Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “muzica”

27 feb. 2026

27 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ați fost înviați împreună cu Hristos.

Coloseni 3.1

Ce consecință are pentru noi faptul că am fost înviați împreună cu Hristos? Răspunsul este simplu: cu certitudine am fost înviați nu pentru a reveni la viața față de care am murit, ci pentru a intra într‑o viață nouă – cea a lui Hristos cel înviat! Prin urmare, este o viață din cer, de sus, din locul în care Se află Hristos. Sfera acestei vieți este cerul, de aceea se spune: „Căutați cele de sus, unde Hristos [înviat] este așezat la dreapta lui Dumnezeu: gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ“.

Să remarcăm în trecere că, în Epistola către Coloseni, creștinul, deși înviat cu Hristos, este considerat ca fiind încă pe pământ, pe când în Epistola către Efeseni, el este văzut ca fiind așezat, în Hristos, în locurile cerești. Dar, deși el este încă pe pământ, viața sa nu‑i mai aparține, iar apostolul îl îndeamnă să acționeze potrivit poziției lui, ca intrat într‑o nouă viață, și să caute lucrurile care corespund acestei vieți noi și care se potrivesc pentru unul care a fost înviat: „Căutați cele de sus“. Acestea să fie lucrurile pe care să le dorim și noi. Cele de sus sunt toate bunurile și privilegiile cerești care ne aparțin în prezent, ca speranță, în și prin Hristos, sunt acele comori spirituale de har și de dragoste a căror sursă și al căror centru se află în El. Gloria Lui ne este arătată: El este așezat la dreapta lui Dumnezeu. Contemplându‑L acolo, înțelegem întregul preț, întreaga valoare a lucrurilor de sus.

Noi nu cunoaștem decât în parte, dar suntem îndemnați să creștem în cunoștința și în harul Domnului. Așa cum se sapă pentru descoperirea unor comori, și noi trebuie să căutăm să dobândim tot mai mult cunoștința și bucuria acestor lucruri cerești. Învățăturile care li se prezentau colosenilor îi aduceau, sub aspect religios, înapoi la lucrurile de pe pământ. Dar acolo sus Se afla Hristos, a Cărui Persoană și ale Cărui glorii ne sunt prezentate în Coloseni 1: iată ce trebuiau ei să caute. „Toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței“ se aflau acolo. Căutarea lucrurilor de sus îl conduce pe creștin în adevărata sferă a vieții sale, în afara lucrurilor acestui pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu.

Efeseni 2.8

Sunteți creștină?

După ora de evanghelizare, o doamnă a venit la predicator. Acesta a întrebat‑o: „Sunteți creștină?“ — „Ei bine, eu frecventez biserica asta de 25 de ani. Nu vin ca alții din când în când.“ — „Sunteți mântuită?“ — „Dar se poate ști acest lucru?“ — „Posedați viața veșnică?“ — „Ei bine, cum să o posed? Viața veșnică este de fapt numai o noțiune. Eu am luat parte la împărtășanie acum două săptămâni.“

A fi creștin înseamnă a‑L cunoaște pe Isus ca Salvator! Și iată câteva dintre rezultatele minunate de care se bucură toți cei care au fost mântuiți: – Au iertarea păcatelor: „Vă scriu, copilașilor, pentru că păcatele vă sunt iertate pentru numele Lui“ (1 Ioan 2.12); – Au pace cu Dumnezeu: „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1); – Au statutul de copii ai lui Dumnezeu: „Dar tuturor celor ce L‑au primit, le‑a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, celor ce cred în Numele Lui“ (Ioan 1.12); – Au siguranța mântuirii: „Le dau viață eternă și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.28); – Au o relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune: Oamenii care au credință în Dumnezeu vorbesc cu El, Îi mulțumesc pentru mântuire și pentru toate lucrurile bune pe care le experimentează în fiecare zi, Îi cer lui Dumnezeu ajutor, putere și călăuzire în viață, mijlocesc pentru oamenii din cercul lor de cunoștințe care nu sunt încă împăcați cu Dumnezeu; – Au binecuvântarea de a citi Biblia zilnic: Prin această carte, Dumnezeu le vorbește și le arată cum să trăiască pentru slava Lui. Din Cuvântul Său, ei ajung să‑L cunoască mai bine pe Domnul Isus, Cel care va veni în curând să‑i ducă în cer.

Citirea Bibliei: Estera 3.1-15 · Proverbe 19.8-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 13

Despre necazul pe care‑l va traversa rămăşiţa lui Iuda în timpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei… şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?“, repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi, de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).

Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin s‑ar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi s‑ar putea gândi că Dumnezeu l‑a uitat sau că Îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă. Cum să ieşim atunci dintr‑un astfel de tunel întunecos? Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că aceasta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi nelinişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigăt de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie…?“ (Romani 8.35…). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!

VIAȚA TA ESTE O EPISTOLĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui…” (2 Corinteni 3:18)

Poate că ai auzit vechea zicală despre medici și rețetele lor: „Ei pot citi scrisul, dar nu pot scrie cititul!” O scrisoare trebuie să fie ușor de citit și de înțeles. Scrisul ilizibil distorsionează mesajul și descurajează cititorul. Scopul unei scrisori este să transmită gândurile scriitorului. Când nu reușește, cititorul se oprește din citit sau nu înțelege mesajul.

Din moment ce „ești arătat ca o epistolă a lui Hristos” (vezi 2 Corinteni 3:3), iată câteva distorsionări pe care trebuie să le eviți:

1) Lipsa de onestitate la locul de muncă. Aici ne gândim la lucruri precum umflarea cheltuielilor, nefolosirea integrală a timpului de lucru, însușirea obiectelor despre care crezi că nu li se va simți lipsa.

2) O atitudine necorespunzătoare – de exemplu, resentimentul atunci când un prieten, un coleg de muncă sau un șef îți cere într-un moment nepotrivit să-l ajuți, deci să faci un efort suplimentar.

3) Munca precară, reflectată în produse și servicii de proastă calitate, sau în inconsecvență.

4) Lipsa de responsabilitate. Se poate conta pe tine să fii acolo unde trebuie să fii, și să-ți îndeplinești obligațiile?

5) Faptul că strici bucuria altora. Creștinii cărora le lipsește simțul umorului și se comportă ca și cum bucuria i-ar deranja, dăunează cauzei lui Hristos în loc s-o susțină!

6) Sensibilitatea. Cum te „citesc” oamenii? Îți arăți sentimentele prea ușor? Te superi ușor? Reacționezi exagerat la jigniri neintenționate?

7) Crize de temperament. Ești irascibil, morocănos și te plângi atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu?

8) Îndreptățirea de sine – care te poate face să vorbești pe un ton de superioritate, sau să afișezi o religiozitate care îi îndepărtează pe oameni. Deci nu uita, Biblia spune că ești „cunoscut și citit de toți oamenii.”

Așadar, asigură-te că atitudinea și comportamentul tău Îl onorează pe Hristos, și că transmiți oamenilor un mesaj al credinței autentice!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 feb. 2026

23 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Și‑a căutat un om după inima Sa și Domnul l‑a rânduit conducător peste poporul Său.

1 Samuel 13.14

David. Când Dumnezeu l‑a ales pe David ca împărat, a început o perioadă nouă. David era un om după inima lui Dumnezeu. De la tinerețe până la bătrânețe, el a trăit o viață de credință. Chiar și atunci când a păcătuit nespus de grav, el n‑a căutat scuze, ci s‑a pocăit cu sinceritate. Secole mai târziu, zilele lui David au rămas o referință pentru poporul lui Dumnezeu (Neemia 12.46).

Solomon. Lui David i‑a urmat la tron Solomon. Acesta I‑a cerut lui Dumnezeu pricepere și înțelepciune. Împărăția lui a prosperat, iar înțelepciunea, faima și bogățiile sale întreceau cu mult tot ceea ce se istorisise despre el. Totuși, mai târziu, influențat de relațiile sale și de voința proprie, inima i s‑a depărtat de Domnul.

Roboam. Odată cu fiul lui Solomon, Roboam, a intervenit o schimbare clară în atmosfera spirituală. Acesta și‑a început domnia cu asprime și cu trufie, iar ca rezultat, împărăția a fost divizată. El s‑a întărit, însă L‑a părăsit pe Domnul (2 Cronici 12.1). În zilele lui, obiectele prețioase de aur au fost înlocuite cu altele de aramă – cu aceeași strălucire probabil, însă de o valoare mult mai mică (1 Împărați 14.26‑28).

Abiia. Lui Roboam i‑a urmat la tron fiul său, Abiia. El a dobândit o biruință măreață prin mărturisirea Numelui Domnului (2 Cronici 13), însă n‑a dat dovadă de devotament personal, ci a umblat în păcatele tatălui său, iar inima sa n‑a fost în totul a Domnului, cum fusese cea a lui David (1 Împărați 15.3). Au fost suficiente patru generații, pentru ca declinul spiritual să se instaleze. Adevărurile de care David se bucurase prin credință au devenit doar tradiții istorice pentru Abiia. Această desfășurare de lucruri apare foarte des în Scriptură.

Noi cărei generații îi aparținem? Ne bucurăm de promisiunile lui Dumnezeu prin credință, sau rătăcim conduși de patimi, de încrederea în sine și de mândria că avem o poziție bună? Poate privim înapoi la generațiile din trecut, care au umblat cu credincioșie, însă trebuie să fim atenți să nu avem doar declarații goale, ca în zilele lui Abiia!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am alergat la adăpost, ca să apucăm speranța pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și tare.

Evrei 6.18,19

Traversarea Alpilor

Traversarea Alpilor de către Hannibal în anul 218 î.H. a fost una dintre acțiunile militare rămase celebre. Ocolind garnizoanele terestre și flota navală romană, generalul cartaginez Hannibal (247‑183 î.H.), cel pe care Napoleon îl va numi „cel mai de seamă conducător de oști al lumii“, traversează fulgerător Pirineii și apoi Alpii, cu o armată alcătuită din 50.000 de infanteriști și 9.000 de cavaleriști, precum și cu 37 de elefanți, în doar șaisprezece zile. Vremea geroasă și munții înzăpeziți, „impenetrabilii“, nu îl opresc. Pe când străjerii „cetății eterne“ se așteptau cel mai puțin, Hannibal, „părintele strategiei“, ajunge la porțile Romei. Un strigăt de groază cuprinde tot orașul: Hannibal ante portas! (Hannibal înaintea porților!). El ia prin surprindere armata romană și o distruge.

Avem o singură viață de trăit pe pământ. Este un capital pe care mulți dintre noi l‑au sustras deja în mare parte și pe care continuă să‑l piardă, în ciuda voinței lor. Viața este trăită deplin numai când este cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, având conștiența iertării propriilor păcate și bucurie neschimbată în adâncul inimii. Iată adevărata viață! Mulți contemporani de‑ai noștri sunt neliniștiți, și le înțelegem motivul. Speranțele lor sunt incerte, deoarece nu au fundament. Și‑au întărit gărzi, au flote, și‑au ridicat ziduri de apărare, dar atacul îi ia prin surprindere. Uitați‑vă în jur: oamenii trăiesc un vis urât al unei distrugeri nucleare! Speranțele neancorate sunt critice când vine vorba de destinul etern. „Isus în fața porților“ – ce groază va fi pentru cei care au trăit fără Dumnezeu în lume!

Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 9

Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor“ – v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi“ (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. În adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul S‑a aşezat („şade“) pe tron; „Şi‑a pregătit tronul Său pentru judecat㓠(v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu le‑a uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mut‑laben: – not㠖 Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.

În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii Împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce Îi va fi făcut Lui Însuşi.

FII AUTENTIC! | Fundația S.E.E.R. România

„Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

Domnul Isus a fost aspru cu fariseii și le-a spus-o în față: „Pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (Matei 23:28) Pe dinafară aveau o înfățișare impresionantă, dar erau lipsiți de har, milă și compasiune. Iar Isus le-a cerut socoteală!

Deoarece trăim într-o societate axată pe aparențe, Domnul Isus ne avertizează cu privire la pericolele care vin din faptul că ne concentrăm asupra vieții exterioare în detrimentul dezvoltării vieții interioare. Așadar, cum ar trebui să procedezi ca să nu se întâmple asta?

1) Urmează pilda lui Isus. El Și-a petrecut viața slujindu-i pe cei suferinzi, pe cei uitați, pe cei pierduți și pe cei singuri.

2) Ține minte că, deși ești creștin, încă te vei lupta în anumite domenii – deci nu încerca să te comporți ca și cum „le știi pe toate”!

3) Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere tiparele de comportament care sunt orientate spre aparențe, în loc să fie orientate spre inimă.

4) Înconjoară-te cu oameni transparenți, care te încurajează să fii autentic și te mustră atunci când ai nevoie!

Autoarea Marybeth Whalen scria: „Zugravii au văruit peretele care ducea la parter. După o săptămână, am descoperit că, deși peretele era proaspăt vopsit, obiceiurile nu se schimbaseră. Copiii își ștergeau în continuare mâinile murdare pe el, făcând din ceea ce era alb și curat, ceva gri și murdar. La fel ca acel zid, dacă nu sunt atentă, pot ascunde ce este în interior; să port tricoul creștin, să am la mine Biblia, să zâmbesc ca și cum totul ar fi minunat și să vorbesc frumos despre umblarea mea cu Domnul. Dar, în adâncul meu, obiceiurile urâte așteaptă să fie dezvăluite în momentul în care viața devine murdară. Pot deveni un fariseu al zilelor noastre care se concentrează pe alb și ignoră lucrurile murdare de dedesubt!”

Concluzia e simplă: fii autentic!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 ian. 2026

23 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și pe voi, care erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre, v‑a înviat împreună cu El, după ce ne‑a iertat toate greșelile.

Coloseni 2.13

Să remarcăm că apostolul le spune colosenilor: „Voi erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre“. Iudeii erau și ei, din fire, morți în greșelile lor (Efeseni 2.5), dar ei erau circumciși, ca o garanție că legământul și promisiunile le aparțineau; ei aveau un Dumnezeu și o speranță (Efeseni 2.11,12). Sărmanii oameni dintre națiuni, ei nu aveau nimic din toate acestea! Ei erau morți în greșelile lor, dar și în necircumcizia cărnii lor: nu aveau niciun drept înaintea lui Dumnezeu; ei nu puteau fi decât obiectul exclusiv al harului suveran, iar acesta se manifestase deja față de ei.

Apostolul le reamintește acest lucru efesenilor (Efeseni 2.5,8). Ce subiect de recunoștință pentru noi! Dar apostolul spune mai departe: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Iudeii aveau, în aceeași măsură ca și cei dintre națiuni, nevoie de iertare și de harul care duce la viață. Chiar dacă iudeilor le sunt recunoscute privilegiile speciale de care se bucură, totuși Cuvântul îi plasează, ca păcătoși, întotdeauna pe picior de egalitate cu cei dintre națiuni. Păcatul ne‑a plasat pe toți în moarte și sub condamnare. Însă toți pot găsi iertarea și viața în Hristos, Cel mort și înviat. Ce fericire să deținem aceste prețioase comori, nu doar să știm că le putem găsi în El! Ceea ce ne lipsește adesea este tocmai această credință, în sufletele noastre, care să ia în stăpânire și să se bucure de aceste comori de har.

Să remarcăm și faptul că iertarea stă la baza vieții creștine, este începutul ei. Apostolul spune: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Numai după această iertare urmează aducerea la viață cu Hristos. El a lăsat în urmă, în moartea Sa, condamnarea pe care o luase asupra Lui, de aceea și pentru noi condamnarea este de domeniul trecutului, iar în învierea Sa avem viața. În sfârșit, să observăm și aceste cuvinte: „Toate greșelile noastre“. Iertarea este completă, nimic nu mai rămâne în sarcina noastră. Ce siguranță pentru sufletul credincios! În această viață în Hristos nu mai este condamnare, pentru că nu mai există greșeli (Romani 8.1).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

M‑am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința; de acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mi‑o va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea.

2 Timotei 4.7,8

„Să nu fi trăit în zadar…“

Astronomul danez Tycho Brahe (1546‑1601) a fost considerat o autoritate incontestabilă în vremea sa prin contribuția adusă în studiul mișcării planetelor și prin catalogarea a peste 800 de stele. Deși nu dispunea de vreun telescop, datele adunate de el depășeau în exactitate toate măsurătorile anterioare. Timp de 40 de ani, Brahe, astronomul și matematicianul imperial de la curtea regelui Rudolf al II‑lea, a cercetat, a cartografiat, a măsurat, a determinat și a sistematizat cu răbdare stelele. Referitor la mișcarea planetelor, el a afirmat, din perspectivă proprie, că planetele se învârt în jurul soarelui și că soarele gravitează în jurul Pământului.

Matematicianul luteran Johannes Kepler (1571‑1630), colaboratorul lui Brahe în timpul ultimilor săi doi ani din viață, avea să‑l ajute să cunoască un progres în concepția despre lume, astfel că ultimele cuvinte ale lui Brahe au fost: „Ah, să nu fi trăit în zadar…“.

Nu este oare dorința fiecăruia dintre noi să nu fim uitați, să lăsăm ceva în urmă, să nu fi trăit în zadar? Ioram, împăratul lui Iuda, la vârsta de patruzeci de ani, „a murit, fără să fi fost regretat“ (2 Cronici 21.20). Ce final trist! Diferă complet de cuvintele din finalul vieții lui Pavel. Apostolul fusese oprit din drumul său de persecutor înverșunat al creștinilor de către Domnul Însuși, pe când se îndrepta spre Damasc. Apoi a avut loc o schimbare radicală: el nu a mai luptat împotriva lui Hristos. În mâna Domnului, viața noastră capătă o perspectivă clară și nu mai trebuie să ne temem de moarte.

Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 22:1-30

Începe o a treia serie de cuvântări. Până acum, prietenii vorbiseră la modul general despre omul rău: face aceasta, merită aceea (15.20…). Acum Elifaz dă pe faţă fondul gândirii sale prin acuzaţii directe: răutatea ta, nelegiuirile tale… (v. 5). Cât de departe de învăţătura Domnului se aflau ei (el şi cei doi tovarăşi ai săi), învăţătură care porunceşte să luăm bârna din ochiul nostru înainte de a scoate paiul din ochiul fratelui (Matei 7.1‑5)! Şi, de asemeni, cât de departe de exemplul Celui care S‑a aplecat să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13.14‑15)!

Comparând v. 3 cu ceea ce i‑a spus Domnul lui Satan (1.8; 2.3), vedem cât de eronată era părerea lui Elifaz despre Dumnezeu. Nimic nu‑I este Lui mai plăcut decât omul care practică dreptatea (Fapte 10.35).

Totuşi, urmărind aceste cuvinte, să învăţăm să ascultăm ceea ce Duhul lui Dumnezeu doreşte să nespună nouă. De exemplu, dacă unul dintre cititorii noştri încă nu este în pace cu Dumnezeu, să se supună ordinului categoric din v. 21: „Împrieteneşte‑te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea“ (comp. cu 2 Corinteni 5.20). Cât despre versetul următor, nu se adresează el oare tuturor acelora care încă mai avem de progresat? „Primeşte, te rog, învăţătura din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta“!

NU TE LĂSA ZDROBIT, RIDICĂ-TE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit.” (Psalmul 129:2)

Atunci când oamenii puternici ating fundul gropii, ei nu sunt zdrobiți, ci își revin. Apostolul Pavel a fost o astfel de persoană. El a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9)

Așadar, cum poți să-ți revii în loc să te prăbușești? Făcând două lucruri:

1) Când nu-ți poți controla circumstanțele, preia frâiele vieții tale. Când o accidentare la spate a paralizat-o pe Angela Madsen de la brâu în jos, ea s-a angajat să facă tot ce ținea de ea pentru a se ridica din nou. Ca urmare, s-a antrenat perseverent… și a ajuns să fie prima femeie cu handicap care a traversat Atlanticul la rame. Jurnalista Denise Foley a scris: „Madsen este ceea ce cercetătorii numesc „reziliență”… capabilă să-și revină din orice dificultate pe care o aduce viața. Ea este unul dintre acei oameni care ne fac să ne întrebăm: cum ne-am descurca dacă propria noastră rezistență ar fi pusă la încercare – ne-am reveni?”

2) În loc să te plângi că în viața ta sunt oameni nepotriviți, începe să cauți oameni potriviți. Ned Hallowell a crescut cu un tată bipolar, apoi cu un tată vitreg abuziv, cu o mamă alcoolică, și cu dificultăți de învățare – o istorie care îi duce adesea pe cei în cauză la închisoare sau la psihiatrie. Dar el a devenit un psihiatru proeminent, un tată cu o căsnicie fericită și un autor de succes. Acest lucru s-a întâmplat în mare parte pentru că, la un internat, s-a atașat de profesori cărora le-a păsat de el și care l-au luat sub aripa lor.

Așadar, când vremurile sunt grele, sprijină-te pe Dumnezeu, preia controlul asupra vieții tale și caută oameni potriviți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 ian. 2026

1 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Acesta‑i Ana care a găsit izvoare calde în pustie, pe când păștea măgarii tatălui său, Țibeon.

Geneza 36.24

Nu săriți peste genealogii atunci când citiți Biblia! Ana este un bărbat din genealogia lui Esau, deci un edomit, provenind dintr‑un popor care, în cele din urmă, s‑a dovedit a fi un aprig vrăjmaș al lui Israel. Totuși, Dumnezeu a găsit cu cale să menționeze numele lui Ana în Biblie, pentru folosul nostru.

Este un lucru minunat că Dumnezeul care a creat universul, care ridică imperii și care le prăbușește în țărână, este același Dumnezeu care ia seama la orice vrabie când cade la pământ și care numără perii capului nostru. La fel au stat lucrurile cu acest Ana, cunoscut ca cel care a găsit apă în pustie. Cerul a văzut că Ana avea grijă de măgarii tatălui său și l‑a făcut să găsească „izvoare calde“.

Iată o lecție pentru noi toți cei credincioși! Lucrările neînsemnate din rutina fiecărei zile capătă o semnificație diferită pentru creștin, atunci când le punem în legătură cu Domnul. Orice lucru, oricât de obișnuit sau de neînsemnat, poate fi făcut ca pentru Domnul – „Orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus“ (Coloseni 3.17). Și nu numai atât, ci, dacă le facem într‑un fel plin de energie și cu sinceritate și implicare de inimă, avem promisă o răsplată: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii“ (Coloseni 3.23,24).

Nu există niciun lucru în viața noastră care să fie atât de mic, încât să fie lipsit de importanță. „Un pahar cu apă rece“ dat în numele Domnului Isus nu‑și va pierde răsplata eternă (Matei 10.42). La fel ca în cazul lui Ana, activitățile și experiențele noastre de zi cu zi sunt bine înregistrate și au o semnificație eternă. Fie ca acest gând să ne încurajeze și să ne întărească în umblarea noastră, acum, când pășim în acest nou an.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna dintre binefacerile Lui.

Psalmul 103.2

Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Martin Luther a intitulat Psalmul 103 „Cântul îndurării“, pentru că el descrie cât de îndurător este Dumnezeu. Aici îl auzim pe regele David cum își îndeamnă sufletul să Îl binecuvânteze pe Dumnezeu și să nu uite niciuna dintre binefacerile Lui. Ce atitudine demnă de urmat, la început de an! Psalmistul accesează cumva componenta memoriei care stochează faptele și evenimentele, numită memorie episodică.

Când citim întregul psalm, simțim cum el exaltă de recunoștință și de admirație față de bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul își amintește cu recunoștință că lui Dumnezeu Îi face plăcere să ierte „toate nelegiuirile“ și că iertarea pe care o acordă El este una deplină atunci când ne recunoaștem vina înaintea Lui: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât a îndepărtat El nelegiuirile noastre de la noi“. David ne încurajează să savurăm cu aceeași prospețime bunătatea lui Dumnezeu și când vârsta este înaintată și drumul vieții pare anevoios. Și exemplifică cu o imagine din viața de familie: „Cum se îndură un tată de fiii săi, așa Se îndură Domnul de cei care se tem de El“.

O bucurie eternă le este rezervată tuturor celor care trăiesc în recunoștință și respect față de acest Dumnezeu milos, care „nu răspunde celui credincios după măsura păcatelor lui“.

La finalul psalmului auzim încă o dată îndemnul insistent al psalmistului, un semnal lansat fiecăruia în parte: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!“.

Citirea Bibliei: Osea 1.1-11 · Iacov 1.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 1:1-12

Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută să‑i înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).

Să‑I cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp ce‑l vom privi pe Iov însuşindu‑şi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.

ŤDuhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce s‑a petrecut în timpul încercărilor lui. Merită osteneala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!ť (J.N.D.).

În timp ce primele versete (1‑5) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce hotărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El i‑o acordă lui Satan este strict limitată. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile“ (încercările de după prosperitate) „lucrează împreună spre bine“, pentru cel care se teme de Dumnezeu.

ÎNCEPE PRIN A IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi…” (Efeseni 4:32)

Dacă vrei să începi noul an cu o conștiință curată și să ai o călătorie cu bagaje cât mai ușoare, renunță la vechile resentimente care te împovărează.

Philip Yancey descrie iertarea ca fiind „un act nenatural”; scria el: „Nu găsești delfini care să ierte rechinii pentru că le-au mâncat tovarășii de joacă. Este o lume în care câinele mănâncă câinele… câinele nu iartă câinele.” Amărăciunea și ura vin în mod natural atunci când ai fost rănit. Iertarea este supranaturală și necesită harul lui Dumnezeu, dar amintește-ți că Domnul Isus a spus: „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15)

Gândește-te la asta: nu există nici măcar un singur motiv pentru care Dumnezeu să ne ierte vreodată păcatele, dar fărădelegile pentru care ne iartă în fiecare zi depășesc cu mult orice ni se va cere vreodată să iertăm noi părinților, soților, soțiilor și prietenilor. Biblia spune să ne iertăm „unii pe alții cum ne-a iertat și Dumnezeu pe noi”.

Iertarea deschide ușile închisorii în care tu ești atât prizonierul, cât și temnicerul. Resentimentele nu numai că te izolează de oameni care ți-au fost odată prieteni, dar îți scurtează viața prin producerea unor enzime mortale care contribuie la o serie de afecțiuni fizice. Un bărbat i-a spus consilierului său: „Mi-aș dori ca fratele meu să vină la nunta mea, dar nu am mai vorbit de ani de zile!” Consilierul l-a întrebat: „Din ce motiv?” Făcând o pauză, bărbatul a răspuns: „Știu că pare ridicol, dar nici măcar nu-mi amintesc!”

Distanțarea este rezultatul natural al unui duh neiertător; iertarea inversează această tendință, vindecând relațiile frânte. S-a dovedit științific că iertarea prelungește viața. Când discuți cu persoane care au trecut de pragul vârstei de 80 de ani, descoperi că au pace în suflet pentru că au învățat să ierte și să uite. Așadar, începe anul iertând!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 aug. 2025

6 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și David s-a suit, și tot Israelul, la Baala, la Chiriat-Iearim, care este în Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului care șade între heruvimi, al cărui Nume este chemat acolo. Și au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou.

1 Cronici 13.6,7

Carul nou (1)

Cu toții ne gândim că David, în urma dorinței evlavioase pe care a avut-o cu privire la chivot, ar fi trebuit să-L întrebe pe Domnul cu privire la felul în care acest chivot trebuia transportat, sau să caute direct în Scriptură răspunsul la această întrebare. Lucrurile însă n-au stat așa. David a gândit, așa cum fac mulți astăzi, că un car nou era foarte bun pentru a transporta chivotul, crezând că felul în care chivotul ajunsese înapoi în țara lui Israel era potrivit pentru a-l transporta la Ierusalim (1 Samuel 6.7). Faptul că filistenii, vrăjmașii lui Dumnezeu, avuseseră ideea transportării chivotului cu un car nou pare să nu fi contat pentru David.

Ce înseamnă carul nou? El simbolizează ceva care nu este potrivit modelului din Scriptură. Putem vedea sute de care noi în creștinătate astăzi, de diferite forme, mărimi și culori, peste tot în sistemele care se numesc creștine.

Chivotul era în legătură cu închinarea față de Dumnezeu, fiind piesa principală din cortul întâlnirii. El era o imagine a Persoanei lui Hristos. Capacul ispășirii, sau al îndurării, vorbea despre El și despre lucrarea Lui. În chivot se aflau vasul cu mană – hrana lui Israel în pustie – și toiagul lui Aaron, care înmugurise, simbol al harului preoțesc, manifestat în puterea învierii; de asemenea, în el erau tablele legii, fiindcă legea era ascunsă în Domnul. Israel trebuia să poarte chivotul și conținutul lui în umblarea sa prin pustie.

Și noi, creștinii, trebuie să purtăm chivotul, în mod spiritual, în umblarea noastră prin această lume. Când Israel străbătea pustia, erau acolo preoții, leviții și cei din popor, care erau războinicii. Astăzi fiecare creștin este preot, în ce privește închinarea, levit, în ce privește slujirea, și războinic, în ce privește lupta împotriva vrăjmașului.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și era un ogor plin cu orz. Și poporul a fugit dinaintea filistenilor. Și au stat în mijlocul ogorului și l-au apărat și au bătut pe filisteni. Și Domnul i-a salvat cu o mare salvare.

1 Cronici 11.13,14

Lanul cu orz

Domnul i-a salvat cu o mare salvare, ce veste minunată! Cât ne-am bucura azi, dacă am experimenta așa ceva! Dar cum a început aceasta? Cu un ogor plin de orz! David și Eleazar erau angajați în război cu filistenii; bătălia a fluctuat în favoarea filistenilor, și atunci poporul a fugit. S-au predat și acești doi războinici? Nicidecum! Ei au stat fermi în mijlocul acelui lan de orz, l-au salvat și i-au bătut pe filisteni. Domnul le-a obținut victoria. Nu era oare un loc mai bun pentru luptă? Sau era acel lan de orz atât de important din punct de vedere strategic? Nu, însă era un lan plin de orz, nu o miriște. Pentru David și pentru Eleazar, acesta a fost un motiv îndeajuns pentru a-l apăra, iar Domnul le-a răsplătit eforturile.

Găsește Domnul în mine sau în tine o astfel de persoană, îndeajuns de curajoasă și de tare în credință, încât să apere interesele Sale? Cine nu ar considera un lan plin de orz prea neînsemnat ca să îl apere pentru Dumnezeu și pentru poporul Său? Gândește-te la contribuția ta în lucrarea lui Dumnezeu și pentru poporul Său, chiar dacă în opinia ta este neînsemnată. Ea reprezintă orice slujbă în familiile copiilor lui Dumnezeu și orice hrană spirituală din Scripturi care este dată și păstrată în adunările celor credincioși. Fiecare dintre noi are un lan de orz care merită apărat. El este prețios în ochii lui Dumnezeu și deci și pentru noi. Dumnezeu dorește să aducă „o mare victorie“ printre credincioși, în familiile lor și în adunare. Unde se află „lanul tău de orz“?

Citirea Bibliei: Iov 15.1-35 · Fapte 10.1-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 19:1-13

În faţa asaltului armatelor asiriene, Ezechia are un fel neobişnuit de a conduce războiul: În loc de armură, se îmbracă cu un sac. Cartierul său general nu se află pe fortificaţia pe care o construise, ci în casa Domnului. În fine, în loc să apeleze la cei mai bravi ostaşi ai săi, se adresează profetului Isaia. Dar, în contrast cu aroganţa şi cu mândria împăratului Asiriei, nu este aceasta buna strategie militară pe care ne-o recomandă apos­tolul Pavel? „Armele luptei noastre nu sunt fireşti“, scrie el în 2 Co­rin­teni 10.4, 5, „ci puternice, potrivit lui Dum­nezeu, spre dărâmarea întăriturilor, dărâmând raţiona­mente şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu“.

Ezechia, al cărui nume înseamn㠄puterea Domnului“, ştie la cine să meargă să caute ajutor (Psalmul 121.2). Încre­derea nu-i este dezamăgită. „Nu te speria …“, îi răs­punde profetul. Cuvânt preţios, pe care-l auzim atât de des în Scriptură şi în special din gura Dom­nului: „Nu te teme; crede numai“ (Marcu 5.36). El are limba unui om învăţat, capabil să-l învioreze cu un cuvânt pe cel obosit (Isaia 50.4). Sufletul te­mător, dar plin de încredere, al răscum­păratului Său aflat încă în încercare primeşte prin acest cu­vânt puterea şi curajul necesare să aştepte eliberarea.

STRĂDUIEȘTE-TE ȘI DEDICĂ-TE LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:2)

Biblia spune: „Amația a ajuns împărat… el a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui.” (2 Cronici 25:1-2) Lucrul acesta contrastează cu ceea ce a spus Dumnezeu despre David: „Am găsit pe David… om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele apostolilor 13:22).

Acest lucru poate fi puțin derutant, pentru că atunci când citești viața lui David, găsești capitole în Biblie în care se vorbește despre adulter, crimă și mușamalizare. A fost un dezastru ca soț, și ca tată a lăsat de dorit. Cu toate acestea, inima lui a fost dedicată lui Dumnezeu. De unde știm asta? Pentru că atunci când a făcut greșeli și a păcătuit, s-a căit și a dorit, în primul rând, să se împace din nou cu Dumnezeu. Când a orchestrat întoarcerea chivotului legământului în Israel, citim că David a sărit înaintea Domnului „din răsputeri” (2 Samuel 6:14)… Și-a pus tot sufletul în acel joc. Dacă te întrebi cum vor fi arătat acele mișcări, textul ne spune că regele David „sărea și juca înaintea Domnului” (2 Samuel 6:16). Gândește-te la această scenă în felul următor: ai fost bolnav de o boală incurabilă, medicii nu ți-au mai dat nici măcar o șansă, iar tu te-ai rugat lui Dumnezeu să te vindece… și ai fost vindecat! Oare cum ai sări și ai țopăi de bucurie înaintea Lui? În asemenea momente, nu poți rămâne inert.

În istoria timpurie, inima era nucleul unei persoane. Asta nu însemna doar sentimente, așa cum ne gândim noi de multe ori la inimă, ci centrul ființei unei persoane, în special voința. Așadar, devotamentul din toată inima față de Dumnezeu dezvăluie ceea ce alegi să îmbrățișezi cu toată puterea ta.

Amația și-a trăit douăzeci și nouă de ani din viață punându-și la punct angajamentul față de Dumnezeu. A făcut ceea ce era corect, dar inima lui era în altă parte. David, în ciuda defectelor sale, L-a urmat pe Dumnezeu cu toată inima sa.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: străduiește-te și dedică-te lui Dumnezeu cu toată inima!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iul. 2025

19 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, pe când Se apropia de Betfaghe și de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, spunând: „Mergeți în satul dinainte, în care, intrând, veți găsi un măgăruș legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a așezat vreodată: dezlegați-l și aduceți-l! Și, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegați?», veți spune așa: «Pentru că Domnul are nevoie de el»“.

Luca 19.29-31

Avem tendința să ne preocupăm prea mult cu nevoile noastre. Ne place să ne gândim la felul cum Domnul Isus a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor, ceea ce nu este un lucru rău. Însă cât de mult ne gândim la nevoile pe care Domnul Însuși le-a avut? În câteva ocazii, El i-a folosit pe anumiți oameni pentru ca aceștia să vină în întâmpinarea propriilor Lui nevoi:

• El S-a folosit de proprietarul unui măgăruș, pentru ca acesta să I-l dăruiască pentru a intra în Ierusalim.

• L-a rugat pe Petru să-I pună la dispoziție barca pentru a le vorbi mulțimilor.

• Fiind obosit la fântâna din Samaria, El a rugat-o pe o femeie să-I dea apă de băut, deși i-a făcut această rugăminte cu scopul de a intra în vorbă cu ea cu privire la apa pe care El avea să i-o dăruiască.

• A binevoit să Se folosească de cele cinci pâini și de cei doi peștișori pe care un băiețel I i-a pus la dispoziție.

• A acceptat parfumul scump pe care Maria l-a turnat asupra Lui. Deși unii au fost nemulțumiți de felul în care ea a folosit parfumul, Domnul i-a luat apărarea și a spus că ea nu a risipit parfumul, ci l-a folosit pentru El.

• Iosif din Arimateea a dăruit mormântul în care trupul Său a fost pus.

Domnul este fără îndoială atotputernic și are toate lucrurile la dispoziție, însă Lui Îi place să-i folosească pe cei ai Săi în lucrarea Sa. El dorește să te folosească și pe tine. I-ai cerut să-ți arate cum poți să-L slujești?

M. Hardt

SĂMÂNȚA BUNĂ

I-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc.

Marcu 14.33

Trei ucenici

Potrivit relatării lui Marcu, ucenicii Petru, Iacov și Ioan au fost învredniciți să asiste la trei evenimente deosebite:

1. Au fost de față când Domnul a înviat-o pe fiica lui Iair (Marcu 5.37);

2. Au fost martori oculari ai transfigurării Domnului lor pe munte (Marcu 9.2);

3. Au fost cu Domnul în Ghetsimani, când El a vrut să împărtășească acolo cu ei sentimentele Sale, în anticiparea răstignirii Sale (Marcu 14.33).

Observăm că acești trei ucenici Îl cunoșteau într-un mod deosebit pe Isus. Iar harul oferit lor ne este rezervat și nouă, de a-L putea cunoaște în același fel.

În toate cele trei ocazii este implicată moartea. Niciunul dintre noi nu poate scăpa de influența ei.

Fata de doisprezece ani a fost înviată, Domnul dovedind public că El salvează din moarte.

Pe muntele transfigurării, doi bărbați, Moise și Ilie, au apărut împreună cu El: primul murise, iar cel de-al doilea fusese dus la cer în viață. Ei sunt dovada că moartea nu mai are nicio putere asupra celor credincioși.

Însă grozăvia morții nu o înțelegem decât atunci când privim lupta Domnului în grădina Ghetsimani în anticiparea morții Sale. Moartea nu-i mai privea pe alții, ci pe El Însuși. El trebuia să treacă prin moarte, conform planului lui Dumnezeu. Acolo, în acea noapte, El suferea cumplit, întrucât anticipa ceea ce avea să se întâmple câteva ore mai târziu pe Golgota. El a trebuit să moară pentru a deveni Mântuitorul nostru, al acelora care meritam moartea pentru păcat.

Prin urmare, El merită închinarea și dragostea noastră veșnică.

Citirea Bibliei: Daniel 11.10-28 · Fapte 4.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:1-15

Cu mult timp în urmă, pe muntele Horeb, Dom­nul i-l desemnase lui Ilie pe Iehu ca succesor al casei lui Ahab (1 Împăraţi 19.16). Însă Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată când este vorba de judeca­tă. Numai atunci când toate celelalte re­surse ale harului Său s-au epuizat, decide să ac­ţioneze. Nu Elisei va fi acela care îl va unge pe acest nou împărat ca exercitant al justiţiei, şi aceasta, în mod sigur, deoarece este profetul harului.

Un tâ­năr dintre fiii profeţilor este ales pentru acest ser­viciu. Faptul în cauză ne arată că o misiune, chiar importantă, poate fi uneori încredinţată de Dom­nul unui tânăr. Trebuia să se prezinte perso­nal la cartierul general al armatei lui Israel din garni­zoana de la Ramot-Galaad şi să toarne uleiul ungerii împărăteşti pe capul lui Iehu, care avea probabil învestiţia de comandant-şef.

Nu era îndeajuns lucrul acesta ca să-l intimideze pe tânărul profet? Dar, când ascultăm de Dumne­zeu, putem conta pe ajutorul Lui în cele mai dificile situaţii. Versetul 7 ne arată că Dumnezeu nu uită suferinţele alor Săi (Luca 18.7, 8). Cu cât mai mult Îşi aminteşte El de sângele Fiului Său, dat la moarte prin mâna oamenilor vinovaţi!

Ales de Domnul, aclamat de ofiţerii săi, noul împărat intră imediat în acţiune, fără să piardă nici un moment.

NU TE GRĂBI SĂ JUDECI!

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)

Chuck Swindoll ținea o conferință în California, și chiar înainte să înceapă conferința un domn a venit la el și i-a spus: „Am așteptat atât de mult această săptămână, încât am de gând să „înfulec” tot ce aveți de oferit!” Swindoll i-a mulțumit…

În prima seară a conferinței, bărbatul mai mult a moțăit pe scaun. Swindoll s-a gândit că va fi avut un drum lung cu mașina și probabil era obosit. Dar la fel s-a întâmplat în fiecare seară până la încheierea conferinței.

Ca orice predicator, nu s-a simțit prea bine să vadă pe cineva dormind în timpul prelegerilor lui. Vineri dimineața, doamna care stătea lângă acel domn a venit la Swindoll și i-a spus: „Vreau să vă mulțumesc pentru slujirea din această săptămână. Și vreau să-mi cer scuze pentru că soțul meu a adormit… are cancer în fază terminală și medicii i-au dat doar câteva săptămâni de viață.

Când am vorbit despre ce vrea să facă înainte să moară, a spus: „Vreau să merg să-l ascult pe Chuck Swindoll!” Numai că, domnule Swindoll, doctorii i-au dat medicamente pentru calmarea durerilor, care însă îi provoacă somnolență! Am vrut să vă cer iertare personal pentru că a ațipit în timpul mesajelor dvs., dar vreau să vă asigur că aceasta a fost cea mai bună săptămână din această parte a vieții lui!”

Swindoll a declarat ulterior că îi venea să intre în pământ de rușine, pentru că-și făcuse o părere greșită, pripită, și-l judecase pe bietul om!

Înțelegem poate mai bine de ce a spus Domnul Isus: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” – pentru că în viața unei persoane pot interveni circumstanțe și situații pe care nu le cunoști sau nu le înțelegi. Așadar, în loc să judeci o persoană, oferă-i același har pe care Dumnezeu ți l-a oferit ție!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iul. 2025

6 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce va rămâne din carnea jertfei să se ardă cu foc a treia zi. Și dacă va mânca cineva din carnea jertfei sale de pace a treia zi, nu va fi primită, nu se va socoti celui care a adus-o: va fi o urâciune; și sufletul care va mânca din ea își va purta nelegiuirea.

Levitic 7.17,18

Nimic, în afară de ceea ce este în legătură cu Hristos, nu are valoare înaintea lui Dumnezeu. Poate să existe o lucrare dezinvoltă, care pare a fi închinare, dar care este, totuși, doar manifestarea sentimentelor naturale. Împotriva tuturor acestor lucruri sunt chemați să vegheze aceia care doresc să-și amintească faptul că „Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr“ (Ioan 4.24).

Scump cititor, ia aminte la aceste lucruri! Ai grijă ca închinarea ta să fie legată inseparabil de lucrarea de la cruce! Veghează ca Hristos să fie temelia și subiectul închinării tale, iar Duhul Sfânt să-i fie puterea! Fii cu luare-aminte ca închinarea exterioară să nu treacă dincolo de puterea lăuntrică! Este necesară multă veghere pentru a ne feri de acest rău. Putem începe o cântare într-un spirit de închinare adevărat și, din cauza lipsei de putere spirituală, putem, înainte de a o încheia, să cădem în răul care corespunde actului ceremonial de „a mânca din carnea jertfei de pace, a treia zi“. Singurul mijloc de apărare împotriva acestui rău este să rămânem aproape de Domnul Isus. Dacă ne înălțăm inimile în mulțumire, pentru anumite îndurări speciale pe care le-am primit, să facem acest lucru în puterea Numelui și jertfei Domnului Isus. În acest fel, închinarea noastră va fi caracterizată de acea prospețime, de acea mireasmă, de acel ton profund și de acea înălțime morală, care sunt rezultatul faptului că Îl avem pe Tatăl ca destinatar, pe Fiul ca temelie, iar pe Duhul Sfânt ca putere a închinării noastre.

Doamne, fă ca acest lucru să fie adevărat pentru tot poporul Tău de închinători, până la momentul în care vom ajunge cu toții, trup, suflet și duh, în siguranța eternă a prezenței Tale, în afara sferei în care putem fi atinși de orice influență a închinării false și a religiei corupte și, de asemenea, în afara oricărei atingeri a diferitelor piedici care se ridică din aceste trupuri de păcat și de moarte pe care încă le purtăm!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat vă spun: dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.

Ioan 12.24

Bobul de grâu

În Evanghelia după Ioan, întâlnim douăzeci și cinci de locuri în care Domnul Își începe comunicarea spunând: „Adevărat, adevărat“, fapt care atrage atenția că are o mare semnificație. În textul de astăzi, El vorbește despre grăuntele de grâu căzut în pământ; am spune că este un proces normal, care se întâmplă de mult timp, în fiecare an. Aici, aspectul neobișnuit este că El Însuși este Grăuntele de Grâu. Omul Isus Hristos a suferit moartea, deși El este singura persoană care nu avea nevoie să moară. Când oamenii mor, nu acela este sfârșitul lor: ei toți vor fi înviați într-o zi. Dar care dintre ei ar putea aduce vreodată „mult rod“ prin moartea sa?

Ce valoare de necuprins se află în moartea și în învierea lui Isus! Dacă El nu ar fi murit, cerul ar fi rămas gol. Dar El a murit, astfel încât oamenii să poată avea parte de chiar viața Lui. Ideea centrală aici este aceasta: rod de același fel. Profetul a prezis cu secole înainte: „Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță“ (Isaia 53.10). Oricine crede că Isus a murit în locul său are aceeași viață eternă ca a Salvatorului său. Chiar și trupul credinciosului va fi transformat, pentru a se asemăna cu trupul gloriei Sale (Filipeni 3.21). Astfel va fi împlinit versetul: „Asemenea Celui ceresc [Hristos], așa sunt și cei cerești [credincioșii]“ (1 Corinteni 15.48). „Cel care merge plângând, purtând sămânța de semănat, se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-și snopii“ (Psalmul 126.6).

Citirea Bibliei: Daniel 4.25-37 · Psalmul 41.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 2:15-25

„Fiii“ profeţilor erau în realitate ucenicii lor, trăind împreună, învăţaţi de Cuvânt şi folosiţi de Domnul în serviciul Său. Cei din Ierihon, aseme­nea lui Toma mai târziu, nu pot să creadă miste­riosul eveniment care tocmai avusese loc.

Elisei, la Ierihon, Îl reprezintă pe Hristos venit prin har în această lume, o lume purtând sigiliul morţii şi al sterilităţii. Viaţa îi poate fi adusă nu­mai prin puterea purificatoare a harului (sarea), conţinută şi manifestată în omul cel nou (vasul nou). Fiecare credincios este de asemenea chemat să fie în aceeaşi lume „un vas spre onoare, sfinţit, fo­lo­sitor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bun㓠(2 Timotei 2.21).

Înfricoşătoarea scenă care urmează ne aminteşte de ju­de­căţile pregătite pentru batjocoritori (Prov. 19.29). Băie­ţaşii din Betel L-au insultat pe Dom­­­nul Însuşi. „Suie-te, chelule“ era o sfi­dare la adresa lui Elisei, pentru a fi răpit la cer ca Ilie. Apostolul Petru ne spune că în zilele din ur­mă vor veni batjocoritori umblând după poftele lor şi zi­când: „Unde este promisiunea venirii Lui?“ (2 Pe­t.3.3, 4).

Apoi vin ursoaicele. Ursul este asociat în Biblie cu leul: Satan. Cât de solemn este acest lucru! Dacă copiii dis­preţuiesc Cuvântul, Dumnezeu va putea permite ca ei să ajungă pra­da lumii şi a prinţului ei, de altfel, o soartă mai rea decât moar­tea, pen­tru că în joc se află mântuirea sufletu­lui lor.

CÂND SLUJEȘTI, TE POȚI SIMȚI SINGUR | Fundația S.E.E.R. România

„Nimeni n-a fost cu mine… însă Domnul a stat lângă mine…” (2 Timotei 4:16-17)

Ceea ce lucrătorii spirituali experimentează adesea este că mulți dintre cei care nu se califică, conform Bibliei, să slujească în biserică sunt totuși gata să critice la orice pas orice slujire, și să spună tuturor că ei știu mai bine ce e greșit și cum se face!

Deși putem realiza întotdeauna mai multe lucrând cu alții, nu te poți baza întotdeauna pe susținerea sau aprecierea/aprobarea tuturor! Indiferent de ce și cum faci, mereu se vor găsi unii negativiști. Așadar, trebuie să rămâi concentrat pe obiectivele pe care ți le-a dat Dumnezeu, să fii persoana pe care te-a creat Dumnezeu să fii, și să te încrezi în Dumnezeu pentru a face ceea ce tu singur nu poți face.

Adevărații slujitori iau decizii dificile, chiar și atunci când asta înseamnă să fie mai puțin populari! Drumul către o slujire după voia lui Dumnezeu poate însemna și să fii singur… Dar odată ce-ți atingi obiectivele pe care ți le-a trasat Dumnezeu, recompensele sunt enorme! Apostolul Pavel scria: „Nimeni n-a fost cu mine… toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate neamurile… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească!” (2 Timotei 4:16-18).

Chiar dacă toți din comunitatea ta te vor părăsi, dacă inima și viața ta sunt curate, Domnul va sta alături de tine – Domnul te va întări, Domnul te va elibera, Domnul te va răsplăti! Tu ești chemat să-i iubești pe ceilalți și să lucrezi cu ei. Și dacă descoperi că, fără să-ți dai seama, faci lucruri care-i îndepărtează, îi descurajează sau duc la conflict, cere-I lui Dumnezeu înțelepciune și discernământ pentru a îndrepta situația.

Dar să știi un lucru: atunci când nu vei mai avea pe nimeni lângă tine, în afară de Dumnezeu – vei descoperi că Dumnezeu îți este îndeajuns!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 mai 2025

12 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Supraveghind, nu constrânși, ci de bunăvoie; nu pentru câștig rușinos, ci cu dragă inimă; nu ca domnind peste cei dați vouă, ci fiind modele pentru turmă.

1 Petru 5.2,3

Turma avea bătrâni, și nu bătrânii aveau turmă! Acest lucru vorbește despre locul bătrânilor și despre importanța lor derivată din relația cu turma: turma era mai importantă decât supraveghetorii ei. Dar ei, bătrânii, nu trebuia să supravegheze din constrângere. Aici însă, pericolul care îi privea pe bătrâni nu era cel apărut în adunările dintre națiuni, anume acela de a-și atribui un loc deasupra turmei – tristă caracteristică a oricărui sistem clerical – ci acela de a considera slujba de supraveghetor ca ceva impus, și nu voluntar, și de a pierde astfel beneficiul unei consacrări libere pentru Domnul și pentru turma Lui. Petru învățase acest lucru cu privire la sine însuși atunci când, umilit și reabilitat, primise misiunea de îngrijire a turmei, ca semn de încredere specială pe care Domnul i-o acorda pentru a-I paște turma.

În inima acestor bătrâni puteau exista și alte sentimente decât acela al constrângerii. Ei puteau să împlinească această lucrare pentru câștig. Aici, câștigul este calificat ca rușinos (vedeți Tit 1.11) și așa va fi întotdeauna atunci când el reprezintă scopul sau un motiv – oricare ar fi acesta – pentru împlinirea slujbei respective. Lucrurile rușinoase sunt cele care ne fac să roșim și să ne ascundem fața, de aceea ele sunt absolut incompatibile cu slujba pentru Domnul. În cele ce am spus aici nu vreau nicidecum să se înțeleagă că ar fi o incompatibilitate cu privire la drepturile creștinului în această slujbă. Al treilea lucru se referă la ceea ce Petru numește: „Ca domnind peste cei dați vouă“. Aici el vrea să spună: „Ca niște oameni care domnesc peste posesiunile care le aparțin“, considerându-i pe sfinți ca fiind posesiunea lor. În loc să aibă o astfel de atitudine, bătrânii trebuiau să fie modele pentru turmă, dându-i exemplul unei vieți de supunere, de ascultare, de sfințenie și de încredere – calități distinctive pentru oi, obișnuite să urmeze pe cineva, dar nu pe bătrâni, ci pe Mai-marele Păstor care le conduce. Toate acestea ne sunt spuse având în vedere viitoarea arătare a Mai-marelui Păstor. Bătrânul însuși se mulțumește să slujească turmei fără o răsplată imediată, iar ochii săi privesc înainte spre momentul arătării viitoare a lui Hristos.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, pe când trecea Isus de acolo mai departe, doi orbi L-au urmat, strigând și spunând: „Ai milă de noi, Fiu al lui David!“. Și, când a intrat în casă, orbii au venit la El și Isus le-a spus: „Credeți că pot face aceasta?“.

Matei 9.27,28

„Credeți că pot face aceasta?“

Există o anumită tensiune aici. Doi orbi se țineau după Isus, implorând ajutorul Său. Dar El urmează să vorbească cu ei abia când va intra într-o casă. De ce El, care a simpatizat întotdeauna cu oamenii în nevoie, nu S-a ocupat imediat de problema lor? În mod clar, răspunsul la această dilemă se află în însăși întrebarea Lui: „Credeți că pot face aceasta?“.

Cei doi Îi ceruseră în repetate rânduri ajutor „Fiului lui David“. Acest titlu era rezervat pentru Mesia, Regele pe care Îl promisese Dumnezeu și pe care poporul evreu Îl aștepta de secole. Scriptura confirmă că Mesia va fi un descendent al lui David, cel mai mare rege din istoria lui Israel. Așadar, orbii folosesc titlul oficial de Mesia atunci când I se adresează Domnului. Aceasta Îl onorează pe Isus, pentru că mulți refuzau să-L recunoască drept Mesia al lor. Totuși, Isus îi întreabă personal: „Credeți că pot face aceasta?“.

Era ușor să I se adreseze Domnului cu titlul corect; dar ce poziție aveau ei, de fapt, cu privire la El? Veniseră pur și simplu pentru că alții Îl considerau Mesia și pentru că se vorbea mult despre El? Sau credeau cu adevărat în El și în atotputernicia Sa? Astăzi Domnul ne adresează aceeași întrebare. Ce spun alții poate fi bine formulat și respectuos. Dar El nu vrea ca noi să repetăm doar ceea ce am auzit despre El.

Domnul dorește să venim la El din convingere și dovedind credință personală. Astăzi din nou Isus întreabă: „Credeți că pot face aceasta?“, cu alte cuvinte: „Ai tu încredere în puterea Mea salvatoare?“.

Citirea Bibliei: Geneza 24.50-67 · Psalmul 9.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 24:1-13

David comite un nou păcat: procedează la numărarea poporului. Versetul 1 pare să-l scuze prin faptul că ar fi fost determinat de Domnul la aceasta. Dar 1 Cronici 21.1 ne arată că Satan a fost agentul nefast căruia Domnul i-a permis să acţioneze, ca să-l pedepsească pe Israel, pentru ca, după aceea, să-Şi arate harul. Vrăjmaşul nu îşi realizează ţelurile decât datorită orgoliului împăratului, mândru să domnească peste o naţiu­ne numeroasă şi să dispună de o armată puterni­că. Mândria ne împinge să ne acordăm impor­tanţă şi să uităm că numai harul lui Dumnezeu ne-a făcut ceea ce suntem şi ne-a dăruit ceea ce avem. David re­cunoscuse în zile mai fericite acest fapt: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule … Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel?“ (7.18, 23). Gloria lui Israel nu se trăgea nici din puterea lui, nici din numărul de luptători, cum era cazul cu celelalte naţiuni. Gloria lui exista şi se centra pe numele Domnului, al Cărui popor erau (vezi Psal­mul 20.7)!

Ioab, deşi nu era un om temător de Dumnezeu, vede mai clar decât David şi încearcă să-l abată de la intenţia lui. În zadar! Recen­să­mântul se efectuează, … dar abia sunt date cifrele, că împăratul îşi şi înţelege prostia. În pofida po­căin­ţei sale, se va confrunta încă o dată cu conduita de guvernare a lui Dumnezeu (Amos 3.2).

TRĂIEȘTE ÎN LUMINĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

Un autor creștin scria: „Ați auzit vreodată de acluofobie? Este frica de întuneric sau de locuri întunecoase. A fi în întuneric total este enervant. Induce un sentiment de neajutorare. Și totuși, întunericul fizic nu este nimic în comparație cu întunericul emoțional, relațional și spiritual!” S-ar putea ca și tu, astăzi, să simți că ești într-un loc întunecat, fără ieșire: „Prietena ta te-a părăsit pentru un alt bărbat”… Sau: „Te așteaptă divorțul. Soțul tău te înșeală!”… Sau: „Ești deprimată și plângi fără motiv. Când vor dispărea aceste sentimente?”… Sau: „Te lupți cu o boală teribilă și ești practic legată de casă. Ești într-un loc întunecat și ai nevoie de ajutor!”

Dacă aceasta este și povestea ta, există remediu și nădejde. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.

Dacă ești dispus să te întorci la El astăzi, vei descoperi că El îți poate lumina drumul și îți poate arăta cărarea de ieșire din întunericul în care te afli! Când aprinzi lumina, întunericul trebuie să plece. Iar Domnul Isus este lumina care înlătură întunericul nostru spiritual și emoțional.

Observați că Domnul Isus nu a spus că El este o lumină, acolo, una dintre mai multe… sau o mare lumină… ci Lumina. El n-a lăsat să se înțeleagă că ar fi lumina unora – ci Lumina lumii, a întregii omeniri! Fie că locuiești la Londra, Los Angeles, Tokyo, Toronto sau în România, Domnul Isus este răspunsul tău. Dacă trăiești în întuneric, El te invită să vii la El și să pășești în lumină!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 mai 2025

9 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[Avraam] a zidit un altar Domnului și a chemat numele Domnului.

Geneza 12.8

După ce Domnul i S-a arătat lui Avraam, citim imediat că el „a zidit un altar“. Altarul vorbește despre închinare. În Epistola către Evrei, cei care ies la Hristos, afară din tabără, nu numai că își iau caracterul de străini și călători, ca neavând aici o cetate stătătoare, ci devin închinători, aducând neîncetat „jertfe de laudă lui Dumnezeu“ (Evrei 13.13-15).

Avraam nu numai că a văzut ceva din gloria viitoare a țării, ci a putut vedea ceva și din gloria Celui care i Se arătase. Faptul că țara îi fusese dăruită l-a făcut să fie recunoscător, însă binecuvântarea Persoanei Dăruitorului a produs închinare în inima lui. Întotdeauna lucrurile stau așa, fiindcă închinarea este revărsarea unei inimi care este umplută de gloria Celui pe care Îl adorăm.

Avraam „a chemat numele Domnului“. Aceasta vorbește despre dependența de Domnul. Oricare ar fi fost nevoile lui, oricare ar fi fost privațiunile unei umblări de străin și călător, oricare ar fi fost împotrivirile și ispitele cu care se confrunta, el avea o resursă sigură și infailibilă: putea chema numele Domnului.

În timpurile grele, cei evlavioși își găsesc resursele în Domnul. În perioada de dinainte de potop au fost unii care, precum Cain, „au ieșit din prezența Domnului“ (Geneza 4.16); au fost însă și oameni evlavioși, care „au început să cheme numele Domnului“ (Geneza 4.26). La fel, în zilele lui Maleahi, cei evlavioși și-au găsit resursele în Domnul, fiindcă citim că ei se gândeau la numele Lui (Maleahi 3.16). În zilele de început ale Adunării, credincioșii erau cunoscuți ca cei care „chemau acest nume“ (Fapte 9.21). În mijlocul persecuțiilor, ei se îndreptau către Domnul. Tot așa, în mijlocul ruinei din aceste zile din urmă, noi primim asigurarea că vor exista încă dintre aceia care „Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată“ (2 Timotei 2.22).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine este omul căruia îi place viața?

Psalmul 34.12

Cât valorează viața mea? Merită trăită?

Astfel de întrebări sunt rareori rostite cu voce tare, cu toate că aproape toată lumea le ia din când în când în calcul. Există oameni care sunt de acord cu opinia scriitorului francez Albert Camus: „Toată lumea știe că viața nu merită trăită“. Alții îmbrățișează părerea compozitorului Franz Lehar, care însuflețea atmosfera din operete: „Prieteni, viața merită trăită“! Două declarații contradictorii, dintre care numai una este adevărată. Uneori pare că totul este lipsit de sens. Când planurile eșuează, când prietenii se pierd, când boala sau moartea cuiva drag spulberă bucuria, când nu se interesează nimeni de mine, ce mai are viața să-mi ofere?

Există Unul care Se interesează de cei descurajați. Pentru Dumnezeu, noi nu suntem doar o persoană pierdută în mulțime. El ne vede pe toți, ne cunoaște pe fiecare și ne dorește fericirea și o viață în armonie cu El Însuși, Creatorul nostru. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pe pământ. Priviți la cruce ca să vedeți ce valoare aveți în ochii Lui, ce preț a plătit ca să vă dea un sens și un scop în viață!

Acuzat de compatrioții săi, părăsit de majoritatea prietenilor, aflându-se în închisoarea din Roma, el făcea o scrisoare. Este vorba despre apostolul Pavel. Cum se simțea el și ce scria? În acele circumstanțe cu adevărat nefavorabile, Pavel le scria credincioșilor din Filipi despre bucurie, despre bucuria în Isus Hristos: „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: bucurați-vă!“ (Filipeni 4.4).

Citirea Bibliei: Geneza 24.1-14 · Psalmul 7.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 22:33-51

Am văzut în această cântare de eliberare par­tea care-l priveşte pe David şi în acelaşi timp pe cel cre­din­cios; apoi partea care-L priveşte pe Hristos, Căruia David Îi este un palid sim­bol. Ne rămâne să luăm în consi­derare partea lui Dumne­zeu. „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită“, aşa începe v.31. Domnul Isus doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Autorul eliberării Sale (recitiţi v.17,18 şi Ps. 40.2). Să luăm în considerare întâiul Său mesaj trimis ucenicilor prin Ma­ria, imediat după învierea Sa (comparaţi cu Ps. 22.22 şi cu Ioan 20.17). Este ca şi cum le-ar fi spus: ŤTatăl care Mă iubeşte, Dum­nezeul cel puternic, care M-a eliberat, a devenit Tatăl vostru, Dumnezeul vostru. El de asemenea vă iubeşte şi, prin aceeaşi măreaţă putere a Lui, vă elibe­rează, cum M-a eliberat pe Mine de sub puterea lui Satan şi a morţii. Tot ceea ce înseamnă Nu­mele Tatălui pentru Mine va însemna de acum înainte şi pentru voiť.

Versetul 33 şi cele următoare ne arată că Dum­nezeu este la fel de puternic pentru a-i sus­ţine în mersul şi în luptele lor pe cei care se încred în El. În felul acesta L-a condus pe Isus Unul, a cărui încredere în Tatăl a fost totală.

Ultima parte a cântării deschide viitorul. Ea ne arată ce va face Dumnezeu în final pentru a-i distruge definitiv pe vrăjmaşii Domnului Hristos pe pământ, ca să aşeze naţiunile sub domnia Lui şi, în sfârşit, să-L stabilească Împărat peste întregul univers.

Unde se duc rugaciunile noastre? | Fundația S.E.E.R. România

„Rugăciunile… tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu și El Și-a adus aminte de ele.” (Faptele Apostolilor 10:4)„S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea…” (Ioan 2:1)

Te-ai întrebat vreodată unde se duc rugăciunile tale? Răspunsul de dorit este: „s-au suit înaintea lui Dumnezeu și El și-a adus aminte de ele”. Să observăm că ele ajung „înaintea” Lui. Ele sunt în mâinile Lui și în mintea Lui.

În acest pasaj, când Corneliu s-a rugat, Dumnezeu nu i-a schimbat doar circumstanțele, ci a schimbat istoria; pentru prima dată, neamurile au auzit Evanghelia și au devenit parte a Împărăției lui Dumnezeu. De cât timp se ruga Corneliu? Nu știm; Biblia îl numește „cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 10:2).

Rugăciunea nu era o linie telefonică directă pe care Corneliu o folosea doar când avea probleme, sau când apărea o dificultate așa de serioasă că el n-o putea rezolva. El „se ruga totdeauna lui Dumnezeu”. Avea un mod de viață impregnat de rugăciune. Dumnezeu Își aduce aminte și de rugăciunile tale, așa cum și-a amintit de-ale lui Corneliu. Rugăciunea este ca și cum ai pune bani în contul tău bancar. S-ar putea să nu iei nici un ban din cont astăzi sau mâine, dar vor fi acolo când vei avea nevoie de ei.

Nu te lăsa prins în ritualuri religioase! Te poți ruga oriunde, oricând, pentru orice, iar Dumnezeu îți va răspunde – dacă ești copilul Lui. David scria: „Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.” (Psalmul 55:17). Când rămâi fără combustibil pe autostradă, nu poți da vina pe mașină! Ai fost ocupat cu alte lucruri și ai neglijat ce era important. Rugăciunea te face conștient de Dumnezeu, te ține conectat la Dumnezeu și te aduce în locul potrivit pentru a primi ceea ce ai nevoie de la Dumnezeu.

Așadar, continuă să te rogi, pentru ca rugăciunile tale „să se suie înaintea lui Dumnezeu și El să-Și aducă aminte de ele”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 apr. 2025

23 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viață, fie moarte, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.

1 Corinteni 3.22

În vechea creație, omul aparține morții. Prin urmare, s-a spus pe drept că, din momentul în care se naște, el începe să moară. Solemnă realitate! Omul nu poate fugi de moarte. Nu există nici cel mai mic lucru din ceea ce omul posedă în vechea creație, care să nu-i fie luat de mâna necruțătoare a morții. Moartea îi ia totul, îi preface trupul în țărână și îi trimite sufletul la judecată. Casele, pământurile, bogăția, distincțiile, faima și influența, toate dispar atunci când acest vrăjmaș din urmă, moartea, își face apariția. Bogăția întregului univers, dacă i-ar aparține unui singur om, nu i-ar putea procura acestuia nici măcar o secundă de viață în plus. Moartea îl despoaie pe om de tot ceea ce are și îl duce la judecată. Împăratul și cerșetorul, nobilul și țăranul, filosoful erudit și ignorantul – toți sunt la fel. Moartea are stăpânire peste toți în sfera vechii creații.

În noua creație însă, moartea îi aparține omului. Nu există nici măcar un singur lucru pe care creștinul să-l aibă și să nu-l datoreze morții. El are viață, iertare, îndreptățire, pace, acceptare, glorie – toate prin moarte, prin moartea lui Hristos. Întregul aspect cu privire la moarte este schimbat. Satan nu mai poate aduce moartea asupra sufletului celui credincios ca judecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului.

Satan, ca fiind cel care avea puterea morții, a fost nimicit. Domnul Isus l-a deposedat de putere, iar acum ține în mâna Sa atotputernică cheile morții și ale Locuinței morților. Moartea și-a pierdut țepușul; Locuința morții a fost înfrântă. Prin urmare, dacă moartea vine la cel credincios, ea vine nu ca un stăpân, ci ca un slujitor. Nu vine ca un polițist, pentru a-i târî sufletul în închisoarea eternă, ci ca o mână prietenoasă care deschide ușa coliviei, pentru ca sufletul să-și poată lua zborul către căminul lui din ceruri.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat, al cărui nume era Emaus, la șaizeci de stadii de Ierusalim, și vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră. Și a fost că, pe când vorbeau ei și discutau, Isus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.

Luca 24.13-15

Emaus

Doi ucenici se întorc în satul lor natal, Emaus, aflat la circa 10 kilometri de Ierusalim. Sunt triști și dezorientați. Toate speranțele lor că Mesia îi va scăpa de stăpânirea romanilor fuseseră spulberate. La instigarea curții supreme de justiție evreiască, tocmai romanii, cei atât de mult detestați de evrei, L-au răstignit pe Mesia al lor, pe Isus, în afara porților Ierusalimului. Un Necunoscut Se apropie, merge cu ei, îi întreabă, vorbește inimilor lor. „Rămâi cu noi, căci este spre seară“ (Luca 24.29), Îi spun ei Străinului. În casă, la masă, în momentul rugăciunii, Străinul este în sfârșit recunoscut: este Isus. Dar dispare imediat, pentru că de atunci înainte vrea să-i conducă pe ai Săi numai prin credință.

Nu este oare pentru ei, ca și pentru noi, un loc în care se gustă binecuvântarea deplină? Era un lucru cât se poate de adevărat că Domnul Isus Își sacrificase de bunăvoie viața pe crucea de la Golgota, pentru ca noi să putem fi salvați prin credința în El. Dar El nu a rămas în mormânt. El înviase! Noul Testament relatează mai multe întâlniri ale Domnului înviat cu mulți dintre ucenicii Săi. Domnul Isus le-a explicat acestor doi ucenici Scripturile Vechiului Testament, care anunțaseră cu mult timp înainte suferințele, moartea și învierea Sa. El le vorbea și ziua a trecut.

Ei experimentaseră compania Lui. Dar nu au putut păstra această bucurie doar pentru ei înșiși, ci s-au întors imediat la Ierusalim, pentru a răspândi vestea bună. Răsplata lor este mare când Isus apare în mijlocul lor și le spune: „Pace vouă“.

Citirea Bibliei: Geneza 13.5-18 · 2 Petru 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 14:25-33

Corupţie, violenţă: acestea sunt titlurile pe care le pot purta capitolele 11-13. Încă de la în­ce­putul Genezei, acestea reprezintă caracteristicile lu­mii. Şi ea nu s-a schimbat. Şi ce teribil este când aceste caracteristici se mani­fes­­tă în familia omului lui Dumnezeu! David dăduse curs acestor două forme ale răului, luând-o pe Bat-Şeba şi ordonând moartea lui Urie. Acum ele se dezvoltă în propria casă. Până la sfârşitul istoriei sale, David va face amara experienţă c㠄ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6.7).

Amnon este mort. La intervenţia lui Ioab, Absalom, uci­gaşul fratelui său, se întoarce la Ieru­sa­lim. Dar nu ve­dem la el nici un regret, nici un sentiment de umilinţă. Şiretenie, mân­drie, am­bi­ţie, lipsă de evlavie şi de afecţi­une naturală, iată ce găsim la acest om; iar istoria care urmea­ză îi va reda portretul şi mai sumbru. Absalom este un om a cărui condiţie morală rămâne mult în urma fru­mu­seţii lui fizice. Cum ar putea un asemenea individ mizerabil să fie fiul împăratului iubit? Şi totuşi este fiul lui! Noi nu moş­te­nim credinţa părinţilor noştri. Trebuie să devenim noi înşine credincioşi.

CONȘTIENTIZAREA PREZENȚEI LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33:14)

Atunci când simți prezența lui Dumnezeu și știi că El este cu tine, tu poți face față oricărei provocări pe care ți-o aduce viața. Încearcă să-ți imaginezi ce misiune a avut Moise: eliberarea a două milioane de oameni din ghearele sclaviei. El a trebuit să-i conducă prin pustie (unde au fost expuși dușmanilor, căldurii și frigului extrem), să se îngrijească de hrănirea lor, de rezolvarea disputelor lor și de menținerea lor în mișcare spre destinul care-i aștepta. Ce a făcut Moise? S-a rugat astfel: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici!” (Exodul 33:15). Moise a preferat să nu meargă nicăieri, dar să fie cu Dumnezeu, decât să meargă undeva fără El. Când relația cu Batșeba a fost dată pe față, David nu s-a rugat: „Nu-mi lua coroana, împărăția sau armata…” Nu, el știa ce contează cel mai mult, așa că s-a rugat: „Nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!” (Psalmul 51:11) Pentru a crește spiritual, trebuie să conștientizezi din ce în ce mai mult prezența lui Dumnezeu în viața ta. Cum poți face asta? În loc să fii o stâncă, fii un burete. Când arunci o piatră în ocean, suprafața ei se udă, dar miezul ei rămâne tare și uscat. Dar atunci când pui un burete în ocean, apa modifică însăși esența ființei sale. Așadar, încetinește și simte prezența lui Dumnezeu. Începe prin a reciti versetul următor, apoi scrie-l, repetă-l la nesfârșit și deschide fiecare por al sufletului tău ca prezența lui Dumnezeu să te pătrundă: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Țefania 3:17) Așadar, dezvoltă-ți capacitatea de a conștientiza prezența lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries