Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Viaţa de credinţă a lui Avraam

A plecat fără să ştie unde se duce. Evrei 11:8

În Vechiul Testament relaţia personală cu Dumnezeu se arăta prin despărţire; acest lucru este simbolizat în viaţa lui Avraam prin despărţirea de ţara lui, de cunoscuţii şi de rudele lui. Astăzi, această despărţire este mai mult o despărţire de ordin mental şi moral de felul în care privesc lucrurile cei ce ne sunt dragi, dar care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu. Isus Cristos a subliniat acest lucru (vezi Luca 14:26). Credinţa nu ştie niciodată unde este condusă, dar ea îl iubeşte şi îl cunoaşte pe Cel care conduce. Viaţa de credinţa nu este o viaţă a intelectului şi a raţiunii, ci o viaţă de cunoaştere a Celui care ne cheamă „să pornim la drum”. Temelia credinţei este cunoaşterea unei Persoane, iar una dintre cele mai mari capcane în care putem cădea este ideea că Dumnezeu ne va duce cu siguranţă la succes. Stadiul final al vieţii de credinţă este realizarea caracterului; noi trecem prin multe transformări în procesul de formare a caracterului. Când ne rugăm, simţim cum ne infăşoară binecuvântarea lui Dumnezeu şi pentru moment suntem schimbaţi, dar apoi ne întoarcem la zilele şi căile noastre obişnuite, iar gloria dispare. Viaţa de credinţă nu este un zbor la mari înălţimi, ci o umblare zilnică neobosită. Nu este vorba de sfinţire, ci de ceva infinit mai înaintat decât sfinţirea, şi anume de credinţa care a fost încercată şi a trecut testul. Avraam nu este un model de sfinţire, ci un model de viaţă de credinţă, o credinţă încercată, zidită pe un Dumnezeu real. „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu”.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, slava Domnului şi suntem transformaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 CORINTENI 3:18

Cuvântul „transformaţi” se mai găseşte numai în alte două locuri în N.T. Primul este în legătură cu schimbarea la faţă a Domnului Hristos. În slava aceea „faţa Lui strălucea ca soarele” (Matei 17:2) Minunea aceasta prefigurează cum vor fi trupurile celor neprihăniţi la răpire. Al doilea loc este la Romani 12:2 unde învăţăm secretul de a nu ne conforma veacului acestuia şi anume este de a fi „transformaţi prin înnoirea minţii voastre.” Din textul nostru 2 Cor. 3:18 învăţăm cum poate să fie eficace acel proces de transformare, învăţăm să nu ne examinăm ca să ne asigurăm dacă am luat o oarecare cantitate de înţelepciune spirituală sau dacă ne găsim în ceea ce numim, o corectă condiţie morală; ci să privim în sus ca să putem vedea pe Domnul Isus Hristos în slava lui Dumnezeu. Să ne fixăm privirea asupra Lui, „să lăsăm ca frumuseţea si slava Lui să ne umple sufletul si să uităm orice altceva. (Evr. 12:2) Rezultatele vor fi:

1. Vom deveni ca El şi alţii vor vedea lucrul acesta.

2. Vom fi în stare să înţelegem adevărul dumnezeiesc aşa cum este în Sfântul Cuvânt.

3. Inima noastră va cuprinde în dragoste pe toţi sfinţii pentru că îi vom vedea în relaţia cu El însuşi.

4. Vom dori cu ardoare ca faima Lui să fie răspândită în toată lumea.

5. Fiind în acel proces de transformare sfinţenia noastră va progresa în raport cu transformarea noastră „în acelaşi chip al Lui”. Vom putea să deosebim bine „voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită”. Vom dori tot mai mult clipa când îl vom vedea aevea şi vom fi ca El pentru că îl vom vedea aşa cum este”. şi atunci îl vom putea adora chiar în sfânta Sa prezenţă.

Transformaţi în acelaşi chip al Lui prin simpla privire cu faţa descoperită, a slavei Lui! O, ce transformare! Ne-am chinuit poate toată viaţa să fim transformaţi într-un credincios bun cu prestigiu, cu un nume bun. Poate ne-am chinuit să ajungem un conducător în adunare sau un exemplu de viaţă care să impună respect. Dar am uitat că Dumnezeu nu ne-a ales la aceasta ci, „ca să fim asemenea chipului Fiului Său.” (Rom. 8:29). Dar pentru asta să privim la slava Domnului Isus, şi numai la El, şi nu la slava noastră.

Ce însemnează „cu faţa descoperită„. Nu este o expresie care să întregească o frază, ci are o mare însemnătate. „Deschis” este opusul lui „închis”; o inimă deschisă, sinceră, nimic ascuns, o privire clară în ochii Lui, fără să ne fie teamă sau ruşine de ceva. Şi lucrul acesta îl poate face numai Duhul Domnului. Să nu-L întristăm.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu.” Ioan 17:9

Mântuitorul Se roagă pentru aceia care vor crede în urma mărturiei ucenicilor. În acest fel putem să vedem valabilitatea acestei rugăciuni pentru noi. Aceasta este în concordanţă cu ceea ce este scris în Epistola întâia lui Ioan:”Părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriu aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Să am părtăşie cu un milionar, mai demult mi s-ar fi părut un lucru mare. Astăzi aşa ceva nu mai este printre dorinţele mele. Să am părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul îmi este acum mult mai important. În Vechiul Tesatament citim :”Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Aceasta este pentru mine cea mai mare promisiune pe care o cunosc din Scriptură. Nu este o răsplată mai mare decât Dumnezeu Însuşi. Prin Domnul nostru Isus Hristos a trecut binecuvântarea promisă lui Avraam la păgâni. Eu am fost păgân. Aceasta mă bucură. Dar acum sunt binecuvântat împreună cu Avraam prin Isus Hristos. „Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi I-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.” Isus este acum la Tatăl, şi din clipa când suntem născuţi din Dumnezeu, rugăciunea aceasta este valabilă pentru noi. Pentru ca rugăciunea aceasta să fie cu privire la noi, merită să ne naştem din nou. Rugăciunile Fiului Lui Dumnezeu sunt ascultate. De aceea este scris:”Cine va ridica pâră împotriva aleşilor Lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba, mai mult a şi înviat!” Însă câţi creştini ajung să cunoască acest „mai mult” ? Ei staţionează la Golgota şi nu ajung niciodată la Acela care a înviat din morţi. De aceea nici nu au o zi de naştere, zi în care să fi fost născuţi din nou.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

PREGĂTIT PENTRU SLAVĂ

Dumnezeu dă îndurare şi slavă. Psalmul 84.11

Nu este nimic de care să avem nevoie mai mult, ca de har, şi el ne este oferit fără plată. Să primim azi darul harului, pentru a ne susţine, a ne întări, a ne sfinţi. Harul ne-a fost dat în fiecare zi, până acum, şi Dumnezeu ni-l asigură şi pentru mâine. Dacă n-am primit decât puţin har, greşeala nu este decât a noastră, căci mâna Domnului nu s-a scurtat, pentru a nu-l răspândi din belşug. Putem să-I cerem atât cât avem nevoie, fără a fi refuzaţi vreodată. Poate că nu ne va da aur, nici măriri pământeşti, dar ne va da harul Său; sigur că va adăuga încercări, dar ne va da harul Său după gravitatea lor. Vom fi chemaţi să lucrăm, să suferim, dar în acelaşi timp vom primi tot harul de care avem nevoie.Priviţi apoi de ce este urmat acest har: de slavă. Acum nu avem nevoie de ea, căci nu suntem încă pregătiţi; dar ne va fi dată la timpul nimerit. După ce am mâncat pâinea harului, vom bea vinul slavei. Trebuie sa trecem prin locul sfânt, care e harul, pentru a ajunge la locul preasfânt, – slava. În aceste cuvinte: „şi slavă” este o pricină care să ne facă să tresăltăm de bucurie. Încă puţin timp, foarte puţin… şi slava va fi pentru totdeauna!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

 În ziua DOMNULUI eram în DUHUL. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care zicea: Ce vezi, scrie într-o carte. Apocalipsa 1.10-11

Cel veşnic i-a îngăduit vrăjmaşului Domnului Isus să-l scoată pe apostolul Ioan din slujba lui. În trup el era despărţit de ceilalţi credincioşi care formau Trupul Domnului Isus, dar cu duhul era mereu lângă ei comunicând mai ales prin rugăciune.Noi ni-l imaginăm pe Ioan cum zilnic în rugăciune se prezenta în faţa lui Dumnezeu. O zi a fost deosebită pentru el. În ziua întâi a săptămânii, Ioan se gândea în chip deosebit la Domnul Său care, în dragostea Lui nemărginită S-a dat pentru noi cei păcătoşi. În această zi, ziua întâi a săptămânii Domnul nostru a sfârşit lucrarea de ispăşire pentru păcatele noastre. Începea de-acum o viaţă nouă: o lucrare nouă dovedită prin învierea Lui din morţi. Nu era Sabatul care era dat omului după osteneală. Toată osteneala şi truda a fost luată de Domnul Isus pentru a le da alor Săi odihna şi pacea. Ioan avea ca toţi ceilalţi credincioşi, Duhul Sfânt, dar el se lăsa condus de El. Şi prin Duhul asculta Cuvântul Domnului referitor la revenirea Lui pe pământ îmbrăcat în slavă (Ioan 14.26; 16.13-14).El avea totdeauna Duhul lui Cristos, dar în această zi, care era „ziua Domnului” era „în Duhul” şi Domnul a găsit cu cale ca, în această stare de suflet, să-i descopere tainele vremurilor viitoare. Exilarea Iui nu a putut să tulbure comuniunea dintre el şi Domnul; iar pentru Domnul Isus a fost terenul duhovnicesc favorabil pentru a-i descoperi lucrurile care se vor întâmpla în curând.Câţi oameni credincioşi au primit din Apocalipsa lucruri însemnate pentru ei, dar pentru necredincioşi este cartea în care-şi citesc osânda care-i aşteaptă. Noi nu mai primim o altă Apocalipsă, pentru că nu mai e nevoie, dar ar trebui să fim mereu ca Ioan în Duhul. „Dacă inima este plină de fiinţa lui Isus atunci cântări de laudă se vor vărsa din ea ca ceva foarte firesc.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, binecuvântează-mă în acest ceas cu strălucirea prezenţei Tale şi cu sentimentul apropierii Tale. Mă încred numai în Tine, totuşi tânjesc după o încântare conştientă îh prezenţa Ta, dacă vei binevoi să mi-o acorzi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!”» Marcu 9,7

Îl aştepţi numai şi numai pe Domnul Isus sau atenţia ta este cumva împărţita? Dacă Îl aşteptăm într-adevăr numai pe El reuşim să îl vedem prin credinţă în viaţa de zi cu zi, în ciuda ispitelor, dezamăgirilor şi a întunericului. Trei din ucenicii Săi au trăit această experienţă pe muntele schimbării la faţă. Cu cât dorul nostru după El şi după absolut tot ce are legătură cu Domnul creşte, cu atât puterea Sa va lucra mai eficient asupra noastră, în noi, și prin noi. Aşa este scris în binecunoscutul verset din Isaia 40,31: «dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă si nu obosesc, umblă şi nu ostenesc». Fii atent la expresia «a umbla». În umblare nu găseşti nimic neliniştitor, grabă sau nestatornicie. Ea reprezintă piatra de testare a rezistenţei noastre în aşteptare. «Să umbli şi să nu oboseşti» este cea mai mare realizare pe care o poate atinge puterea noastră. Cuvântul «a umbla» nu este folosit aici pentru a descrie o activitate, ci pentru a simboliza spiritualitatea. Biblia nu este o carte abstractă; ea este întotdeauna reală şi vie. In acest context Dumnezeu ne spune: «Umblă înaintea mea» (Gen. 17,1) şi nu «Fii spiritual!» Fă acest lucru azi!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Întărit prin credinţa lui. Romani 4:20

Creştine, ai grijă de credinţa ta, fiindcă , dacă îţi aduci bine aminte , credinţa este singura cale de a obţine binecuvântări. Dacă cerem binecuvântări de la Dumnezeu, Credinţa este cea care ni le aduce. Rugăciunea nu poate primi răspuns de la tronul lui Dumnezeu dacă nu este înălţată cu Credinţă. Credinţa este mesagerul îngeresc dintre suflet şi Domnul Isus în slavă. Dacă îngerul se retrage, nu mai putem trimite rugăciuni şi nici nu mai primim răspunsuri. Credinţa este firul telegrafic care leagă pământul de cer , prin care mesajele de iubire ale lui Dumnezeu zboară atât de repede încât El ne răspunde înainte să-L chemăm, şi ne aude chiar în timp ce vorbim. Dar dacă telegraful credinţei cade, cum putem să mai primim făgăduinţe? Sunt în necaz? Pot să obţin ajutor prin credinţă. Sunt înconjurat de duşmani? Găsesc Adăpostul prin credinţă. Dar dacă credinţa dispare, zadarnic ÎI chem pe Dumnezeu. Nu mai există nici un drum între sufletul meu şi cer. In mijlocul celui mai sălbatic crivăţ, credinţa este un drum pe care caii rugăciunii pot păşi în siguranţă , da, şi sunt la adăpost îngheţ. Dar dacă se blochează drumul, cum vom putea Comunica cu marele Rege? Credinţa ne leagă de divinitate. Credinţa ne îmbracă cu puterea lui Dumnezeu. Credinţa angajează atotputernicia lui Iehova de partea mea. Credinţa pune în apărarea mea fiecare atribut al lui Dumnezeu. Mă ajută să înving oștile dezlănţuite ale iadului. Mă face să mărşăluiesc triumfător peste gâturile duşmanilor mei. Dar fără credinţă pot primi ceva din partea lui Dumnezeu? Nu-i lăsaţi pe cei care se clatină — care sunt „ca valul mării” (Iacov 1:6) — să se aştepte să primească ceva de la Dumnezeu (vers. 7). Creştine, păzeşte-ţi vie credinţa. Cu ea poţi câştiga totul, dar fără ea nu poţi obţine nimic. Dacă poţi să crezi, „toate lucrurile îi sunt cu putinţă celui care crede” (Marcu 9:23).

SEARA

A mâncat, si s-a săturat, si ce a rămas a strâns. Rut 2:14

Oricând avem privilegiul să mâncăm din pâinea pe care ne-o dă Isus, suntem, ca şi Rut, sătui de atâtea bunătăţi. Când Isus este Gazda, nici un oaspete nu se ridică de la masă flămând. Minţile noastre sunt săturate cu adevărurile preţioase descoperite de Christos. Inimile noastre sunt mulţumite în Isus, fermecătorul obiect al afecţiunii noastre. Speranţele noastre sunt împlinite, pentru că ÎI avem pe Isus în ceruri. Dorinţele noastre sunt satisfăcute, fiindcă ce ne putem dori mai mult decât să-L vedem pe Christos şi să fim găsiţi în El (vezi Filipeni 3:9)? Isus ne umple conştiinţa până când avem pace deplină, judecata până când suntem siguri de învăţăturile sale, memoria cu amintiri despre ce a făcut, şi imaginaţia cu planurile la care încă lucrează. Ca şi Rut, suntem „sătui”. Am băut adânc din Christos şi ne-am gândit că am luat tot ce se putea lua; dar, după ce am făcut tot ce am putut mai bine, am văzut că a mai rămas foarte mult. Ne-am aşezat la masa iubirii lui Dumnezeu, şi am zis: „doar infinitul mă poate sătura. Sunt atât de păcătos, încât trebuie să am merite infinite ca să mi se şteargă păcatele”. Dar după ce ne-am curăţat de păcate am văzut că mai aveam merite; ne-am potolit foamea la ospăţul iubirii sfinte şi a mai rămas o grămadă de hrană spirituala. Nu ne-am bucurat încă de anumite bunătăţi care ne aşteaptă în Cuvântul lui Dumnezeu, şi suntem obligaţi să-1 mai lăsăm puţin; suntem asemenea ucenicilor, cărora Isus le-a spus „mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16:12). Da, sunt daruri pe care încă nu le-am obţinut, locuri de comuniune cu Isus la care nu am ajuns, şi înălţimi ale părtăşiei pe care nu le-am atins. La fiecare ospăţ al iubirii rămân multe coşuri cu firimituri. Să lăudăm generozitatea slăvitului nostru Boaz.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru … dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos. (1 Petru 4:12-13)

Multe ore de aşteptare au fost necesare pentru ca harfa lui David să fie îmbogăţită cu cântece. Şi orele de aşteptare în pustietate ne vor da psalmi de „mulţumire şi cântări de laudă” (Isaia 51:3). Inimile celor descurajaţi de aici de jos vor fi ridicate, şi în casa cerească a Tatălui nostru se va aduce bucuria.Ce pregătire a avut fiul lui Iese, David, pentru a compune cântări cum nimeni nu mai auzise vreodată pe pământ? A fost persecuţia păcătoasă pe care a îndurat-o din mâna celor răi care a dat naştere strigătelor lui după ajutorul lui Dumnezeu. Apoi slaba speranţă a lui David în bunătatea lui Dumnezeu a înflorit în cântări pline de bucurie, care proclamau măreţele izbăviri ale Domnului şi multiplele Lui îndurări. Fiecare necaz a fost astfel o altă notă cântată de harfa sa, şi fiecare izbăvire un alt subiect de laudă. Un singur necaz dureros ratat ar fi fost o binecuvântare pierdută şi nerevendicată. Dacă am scăpa de o singură dificultate sau de un singur pericol – ce mare ar fi pierderea noastră! Psalmii impresionanţi în care oamenii lui Dumnezeu de astăzi găsesc expresia durerii sau a laudei lor, nu ar fi fost cunoscuţi niciodată.A nădăjdui în Dumnezeu şi a rămâne în voia Lui înseamnă să-L cunoşti în „părtăşia suferinţelor Lui” (Filipeni 3.10) şi „să fii asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). De aceea, dacă dorinţa lui Dumnezeu este să-ţi dezvolte capacitatea de înţelegere spirituală, nu te înspăimânta de domeniul mai mare al suferinţelor care te aşteaptă. Puterea de compasiune a Domnului este şi mai mare, pentru că suflarea Duhului Sfânt în noua Sa creaţie nu face niciodată o inimă dură şi insensibilă, ci afectivă, tandră şi sinceră. Anna Shipton

Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui. 1 Timotei 1:12

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 31.15-24

„Este un timp pentru orice ocupaţie: … un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri, … un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie…” (Eclesiastul 3.1-8). Dar întreg timpul nostru (toate aceste momente pentru…) se află în mâna Dumnezeului nostru. El a hotărât mai dinainte şi succesiunea (şirul de evenimente), şi durata, în special în ce priveşte timpul încercării. Să nu uităm niciodată v. 15, ori de câte ori ne întocmim proiecte!Pe lângă ocrotire şi eliberare, sufletul găseşte alături de Domnul ceva mai de preţ: o bunătate mare (v. 19), minunată (v. 21), păstrată (v. 19) pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi care se încred în El (v. 19; Psalmul 34.9). Să nu ne temem că se va epuiza vreodată această rezervă divină (bunătate păstrată, rezervată). Dar cum am putea noi oare să răspundem la o astfel de bunătate? Versetul 23 ne învaţă: ,Iubiţi pe Domnul, toţi sfinţii Săi!” Aceasta este „porunca cea mare şi cea dintâi” a legii (Matei 22.37,38). Şi nu este greu de împlinit (vezi 1 Ioan 5.2,3), pentru că „a înţelege bunătatea Domnului” înseamnă chiar „a-L iubi pe Domnul”. Pentru ca iubirea înspre El să fie produsă şi întreţinută în inimile noastre, trebuie să ne preocupăm mai mult cu iubirea dinspre El înspre noi (1 Ioan 4.19). «Prin însăşi dragostea Ta va trăi dragostea mea» – ne aminteşte o cântare.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Ioan 16:23-28

Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Ioan 16:24

CERÂNDU-I CEVA LUI DUMNEZEU ÎL ONORĂM

Printre cei ce slujeau la curtea lui Alexandru cel Mare, era un filozof faimos care avea o abilitate uimitoare dar puţini bani. I-a cerut Iui Alexandru ajutor financiar şi acesta i-a spus că poate scoate oricât doreşte din visteria imperială. Când a cerut o sumă echivalentă cu 5 milioane de lei, a fost imediat refuzat. Cel însărcinat cu visteria imperiului a verificat dacă suma aceea aşa de mare era autorizată de împărat. Când l-a întrebat pe Alexandru cel Mare, acesta a replicat: „Plăteşte-i imediat. Filozoful mi-a făcut o onoare specială. Prin suma mare de bani ce mi-a cerut-o, el dovedeşte că mi-a înţeles atât bogăţia cât şi generozitatea.” Oamenii care exercită o credinţă mare prin faptul că-I cer lui Dumnezeu să se îngrijească de nevoile lor, demonstrează în mod similar înţelegerea bogăţiei şi bunătăţii Lui. Un exemplu în acest sens, este George Miiller din Anglia (1805 – 1898). La începutul lucrării sale pentru orfani, Miiller a jurat să nu ceară bani nimănui cu excepţia Tatălui ceresc. Nu a spus niciodată vreunei persoane care nu era asociat cu el în această lucrare, despre nevoile lucrării. Cu toate acestea, milioane de dolari au trecut prin mâinile sale pentru îngrijirea acelor copii, cât şi pentru sprijinul şcolilor creştine, al misionarilor, şi pentru distribuirea de Biblii. Toate acestea au rezultat din credinţa sa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Atunci când îi cerem ajutor lui Dumnezeu, cerând potrivit cu voia Sa, îi spunem că noi credem în El, şi credem că El ne poate împlini nevoile potrivit cu bunătatea Sa fără margini. O astfel de cerere îl onorează pe Dumnezeu. – P.R.V.

Roagă-te, copil al Domnului, te roagă,
Aceasta ţi-e chemarea, sfânta datorie.
Răspunsul e a Domnului misiune;
A ta-i să-I ceri mereu, cu bucurie. – Chisholm.


Cereri mari duc la răspunsuri mari, pentru că rugăciunea mişcă mâinile care mişcă lumea.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat. Apocalipsa 19.11

Călare pe un cal alb, simbol al puterii biruitoare, Hristos Se arată din cer. El vine ca fiind Credincios și Adevărat.Armatele lumii erau strânse laolaltă de către „duhurile necurate”, însă „El judecă și Se luptă cu dreptate”. Venind să aducă o răzbunare cumplită, „ochii Lui sunt ca para focului” (versetul 12), în timp ce, fiind Împărat, El poartă pe cap „multe cununi”. Însă, dincolo de tot ceea ce ochiul omului poate vedea, El are o glorie și un caracter ale Lui Însuși, incomunicabile și dincolo de orice înțelegere – „un nume scris pe care nul știe nimeni, decât El” (versetul 12). El este Fiul lui Dumnezeu și, astfel, în El locuiește o plinătate pe care nicio creatură nu o poate pătrunde.

El este „îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge”, nu în sângele ispășirii, ci în sângele judecății (versetul 13). „Am călcat singur în teasc și nimeni dintre popoare nu era cu Mine; da, leam călcat în mânia Mea și leam zdrobit în furia Mea; și sângele lor este stropit pe hainele Mele și Miam pătat toată îmbrăcămintea” (Isaia 63.3). Aceasta este o imagine la fel de cumplită pe cât de adevărată. El este, precum în zilele umilinței Sale, „Cuvântul lui Dumnezeu”, exponentul perfect al gândului lui Dumnezeu. El a venit „plin de har și de adevăr” și a fost făcut ispășire pentru păcatele noastre. El Șia trimis apoi ambasadorii săi roage pe oameni să se împace cu Dumnezeu. Oamenii însă iau disprețuit invitația și iau batjocorit și persecutat pe trimișii Lui. Acum, același „Cuvânt al lui Dumnezeu” vine din nou, pentru a declara și executa voia lui Dumnezeu, nu în har, ci în judecată.Chiar și întro astfel de manifestare, dragostea Lui este la fel de mare, iar binecuvântările pe care le împarte sunt vrednice de El Însuși, însă ele trebuie aduse prin judecată. Oamenii, după ce au refuzat să se supună harului Său, vor fi forțați să se supună puterii Sale. Atunci lumea va fi un loc al laudei la adresa Sa.T. B. Baines

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul… Evrei 1.1,2

Cântecul delfinilor

Nici o reprezentație de delfini nu este perfectă fără numărul din program: „Cântecul delfinilor”. Atunci, aceste creaturi elegante „stau” vertical în apă, cu capetele întinse și scot niște sunete. „Cântecul” lor se aude de fapt ca scârțâitul unei uși care oscilează în balamaua ei ruginită. Totuși, delfinii sunt răsplătiți cu aplauze furtunoase de public. Apoi primesc binemeritatele scrumbii, pe care le prind abil, pentru ca apoi să se scufunde în adânc.

Delfinii sunt cele mai inteligente animale, după părerea specialiștilor. Deoarece se pot înțelege prin sunete, unii sunt de părere că posedă „un limbaj superior”. Chiar dacă este așa, limbajul lor este cu totul altfel decât cel omenesc. Contactul prin limbaj cu aceste creaturi rămâne o viziune.

Și slava cerească a lui Dumnezeu este un domeniu complet inaccesibil pentru noi oamenii. Dar prin Biblie știm că Dumnezeu a căutat și a refăcut contactul cu noi. El ne-a vorbit mai întâi prin oameni aleși de El, prin proroci. Apoi, „la împlinirea vremii”, prin Fiul Său Isus Hristos, care a venit pe pământ ca Om. Prin El, Dumnezeu ne-a vorbit într-un mod cu totul nou. El înțelege limbajul oamenilor, pentru că este Creatorul lor. Astăzi, oricine poate veni la Dumnezeu, dacă Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitorul său.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

BENEFICIILE AUTO-DISCIPLINEI

„Roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23)

     Este oare auto-disciplina grea și solicitantă? Da! Cu toate acestea, în loc să te concentrezi asupra cerințelor ei, gândește-te la beneficii. Când începi să înțelegi puterea, libertatea, bucuria și victoria pe care le aduce auto-disciplina, vei dori să le ai! O minte disciplinată constituie diferența dintre o viață fericită și o viață nefericită; dintre o viață de obiceiuri distrugătoare și o viață de libertate în Dumnezeu. Disciplina este prietenul tău, ceva ce trebuie îmbrățișat zilnic. Este o unealtă dată de Dumnezeu pentru a te ajuta să-ți atingi țelurile. Un motiv pentru care disciplinarea minții este atât de importantă este acela că starea minții tale te poate schimba foarte rapid. Într-o zi, poți fi calm, liniștit, sigur pe tine și încrezător în Dumnezeu… pentru ca în următoarea zi, abia să te mai poți recunoaște: neliniștit, nervos, negativist și plin de îndoială. De ce? Pentru că gândirea îți afectează emoțiile. Iată încă un lucru pe care trebuie să-l știi: la fel cum curenții de aer din jurul tău conțin semnale care pot fi detectate de aparatele radio sau TV, există forțe spirituale în jurul tău care încearcă să-ți modeleze mintea și să-ți influențeze gândirea. Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute și nu-ți lăsa mintea ta să se gândească la ce vrea ea. Începe să-ți controlezi gândurile și concentrează-ți gândirea asupra lucrurilor potrivite. Renunțarea la vechile obiceiuri și formarea unor obiceiuri noi necesită timp, așa că perseverează! Nu e ușor să-ți dezvolți o  auto-disciplină, dar la sfârșit merită. Când câștigi bătălia pentru mintea ta, vei fi mult mai hotărât, mai încrezător și mai concentrat. Totodată, vei fi o persoană biruitoare și cu o mai mare eficiență.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: