Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciune”

15 nov. 2025

15 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să doriți deci stăruitor darurile mai mari; și vă și arăt o cale nespus mai bună.
Slujiți-vă unii altora în dragoste.

1 Corinteni 12.31; Galateni 5.13

Așa cum vedem în capitolele 12 și 14 din 1 Corinteni, credincioșii din Corint erau în mod special interesați de darul vorbirii în limbi. În mod evident, cei care vorbeau în limbi primeau o deosebită atenție din partea celorlalți. Acest lucru conducea la mândrie și la strângeri laolaltă lipsite de beneficii spirituale. Capitolul 14 pune accentul pe necesitatea de a ne zidi unii pe alții: „Toate să se facă spre zidire“ (versetul 26). Versetul citat la început ne spune că trebuie să dorim cu stăruință darurile mai mari, iar acest lucru este repetat și explicat în capitolul 14.39: „Să doriți stăruitor profeția“. În timpul când Noul Testament era încă incomplet, cel care profețea vorbea spre „zidire, îndemnare și mângâiere“ (versetul 3), descoperind gândul lui Dumnezeu cu privire la doctrina și la viața creștină. Astfel, „daruri mai mari“ erau cele care transmiteau mesaje din partea lui Dumnezeu, mesaje instructive și care puteau fi înțelese de către toți. Nevoia de slujire biblică oportună, pentru împlinirea acelorași scopuri, este actuală și astăzi.

Există însă „o cale nespus mai bună“, de care trebuie să ne amintim atunci când este vorba de darurile spirituale. Aceasta este calea dragostei, așa cum 1 Corinteni 13 ne explică. Dragostea nu este menționată printre darurile spirituale, ci mai degrabă ea este atmosfera esențială pentru exercitarea oricărui dar. Un pasaj similar din Epistola către Romani 12.6-8, în care de asemenea sunt enumerate câteva daruri spirituale, este urmat de îndemnul din versetul 9: „Dragostea să fie neprefăcută“.

Trebuie să ne căutăm să ne cunoaștem fiecare darul. Dar chiar dacă nu suntem încă siguri care este acesta, putem acționa în dragoste, în tot ceea ce facem, fiindcă, dacă ne ținem în atmosfera dragostei creștine, vom dori întotdeauna să le slujim celorlalți.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi cânta întotdeauna bunătățile Domnului; din generație în generație voi face cunoscut credincioșia Ta cu gura mea.

Psalmul 89.1

O ancoră sigură pentru sufletele noastre

În niciun alt psalm, credincioșia lui Dumnezeu nu este menționată atât de des ca în Psalmul 89. De fiecare dată când este amintit, sunt evidențiate bunătatea, minunile și puterea lui Dumnezeu. Credincioșia Lui poate fi văzută în faptul că El rămâne întotdeauna bun față de ai Săi. Harul este neclintit. Dumnezeu Își va împlini toate promisiunile și îi răsplătește pe cei care se încred în El.

Credincioșii din Vechiul Testament erau convinși că Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor Sale: „S-au încrezut în Tine și n-au fost dați de rușine“ (Psalmul 22.5). Credincioșia Domnului nostru nu se clatină. Dragostea Sa este infinită. Este un fluviu care niciodată nu îngheață, un izvor care niciodată nu seacă, un soare care niciodată nu apune. Lipsa de cunoaștere a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu îi duce pe oameni la disperare.

Moody spunea: „Nu cunosc în întreaga Biblie alt adevăr care să atingă inimile noastre cu atâta putere și înviorare ca iubirea lui Dumnezeu“. Când Luther era dezamăgit în lucrare, a privit într-o seară stelele pe cer și a exclamat: „Dar stelele nu cad“.

„Bine este … să vestim bunătatea Ta dimineața, și credincioșia Ta, nopțile“ (Psalmul 92.1,2). Zadarnic veți căuta ghiocei după ce a trecut primăvara! Este momentul să lucrăm. Cuvintele se seamănă în liniște, și uneori cu lacrimi.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.12-26 · Marcu 5.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 2:1-2; 2:59-70

Drumul spre Ierusalim este deschis. Câţi sunt cei care vor profita de aceasta? Ceva mai puţin de cincizeci de mii de oameni din diferite pături sociale ale poporului. În plus, printre cei din această ră­măşiţă slabă existau unii care nu puteau dovedi că aparţineau cu adevărat lui Israel. Chiar şi dintre pre­oţi fuseseră neglijenţi, ceea ce mai apoi îi va îm­pie­dicasă-şiîndeplineascăserviciul divin. Vai, mulţi creş­tini sunt ca aceşti israeliţi! Ei nu pot afirma cu sigu­­ranţă că sunt copii ai lui Dumne­zeu. Dacă vreunul dintre cititorii noştri se găseşte într-o asemenea situaţie, atunci să apeleze la „înregistrarea sa genea­lo­gic㓠(v. 62). O va găsi în Biblia lui. Să se prindă cu fermitate de pasaje ca Ioan 1.12; 1 Ioan 5.1,13. Atât de multe suflete cu mari în­doieli (sau ezitări) au găsit, în aceste versete şi în al­tele, do­vada incon­testabilă că aparţin familiei lui Dumnezeu!

Dumnezeu Îşi are ochii aţintiţi asupra acestei rămăşiţe fără putere. A numărat-o cu atenţie şi urmează să vegheze cu gingăşie asupra ei nu doar datorită îndurării Sale, ci şi pentru că are un plan măreţ cu privire la ea: des­cendenţilor acestor iudei reîntorşi în ţară le va fi pre­zen­tat, după paisprezece gene­raţii, Hristos, Mesia al lui Israel (Matei 1.17).

RUGĂCIUNILE TALE VOR FI ASCULTATE! | Fundația S.E.E.R. România

„Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” (Faptele apostolilor 10:4)

Unui centurion roman, Corneliu, i-a adresat îngerul lui Dumnezeu aceste cuvinte: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele!”

Rugăciunile sunt făcute pentru oameni care nu au murit. Dar ce promisiune și ce înviorare este să știi că rugăciunile „se suie” la cer. Chiar și după ce ai plecat la cer, rugăciunile pe care le-ai făcut pentru cei dragi devin o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu, atrăgându-I atenția și determinându-L să acționeze.

Așadar, nu înceta să te rogi!

Sfântul Augustin este considerat a fi una dintre cele mai influente figuri din istoria creștinismului, deși nu a avut cel mai bun început: tânărul Aurelius Augustinus a trăit primele sale trei decenii în imoralitate. Și în tot acest timp, mama sa, Monica, s-a rugat pentru el, urmându-l la Cartagina, la Roma, la Milano – plângând, implorând și asaltând cerul cu rugăciuni pentru el. Monica a trăit pentru a-și vedea fiul devenind un om puternic al lui Dumnezeu.

S-ar putea să trăiești (sau să nu trăiești!) să-l vezi pe cel drag al tău întorcându-se la Hristos, dar să crezi Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” Vorbim aici despre puterea postumă a rugăciunii.

În Apocalipa, apostolul Ioan a întrezărit-o când a vizitat cerul și a descris ceea ce a văzut prin aceste cuvinte: „Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 8:3-4)

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: continuă să te rogi, iar Dumnezeu îți va răspunde la rugăciuni!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 nov. 2025

14 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a zis lui Satan: „Ai privit tu la robul Meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat integru și drept, temător de Dumnezeu și care se abate de la rău?“.

Iov 1.8

Domnul ne oferă o mărturie frumoasă despre Iov: El îl numește robul Său. Iov era deci un credincios care dorea să asculte de Dumnezeu din inimă. Vreau să ating aici în mod deosebit inima tinerilor: este o mare binecuvântare pentru viața voastră, dacă doriți să fiți ascultători de Domnul Isus. Atunci El poate spune și despre voi: „Tu ești robul Meu“.

Însuși Dumnezeu îndreaptă discuția cu Satan spre Iov. Aceasta ne arată că orice încercare vine de la Dumnezeu. În decursul istoriei lui Iov vedem că atotputernicul Dumnezeu a pus hotare încercării care îl atinsese pe Iov. Satan dădea loviturile, dar totul era sub controlul lui Dumnezeu. Nu este aceasta o mare mângâiere pentru oricine este încercat?

Un frate cu experiență a vizitat-o odată pe o soră bătrână și bolnavă. Ea i s-a plâns: «Dumnezeu a permis ca eu să fiu bolnavă și să nu mai pot veni la strângerile laolaltă». Fratele i-a dat următorul răspuns: «Dumnezeu nu numai că a permis aceasta, ci chiar El ți-a trimis boala». Apoi a întrebat-o: «Vrei să primești această boală de la vrăjmaș, sau de la Dumnezeu?». Atunci ochii surorii bătrâne s-au luminat. Dorea să ia încercarea din mâna Dumnezeului iubitor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 2.5

Arestat din nou

Pentru că a ajutat la distribuirea de Biblii în China, un creștin a fost arestat din nou. Mai târziu, el a spus: „Chiar am simțit că trebuie să învăț ceva. Dumnezeu dorea să mă pregătească pentru o misiune specială: trebuie să fiu martor pentru El. Deci El mă adusese în această situație. Trebuia să-L cunosc pe El mai bine. Așa că nu am simțit aceasta ca pe o pedeapsă“. Ce reacție frumoasă! Dorința acelui credincios era să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeul său mai bine cu fiecare zi, în ciuda împrejurărilor dificile. Așa că nu s-a apucat să-și facă viața cât mai confortabilă și să aranjeze lucrurile așa cum credea el că ar fi mai bine. Mai presus de toate, s-a asigurat că relația sa personală cu Dumnezeu, credința în El și încrederea în puterea lui Dumnezeu sunt cele care îi caracterizează viața. În ce ne privește, pe ce se bazează bucuria noastră? Pe puterea proprie? Pe înțelepciunea altor oameni? Sau pe o credință vie, primită prin Fiul crucificat? Planifici tu singur, sau ceri să afli care este voia lui Dumnezeu? Ești ghidat în viață de o atitudine lumească, sau de Dumnezeu? Domnul Isus ne îndeamnă: „Aveți credință în Dumnezeu“ (Marcu 11.22). Există resurse divine pentru timp de ruină!

Îmbătrânit înainte de vreme, istovit în slujba Stăpânului său, apostolul Pavel vedea deja izbucnind apostazia și înmulțindu-se falsele învățături. Era uitat și contestat. Întemnițat, el aștepta o a doua înfățișare la tribunalul cezarului. Câte motive pentru a lăsa brațele jos și pentru a părăsi lupta… Însă Pavel vorbește ca biruitor. Știa în cine a crezut și se preocupa de luptătorii care vor veni după el: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică!“.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 2.1-11 · Marcu 4.35-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 1:1-11

Prin Ieremia, Domnul fixase mai dinainte ca durata captivităţii în Babilon să fie de şaptezeci de ani. Aceia care, ase­menea lui Daniel, cercetau Scripturile, avuseseră posibilitatea să cunoască sfârşitul apropiat (Daniel 9.2). Cei şaptezeci de ani sunt număraţi de la primul an al lui Nebu­cad­neţar, cel responsabil cu transportarea, până la primul an al lui Cirus, cel care îi va pune punct (Ieremia 25.1, 11). Cu circa două secole mai devreme, Domnul îl iden­ti­ficase deja, pe nume, pe acest ultim împărat (Isaia 44.28; 45.1). Fără nici o îndoială, Cirus avea cu­noş­tinţă de această profeţie, deoarece era conştient că ea reprezenta un instrument ales de Dumne­zeu ca să restabilească închi­narea faţă de El.

În acelaşi timp, Domnul trezeşte duhul unui număr de iudei exilaţi, dintre aceia care-şi aminteau de Ierusalim cu la­crimi şi care făceau din el „cea dintâi dintre bucuriile lor“ (vezi Psalmul 137.1, 5, 6). Prieteni creştini, şi noi ne aflăm într-un „ţinut străin“. Tânjim noi după Cetatea cereas­că? Duhul nostru a fost el „trezit” ca să-L aştep­tăm pe Domnul Isus? El este marele Împărat, centrul pro­feţiilor, Cel Căruia Dumnezeu Îi va da în curând toate împărăţii­le pământului (v. 2), ca să-Şi restabilească lauda şi gloria.

TRĂIEȘTE PRIN ASCULTARE, NU PRIN EMOȚII! | Fundația S.E.E.R. România

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit…” (Geneza 3:6)

Emoțiile au o componentă pe care o numim sentiment. Sentimentul este mai durabil și mai complex decât emoția, și exprimă atitudinea omului față de realitate. Majoritatea dintre noi i-am simțit puterea și efectul. Noi toți luăm decizii determinate de sentimente. Relațiile sunt stabilite sau deteriorate din cauza sentimentelor. Ceea ce a condus-o pe Eva la neascultare a fost vederea a ceea ce arăta bine, plăcut și de dorit. Biblia nu spune că îi era foame; altfel, ar fi mâncat din orice alt pom din grădina Edenului.

Drama emoțională a primei femei a deschis ușa dramei emoționale pentru întreaga umanitate. Deci, este genetic.

Emoțiile au nevoie de satisfacție: furia, durerea și dragostea vor să fie satisfăcute. Dacă nu suntem propriii noștri stăpâni, trăim sub dominația dramatică a emoțiilor care ne conduc la rău.

Dacă ești creștin, născut din nou, și emoțiile tale nu au fost atinse de Dumnezeu înseamnă că ai un stil de viață nesatisfăcător. Dumnezeu trebuie să facă în noi o lucrare numită „transformare” (vezi Romani 12:1-2). Emoțiile trebuie să fie reînnoite astfel încât ura să se transforme în dragoste, blestemul în binecuvântare, resentimentele în iertare, mânia în pace și tristețea în laudă.

Transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Său, suntem eliberați de drama și haosul pe care le pot produce emoțiile noastre. Atunci când suntem conduși de emoțiile noastre, ne dorim o mentalitate de tipul „să ne simțim bine”… Dar Eva ne demonstrează că tipul acesta de mentalitate este un motivator crunt și ne duce la necaz, iar oamenii înțelepți învață din greșelile altora. Viețile noastre trebuie să fie motivate de Duhul Sfânt, iar motivația Sa nu este doar să creeze sentimente bune; scopul Său este să producă ascultare.

Ascultarea va depăși întotdeauna emoțiile și ne va aduce mulțumire în moduri în care emoțiile nu vor fi niciodată în stare s-o facă. Așadar, trăiește prin ascultare, nu prin emoții!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 nov. 2025

1 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Munții se vor muta și dealurile se vor clătina, dar bunătatea Mea nu se va muta de la tine, nici legământul Meu de pace nu se va clătina.

Isaia 54.10

Munții par să fie cu totul stabili, însă vântul și apa îi pot toci. Cel mai stabil lucru însă este bunătatea lui Dumnezeu. Orice alt lucru se poate schimba și poate dispărea mai devreme sau mai târziu – banii agonisiți cu trudă, casa și grădina îngrijite cu atenție, toate acestea pot dispărea în orice moment.

Dragostea lui Dumnezeu este însă neclintită și de nezdruncinat. „Legământul de pace“ al Lui „nu se va clătina“. Acestea sunt garanții glorioase. Nimic nu poate zdruncina siguranța celui credincios. Cineva a spus: «Cauza noastră este în mâinile Celui care a rostit aceste cuvinte de neclintit: „Nimeni nu la va smulge din mâna Mea“ [Ioan 10.28]». Ne bucurăm că nu în mâinile noastre stă cauza noastră; nici n-am dori ca ea să fie acolo. De ce? Oare n-am avut în mâinile noastre lucruri pe care le-am pierdut? Și nu este adevărat că tot ceea ce am încredințat în mâinile Lui încă avem?

Ne bucurăm în Dumnezeul nostru credincios, iar sufletul ne este ancorat de stânca siguranței divine. Vrăjmașul poate încerca să ne clatine încrederea și chiar să ne facă să ne punem la îndoială mântuirea. Însă ce sunt aceste lucruri în fața promisiunilor lui Dumnezeu? Căci, așa cum munții înconjurau și protejau Ierusalimul, la fel Domnul îi va înconjura pe cei ai Săi și îi va proteja „de acum și pentru totdeauna“ (Psalmul 125.2).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos.

2 Tesaloniceni 3.5

Cumpăna apelor de la Naurouze

Pe autostrada dinspre Tolosa spre Carcassonne, un semn stradal indică pragul Naurouze. Este punctul în care apele de ploaie se separă și curg spre vest sau spre est, după care se varsă în oceanul Atlantic sau în Marea Mediterană. Și, așa cum există o cumpănă a apelor, există și un hotar de despărțire între oameni. Două picături de apă sfârșesc în mări diferite. Doi oameni aud același mesaj, dar părăsesc această lume pentru destinații diferite.

Apostolul Pavel a dorit să le îndrepte inimile tesalonicenilor spre dragostea și spre răbdarea lui Hristos. Ce încurajare! Ce bucurie, când dorința mea este în acord cu scopul Domnului Isus! În inimă se iau hotărârile. Iubirea lui Dumnezeu este cea care formează această relație cu El, care veghează asupra vieților noastre și care întotdeauna își va atinge scopul. Iubirea Lui se revarsă în inimile noastre și devine sursa de putere și forța vieții noastre creștine. O astfel de dragoste în tesaloniceni le dădea energie să fie un exemplu pentru credincioși și o mărturie în fața lumii.

Ce alegeți? Pentru cine vă decideți? „Cine nu este pentru Mine este împotriva Mea!“ Linia de mijloc poate părea înțeleaptă în afaceri. Există persoane foarte abile în arta de a se feri ori de câte ori trebuie să ia o decizie, gândind că așa își apără independența, rămânând neutri. Mereu dibaci în invocarea prudenței, a discreției, evită să se angajeze, ca să nu riște. Când însă este vorba de mântuirea eternă, aceasta este curată nebunie!

Citirea Bibliei: Isaia 57.1-21 · Marcu 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 30:1-14

Inima înţeleaptă a lui Ezechia înţelege că Paş­tele trebuie să fie restabilit: acesta va avea loc în luna a doua, cum autoriza Numeri 9.11. Inima largă a lui Ezechia cuprinde întregul Israel, unde trimite soli … în­toc­mai cum astăzi Domnul face publică, peste tot, invitaţia Lui de har. Oare vede El în noi acei ser­vitori cărora să le poată încredinţa preţiosul me­saj? Ce conţine acest mesaj?

1) „Întoarceţi-vă la Domnul“: pocăinţa.

2) „Daţi mâna Domnului“: credinţa.

3) „Veniţi la sfântul Lui lo­caş“: căutaţi locul prezenţei Sale.

4) „Slujiţi Domnului“.

5) În sfârşit: Să ştiţi că El este milos şi în­durător (v. 9).

     Un asemenea mesaj este întâmpinat cu mult dispreţ, iar atitudinea pe care prea mulţi oameni o au faţă de che­mă­rile harului este una de neîncredere sau de indi­ferenţă. Totuşi atenţionarea lor a meritat, pen­tru că unii s-au sme­rit şi au venit la Ierusalim, locul unde se strângea o mare adu­nare. Acolo continuă cu­răţirea începută prin leviţi. Altarele pe care Ahaz le făcuse pentru sine însuşi „în toate colţurile Ieru­salimului“ (28.24) ajung din urmă necu­răţiile din templu, fiind şi ele aruncate tot în adâncul pâ­râu­lui Chedron (29.16).

BINECUVÂNTAREA VINE TREPTAT! | Fundația S.E.E.R. România

„Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel…” (1 Împărați 18:19)

Cel mai important capitol din istoria vieții lui Ilie a avut loc pe Muntele Carmel. Atunci a chemat foc din cer, i-a învins pe profeții lui Baal și a întors inimile israeliților către Dumnezeu. Numele „Carmel” înseamnă „grădina sau via Domnului”… Dar înainte ca Ilie să ajungă la Muntele Carmel, a trebuit să treacă prin două locuri: mai întâi, Dumnezeu l-a condus la pârâul numit Cherit.

Cuvântul „Cherit” înseamnă „despicătură” sau „a face legământ”. Aici a descoperit Ilie că Dumnezeu este un Dumnezeu care face și respectă legământul, și care te poate sprijini în cele mai grele momente. Aici, în timpul secetei și foametei, corbii îi aduceau mâncare în fiecare zi și el bea din apele răcoritoare ale pârâului. Dar Biblia ne spune că „După o vreme… pârâul a secat…” (1 Împărați 17:7)

Acum, când Dumnezeu permite ca pârâul tău să sece, o face pentru a te conduce înapoi la adevărata ta sursă – care este El Însuși, pentru ca tu să poți primi instrucțiuni suplimentare.

În al doilea rând, Dumnezeu l-a condus la o văduvă din Sarepta. Cuvântul „Sarepta” înseamnă „a rafina/a topi (ca într-un creuzet)”. Aurul nu este pur în forma sa originală, trebuie să fie rafinat – iar acest lucru se realizează prin încălzirea sa până la punctul de topire. Căldura separă substanța brută de impuritățile sale, care ies la suprafață și sunt îndepărtate.

Dumnezeu va face același lucru pentru tine, folosind focul încercărilor pentru a separa aurul de zgura din viața ta. El știe de ce experiențe ai nevoie pentru a ajunge la Muntele Carmel, locul rodniciei – așa că ai încredere în El, Domnul știe ce face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 oct. 2025

10 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului; și a strâns șaptezeci de bărbați dintre bătrânii poporului și i-a așezat împrejurul cortului. Și Domnul a coborât în nor și i-a vorbit și a luat din Duhul care era peste el și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și a fost așa: când S-a odihnit Duhul peste ei, au profețit, dar după aceea n-au mai continuat.

Numeri 11.24,25


Adevăratul secret al întregii slujiri este puterea spirituală. Nu dibăcia omului, nici intelectul lui, nici energia lui, ci puterea Duhului lui Dumnezeu. Acest lucru a fost adevărat în zilele lui Moise și este adevărat și acum. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oștirilor“ (Zaharia 4.6). Este bine ca toți slujitorii să-și aducă mereu aminte de acest lucru, căci el le va oferi sprijin inimii și prospețime constantă slujirii lor. Slujirea care decurge din dependența zilnică de Duhul Sfânt nu va deveni niciodată sterilă. Dacă cineva se sprijină pe propriile lui resurse, în curând acestea vor seca. Nu contează care sunt capacitățile lui, cât de mult a citit și cât de informat este; dacă Duhul Sfânt nu este izvorul și puterea slujirii sale, aceasta își va pierde, mai devreme sau mai târziu, prospețimea și eficacitatea.

Cât de important este ca toți cei care slujesc, fie în evanghelie, fie în adunare, să se sprijine constant și în mod exclusiv pe puterea Duhului Sfânt! Duhul lui Dumnezeu știe care este nevoia sufletelor și tot El este Cel care o poate suplini. Însă trebuie să ne încredem în El și să-L lăsăm să lucreze. Nu vom ajunge la niciun rezultat dacă ne sprijinim parțial pe noi înșine și parțial pe Duhul lui Dumnezeu. Dacă există vreo măsură de încredere în sine, acest lucru se va vedea imediat. Trebuie să renunțăm la tot ceea ce ține de noi înșine, dacă este să fim vase ale Duhului Sfânt.

Bineînțeles, nu vrem să spunem că nu ar trebui să existe sârguință sfântă și efort în studierea Cuvântului lui Dumnezeu și, de asemenea, în studierea exercițiilor, a încercărilor, a conflictelor și a dificultăților sufletelor. Dimpotrivă, suntem convinși că, dacă ne vom sprijini tot mai mult, cu lepădare de sine, pe puterea măreață a Duhului Sfânt, vom studia cu o tot mai mare sârguință atât Cartea, cât și sufletul. Ar fi o greșeală fatală pentru un om să se folosească de pretextul dependenței de Duhul ca scuză pentru neglijarea studiului și a meditației. „Ocupă-te cu acestea, fii în totul în ele, pentru ca înaintarea ta să fie arătată tuturor“ (1 Timotei 4.15).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu vin curând: ține cu tărie ceea ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.

Apocalipsa 3.11

Ține cu tărie ceea ce ai!

Credincioșii se pot bucura cu recunoștință pentru tot ceea ce contribuie la oprirea valului tot mai mare de necredință și păcat. Cu toate acestea, în lupta împotriva răului, limitele prescrise în Biblie nu trebuie să fie ignorate. Acest pericol există, în special atunci când atenția noastră se concentrează pe o greșeală anume. Trebuie să fim atenți să observăm tot ceea ce ne-a fost încredințat nouă, astfel încât să nu renunțăm la nimic, ci să ținem Cuvântul Lui în toate lucrurile și să nu negăm „Numele Lui“, care este Cel Sfânt, Cel Adevărat (Apocalipsa 3.7,8).

Orice vine de la Dumnezeu și corespunde Cuvântului Său trebuie urmat, indiferent de locul unde se întâmplă și de persoana folosită de Dumnezeu pentru a-Și atinge scopul. Dar nu este de la Dumnezeu un lucru bun care este folosit pentru a denatura sau pentru a anula adevărul, astfel încât să ne îndepărteze de ascultarea pe care o datorăm Domnului Isus.

„Ține cu tărie ceea ce ai!“ Acest cuvânt ne pune la încercare inima, dar ne și încurajează să fim credincioși Domnului. Să ne străduim să obținem nu aprobarea omului, ci pe cea a lui Hristos. Există o cunună pentru oricine ține cu tărie ceea ce are. Dușmanul încearcă să ne fure această cunună, nu cu intenția să o dea altora, ci de a reține de la Domnul Isus ceea ce Îi datorează răscumpărații Săi.

Citirea Bibliei: Isaia 41.1-29 · Evrei 6.10-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 14:1-15

Asa, un împărat credincios, fiul şi succesorul lui Abiia, curăţă Iuda de idolatrie. Această carte insistă asupra odihnei şi liniştii de care ţara s-a bu­curat în timpul primei perioade a domniei lui (v. 1, 5, 6, 7). Asa fo­lo­seşte acest timp de odihnă ca să con­stru­iască ce­tăţi înconjurate cu ziduri şi ca să-şi în­tă­rească sistemul de apărare al teri­toriului, oferindu-ne astfel o lecţie importantă. Sunt peri­oade din viaţa noastră care corespund unui timp de odihnă, de exemplu vacanţele şi diversele momente de distracţie sau de destindere. Să le folosim pentru a ne fortifica sufle­tele prin citirea Bibliei şi pentru a ne întări în adevăr. „Toată ar­mă­tu­ra lui Dumnezeu“ trebuie îmbrăcată mai dinain­te, „ca să vă puteţi împo­trivi în ziua cea rea … “ (Efeseni 6.12 …)

Ziua cea rea, ziua ofensivei lui Zerah, găseşte deci un Asa pregătit. „Peste toate“, el aşaz㠄scutul cre­dinţei“, altfel spus, se bazează pe încrederea simplă în Dumne­zeul său. Ea stră­luceşte în frumoasa lui rugăciune din     v. 11 şi constituie punctul de forţă de partea lui, indi­fe­rent de cei cinci sute optzeci de mii de soldaţi ai săi. Un mi­­lion de adversari îi stau înainte. În ter­meni ome­neşti, aceasta este o confruntare inega­lă, dispro­porţionată. Dar întot­deauna se verifică adevărul biblic: „când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 Co­rin­teni 12.10). Dumnezeu răspun­de credin­ţei lui Asa, dân­du-i o victorie strălucită şi o pradă bogată.

VEI PRIMI O RĂSPLATĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18)

În 1857, David Livingstone a ținut următorul discurs la Universitatea Cambridge: „Oamenii vorbesc despre sacrificiul pe care l-am făcut petrecând atât de mult timp din viață în Africa. Departe de mine gândul acesta și perspectiva aceasta! În mod categoric, nu este un sacrificiu! Aș spune că mai degrabă a fost un privilegiu! Anxietatea, boala, suferința sau din când în când pericolul, împreună cu renunțarea la confortul obișnuit și la binefacerile acestei vieți, ne pot face să ne oprim și să facem duhul să șovăie și sufletul să se scufunde; dar numai pentru o clipă. Toate acestea sunt nimic în comparație cu gloria care va fi descoperită în noi și pentru noi. Nu am făcut niciodată un sacrificiu!” Când Îl slujești pe Domnul, întotdeauna primești înapoi mai mult decât lucrurile la care renunți. Și dacă primești înapoi mai mult decât dai, ai sacrificat cu adevărat ceva?

Evanghelistul Marcu scrie că „Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” (Marcu 10:28-30).

Singurele regrete pe care le vei avea la sfârșitul vieții vor fi că nu L-ai căutat și nu L-ai slujit pe Dumnezeu mai mult, și că nu L-ai căutat și nu l-ai slujit mai devreme!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 oct. 2025

7 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[…] ca inimile să le fie încurajate, fiind strâns uniți în dragoste, către toată bogăția siguranței depline a înțelegerii, către cunoașterea deplină a tainei lui Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței. Spun aceasta pentru ca nimeni să nu vă înșele printr-o vorbire convingătoare.

Coloseni 2.2-4


     Să remarcăm cuvântul „ascunse“, care nu înseamnă că omul nu poate să cunoască și să-și însușească aceste comori. Duhul Sfânt le descoperă în Cuvânt. Dar omul natural, cu înțelepciunea sa orgolioasă și cu știința sa deșartă, nu le poate descoperi (1 Corinteni 2.6-8). Pentru el, aceste comori sunt ascunse, pentru că el nu vrea să audă de Hristos. „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor“ (Matei 11.25).

Dar acela care, în umilință, a învățat să-L cunoască pe Dumnezeu în Hristos, poate pătrunde tot mai adânc în aceste comori de înțelepciune, de știință divină, de adevăr, de lumină, care radiază din acest centru divin – Hristos – și, pe măsură ce avansează în aceste comori, inima sa este încălzită, iar el este pus la adăpost de zadarnicele cercetări ale înțelepciunii și științei omenești. Acesta era scopul apostolului, care poate fi exprimat și astfel: «Ce căutați voi la acești învățători care pretind că vă conduc pe înălțimi mai mari decât acelea pe care v-a condus creștinismul? În taina lui Dumnezeu, pe care El a binevoit să v-o descopere în Hristos, sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței. În El, în Persoana Sa glorioasă, cu care harul Său v-a unit, voi aveți totul».

De aceea urmează și îndemnul: „Și spun aceasta, pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbire convingătoare“, prin false raționamente, care ar putea părea ca fiind întemeiate pe adevăruri creștine. Discursurile convingătoare, care puteau avea o aparență de înțelepciune, dar care nu fuseseră scoase din fântâna înțelepciunii și a științei divine, urmăreau să introducă ceva care să despartă sufletul de Hristos.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul căruia Domnul nu-i socotește nelegiuirea!

Psalmul 32.2

Cum este contul meu?

Versetul de mai sus a fost citit într-un grup de studiu biblic. Un creștin în vârstă a remarcat: „Aceasta este pentru că Dumnezeu nu va deschide un al doilea cont pentru niciun lucru“. Este clar că el se gândea la Romani 14.12. „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.“ Dumnezeu într-adevăr a rezolvat problema tuturor păcatelor celor credincioși atunci când Hristos le-a purtat pe cruce. Toate păcatele au fost puse asupra Lui, mai numeroase decât perii capului (Psalmul 40.12). El a suferit pedeapsa înaintea Dumnezeului nostru sfânt. El, care cunoștea cerințele dreptății divine, a simțit toată greutatea păcatelor. El S-a supus sub pedeapsă atât pentru păcatele pe care toți credincioșii le-au comis înainte de venirea Lui, cât și pentru cele de după aceea. Ce imensă încărcătură de rele! Dar jertfa este perfectă: „Sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7). Dumnezeu L-a înviat pe Fiul Său și L-a înălțat în glorie, pentru a arăta că jertfa lui Hristos este răspunsul perfect pentru păcatul nostru.

Dumnezeu nu ține în socoteală păcatul niciunuia care crede. El nu le mai socotește, pentru că au fost ispășite. Față de Hristos și lucrarea Lui de răscumpărare, Dumnezeu este drept, iertându-i pe aceia care se încred în El. Dar Dumnezeu nu tratează păcatul cu ușurință, ci consemnează relele pe care le facem și le iartă acelora care vin la credința în Isus, Singurul care le poate ispăși. Fie totul, fie nimic! Fie păcatele mele sunt curățite, am contul zero, fie păcatele mele sunt toate asupra mea.

Citirea Bibliei: Isaia 38.17-39.8 · Evrei 5.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 12:1-16

Trei ani scurţi! Atât a durat credincioşia lui Roboam şi a poporului. Ca şi odinioară sub judecători, Dum­nezeu urmează să le vorbească ridicând împotriva lor ad­ver­sari. Ofensiva lui Faraon Şişac va da posibilitate împă­ratului şi popo­rului să com­pa­re ce înseamnă să-I ser­vească Dom­nului cu a-i servi împăratului Egiptului (v. 8). O primă constatare: în timp ce Dom­nul Îşi îmbo­gă­ţeşte servitorii, Vrăjmaşul îi jefuieşte pe aceia pe care-i reduce la sclavie.

Cuvântul profetului Şemaia a produs smerire în inimile căpeteniilor lui Israel şi a împăratului, ceea ce-i face să mărturisească: „Domnul este drept“. Re­cu­noaş­terea acestei dreptăţi, … chiar dacă ea trebuie să se exer­cite contra noastră, este întotdea­una un semn fericit (vezi Luca 23.41). Acest fapt Îi va permite apoi lui Dumnezeu să Se descopere nu numai ca un Dumnezeu drept, ci şi ca un Dumne­zeu îndurător, un Dumnezeu Mântuitor. Să remarcăm cum, în har, subliniaz㠄lucrurile bune“ pe care încă le poate vedea în împărăţia lui Iuda. În pofida tuturor, Roboam „a făcut rău“ (v. 14). Un rău cu rădă­cini înde­părtate, întrucât mama lui, o amonită, fusese luată în căsătorie de Solo­mon înainte de moartea lui David (comparaţi 9.30 cu 12.13).

TOȚI AVEM NEVOIE DE ACELAȘI HAR | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13)

Domnul Isus a spus pilda aceasta: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14)

Diferența dintre acești doi oameni era că fariseul era vinovat de păcatele duhului, iar vameșul era vinovat de păcatele firii pământești. Mândria i-a închis fariseului ușa Raiului, iar smerenia a deschis-o pentru colectorul de taxe. Fariseul se pretindea nevinovat, dar a plecat acasă vinovat. Colectorul de taxe s-a recunoscut vinovat și a plecat acasă îndreptățit! Să reținem că vameșul nu a folosit cuvântul obișnuit pentru milă. Cuvântul pe care el l-a folosit aici provine de la cuvântul ebraic kippur, care înseamnă „ispășire” (ca în Yom Kippur, care înseamnă „Ziua Ispășirii”). Cuvântul „ispășire” înseamnă „a acoperi”.

Ceea ce a spus vameșul a fost: „Doamne, recunosc ceea ce știi deja că este adevărat despre mine. Sunt un om păcătos cu o inimă păcătoasă. Doamne, vrei să mă acoperi?” Asta e tot ce trebuia să audă Dumnezeu de la el pentru a-l salva – și asta e tot ce trebuie să audă Dumnezeu și de la tine. Amin?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 sept. 2025

27 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și toată adunarea fiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile lor, la porunca Domnului; și au așezat tabăra în Refidim; și nu era apă de băut pentru popor. Și poporul s-a certat cu Moise; și ziceau: „Dați-ne apă să bem!“. Și Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-L ispitiți pe Domnul?“.

Exod 17.1,2


     Dacă nu am cunoaște câte ceva despre răutatea propriilor noastre inimi, n-am putea înțelege insensibilitatea uimitoare a lui Israel față de toată bunătatea, credincioșia și puterea Domnului. Tocmai văzuseră pâinea coborându-se din cer pentru a hrăni șase sute de mii de oameni în pustie, iar acum sunt gata să-l ucidă cu pietre pe Moise, fiindcă îi adusese în pustie ca să moară de sete.

Nimic nu poate depăși în adâncime necredința și răutatea de deznădăjduit a inimii omenești, afară doar de harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Doar în acest har putem găsi alinare de simțământul tot mai apăsător al naturii noastre rele, pe care împrejurările o scot la iveală în adevăratul ei caracter.

Dacă israeliții ar fi fost duși direct din Egipt în Canaan, nu ar fi avut prilejul să manifeste astfel de caracteristici triste ale inimii omenești; și, ca o consecință, n-ar fi constituit exemple atât de prețioase pentru noi, căci umblarea lor vreme de patruzeci de ani în pustie ne furnizează o bogăție inexprimabilă de avertismente, de atenționări și de învățături. Din ea învățăm, pe lângă multe alte lucruri, cât de constantă este tendința inimii de a nu se încrede în Dumnezeu. Ea se poate încrede în orice altceva, dar nu în Dumnezeu. Mai degrabă se sprijină pe pânza de păianjen a resurselor umane, decât pe brațul unui Dumnezeu atotputernic, atotînțelept și infinit de plin de har. Cel mai mic nor este mai mult decât suficient pentru a ascunde de ea lumina feței binecuvântate a Lui. De aceea, bine spune Scriptura că „o inimă rea a necredinței“ se va dovedi întotdeauna gata „să se depărteze de Dumnezeul cel viu“ (Evrei 3.12).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, dacă ai fi ascultat de poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și dreptatea ta ca valurile mării.

Isaia 48.19

Căsătoria creștină

Aceste cuvinte au fost adresate de Duhul Sfânt poporului Israel, însă ele se aplică în egală măsură căsătoriei creștine. De ce lipsește adesea o atmosferă de pace și de credință în multe familii? Versetul de azi ne dă răspunsul: pacea, credința și dreptatea merg împreună. Pacea e distrusă atunci când credincioșia este neglijată, iar credincioșia suferă atunci când intervin certurile și armonia dispare.

Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni clare în legătură cu căsătoria. Oameni ai lui Dumnezeu au scris cărți bune în legătură cu acest subiect. Predici ușor de înțeles au răsunat frecvent. Și totuși, crește numărul căsătoriilor rupte, chiar și printre cei care mărturisesc a fi creștini cu adevărat. De ce așa? Pentru că instrucțiunile lui Dumnezeu vizavi de căsătorie nu sunt luate în serios. Mulți se străduiesc să ajungă la ținte efemere, alții neglijează Cuvântul lui Dumnezeu: case construite pe nisip!

Fiecare căsătorie creștină trebuie să fie clădită pe patru piloni: obligația reciprocă, dragostea față de celălalt, respectul unul față de altul și domnia lui Hristos. Obligația lor nu este doar o bucată de hârtie. Credincioșii știu că ei trebuie să împlinească promisiunile făcute înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt și căsătoria a fost instituită de Dumnezeu.

Însuși Domnul Isus a spus: „Cei doi vor fi un singur trup, … deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“ (Matei 19.5,6).

Citirea Bibliei: Isaia 26.1-27.13 · Fapte 28.16-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 5:1-14

Măreţul edificiu este terminat. Totuşi, obiec­tul principal încă lipseşte: chivotul sfânt. In­tro­du­cerea acestuia „la locul său, în partea din spate a casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimi­lor“ (v. 7), ne în­dreap­tă privirile spre Isus în locurile cereşti, preamărit de Dumnezeu În­suşi, centrul laudei universale, umplând cerurile şi pă­mântul cu gloria Sa. Isus face obiectul admi­ra­ţiei îngerilor (heruvimii; 1 Timotei 3.16) şi al adorării poporului Său binecuvântat. „Un singur glas“, dar cu diferite instrumente (v. 13). O singură cântare, cântarea cea nouă, intona­tă de mulţimea răscumpăraţilor, avându-şi fiecarenota sa particulară, darîntr-o perfectă armonie.

Dintre cele trei obiecte pe care chivotul le conţinuse: mana, în vasul ei de aur, toiagul preo­tului Aaron şi tablele legământului, numai aces­tea două din urmă rămân (v. 10). În decur­sul călătoriei israeliţilor, de acum sfârşită, Dumne­zeu le dăduse mana şi condusese pe popor până la Sine prin preoţi. Acum chivotul se află în Sion, în locul de odihnă al lui Dumnezeu, care Şi-a împlinit promi­siunea. Şi El Însuşi, în baza unui nou legământ garantat prin table, Se odihneşte în dragostea Lui în mijlocul poporului răscumpărat de El (Ţefania 3.17).

TREI PAȘI CĂTRE RESTAURAREA SPIRITUALĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Satan vrea să te convingă că greșelile tale sunt atât de grave, încât te descalifică în ochii lui Dumnezeu… deci nu ești demn de dragostea și harul Său, și ar trebui să-L eviți pe Dumnezeu cu totul. Nu-l crede! Ce-ai de făcut? Pune în practică următorii trei pași care duc la restaurarea spirituală:

1) Pocăința. Recunoaște-ți păcatul, renunță la el și încrede-te în sângele vărsat al Domnului Isus pentru a fi iertat. Dumnezeu te-a iubit când erai un păcătos… crezi că te iubește mai puțin acum, când ești unul dintre copiii Săi răscumpărați – chiar dacă ai greșit?!

2) Rambursarea datoriilor. Când acțiunile tale au rănit pe cineva, Domnul Isus îți spune ce să faci: „dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24). Deci, dacă vrei să umbli în binecuvântarea lui Dumnezeu, urmează instrucțiunile Sale!

3) Refocalizarea. „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) Când te concentrezi pe tine însuți și pe eșecurile tale, te uiți în oglinda greșită. Când te concentrezi pe Hristos și pe dragostea și harul Său neclintit față de tine, te uiți în oglinda potrivită.

Vei fi schimbat devenind imaginea pe care te concentrezi. Dar slavă Domnului că agentul schimbării nu ești tu, ci Duhul Sfânt care trăiește în tine! El va continua să lucreze în viața ta pentru a te face tot mai mult asemenea Domnului Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 sept. 2025

20 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“.

Luca 5.8

Ce ar putea fi mai potrivit pentru un om plin de păcat, decât un Mântuitor plin de har? Cu siguranță, nimic și nimeni altcineva! Deși binecuvântatul Mântuitor a fost de asemenea plin de adevăr, iar adevărul așază orice și pe oricine la locul său potrivit, totuși harul aflat în El a fost cu totul suficient pentru a umple orice nevoie scoasă la lumină de către adevăr. Prin urmare, deși sărmanul păcătos zdrobit strigă: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!“, socotește totuși că singurul loc potrivit pentru el este „la picioarele lui Isus“.

Întotdeauna lucrurile stau așa acolo unde există o convingere adevărată cu privire la păcat. În orice împrejurare în care există o lucrare reală a Duhului lui Dumnezeu într-un suflet observăm această inconsecvență ciudată, însă de dorit; această aparentă contradicție, când păcătosul își exprimă totala nepotrivire de a sta în prezența unui Dumnezeu sfânt, însă, în același timp, având conștiența că acela este singurul loc în care poate sta.

Această atitudine este deopotrivă frumoasă și mișcătoare. Ea reprezintă dovada sigură a lucrării lui Dumnezeu într-un suflet. Există acolo un simțământ profund al păcătoșeniei și al vinei, însă, în același timp, și o alipire minunată și tainică a inimii de Acela a cărui glorie morală ne-a făcut să ne plecăm în țărână. „Pleacă de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!“ – dar unde au fost rostite aceste cuvinte? La picioarele Mântuitorului! Binecuvântat loc! Și-a închipuit Petru că Domnul avea să plece de la el? A crezut el că Cel plin de har, care binevoise să Se folosească de corabia lui și care apoi îi dăruise acea pescuire minunată, avea să-l părăsească în adâncurile stării sale nenorocite? Nu credem și nu putem crede un asemenea lucru. Dimpotrivă, Duhul lui Dumnezeu combină aceste două elemente – conștiența cu privire la nevrednicia noastră și dorința fierbinte după Hristos. Pe scurt, avem aici nevoia creată și Obiectul revelat înaintea acestei nevoi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii în sus și priviți!

Isaia 40.26

Gânditorul

Contempla o poză de pe coperta unui manual școlar care înfățișa celebra sculptură din bronz a lui Rodin, „Gânditorul“ – un bărbat atletic, așezat pe o piatră, care își sprijină capul în mână și privește spre pământ. L-am întrebat: „Ce crezi despre sculptură?“ — „Este impresionantă“, a răspuns el. „Arată ca și cum ar fi îngrijorat.“ — „Exact! Cineva dorește să-i spună: Ridică-te! Nu căuta soluția în tine însuți sau pe pământ. Ridică-ți capul; privește în sus.“ Bazându-se pe cunoștințele și pe experiența lor, marii gânditori și-au format propriile concepte despre Dumnezeu și despre lume. Au încercat să ajungă la o concluzie satisfăcătoare, dar au eșuat. Filosoful necredincios Schopenhauer a murit la 20 septembrie 1860. Despre sfârșitul vieții lui citim că, în timpul maladiei, în grele suferințe, îi scăpau de pe buze cuvintele: „Doamne, Dumnezeul meu!“.

Surprins, medicul care-l asista l-a întrebat: „Există totuși un Dumnezeu în filosofia dumitale?“ — „La durere nu se poate fără credința în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, dacă mă voi face sănătos, trebuie să mă schimb.“ Și s-a făcut sănătos, iar el i-a spus medicului: „Păstrează-ți povestirile cu grozăviile lor pentru copii; filosoful nu are nevoie de Hristos!“. Și istoricii ne spun că, în aceeași zi, filosoful a devenit un cadavru.

În zilele noastre, Dumnezeu este ignorat din ce în ce mai des. De ce? Pentru că trebuie să vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Dacă Îl omitem, bâjbâim neputincioși printre toate întrebările referitoare la originea vieții și la existență. Dumnezeu a venit la noi în Persoana propriului Său Fiu. Prin Hristos, Dumnezeu ne oferă viață din abundență, viață eternă. De aceea El ne îndeamnă să privim țintă la Isus (Evrei 12.2).

Citirea Bibliei: Isaia 15.1-16.14 · Fapte 25.13-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 29:10-20

După ce s-a adresat poporului, David se în­toar­ce spre Domnul. Se laudă oare cu tot ce au dăruit, el şi căpe­teniile? Din con­tră! El Îi dă glorie Dumnezeului căruia Îi aparţin toate lu­crurile şi se pleacă înaintea Lui. Aceste două senti­mente merg totdeauna împreună.

„Din mâna Ta primim ce Îţi aducem“, declară împăra­tul. Dom­nul ne încredinţează bunuri pentru a ne acorda bu­cu­ria de a-I oferi Lui ceva. El Însuşi n-are nevoie de ni­mic (Psalmul 50.10-12). Dar ceea ce-I este adus de bunăvoie, cu bucurie, are preţ înaintea Lui. A da prin constrângere sau dintr-un spirit legalist nu cere nici dragoste, nici credinţă. Este felul în care fariseii îşi plăteau zeciuielile (Matei 23.23). În contrast cu ei, macedo­nenii despre care vorbeşte Pavel au acţionat „de bunăvoie“, prisosind „spre bogăţia dărniciei lor“ (2 Corinteni 8.1-3).

Nu este măreaţă lauda lui David (v. 10-13)? Merită efortul de a o citi cu voce tare, în timp ce gân­durile ni se îndreaptă spre Cel căruia ne adresăm: „A Ta … mărirea, pute­rea şi gloria şi splendoarea şi măreţia, pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta … este împărăţia şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate …“ Expresia Ťpeste toateť ne poate ajuta să înţelegem că este Cap Ťpeste toate inimileť celor care-I aparţin.

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău!” (Psalmul 119:107)

Când totul în viața psalmistului a început să se destrame, el s-a rugat: „Înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău.” Și exact asta face timpul tău de liniște cu Dumnezeu. De ce nu avem un timp constant de liniște cu Dumnezeu? Din cel puțin două motive:

1) Credem că timpul nostru de liniște trebuie să fie lung! Începe cu puțin. Rezervă-ți cinci minute pentru a deschide Biblia și a medita la un scurt pasaj din Sfânta Scriptură. Discută cu Dumnezeu despre ce ai citit. Spune-I nevoile tale și roagă-L pe Duhul Sfânt să te călăuzească pe parcursul întregii zile. Dacă ai făcut asta, tu tocmai ai experimentat un timp de liniște! Așa că, mâine, repetă-l. Pe măsură ce apetitul tău spiritual crește, te vei trezi punând deoparte mai mult timp: zece minute, apoi douăzeci… iar acest timp va continua să crească.

2) Credem că timpul nostru de liniște trebuie să fie lipsit de orice zgomot! În loc să eviți agitația, Domnul Isus vrea să Se conecteze cu tine acolo unde ești. Începe să găsești modalități creative de a te conecta cu Domnul pe tot parcursul zilei. Ascultă muzică de închinare în timp ce faci curat, și cântă și tu… Roagă-te prin Duhul Sfânt. Învață versete pe de rost. „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul.” (Coloseni 3:23).

Ascultă Biblia în timp ce conduci – există aplicații excelente. Roagă-te în timp ce faci mișcare – dezvoltă-ți mușchii credinței! Mergi cu Dumnezeu la o cafea – fă-ți studiul biblic pe un vârf de munte, când ești în drumeție. Du-te la o plimbare cu Isus – roagă-te pentru alții… laudă-L pe Dumnezeu pentru frumusețea naturii pe care a creat-o! Primește-L în rutina ta, iar banalul se va transforma în momente sfinte.

Dă-i voie Duhului Sfânt să te întrerupă, apoi fă ceea ce-ți spune. Altfel spus, trăiește cu Isus!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 sept. 2025

11 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când cineva va păcătui și se va purta cu necredincioșie față de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredințat lui sau dat în păstrarea lui, sau va fura sau va înșela pe aproapele lui, tăgăduind că a găsit un lucru pierdut sau făcând un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care îl face omul și păcătuiește […]

Levitic 6.2,3

Restituirea (1)

În primul rând este izbitor faptul că Dumnezeu spune că de fapt noi păcătuim față de El atunci când păcătuim față de aproapele nostru. Dumnezeu privește nedreptatea înfăptuită față de un frate sau față de o soră ca îndreptată împotriva Sa! În cârmuirea Sa, Dumnezeu va judeca și va pedepsi aceasta ca și când noi am fi înfăptuit nedreptatea împotriva Lui. De aceea, și în acest caz, jertfa pentru vină și despăgubirea este aceeași ca și în cazul când noi I-am reținut lui Dumnezeu ceva pe nedrept. Acest principiu îl găsim și în Fapte 9.4, unde Domnul îi spune lui Saul pe când îi prigonea pe cei credincioși: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?“. Noi suntem mădulare ale Trupului Său și suntem identificați cu El. Noi suntem, de asemenea, copii ai Tatălui, așa că El simte răul făcut nouă ca și cum I s-ar fi făcut Lui. Ce lumină serioasă aruncă aceasta asupra păcatelor și greșelilor noastre față de cei credincioși!

Cum păcătuiesc eu față de un frate, față de o soră sau față de toți credincioșii împreună? În versetele următoare este vorba despre lucrurile materiale, iar despre acestea poate fi vorba și la noi. Toate prevederile legii sunt, pentru noi, simboluri ale lucrurilor spirituale. Israel era o adunare pământească căreia cineva îi aparținea prin naștere. Binecuvântările lor erau pământești, așa cum arată clar Deuteronom 28. Adunarea, Trupul lui Hristos, este totuși o comunitate duhovnicească, din care fac parte cei care au fost câștigați și care, după ce au crezut toată evanghelia, au primit Duhul Sfânt. Noi suntem binecuvântați cu toate binecuvântările duhovnicești (Efeseni 1.13). Relația noastră unii cu alții, ca oameni credincioși, este deci duhovnicească, deși, deseori, pot fi prezente și legături pământești, materiale, pentru că ne aflăm încă pe pământ.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cât este de departe răsăritul de apus, atât a îndepărtat El nelegiuirile noastre de la noi.

Psalmul 103.12

Harul iertării

Sunt chiar și printre cei credincioși oameni care susțin că nimeni nu știe dacă păcatele le sunt iertate cu adevărat, pe motiv că acest lucru va fi arătat doar în eternitate. De unde această nesiguranță? Nu a vorbit Dumnezeu îndeajuns de clar în Cuvântul Său despre acest subiect? David, scriitorul multor psalmi, știa că „nelegiuirile“ sale fuseseră îndepărtate la o distanță de neimaginat de el. Toate, fără excepție, îi fuseseră iertate! Și el nu este singurul cu această cunoștință.

De ce i-ar lăsa Dumnezeu în ignoranță pe cei cărora le-a arătat harul Său? Noul Testament ne declară în mai multe pasaje că lucrurile nu stau așa. „V-am scris acestea vouă, ca să știți că aveți viață eternă, vouă, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu“ (1 Ioan 5.13). El a vrut să îi asigure pe credincioși că păcatele lor erau iertate și că aveau viață eternă, viață care se potrivește în prezența lui Dumnezeu. Pasaje asemănătoare pot fi găsite și în alte locuri din Cuvântul lui Dumnezeu (de exemplu în Ioan 5.34; Romani 5.1; Evrei 10.10,14,17,18). Și totuși întâlnim destul de des oameni care, conștienți de vina lor înaintea lui Dumnezeu, regretă păcatele, le mărturisesc, dar care încă bâjbâie în incertitudine, spunând: „Sper să ajung în cer“, în loc de: „Știu că Răscumpărătorul meu trăiește“ (Iov 19.25). Ar trebui să le reamintim unor astfel de suflete temătoare că jertfa de ispășire a lui Isus Hristos este perfectă. Ea este baza pentru iertarea păcatelor noastre, iar siguranța noastră se bazează pe promisiunea certă a mântuirii pe care Dumnezeu a dat-o în Cuvântul Său.

Citirea Bibliei: Isaia 5.18-30 · Fapte 22.12-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 21:14-30

Tot pe acest munte, Moria, Avraam îl adusese odată ca jertfă pe fiul său, Isaac (Geneza 22.2; 2 Cronici 3.1). Însă Dumnezeu oprise mâna lui Avraam în acelaşi fel în care acum opreşte mâna îngerului. Judecata divină astfel detur­nată ia acum forma unui foc, consumând jert­fa oferită de David (v. 26). După ce i se prezentase o jertfă înlocuitoare, care l-a substi­tuit pe Isaac, Avra­am a pus locului acestuia numele „Jehovah-Jireh“, adică: „La muntele unde Domnul va purta de grij㓠(Geneza 22.14).

În ce ne priveşte, cunoaştem solemnitatea acelei purtări de grijă şi, de asemenea, cine a fost Acela care a trebuit să primească în locul nostru loviturile judecăţii lui Dumnezeu. Vocea care aici îi spune îngerului: „Destul“, îi porunceşte apoi să-şi pună iarăşi sabia în teacă; şi această voce este aceeaşi cu cea care într-o zi va trebui să spună: „Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu … loveşte păs­torul“ (Zaharia 13.7). Ce taină minunată şi de nepătruns! Ju­decata pe care o meritam s-a depărtat pentru tot­deauna de la noi, pentru că a căzut asupra Celui zdrobit în locul nostru: Isus, Păstorul rânduit de Dumnezeu, Păstorul nostru cel bun, este „Însoţitorul Domnului“.

A FI „NEBUN” PENTRU HRISTOS!

„Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte…” (1 Corinteni 1:27)

Un pastor scria: „Nenumărate sondaje au arătat că frica numărul unu a oamenilor este să vorbească în public. Moartea se află pe locul doi. Asta înseamnă că unii oameni ar prefera să moară decât să vorbească în public. De ce? Din cauza fricii de a nu părea prost… Dar credința include și nepăsarea față de această posibilitate – de a părea prost. Noe a părut nebun când a construit o arcă în deșert. Sara a părut nebună cumpărând haine de maternitate la nouăzeci de ani. Iudeii au părut nebuni când au mărșăluit în jurul Ierihonului, suflând din trâmbițe. David a părut nebun atacându-l pe Goliat cu praștia. Magii au părut nebuni urmărind steaua de pe cer. Petru a părut nebun ieșind din barcă în mijlocul mării. Iar Isus a părut nebun atârnând pe jumătate gol pe cruce.

Dar aceasta este esența credinței. Iar rezultatele vorbesc de la sine: Noe a fost salvat de potop; Sara l-a născut pe Isaac; zidurile Ierihonului au căzut; David l-a învins pe Goliat; magii L-au găsit pe Mesia: Petru a mers pe apă… iar Isus a înviat din morți! Cele mai mari descoperiri, minuni și puncte de cotitură din Sfânta Scriptură își au originea în acel cineva care a fost dispus să pară prost.”

Oare de ce? Să citim acest verset: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul. „Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:8-9).

Așadar, iată alternativa… ce alegi: să trăiești după gânduri și căi pământești ca să fii acceptat de oameni, sau să trăiești după gânduri și căi cerești ca să fii acceptat de Dumnezeu?! Când privești lucrurile din această perspectivă, alegerea ta ar trebui să fie clară. Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 sept. 2025

9 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui.

Matei 13.19

Oare nu suntem cu toții în pericol să lăsăm să intre în inima noastră lumea cu toate principiile și năzuințele ei, astfel încât să devenim tot mai insensibili față de Cuvântul lui Dumnezeu? De câte ori nu ne-a vorbit Domnul în bunătatea Sa și cât de puțin am apreciat acest lucru! Trebuie să spunem rușinați că deseori n-am vrut să primim Cuvântul, într-un aspect sau altul. N-am vrut să mai auzim nimic despre a nu ne conforma cu lumea, despre separare și despre purtarea crucii. Ne-am săturat să mai fim învățați cu privire la felul cum trebuie să aibă surorile părul, cu privire la evlavie și la ordinea în Adunare. Astfel, Cuvântul bun al lui Dumnezeu a rămas la suprafață, iar Diavolul a venit și l-a luat din inimile noastre, pentru că acel cuvânt nu a fost ceea ce doream să auzim.

Despre „cel rău“ se spune că vine și „răpește“ ceea ce a fost semănat. El n-a putut preveni ca sămânța să fie semănată în inimă, dar, dacă acel Cuvânt nu este binevenit, atunci pentru dușman este ușor să-l răpească de acolo. El știe adesea mai bine decât noi ce binecuvântare există în ceea ce noi respingem cu atâta ușurătate și încăpățânare. Astfel, acest principiu are valabilitate și pentru noi, cei credincioși; adevărul lui Dumnezeu este fie primit, fie respins de suflet. Acest principiu este o dovadă a măsurii în care suntem „din adevăr“ în viața noastră practică (Ioan 18.37; 1 Ioan 4.6). Declinul moral din mijlocul nostru, renunțarea la adevăruri care au fost prețioase până acum și acceptarea părerilor false nu sunt rezultatul necunoștinței, ci al respingerii adevărului, chiar și numai în anumite aspecte. Să ne gândim la ceea ce a spus Domnul Isus: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu“ (Ioan 14.23). Dacă gândim altfel, atunci gândim greșit.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și erau foarte uimiți, zicând unii către alții: „Și cine poate fi mântuit?“. Dar Isus, privind la ei, a spus: „La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate sunt posibile la Dumnezeu“.

Marcu 10.26,27

Tânărul bogat

„Toate sunt posibile la Dumnezeu“ nu înseamnă că orice se poate întâmpla cu Dumnezeu, ci că El Își poate atinge scopul prin orice mijloace, pentru că El este în stare să facă orice.

Un tânăr bogat a vorbit odată cu Isus despre lucruri spirituale. Apoi el a plecat, pentru că prețuia mai mult propria bogăție decât adevărul. „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!“ (Marcu 10.23). Ucenicii au fost uimiți de aceasta. Ei aveau ideea tradițională că o persoană bogată a fost binecuvântată de Dumnezeu deoarece trăise o viață bună. Domnul a clarificat faptul că nu ar trebui să se tragă o astfel de concluzie. Ucenicii au fost surprinși: ei pricepuseră că orice om are nevoie să fie mântuit, însă erau încă sub impresia greșită că o persoană bogată era mai privilegiată.

Sună ca o insultă să afirmăm că oricine are nevoie să fie salvat? Nu ne acceptă Dumnezeu așa cum suntem? Dumnezeu ne iubește, și noi putem veni la El așa cum suntem. Cum am putea altfel? Dar, așa cum ne aflăm, nu suntem apți de a sta în prezența lui Dumnezeu sau în Împărăția Lui. El dorește să ne schimbe radical și, din acest motiv, Isus a trebuit să sufere și să moară.

Acel tânăr era bogat. Poate că tu nu stai la fel de bine financiar, dar ești prietenos, muncitor și ai multe alte calități. Niciuna dintre ele nu îți va deschide ușa către Împărăția lui Dumnezeu. Este un singur mod de a intra: calea pregătită de Dumnezeu prin credința în Isus Hristos. Vino la El!

Citirea Bibliei: Isaia 3.16-4.6 · Fapte 21.26-40

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 18:1-17; 20:4-8

Capitolele 18, 19 şi 20 se referă la războaiele lui David. Ele grupează laolaltă faptele care în 2 Sa­mu­el sunt separate de diferite eveni­mente din istoria împăratului. Le-am luat deja în considerare acolo şi nu există nici o diferenţă apreciabilă între cele două rela­tări, cu o singură excepţie: tăcerea totală care se păs­trează înce­pând cu cap. 20 referitor la teribilul păcat al lui David şi la consecinţele lui tragice. Nici scan­daloasa afacere cu Urie, nici păcatul lui Amnon urmat de ucide­rea sa, nici conspiraţia lui Absa­lom, nici rolul criminal jucat de Ioab, nici una din toate acestea nu-şi găseşte loc în această carte a Cronicilor. Iată felul în care lucrea­ză harul! Dumnezeu întinde voalul îndurării peste această perioadă sumbră a sărmanului Său slujitor. „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit“, spune David în Psalmul 32.

Oare face fieca­re dintre ci­titorii noştri parte dintre aceşti fericiţi?

David triumfă succesiv asupra filistenilor, moabiţilor, sirienilor, edomiţilor; apoi din nou asupra fiilor lui Amon (cap. 19 şi 20). Toţi vrăjmaşii tradiţionali ai lui Israel sunt subjugaţi, ilustrare a momentului când Dumnezeu Îi va su­pune lui Hristos toate lucrurile şi-I va pune vrăj­maşii aşternut al picioarelor Sale (Evrei 1.13; 2.8).

RUGĂCIUNEA FIERBINTE | Fundația S.E.E.R. România

„Epafras… totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale…” (Coloseni 4:12)

Iată ce a spus Pavel despre un ucenic atât de puțin cunoscut, încât probabil nici nu i-ai reținut numele: „Epafras… totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu. Căci vă mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi…” (vers. 12-13)

Apostolul Iacov a scris: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

A rosti rugăciuni fierbinți înseamnă a fi plin de pasiune! Episcopul Joseph Hall, preot anglican din secolul al XVII-lea, a fost întemnițat în Turnul Londrei pentru credința sa. După eliberare, el și-a trăit ultimii ani din viață la o fermă, scriind cărți devoționale. Iată ce remarca el cu privire la rugăciune: „O săgeată, dacă arcul nu este întins, nu ajunge prea departe; dar dacă este trasă până la cap, zboară fulgerător și străpunge adânc. Rugăciunea, dacă este doar picurată de pe niște buze nepăsătoare, cade la picioarele noastre. Puterea rostirii și dorința puternică este ceea ce o trimite la cer și o face să străpungă norii. Nu aritmetica rugăciunilor noastre, sau numărul lor mare… nici retorica rugăciunilor noastre, oricât de elocvente ar fi ele, nici dimensiunile rugăciunilor noastre, cât de lungi sunt ele; nici muzica rugăciunilor noastre, oricât de dulce poate fi vocea noastră; nici metoda rugăciunilor noastre, cât de ordonate ar putea fi ele; nici evlavia rugăciunilor noastre, cât de bună poate fi doctrina – de care de altfel Îi pasă lui Dumnezeu… ci fervoarea duhului iată ce dă greutate rugăciunii!” Domnul răspunde rugăciunilor celor care se roagă cu pasiune.

Așadar, ia rugăciunea în serios și dăruiește-te pe deplin ei!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
17 aug. 2025

17 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a spus: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

Luca 23.43

Apt pentru cer (2)

Dumnezeu îmi spune: «Ești îndreptățit». Prin credință Îl văd pe Isus așezat la dreapta Măririi, în cer. Când a ajuns El acolo? „După ce, prin Sine Însuși, a făcut curățirea de păcate“ (Evrei 1.3). Astfel înțeleg că păcatele mele sunt îndepărtate dinaintea lui Dumnezeu. Nu există progres în acest aspect, nici nu mă pot pregăti pentru a fi apt de a intra în cer. Bineînțeles, trebuie să creștem spiritual, dacă suntem lăsați aici pe pământ – trebuie să progresăm în asemănarea cu Hristos – însă această creștere și această asemănare nu sunt niciodată puse în legătură cu a fi apți pentru cer. Hristos este titlul meu pentru a intra în cer. Există creștere spirituală, dar niciodată nu este văzută ca fiind pregătirea pentru a putea intra în cer. Tâlharul de pe cruce a fost făcut apt pentru cer dintr-odată și a mers acolo în chiar acea zi. Presupun că a fost apt pentru cer, din moment ce a fost apt să fie împreună cu Hristos. Chiar dacă aș face tot progresul spiritual posibil aici pe pământ, voi putea spune oare că astfel m-am făcut apt pentru a fi cu Hristos în cer? Nicidecum! Totuși sunt apt pentru cer, iar moartea pentru cel credincios înseamnă în mod simplu că el a terminat cu tot ceea ce este muritor și păcătos.

Iudeii au trimis soldații să le zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți. Cât de puțin realizau ei că, în felul acesta, îl trimiteau pe tâlharul pocăit direct în cer, pentru a fi cel dintâi însoțitor al Domnului (bineînțeles, erau acolo și sfinții Vechiului Testament)!

Ar fi bine pentru noi dacă am fi la fel de aproape de Hristos, cum a fost acest tâlhar. Când perdeaua dinăuntru a fost sfâșiată, totul s-a schimbat. Vechiul Testament era o declarație că omul nu putea intra la Dumnezeu, în lumină; Dumnezeu nu ieșea afară, iar omul nu putea intra înăuntru. Evanghelia declară acum că Dumnezeu a ieșit afară și că omul a intrat înăuntru. Avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt, prin sângele lui Isus (Evrei 10.19). Dacă păcatul ar fi asupra mea, cum aș putea intra în Locul Preasfânt? Eu sunt în Hristos, nu în carne. El a purtat păcatele noastre, noi am murit împreună cu El, și trebuie să intrăm în Locul Preasfânt. Accesul este liber, acum, când perdeaua este sfâșiată. Suntem acceptați în Cel Preaiubit!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să mergem la casa Domnului!

Psalmul 112.1

Casa Domnului

Îndemnul „să mergem la casa Domnului!“, binecunoscut astăzi în lumea creștină, ne-a fost lăsat de David. În zilele lui, Casa lui Dumnezeu era un cort – aparent nesemnificativ din punct de vedere exterior, însă plin de semnificații spirituale. Creștinii nu trebuie să se mai gândească la Casa lui Dumnezeu ca la o clădire, ci ca la o casă spirituală, formată din credincioși, așa cum scrie apostolul Pavel: „Dacă toată adunarea s-ar strânge într-un loc…“ (1 Corinteni 14.23). Noi mergem acolo în primul rând pentru a ne închina lui Dumnezeu.

David și-a început psalmul cu entuziasm, plin de bucurie că urma să meargă la casa lui Dumnezeu. Însă această afirmație a devenit astăzi ca o expresie idiomatică printre creștini. Cât de adevărată era ea la vremea aceea și cât de adevărată mai este ea pentru noi astăzi…! David a fost, fără îndoială, crescut în școala lui Dumnezeu. Ani de zile a fost nevoit să fie fugar, departe de casa părintească și de țara sa, moștenirea lui Dumnezeu. A fost o experiență dureroasă faptul că nu a putut merge la Ierusalim, ca să se închine lui Domnului. El încă mai simțea valoarea locului sfânt, pe care îl iubise din tinerețe.

Adunarea în numele Domnului Isus nu ar trebui, desigur, să devină importantă pentru noi numai datorită unor circumstanțe. Este bucuria Domnului de a fi în mijlocul celor ai Săi. Care dintre noi ar putea avea alte gânduri și alte sentimente atunci când se află acolo?! Bucuria care a umplut inima lui David va fi prezentă în noi în măsura iubirii noastre față de Domnul nostru.

Citirea Bibliei: Iov 28.1-28 · Fapte 13.42-52

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 24:1-20

După cum spune profeţia din Isaia 10, puterea asi­riană a fost anihilată. Pe ruinele ei s-a ridicat imperiul babilonian, înglobând aproape întreaga lu­me antică, inclusiv Egiptul. În consecinţă, va fi cu­noscut ca primul mare imperiu al naţiunilor. Este un punct de cotitură în istoria lumii. Israel este lăsat deoparte; încetează să mai constituie centrul guvernării lui Dumnezeu pe pământ. Guvernarea este destinată acum naţiunilor (popoa­relor neiudaice), iar ceea ce numi­m timpul naţiunilor urmează să înceapă. Ea durează şi astăzi.

Ioiachim, împăratul lui Iuda, devenit şi el vasal lui Nebucadneţar, se revoltă după trei ani, iar fiul său Ioiachin (sau Ieconia), care-i succedă, urmează aceeaşi cale rea. Atunci are loc prima de­portare a lui Iuda la Babilon. Eveniment solemn! Chiar şi aşa, mai rămâne o ultimă şan­să pentru poporul sărac al ţării, care scapă de deportare. Ca suveran, Nebu­cadne­ţar îl aşază pe tronul lui Iuda pe un al treilea fiu al lui Iosia: Zedechia. Dar nici acesta nu acţionează altfel decât pre­de­cesorii lui. Adânca orbire a aces­tor din urmă trei îm­păraţi este mult mai de ne­scuzat, deoarece profetul Ieremia n-a încetat pe parcur­sul domniei lor să-i aver­tizeze din partea Domnului.

DUMNEZEU S-A GÂNDIT LA TOT CE AI NEVOIE

„Ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmul 139:16)

Cu mult înainte ca Dumnezeu să întocmească lumea, El S-a gândit la tine, și la tot ce ai putea avea nevoie. Uimitor, nu-i așa? Un autor respectat scria: „Dumnezeu a planificat toate situațiile neprevăzute pe care le-ai putea întâlni vreodată, înainte de începutul timpului… Este imposibil pentru mințile limitate să înțeleagă suveranitatea lui Dumnezeu, dar dați-mi voie s-o exprim în termeni șahistici.

În 1997, o echipă de ingineri IBM a proiectat și dezvoltat Deep Blue, computerul care l-a învins pe marele maestru al șahului Gary Kasparov. Deep Blue a fost echipat cu 32 de motoare de procesare, care puteau calcula 200 de milioane de mișcări de șah pe secundă. Mi-e greu să înțeleg uneori, lucruri precum fifty-fifty, adevărat sau fals, dreapta sau stânga, ciocolată sau vanilie, darmite să-mi imaginez 200 de milioane, de mișcări de șah, într-o fracțiune de secundă!

Dar toate acestea sunt o nimica toată în comparație cu Omniscientul care a luat în considerare toate situațiile neprevăzute înainte să treacă o nanosecundă pe axa timpului. Gândește-te la viața ta ca la un joc de șah. Tu ești pionul, iar Dumnezeu este Marele Maestru. Tu habar nu ai care ar trebui să fie următoarea ta mutare, dar Dumnezeu are deja planificate următoarele 200 de milioane de mutări!”

Dumnezeu spune: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple” (Isaia 46:10). Te confrunți cu dificultatea de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta? Iată adevărul simplu: Dumnezeu vrea să ajungi acolo unde vrea El să mergi, mai mult decât vrei tu să ajungi acolo unde vrea Dumnezeu să mergi.

Înțelegi ideea? Și dacă te păstrezi „în ritm” cu Duhul Sfânt, Dumnezeu Se va asigura că vei ajunge acolo unde vrea El să ajungi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →