darul dreptăţii în Hristos şi că domnim în viaţă, acum şi pentru totdeauna, prin acel Unul singur, Isus Hristos.

Fie ca Dumnezeu să ne facă tot mai conştienţi de aceste realităţi, fiindcă Satan urăşte de moarte Adunarea, care este situată deja în locurile cereşti, locuri din care el va fi alungat curând! El ştie că Adunarea va împărtăşi tronul lui Hristos şi că în curând va domni împreună cu El, întro glorie ce nu poate fi descrisă. Prin urmare, el va căuta să ne împiedice, dacă este cu putinţă, să vedem poziţia noastră prezentă de domnie în viaţă, în Hristos. Suntem siguri că, la venirea lui Hristos, mulţi creştini adevăraţi vor regreta că şiau petrecut viaţa pe pământ în îndoială, în înfrângere şi în depresie, mai degrabă decât întro domnie biruitoare a vieţii, în Hristos.

Dumnezeu nu are copii favoriţi. Oricine este în Hristos are un Hristos complet la dispoziţie. Îndemnurile din epistole sunt adresate, în mod egal, tuturor credincioşilor. David Livingstone a scris întruna din primele pagini ale jurnalului său: «Miam dat seama că nu sunt în mod deosebit înzestrat din punct de vedere intelectual, însă astăzi mam hotărât să fiu un creştin deosebit». Să refuzăm să ne mulţumim cu o existenţă creştină care, la final, nu poate fi rezumată prin cuvintele: «Am domnit în viaţă prin Isus Hristos». Să luăm exemplu de la sfinţii smeriţi a căror existenţă a fost descrisă prin cuvintele glorioase ale lui Pavel: „Vor domni în viaţă printrUnul singur, Isus Hristos”.

W. R. Newell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie” Psalmul 34.4,5

Teama

Teama este o armă în mâna lui satan. El înfricoșează nu numai oamenii care nu au nicio speranță, care trăiesc fără Dumnezeu în lume, fără să aibă un Mântuitor, ci el încearcă să-i înfricoșeze chiar și pe credincioși.

Teama este presimțirea rea a ceva ce este nesigur în viitor. El încearcă să-i înfricoșeze pe tineri cu teama de examen. Altora le insuflă teama de tot ceea ce este nou sau de o confruntare cu lumea. Pe cei vârstnici îi înfricoșează prin diferite boli sau prin greutățile vârstei înaintate. Ce putem face în astfel de cazuri? David ne dă un sfat bun: „Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele”. Deci să-L căutăm pe Domnul! Dar această căutare presupune un anumit efort din partea noastră; în ciuda influenței paralizante a fricii, să-L căutăm pe Domnul.

Domnul nu va lăsa fără răspuns o astfel de căutare și atunci vom putea spune: „M-a izbăvit din toate temerile mele”. Dacă măsurăm problema, care ne face teamă, cu Domnul, ea devine deodată mică și mai puțin importantă decât considerăm noi că este. Atunci, Persoana minunată a Domnului nostru, salvarea Sa din temerile de moment vor umple privirea noastră, încât nu vom mai avea teamă de viitor.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

LUCRURI DE CARE Al NEVOIE ÎN PUSTIE (5)

„Împrietenește-te, deci, cu Dumnezeu, și vei avea pace” (Iov 22:21)

Când te afli în pustie, care crezi că este lucrul de care ai cea mai mare nevoie? De Dumnezeu!

De aceea i-a spus El lui Moise să construiască cortul pe care Dumnezeu l-a folosit ca pe o unealtă pentru a-Și învăța poporul următoarele lucruri:

1) Că Dumnezeu dorește să se întâlnească cu noi în mod regulat. Cuvântul „Tabernacle” înseamnă „Cortul întâlnirii”. Dumnezeu dorește ca tu să petreci timp cu El. El dorește să ajungi să-L cunoști. Fiindcă atunci te vei îngrijora mai puțin și te vei încrede în EI mai mult. Biblia spune: „împrietenește-te, deci, cu Dumnezeu, și vei avea pace”. E important să asculți Cuvântul lui Dumnezeu explicat, să te întâlnești cu ceilalți credincioși și să fii încurajat de mărturiile lor. La un moment dat, însă, va trebui să nu te mai mulțumești cu informații de mâna a doua și „să te apropii în mod personal” de Dumnezeu, lacov scrie: „Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi” (lacov 4:8).

2) Că Dumnezeu dorește să fie în centrul vieților noastre. Când Israelul își stabilea tabăra în fiecare seară, cele douăsprezece seminții își întindeau corturile în formație, înconjurând Cortul întâlnirii, care era locuit de prezența lui Dumnezeu. Fiecare bărbat, femeie, băiat si fată putea sta la ușa cortului său și să-L vadă pe Dumnezeu în mijlocul lor. Putea oare mesajul să fie mai clar de-atât? Când cele mâi profunde sentimente și dorințe ale tale îl au în centru pe Hristos, viața ta se va afla pe un drum ascendent. „Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima” (Psalmul 37:4).

Formula pentru a izbândi în pustie este aceasta: așază-l pe Hristos în centrul vieții tale și adâncește-te în Cuvântul Lui!

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: