Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Fă-o acum!

„Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău.” Matei 5:25

În acest verset Isus Cristos a stabilit un principiu foarte important: Fă ce ştii că trebuie să faci, acum, şi fă-o repede; dacă nu, un proces inevitabil va începe să lucreze şi va trebui să plăteşti până la cel din urmă bănuţ prin durere, agonie şi necaz. Legile lui Dumnezeu sunt neschimbătoare, nu există nici o modalitate de a te sustrage lor. Învăţătura lui lsus pătrunde exact în miezul fiinţei noastre. Este un lucru natural să am grijă ca adversarul meu să-mi acorde drepturile ce mi se cuvin, dar Isus spune că este o chestiune de o importanţă veşnică şi imperativă pentru mine ca eu să-i plătesc adversarului meu ceea ce-i datorez. Din punctul de vedere al Domnului nostru nu contează dacă eu sunt înşelat sau nu; ceea ce contează este ca eu să nu-i înşel pe alţii. Insist eu asupra drepturilor mele sau plătesc ceea ce datorez din punctul de vedere al lui Isus Cristos? Fă repede ce ai de făcut, judecă-te acum! În problemele morale şi spirituale trebuie să faci acest lucru imediat; dacă nu, procesul implacabil va începe să lucreze. Dumnezeu este hotărât să aibă copii atât de puri, de curaţi şi de albi ca zăpada proaspătă şi, cât timp există neascultare faţă de vreo învăţătură de-a Lui, El îi va îngădui Duhului Său să folosească orice metodă pentru a te face ascultător. Insistenţa noastră de a dovedi că avem dreptate este aproape întotdeauna o indicaţie că, undeva, suntem neascultători. Nu e de mirare că Duhul ne îndeamnă atât de puternic să rămânem cu perseverenţă în lumină! „Impacă-te degrabă cu pârâşul tău.” Ţi-ai cercetat relaţiile tale cu alţii şi ai descoperit că ai mânie în inimă? Mărturiseşte-o repede, rezolvă repede problema în faţa lui Dumnezeu. Împacă-te cu celălalt – fă acest lucru acum!

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

TIT 2:11.12

„Căci harul lui Dumnezeu care aduce mîntuire, a fost arătat la toţi oamenii şi ne învaţă ca, respingînd lipsa de respect faţă de Dumnezeu şi poftele lumeşti, să trăim în veacul de acum, cu cumpătare, dreptate şi evlavie.”

Subiectul de căpetenie al epistolei către Tit este menţinerea evlaviei, care acum, ca credincioşi, trebuie să caracterizeze viaţa noastră faţă de lume. În această epistolă, apostolul nu tratează rînduiala şi purtarea pe care trebuie să le avem cînd venim împreună la adunare, ca în prima epistolă către Corinteni, ci ne dă îndemnuri cu privire la conduita noastră în viaţa particulară. Aceasta, fără-ndoială, este de primă importanţă, pentru că se poate să fim cu foarte mare grijă în ce priveşte purtarea din afară, cînd ne aflăm împreună la adunare şi totuşi cu multă neveghere cu privire la comportarea noastră în cercul de familie, în legăturile de servici sau afaceri şi chiar înaintea lumii. Nebăgarea de seamă în viaţa particulară va duce cu siguranţă la prefăcătorie, care foloseşte o mărturie bună în public ca să acopere un umblet rău în viaţa personală. Poate aceasta este una din cauzele pentru care adunările copiilor lui Dumnezeu sînt astăzi din ce în ce mai slabe şi mai lumeşti. În toată epistola aceasta Duhul Sfînt insistă mereu asupra legăturii dintre adevăr şi evlavie. Dacă adevărul nu este menţinut cu grijă, evlavia va înceta cu siguranţă. Dacă evlavia nu este păstrată, adevărul îşi va pierde reputaţia şi va deveni ineficace.

Aducîndu-ne mîntuirea, harul ne învaţă în mod desăvîrşit cu privire la noi înşine, cu privire la alţi oameni, şi mai ales cu privire la Dumnezeu. Respingînd orice lipsă de respect faţă de Dumnezeu şi orice faptă care îşi găseşte satisfacţia în lumea aceasta, trebuie să punem o frînă voinţei firii păcătoase, în orice privinţă şi să trăim cu toată cumpătarea; trebuie să ne purtăm cu dreptate, cu corectitudine în relaţiile noastre cu alţii şi să avem totdeauna simţămîntul drepturilor lui Dumnezeu asupra inimilor credincioşilor Săi, practicînd evlavia, adică devotamentul nostru faţă de cerinţele sfinţeniei lui Dumnezeu.

„Dacă iubim sfinţenia, să ne împotrivim răului de îndată ce se arată, şi ca să fim în stare de aceasta, să fim şi să ne bucurăm într-o permanentă părtăşie cu Dumnezeu. În Cuvînt nu este decît un singur etalon pentru sfinţenie: HRISTOS.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Si Isus, văzînd multă lume împrejurul Său, a poruncit să treacă de cealaltă parte”. Matei 8:18.

Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi a zis: „Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge”. Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde-şi odihni capul”. Putem observa din aceasta, că Isus n-a avut încredere în el. Un altul I-a spus lui Isus: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întîi să îngrop pe tatăl meu”. Vedem cum îl lasă pe primul şi se îndreaptă către altul şi spune: „Vino după Mine”. Acesta a fost un cuvânt care a spus mult primului şi este o atenţionare pentru noi ca să-I fim urmaşi, ucenici adevăraţi care umblă pe urmele paşilor Lui. Tatăl celui de al doilea a murit chiar atunci şi cel chemat L-a rugat pe Isus să-l lase să meargă mai întîi acasă, să-l îngroape. Astăzi s-ar zice: „Tu trebuie să mergi, pentru că altfel oamenii s-ar poticni”. Dar Isus i-a zis: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii”. Da, Fiul Omului are de-aface cu cei vii şi nu cu cei morţi. Si El doreşte să vestim despre împărăţia Lui, fie în casă, fie în grajd sau pe câmp, la fabrică sau pe stradă, pentru ca oamenii să-şi dea seama, văzîndu-ne că noi am murit faţă de păcat şi trăim pentru Dumnezeu. Să tăcem unde trebuie să tăcem şi să vorbim unde trebuie să vorbim şi chiar şi la lucru să fim harnici şi punctuali, fără să înşelăm sau să minţim; să-i binecuvântăm pe cei care ne blestemă, să ne rugăm pentru aceia care ne jignesc. Să ne bucurăm dacă oamenii spun lucruri rele despre noi din pricina lui Hristos. Însuşi Domnul ne asigură că astfel răsplata noastră este mare în ceruri.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PRIVIRE ÎNAPOI, APOI ÎNAINTE

„Dar îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu tine în vremea tinereţii tale şi voi face cu tine un legământ veşnic.” Ezechiel 16.60

Oricare ar fi păcatul nostru, Domnul rămâne credincios în dragostea Sa pentru noi.

El priveşte în urmă

Vezi cum îşi aminteşte de zilele de altă dată, când ne-a chemat ca să facem legământ cu El, şi când noi ne-am predat Lui. Ce zile fericite au fost acelea! Domnul nu ne mustră pentru nimic şi nu ne învinuieşte de lipsă de sinceritate. Nu, El priveşte la legământul Său cu noi, mai mult decât la al nostru cu El. S-ar fi putut ca El să aibă vreun gând ascuns în legătură cu acest legământ sfânt? Nu! Dimpotrivă; ce bunătate ne-a arătat El, ca să-şi aducă aminte de noi în dragostea Sa!

El priveşte înainte

El a hotărât să nu se dea înapoi de la legământul Lui. Dacă noi nu suntem credincioşi legământului, totuşi El rămâne credincios. El spune cu tărie: „Voi încheia cu tine un legământ veşnic” şi nu Se gândeşte să dea înapoi. Binecuvântat fie Numele Lui, că El priveşte la pecetea sfântă, „sângele legământului celui veşnic” şi se gândeşte la Cel care S-a pus chezaş pentru noi şi care a întărit acest legământ, la Fiul Său prea iubit; iată de ce El îşi va ţine făgăduinţele Sale sfinte. „El rămâne credincios”, căci nu se poate tăgădui singur.Doamne, Te rog pune în inima mea această făgăduinţă de preţ şi fă să mă hrănesc cu ea în fiecare zi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini.” Cântarea Cântărilor 6.3

Aceasta este vorbirea unui suflet care nu mai are valoare în ochii săi proprii. Când cineva e preocupat de Cristos, sufletul pătrunde gândurile şi dragostea Lui în loc să se ocupe de gândurile şi simţirile proprii. Ochii, inima, gândurile şi buzele – toate sunt pline de Cristos şi sunt preocupate de El. În cap. 2.16 mireasa spune: „Prea iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui.” Acolo bucuria de a-L poseda pe Cristos stă pe prim plan: „El este al meu.” Aici este vorba de o bucurie mai profundă şi anume aceea de a aparţine lui Cristos: „eu sunt a Lui.” Ambele bucurii sunt binecuvântate dar bucuria care izvorăşte din convingerea: „Eu sunt a Lui” are un gând mai profund şi ne arată o creştere dumnezeiască. Noi putem înţelege bucuria unui suflet trezit din somnul păcatului care exclamă: Eu cred acum în Cristos, eu ştiu că El a murit pentru mine. Un suflet care a fost scos la lumina lui Dumnezeu din întunericul păcatului poate exclama victorios: Isus este al meu. Să nu se minimalizeze niciodată bucuria de a-L avea pe Cristos dar sufletul să nu rămână numai aici ci să facă progrese în recunoaşterea adevărului.

Să căutam să trăim în simţământul că ne găsim totdeauna în faţa lui Dumnezeu. Numai astfel vom fi păziţi de multele feluri şi forme ale răului pe care le întâlnim zilnic. Frica de Dumnezeu s-ar dovedi un zăgaz binecuvântat împotriva răului, în orice chip şi formă. Ea ne-ar face adevăraţi în toate vorbele şi faptele noastre. De câte ori nu vorbim mult mai mult decât simţim. Cât de schimbată ar fi purtarea noastră dacă ne-am da seama totdeauna că Dumnezeu ne aude şi ne vede, că El ţine seamă de orice cuvânt al nostru, cunoaşte orice gând şi vede toate căile noastre. Dacă am rămâne cât mai aproape de izvorul iubirii dumnezeieşti am fi nişte râuri răcoritoare dovedind că suntem ai iubitului nostru Domn şi El este al nostru. Ce bine ar fi dacă toate acestea s-ar împlini mai mult şi s-ar ţinea mai cu tărie între noi!

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, cât doresc să Te văd, să Te aud, să cuget la Tine şi să cresc în mod vizibil în asemănare cu Tine! Şi Tu ai zis:”Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4).

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji. Noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji.» 1 Corinteni 9,24-25

Cum putem primi această cunună veşnică? Prin renunţare! Apostolul Pavel foloseşte ca ilustraţie Jocurile Olimpice. Sportivii renunţă la tot ceea ce i-ar putea distrage de la ţelul propus şi fac totul pentru a câştiga trofeul şi onoruri trecătoare. Dragă cititorule, gândeşte-te înainte de a face cel mai neînsemnat lucru: Îl slujesc mai bine pe Domnul Isus prin aceasta? Atunci vei şti ce trebuie să faci şi la ce să renunţi. Măsura credinţei tale o poţi găsi în Coloseni 3,17: «Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl». Poţi oare să vorbeşti de rău Numele lui Isus? Nu! Ce uşoară şi minunată e viaţa care este clădită în Domnul Isus! Păstrează ceea ce ai, căci: «cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli» (2 Tim. 2,5). Urmează-L pe Domnul cu hotărâre! Dedică-ţi doar Lui viaţa, inima, talentul, puterea şi timpul tău! Atunci şi ochii tăi îl vor vedea pe Impăratul împăraţilor în toată frumuseţea Sa!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu. loan 17:22

Arată suprema dărnicie a Domnului Isus, care ne-a dat totul. Deşi o zecime din posesiunile Lui ar fi făcut bogat peste poate un univers de îngeri, totuşi El nu a fost mulţumit până nu ne-a dat tot ce a avut. Ar fi fost un mare har dacă ne-ar fi permis să mâncăm firimiturile care cădeau de la masa îndurării. Dar El nu face nimic pe jumătate; El ne aşează alături de El la ospăţ. Dacă ne-ar fi oferit o mică pensie din cuferele regale, am fi avut motiv să-L iubim veşnic; dar nu, El vrea ca mireasa să fie la fel de bogată ca El însuşi, şi nu vrea să aibă glorie sau har neîmpărtăşit de ea. El nu se mulţumeşte până nu ne face părtaşi la moştenirea Sa, ca să avem bogăţii egale. El şi-a golit toată averea în cuferele bisericii şi are toate lucrurile în comun cu cei răscumpăraţi. Nu există nici o cameră din casa Lui ţinută închisă faţă de poporul Său. El le dă libertatea de a lua tot ce are El; îi iubeşte atât de mult încât îi ajută să ia cât de mult pot duce din comoara Sa. Plinătatea îndestulării Sale este la îndemâna credinciosului, liberă ca aerul pe care îl respiră. Christos a pus cupa iubirii şi harului Său la buzele credinciosului şi îl invită să bea pentru totdeauna. Dacă poate să o golească, este binevenit; dar, de vreme ce este inepuizabilă, este îndemnat să bea cât vrea, fiindcă totul este al lui. Ce dovadă mai adevărată de prietenie ne-ar putea oferi cerul sau pământul?

Când voi sta înaintea tronului Tău
Îmbrăcat în haine ce nu-mi aparţin
Ţi-oi vedea bunătatea fără urmă de rău
Şi te voi iubi, Domnul meu, pe deplin;
Doar atunci voi simţi şi voi şti cât de mult
Datorez pentru ceea ce-am fost şi ce sunt.

SEARA

Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta. Ieremia 32:17

Exact în momentul în care haldeii înconjuraseră Ierusalimul, când sabia, foametea şi molima pustiiau ţara, Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să cumpere o ţarină şi să facă zapisul în mod legal, cu martori. Era o faptă stranie pentru un om raţional. Prudenţa nu o putea justifica, fiindcă nu existau prea multe şanse ca Ieremia să se bucure de ţarina cumpărată. Dar pentru Ieremia cuvântul Domnului a fost de ajuns, fiindcă el ştia că Dumnezeu va fi justificat de toţi copii Săi. El gândea în felul următor: „Doamne Dumnezeule, Tu poţi să faci aceasta bucată de pământ folositoare pentru mine. Poţi să scapi ţara de asupritori. Poţi să mă ajuţi să stau sub via şi smochinul meu, pe proprietatea pe care mi-am cumpărat-o, fiindcă Tu ai făcut cerul şi pământul. Nimic nu este prea greu pentru Tine”. Aceasta este maiestatea sfinţilor din vechime, care au îndrăznit să facă, la porunca Domnului, lucruri pe care raţiunea umană le condamna. Fie că este vorba de Noe care a construit o corabie pe pământ uscat, de Avraam care şi-a oferit ca jertfă singurul fiu, de Moise care a dispreţuit comorile Egiptului, sau de Iosua care a asediat Ierihonul timp de şapte zile, fără nici o altă armă în afară de ulcioare şi trâmbiţe — toţi au acţionat la porunca Domnului, contrar raţiunii umane. Şi Domnul le-a dat o răsplată pe măsura credinţei lor ascultătoare. Să-i ajute Dumnezeu pe credincioşii timpurilor moderne să aibă o parte mai mare de credinţa eroică în Dumnezeu! Dacă ne-am aventura mai mult în făgăduinţele Lui Dumnezeu, am intra într-o lume de minuni de care suntem încă străini. Fie ca locul de încredere al lui Ieremia să fie al nostru. Nimic nu este prea greu pentru Dumnezeul care a creat cerurile şi pământul!

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Am auzit un glas care şoptea încetişor.” Iov 4:16

Acum vreo douăzeci de ani un prieten mi-a dat o carte intitulată Pace adevărată. Avea un mesaj vechi medieval şi acest gând important – că Dumnezeu aştepta în adâncul fiinţei mele să-mi vorbească dacă aş fi suficient de liniştit ca să aud glasul Lui.

Am considerat că acesta nu ar fi un lucru greu de făcut, aşa că am încercat să fiu liniştit. Nici n-am început bine să fac astfel, că un întreg infern părea să se fi dezlănţuit. Dintr-odată am auzit o mie de voci şi sunete din afară şi dinăuntru, până când n-am mai putut auzi nimic decât aceste zgomote incredibile. Unele erau propriile mele cuvinte, propriile mele întrebări şi chiar propriile mele rugăciuni, în timp ce altele erau ispite ale vrăjmaşului şi vocile zarvei lumii.

În orice direcţie mă întorceam, eram împins, tras şi confruntat cu o nelinişte indescriptibilă şi cu zgomote copleşitoare. Păream constrâns să ascult unele din ele şi să răspund într-un fel. Dar Dumnezeu a spus: „Opreşte-te, şi să ştii că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Apoi mintea mi-a fost inundată de îngrijorări cu privire la responsabilităţile şi planurile mele de mâine, şi Dumnezeu a spus din nou: „Opreşte-te”.Când am ascultat şi încet-încet am învăţat să mă supun, mi-am închis urechile la orice alt sunet. Curând am descoperit că odată ce toate celelalte voci au încetat, sau odată ce eu am încetat să le mai ascult, „un susur blând” (1 Împăraţi 19:12) a început să vorbească în adâncul fiinţei mele. Şi mi-a vorbit cu o inexprimabilă blândeţe, putere şi mângâiere. Acest „susur blând” a devenit pentru mine glasul rugăciunii, al înţelepciunii şi al slujirii. Nu a mai trebuit să lucrez din greu ca să gândesc, ca să mă rog, sau ca să mă încred, pentru că „susurul blând” al Duhului Sfânt din inima mea era rugăciunea lui Dumnezeu în locurile tainice ale sufletului meu. Era răspunsul Lui la toate întrebările mele, şi viaţa şi puterea Lui pentru sufletul şi trupul meu. Glasul Lui a devenit esenţa tuturor cunoştinţelor mele, a rugăciunii şi a binecuvântărilor, căci era Însuşi Dumnezeul cel viu, viaţa mea şi totul meu.

Acesta este exact modul în care duhul nostru se adapă din viaţa Domnului nostru înviat. Şi apoi suntem împuterniciţi să înfruntăm conflictele şi responsabilităţile vieţii, ca o floare care a absorbit răcoroasele şi înviorătoarele picături de rouă în întunericul nopţii. Însă aşa cum roua nu cade niciodată într-o noapte furtunoasă, tot aşa roua harului Său nu acoperă niciodată un suflet neliniştit.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 66.1-24

    Ierusalimul va fi un subiect de bucurie pentru credincioşii poporului, după cum îndeamnă şi v. 10: „Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi”. Tot acestora li se adresează şi Psalmul 122.6: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei care te iubesc vor prospera”. Ca răspuns la această rugăciune, pacea se aşterne peste cetate şi devine centrul de la care se răspândeşte către toate naţiunile cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu.

    Domnul este şi astăzi la fel de atent faţă de rugăciunile celor care iubesc Adunarea Lui (Psalmul 122.6; 2 Corinteni 11.28). Să cerem ca aceasta să rămână în pace şi să poată manifesta gloria Domnului Hristos aici, jos, pe pământ.

    Chiar şi în mijlocul fericirii milenare trebuie să rămână o mărturie vizibilă a pedepsirii nelegiuiţilor, o privelişte cutremurătoare, ca aducere-aminte, cum a fost mormanul de pietre de pe mormântul lui Absalom (2 Samuel 18.17). Astfel se încheie această frumoasă carte a lui Isaia, cea mai întinsă dintre toate profeţiile, cea mai des citată în Noul Testament (de circa şaizeci de ori) şi cea care acordă cel mai mare spaţiu Domnului Isus în suferinţele şi gloriile Sale.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 8:1-12

„Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dinţii cu piatra în ea.”  Ioan 8:7

ATITUDINI, ACŢIUNI SI S.I.D.A.

Intr-un interviu acordat revistei Time, o victimă a SIDA (Sindromul Imuno-Deficitar Achiziţionat), de 28 de ani, a spus: „Sunt îngrozit să mor atât de tânăr. Mi-ar plăcea să mai trăiesc. Numai dacă Dumnezeu m-ar lăsa în pace”. Numită şi lepra anilor 1980, boala stârneşte frica şi îngrijorarea milioanelor de oameni care nu suferă de ea. Deoarece această boală adesea rezultă dintr-un stil de viaţă imoral condamnat de Biblie, mulţi oameni au puţină compasiune faţă de victimele acestei boli. Unii văd în ea un blestem al lui Dumnezeu. Alţii nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Indiferent cum îl vedem, faptul este că orice păcat ne expune unor consecinţe sociale şi biologice, ale călcării legilor morale ale lui Dumnzeu, de care ne facem vinovaţi cu toţii. Atitudinea acuzatoare blochează lucrurile de care au cea mai mare nevoie victimele acestei boli – grija, ajutorul, şi mai important ca toate, Cristos. Care ar trebui să fie răspunsul creştinilor? Fără să scuzăm păcatul nici o clipă, ar trebui să-i tratăm pe cei bolnavi de SIDA ca pe oricare alt om ce se luptă cu o boală fatală. Ar trebui să fim gata să-i vizităm şi să-i ajutăm în cele ce le putem face pentru ei. Obosesc uşor. Ar trebui să ascultăm la temerile lor. Mai mult ca orice, ar trebui să-i ajutăm să-şi găsească iertarea de care fiecare are atâta nevoie. Ar face Isus mai puţin pentru ei? Mai devreme sau mai târziu, boala aceasta teribilă ne va supune la încercare atitudinile şi acţiunile. Dacă ele nu vor fi la înălţimea celor ale lui Isus, atunci poate este o deficienţă în sistemul nostru imunitar spiritual. Poate că nu am permis ca sângele lui Isus să ne curăţească atitudinile şi acţiunile autoîndreptăţirii.    D.J.D.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Mai este un om, … dar îl urăsc.                     1 Împăraţi 22.8

Mai având un singur fiu preaiubit, la trimis.      Marcu 12.6

Acest capitol din 1 Împăraţi este cu totul remarcabil. El ne vorbeşte despre un împărat evlavios, Iosafat, care, din nefericire, sa asociat cu un împărat foarte nelegiuit, pe nume Ahab. Ni se permite să vedem ceea ce a avut loc în cer şi felul în care Dumnezeu, în suveranitatea Sa, a folosit un duh mincinos, pentru al duce pe Ahab la pieire. De asemenea, vedem un om pe pământ, care vorbeşte pentru Domnul aflat în ceruri.

Să privim pentru un moment la acest din urmă aspect şi să vedem dacă putem găsi aici o imagine a Domnului Isus.

Mai întâi, vedem că acest om era urât din cauza Cuvântului lui Dumnezeu. Acest lucru ne aduce aminte de Luca 4, care ne spune că Domnul Isus a intrat în sinagoga din Nazaret. Oamenii se minunau de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui. Apoi însă El lea vorbit despre harul lui Dumnezeu care nu putea fi limitat la Israel, iar ei sau umplut de mânie şi au fost gata săL omoare. „Ei Mau văzut şi Mau urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu” (Ioan 15.24).

În al doilea rând, vedem că acest om vorbea cu autoritate. Chiar şi nelegiuitul Ahab recunoştea că el vorbea în numele Domnului. Atunci când Domnul Isus vorbea în Capernaum, ni se spune că oamenii „erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că El îi învăţa ca având autoritate, şi nu în felul cărturarilor” (Marcu 1.22).

În al treilea rând, vedem că acest om a suferit din pricina Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru binecuvântatul nostru Domn Isus, care a fost Adevărul Însuşi (Ioan 14.6) şi care a dat mărturie despre adevăr (Ioan 18.37), acest lucru a însemnat pedeapsa cu moartea. Ştim totuşi că suferinţele Sale nu au fost doar cele ale unui martir, ci au fost îndurate pentru noi, aşa încât noi, care eram vrednici de urât, urândune unii pe alţii (Tit 3.3) şi care ascultam de tatăl minciunii (Ioan 8.44), să putem fi eliberaţi prin adevăr. Să fim recunoscători pentru faptul că a existat un Om care La glorificat pe Dumnezeu şi care nea eliberat!

K. Quartell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Așa vorbește acum Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”. Hagai 1.5

Blestem sau binecuvântare

Evanghelistul Charles Stanley (1821-1890) s-a născut într-un sat din Anglia. La vârsta de 4 ani a rămas orfan și de aceea a fost crescut de bunicul său, un om cu un cuget curat. Băiatul era avid de cunoștințe, citea de mic Biblia, deși la numai 7 ani a fost nevoit să lucreze vara pe câmp, pentru a-și câștiga pâinea și numai iarna putea să meargă la școala din sat. La 11 ani, Charles a fost preluat de o persoană cu renume, care timp de doi ani s-a ocupat de educația lui. La despărțire, această persoană i-a spus următoarele cuvinte: „Charles, tu vei fi pentru omenire sau un blestem, sau o binecuvântare”. Stanley a mărturisit mai târziu că numai prin harul lui Dumnezeu s-a îndeplinit ultima previziune cu privire la el.

La vârsta de 12 ani a încercat să-și îmbunătățească viața. Într-o seară s-a rugat lui Dumnezeu, spunând: „O, Doamne, eu nu pot face nimic!”. Văzuse că era pierdut … Atunci, Dumnezeu a arătat sufletului său lucrarea desăvârșită a Domnului Isus și Charles L-a primit ca pe Mântuitorul său.

Cititorul care are frământările lui Charles în a-și îmbunătăți viața, este chemat acum la Mântuitorul. Hristos singur poate produce schimbarea în fiecare inimă, pentru a fi o mărturie a harului lui Dumnezeu și o binecuvântare pentru semenii săi.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

LUCRURI DE CARE Al NEVOIE ÎN PUSTIE (6)

„Să-l primiți pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă” (Exodul 25:2)

Poporul lui Dumnezeu avea deja tot ce era necesar pentru construirea cortului. Așa că, Moise s-a dus la Dumnezeu ca să-i ceară un plan și la popor ca să facă rost de resurse, tot așa stau lucrurile și astăzi! Pastore, nu-ți face un plan de unul singur sau nu căuta un plan la altcineva și apoi să-L întrebi pe Dumnezeu dacă își dă acordul. Cere-I lui Dumnezeu un plan, pentru că acesta e singurul pe care El îl va binecuvânta. Nu te simți intimidat să apelezi la oameni cerându-le să dăruiască. Poate ești reticent cu privire la discuțiile despre finanțe pentru că unii din biserică se plâng și spun: „Pastorul nu vorbește decât despre bani”. Firește! dacă au dreptate, trebuie să-ți regăsești echilibrul. Dar general vorbind, oamenii au nevoie de învățătură clară privind dărnicia; ca s-o vadă ca pe un privilegiu și ca pe o oportunitate de a intra în parteneriat cu Dumnezeu. Biblia echivalează mereu și mereu dărnicia cu semănatul. Când semeni, te aștepți să strângi roadele. Legea dărniciei e că legea gravității; ea nu se va sfârși niciodată. Dumnezeu spune: „cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul” (Geneza &:22). Să vedem cum stau lucrurile: prima dată aruncăm sămânța, apoi urmează o perioadă de așteptare și în cele din urmă culegem roadele. Banii pot fi un subiect sensibil; și pot da naștere la împotriviri și la neînțelegeri. Dumnezeu, însă, a promis că atunci când semeni mult, seceri mult (2 Corinteni 9:6) și Dumnezeu a spus adevărul! Tu trebuie să afli dacă e adevărat sau nu pentru tine. Singura modalitate pentru aceasta este să încerci si să descoperi de unul singur.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: