Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “istorie”

09 oct. 2025

9 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede: atât iudeu, întâi, cât și grec; pentru că în ea se descoperă o dreptate a lui Dumnezeu din credință, spre credință.

Romani 1.16,17

Cel care a scris cuvintele de mai sus a spus despre sine, în altă parte, că era fără vină „în ce privește dreptatea care vine din lege“ (Filipeni 3.6). În prima parte a vieții sale, înainte să-L cunoască pe Domnul Isus, Pavel considera că dreptatea sa proprie era suficient de bună înaintea lui Dumnezeu, însă a trebuit să învețe, printr-o experiență deosebit de amară, că el însuși era un păcătos ca toți ceilalți – „toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3.23).

Saul – așa cum se numea el în acea vreme – nu ieșea în evidență printr-o tendință neobișnuită pentru oamenii religioși, care încearcă să dobândească o dreptate proprie înaintea lui Dumnezeu, ci doar printr-o tenacitate impresionantă în încercarea de a o dobândi. Aceasta însă nu este altceva decât o înșelătorie a religiei omenești. Când temnicerul din Filipi, în ignoranța sa, a întrebat ce trebuia să facă pentru a fi mântuit, răspunsul a venit prompt: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit“ (Fapte 16.30,31).

Doar dreptatea lui Dumnezeu poate fi valabilă înaintea ochilor Săi, iar aceasta se capătă prin credință, ca rod al lucrării Fiului Său la cruce, unde a rezolvat în mod perfect chestiunea păcatului. Însă de ce numește Pavel evanghelia ca fiind „puterea lui Dumnezeu pentru mântuire“? Pentru că ea prezintă dreptatea lui Dumnezeu ca fiind singura bază pe care El poate mântui, iar tot ceea ce omul trebuie să facă pentru a beneficia de mesajul ei este să-l creadă ca fiind adevărat. Aceasta este semnificația termenului „credință“ în prima lui menționare în versetul 17: principiul credinței.

Domnul Isus le-a spus iudeilor: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe care L-a trimis El“ (Ioan 6.29). Din nefericire, mulți dintre ei n-au făcut acest lucru. Cum stau lucrurile cu tine? Ai crezut în Domnul Isus? Dacă nu, crede acum și vei fi mântuit. Aceasta este semnificația celei de-a doua apariții a cuvântului „credință“ în Romani 1.7: credința ta manifestată în Domnul Isus, ca răspuns la mântuirea oferită ție de către Dumnezeu.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Evanghelia … este puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede.

Armele … noastre nu sunt firești, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor.

Romani 1.16; 2 Corinteni 10.4

Kiko și Majan (2)

În anul 1945, insulele Japoniei au fost invadate, una după alta, de armata americană. Într-o zi, americanii au ajuns pe insula în care locuiau Kiko și Majan. Cei doi frați au ieșit în întâmpinarea soldaților, înclinându-se în fața lor și urându-le în japoneză bun-venit. Stupefiat, interpretul a tradus: „Oamenii aceștia spun că, în calitate de creștini, suntem primiți cu ospitalitate“. Soldații nu fuseseră niciodată primiți în felul acesta. I-au urmat foarte mirați pe cei doi frați, care i-au condus în vatra satului lor. Drumurile erau curate, locuințele îngrijite, iar locuitorii erau pașnici și fericiți. Insula și locuitorii ei erau parcă rupți dintr-o altă lume; erau diferiți de tot ceea ce văzuseră în invaziile lor de până atunci. Peste măsură de surprinși, soldații au cerut mai multe explicații. Atunci locuitorii le-au istorisit despre cartea pe care un misionar le-o lăsase cu 15 ani în urmă, care le schimbase modul de viață. Întregul sat trăiește acum urmând învățăturile lui Isus Hristos! În raportul militar întocmit în urma „cuceririi“ acestei insule, este adăugat acest gând: „Se pare că, dorind să schimbe lumea, armata noastră nu folosește armele tocmai potrivite“.

Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este o carte a surprizelor: ea îi transformă pe cei care o citesc și o cred, îi schimbă și în interior și în exterior, și în inimă și în modul de viață.

O viață pe pământ avem și-un adevăr de înălțat: Isus, Cuvântul Lui suprem!

Citirea Bibliei: Isaia 40.18-31 · Evrei 6.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 13:13-22

Cuvântarea lui Abiia în faţa armatei lui Israel a fost ţinută pe un ton de superioritate, dar care s-a dovedit a nu fi de calitate. N-a fost necesar decât ca Ieroboam să-i încercuiască, pentru a pune la încercare pe împăratul lui Iuda şi armata acestuia. Dintr-o dată, Abiia se trezeşte luat pe la spate, pe punctul de a fi zdrobit. Totuşi, o direcţie rămâne liberă: spre cer. Strigătele de disperare se înalţă către Domnul; acum, toate pretenţiile au dispărut şi apare credinţa. Ea se foloseşte de un straniu instru­ment de război, … dar bine cunoscut în istoria lui Israel: trâmbiţele (vezi Iosua 6.4; Judecători 7.18). Aceasta este o armă căreia nimic nu-i stă în cale, de­oarece credinţa care o foloseşte se odihneşte pe Cuvântul divin şi pe promisiunile sale întotdeauna valabile (vezi Numeri 10.9). Ei bine, chemarea credinţei nu putea să rămână neauzită! Sunetul pătrunză­tor a vorbit inimii lui Dum­nezeu despre pericolul care se abătuse asupra poporului Său şi, fără nici un dubiu, a vorbit solemn şi inimilor oamenilor lui Ieroboam, care erau gata să facă război cu fraţii lor … şi cu Domnul.

Armata lui Israel este tăiată în bucăţi şi umi­li­tă (v.18), făcând dovada că nici forţa (v. 3), nici şiretenia nu pot învinge credinţa în Dumnezeu.

DEDICĂ-TE DEZVOLTĂRII PERSONALE! | Fundația S.E.E.R. România

„Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele…” (1 Timotei 4:15)

Apostolul Pavel a avut în minte un plan de succesiune pentru lucrarea Domnului. Acesta este motivul pentru care l-a îndrumat pe Timotei și l-a instruit: „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi”.

Cuvintele „înaintarea ta să fie văzută de toţi” înseamnă că noi putem măsura creșterea. Întrebare: dacă te uiți în urmă la ultimii ani din viața ta, în ce domenii ai crescut? Înainte de a continua, stai o clipă și gândește-te cu atenție la modul în care răspunzi la această întrebare.

În copilărie, corpul nostru crește automat. Dar unii dintre noi aduc în viața de adult încrederea subconștientă că dezvoltarea spirituală, emoțională și mentală urmează un model comparabil. Credem că, odată cu trecerea timpului, ne îmbunătățim în mod inevitabil. Suntem ca personajul de desene animate Charlie Brown din banda desenată Peanuts a lui Charles Schulz, care a spus odată: „Cred că am descoperit secretul vieții: trebuie doar să aștepți până te obișnuiești cu ea!” Problema este că nu devii mai bun doar trăind; trebuie să faci ceva în acest sens. Nimeni nu se îmbunătățește din întâmplare.

Creșterea personală nu are loc pur și simplu de la sine! Iar atunci când ai terminat educația formală, trebuie să-ți asumi pe deplin procesul de creștere, deoarece nimeni altcineva nu se va ocupa de el în locul tău. Cel mai bun manual de creștere este Cuvântul lui Dumnezeu. El este „viu şi lucrător” (Evrei 4:12).

Tot ce trebuie să știi și tot ceea ce este necesar pentru ca tu să crești se găsește pe paginile Scripturii. Așadar, deschide-ți Biblia! Afundă-te în ea! Citește-o… meditează asupra ei… Aplică principiile ei în viața ta – și vei fi uimit de felul în care vei crește!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 oct. 2025

6 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc.

1 Timotei 2.8


     Este voia clară a lui Dumnezeu ca bărbații să se roage în orice loc. Fiul lui Dumnezeu este marele nostru Exemplu și în această privință. El S-a rugat la Iordan, în locuri pustii, pe munte, la mormântul lui Lazăr, în camera de sus, în Ghetsimani și la Golgota. El nu a avut o viață de rugăciune rigidă și legalistă, care să fi fost limitată la anumite locuri sau la anumite ore ale zilei.

Putem vedea că El S-a rugat în orice moment: înainte de răsăritul soarelui (Marcu 1.35), dimineața (Luca 23.34), după-amiaza (Luca 23.46), seara (Matei 13.23), în timpul nopții (Luca 6.12).

Dumnezeu le-a încredințat bărbaților o responsabilitate specială cu privire la rugăciunea în public. Acest lucru este îndeosebi adevărat în privința strângerilor laolaltă. Domnul Isus a spus cu privire la casa lui Dumnezeu: „Este scris: casa Mea va fi numită o casă de rugăciune“ (Matei 21.13). Locuința lui Dumnezeu trebuie să fie în mod special caracterizată de rugăciune. De vreme ce surorile trebuie să rămână în tăcere (1 Corinteni 14.34), este datoria fraților să se roage cu glas tare în adunări.

De ce, de exemplu, adunările pentru rugăciune sunt adesea cel mai puțin frecventate de credincioși? De ce există pauze atât de lungi între rugăciuni? Frați tineri, trebuie să vă lăsați folosiți de Dumnezeu și să vă rugați cu glas tare în strângerile pentru rugăciune! Domnul Se bucură să vă audă. Cu siguranță că mulți credincioși ar fi mai motivați să participe la adunările de rugăciune, dacă rugăciunile ar fi mai pline de viață, mai specifice, mai scurte și mai limpezi. Putem fi un exemplu pentru ceilalți și în această privință.

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis către voi: „Nu mergeți în Egipt! Să știți bine că astăzi v-am înștiințat“.

Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!

Ieremia 42.19; Evrei 4.7

Turistul din Alpi

Această întâmplare, petrecută în urmă cu câțiva ani într-un oraș din Alpi, ne arată cum Dumnezeu merge după fiecare dintre cei ai Săi, în mod individual, pentru a-i aduce înapoi la El.

Un credincios s-a oprit, în drumul lui spre gară, pentru a lua în mașină un turist. În timpul celor cinci minute de călătorie l-a abordat pe pasager cu privire la subiectul vital al vieții: „Credeți în Dumnezeu?“. Reacția turistului îi arăta șoferului că atinsese un punct sensibil. Nu era nici iritat, nici ofensat, ci, dimpotrivă, bucuros că este adus în discuție numele lui Dumnezeu. Atunci călătorul i-a povestit șoferului: „Cineva tocmai mi-a dat acest Nou Testament, iar eu m-am rugat în tăcere: Doamne, dacă exiști cu adevărat, atunci du-mă la timp la gară. Și nu numai să prind trenul, ci și să fiu întrebat despre Dumnezeu“.

Sunt astfel de momente în viață, în care simțim că Dumnezeu vorbește inimii noastre. Atunci trebuie să decidem: Îl ascultăm și luăm aminte la ceea ce ne spune, sau decidem noi înșine cum să ne conducem viața?

Astăzi, Dumnezeu ne-a „avertizat“ din nou. Fiecare trebuie să ne oprim din drum și să ne gândim la relația cu Dumnezeu. Apoi trebuie să luăm decizia vitală pentru salvarea noastră veșnică.

Citirea Bibliei: Isaia 38.1-16 · Evrei 4.10-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 11:1-23

Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna“ situaţia. Roboam, avertizat de omul lui Dum­nezeu, renunţă la ideea sa. Îşi concentrează forţele ca să con­struiască cetăţi de apă­rare în scopul asigurării protecţiei şi a resur­selor de hrană pentru mica lui împărăţie.

În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idola­tru, dezgustător în ochii lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ata­şa­mentul lor pentru Domnul şi pentru po­runcile Lui. Pără­sind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, pre­ferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână aso­ciaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!

Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece se­min­ţii, probabil fără să-şi pără­sească defini­tiv ce­tăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.

DUMNEZEU LUCREAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu…” (Filipeni 3:8)

Experiențele pe care le-ai avut înainte de a-ți încredința viața lui Hristos, inclusiv lucrurile pe care le regreți, pot fi răscumpărate și puse în valoare.

Înainte ca Pavel să-L întâlnească pe Hristos pe drumul Damascului, viața lui fusese dedicată studiului Legii Vechiului Testament: „sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu; în ceea ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” (Filipeni 3:5-6)

Privind în urmă, este posibil ca Pavel să fi considerat că anii săi de studiu ca fariseu au fost irosiți. Dar Dumnezeu l-a pregătit pe Pavel ca să le arate evreilor că Hristos a fost împlinirea Scripturilor Vechiului Testament pe care el le cunoștea atât de bine. Este ușor să cădem în capcana de a crede că Dumnezeu nu începe să lucreze în viețile noastre până în ziua în care Îl cunoaștem pe Hristos ca Mântuitor. Scriptura spune că El „ne-a cunoscut mai dinainte”, ceea ce înseamnă că ne-a ales și ne-a pregătit cu mult înainte să-L cunoaștem (vezi Romani 8:29-30).

Psalmistul David spune că Dumnezeu a scris toate zilele vieții sale înainte ca acestea să existe (vezi Psalmul 139:16), iar acest lucru este valabil și pentru tine. Dumnezeu este la lucru în viața ta în moduri de care nu ești conștient!

Chiar și atunci când ești incapabil să-L vezi la lucru, Dumnezeu este întotdeauna activ în tine, înfăptuind buna Sa plăcere. Cine spune asta? Biblia: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Credința transformă întrebarea „Lucrează Dumnezeu?” în declarația plină de credință: „Dumnezeu lucrează!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 iul. 2025

18 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și mulțimea amestecată care era printre ei a poftit; și chiar și fiii lui Israel au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne amintim de peștele pe care-l mâncam în Egipt pe nimic, de castraveți și de pepeni și de praji și de cepe și de usturoi; și acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“.

Numeri 11.4-6

Aici inima omului se manifestă în totul liber, dezvăluind tendințele și poftele ei. Poporul ofta după țara Egiptului și privea înapoi cu nostalgie după roadele și după oalele lui cu carne. Ei nu menționează nimic despre biciul asupritorului și nici despre truda din mijlocul cuptoarelor de cărămizi. Nu auzim nimic despre toate acestea. Acum ei nu-și mai aduc aminte decât de resursele prin care Egiptul slujea poftelor cărnii.

Cât de des se întâmplă acest lucru și cu noi! Când inima pierde prospețimea vieții divine, când lucrurile cerești încep să-și piardă savoarea, când prima dragoste se ofilește, când Hristos încetează să mai fie partea cu totul prețioasă și satisfăcătoare a sufletului, când Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea își pierd farmecul și devin o povară grea, atunci ochiul se întoarce înapoi către lume, inima îl urmează, după care pașii urmează inima. Uităm, în astfel de momente, ce a însemnat lumea pentru noi atunci când eram în ea și din ea. Uităm ce trudă și ce sclavie, ce nenorocire și ce degradare am experimentat în slujba păcatului și a lui Satan. Ne gândim doar la împlinirea poftelor și la eliberarea de exercițiile dureroase, de conflictele și de suferințele care caracterizează umblarea poporului lui Dumnezeu prin pustie.

Această stare este cu totul tristă și ar trebui să conducă sufletul către cea mai profundă judecată de sine. Este un lucru cumplit când cei care au pornit să-L urmeze pe Domnul încep să fie dezgustați de calea și de resursele lui Dumnezeu. Cât de groaznic trebuie să fi sunat în auzul lui Iahve acele cuvinte: „Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic, decât mana aceasta, înaintea ochilor noștri“! O, Israele, de ce aveai tu nevoie de mai mult? Nu era mana cerească de ajuns pentru tine? Nu puteai tu trăi cu ceea ce mâna lui Dumnezeu pregătise pentru tine?

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

 Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Isaia 53.6

Tim și Ben

Tim, un tânăr plecat în Australia, se pierde în pădure. În sfârșit găsește o fermă, unde este primit: „Poți să dormi în șură, dacă vrei, dar acolo este deja cineva, un bolnav“. Într-adevăr, un bărbat zăcea întins pe paie, tușind din greu. Ben, bărbatul bolnav, îi explică lui Tim cum și-a trăit el viața după bunul plac; și adaugă: „Iar astăzi mi-e teamă că o să mor. Tim, știi ceva despre asta?“. Tim ridică din umeri și spune: „…Biblia vorbește despre așa ceva“. Bolnavul răspunde: „Ah! Mama mi-a dat una, e undeva în bagajul meu“. Tim o găsește și îi citește: „El era disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerilor și obișnuit cu suferința“. Ben întreabă: „Cine spune asta?“. Tim încearcă un răspuns: „Poate Isus Hristos“. „Ah, citește mai departe“, îi cere Ben. „Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui.“ „Oprește-te! Asta am făcut toată viața.“ Tim continuă: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Asupra lui Isus?“, întreabă bolnavul. „Da, așa se pare“, răspunde Tim. „Citește din nou acest verset!“ Tim i-l recitește.

Dimineața, razele soarelui luminau scândurile podelei când Tim s-a întors cu teamă spre Ben. Liniștit, bolnavul repeta: „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“. „Tim, în noaptea asta m-am convins că Isus a luat asupra Sa păcatele mele; sunt sigur că m-a iertat! Nu-mi mai este frică de moarte!“

Câteva zile mai târziu, Ben părăsea această lume pentru a fi cu Isus. Tim cel rătăcit prin pădure avusese privilegiul de a-i citi acelei oi rătăcite miezul evangheliei Vechiului Testament, Isaia 53.

Un suflet a fost salvat din ghearele lui Satan.

Citirea Bibliei: Daniel 10.15-11.9 · Fapte 4.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 8:1-29

La începutul capitolului 8 apar din nou persoane cunoscute: femeia sunamită, căreia Domnul i-a purtat de grijă în timpul unei foamete; apoi Ghehazi, care pare să fi prosperat în pofida leprei lui (subiect pe care, cu siguranţă, preferă să-l păstreze sub tăcere). Îl găsim, în adevăr, la curtea împărăteas­că, unde Dumnezeu îl folo­seşte pentru ca drepta­tea să triumfe de partea sunamitei.

În continuare sunt re­latate vizita lui Eli­sei la Damasc şi întâlnirea lui cu Hazael. Acesta din urmă comite un omor, luând astfel tronul Siriei în locul lui Ben-Hadad. Acest om, cândva martor la vindecarea lui Naaman, moare într-un fel ruşinos.

În final, în versetele 16-29 vedem cursul isto­riei paralele a împăraţilor lui Israel şi Iuda. Ioram, fiul lui Iosafat, este departe de a urma exemplul bun al tatălui său; şi ni se arată şi motivul: „pentru că fiica lui Ahab îi era soţie“ (v. 18). Observaţi încă o dată ce mare este influenţa unei soţii sau a unui soţ asupra perechii sale. Ioram al lui Iuda este deci cumnatul lui Ioram, împăratul lui Israel, pe care-l cunoaştem bine. Şi, la rândul lui, fiul său Ahazia devine „ginerele casei lui Ahab“ (v. 27). Sunt ali­anţe bune în opinia lumii, dar, în ochii Domnului, ele reprezintă grave infidelităţi. Vom constata prea des tragicele lor consecinţe.

SĂ ȘTII CÂND SĂ TACI

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)

Calvin Coolidge, al treizecilea președinte al SUA, era cunoscut ca un om laconic, reținut, care vorbea foarte puțin.

Într-o zi, un reporter a încercat să-i ia un interviu și conversația a decurs astfel:

Reporter: „Doriți să spuneți ceva despre amenințarea războiului din Europa?”

Coolidge: „Nu.”

Reporter: „Aveți ceva de spus despre greva din fabricile de confecții?”

Coolidge: „Nu”.

Reporter: „Aveți ceva de spus despre Liga Națiunilor?”

Coolidge: „Nu”.

Reporter: „Vreți să comentați problema producției agricole?”

Coolidge: „Nu!”

Și în timp ce reporterul perplex părăsea camera, Coolidge l-a rechemat ca să adauge, zâmbind: „Și vă rog să nu mă citați!”

Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:1,7)

Deci nu îngădui niciodată ca cineva să te oblige să spui ceva ce nu dorești, sau să cazi în capcană atunci când nu vrei să vorbești. Tăcerea nu este lipsă de comunicare, ci este o formă de comunicare… și poate fi una foarte eficientă!

În Proverbele 29:11 citim: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Un lucru este sigur: ceea ce nu spui astăzi, nu va trebui să explici sau să scuzi mâine.

Dacă ai tendința de a vorbi fără să te gândești sau nu ai nimic constructiv de adăugat, evaluează situația cu atenție și cere înțelepciune de la Dumnezeu ca să știi dacă trebuie să vorbești sau să taci.

Președintele Abraham Lincoln a spus: „E mai bine să taci și să fii luat de prost decât să vorbești și să confirmi că ești.” Așadar, atunci când vrei să vorbești amintește-ți și aceste cuvinte din Scriptură (Proverbe 17:28): „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 apr. 2025

28 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Avram a străbătut țara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Și canaaniții erau atunci în țară.

Geneza 12.6

Ajungând în Canaan, Avraam i-a găsit acolo pe canaaniți, care locuiau în țară. Iată un lucru foarte semnificativ! Dumnezeu îi spusese lui Avraam: „Te voi binecuvânta“. Cu privire la Canaan, Dumnezeu spusese: „Blestemat să fie Canaan“ (Geneza 9.25). Dumnezeu l-a adus pe Avraam, omul binecuvântării, în țara promisiunii, unde acesta a descoperit imediat că diavolul îl adusese deja în acea țară pe omul blestemului. În felul acesta, diavolul încearcă să zădărnicească planul lui Dumnezeu și să-l împiedice pe omul credinței să între în stăpânirea țării.

La fel este și cu creștinul: el este chemat afară din această lume, este făcut părtaș chemării cerești și este binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești. Însă, răspunzând chemării și părăsind această lume, el descoperă că are ca împotrivitori „puterile spirituale ale răutății în cele cerești“ (Efeseni 6.12). Credinciosul care caută să pătrundă în mod practic în binecuvântările sale spirituale va descoperi că aceste puteri spirituale ale răutății luptă împotriva lui, pentru a-l împiedica să se situeze pe terenul ceresc, care este singura parte adevărată a Adunării.

Pentru Avraam, Ur din Caldeea era de domeniul trecutului, iar stăpânirea țării era încă viitoare. Între timp, el nu avea nici lumea pe care o părăsise, nici lumea mai bună către care se îndrepta. Aceasta este și poziția creștinului care răspunde chemării lui Dumnezeu. El a părăsit veacul acesta rău și încă nu a ajuns în lumea viitoare.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?“. El I-a spus: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc“. El i-a spus: „Paște mielușeii Mei“.

Ioan 21.15

Misiunea lui Simon Petru

Domnul Isus îl iertase pe Petru într-o întâlnire personală, care avusese loc în ziua învierii. Dar, pentru că Petru Îl negase pe Domnul în public, și restaurarea lui trebuia să fie tot una publică, în fața celorlalți ucenici. Domnul a pregătit o masă pentru ucenicii Săi. El i-a invitat să mănânce și i-a servit El Însuși. Și acolo, în fața tuturor, a vorbit din nou cu Petru.

Petru se lepădase de El de trei ori. Acum Isus l-a întrebat de trei ori dacă Îl iubește. Petru a răspuns afirmativ de trei ori – de fiecare dată Isus i-a dat o misiune de îndeplinit. Cât de mult trebuie să fi atins acest lucru inima lui Petru!

Prima dată Domnul l-a întrebat dacă el Îl iubește mai mult decât o făceau ceilalți. Petru susținuse odată: „Chiar dacă toți, … eu nu“ (Marcu 14.29). Acum a răspuns umil: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc“. Domnul l-a întrebat a doua și a treia oară. Dar Petru nu a mai putut spune decât: „Doamne, Tu știi toate: Tu cunoști că Te iubesc“. Petru își pierduse încrederea în sine; acum a lăsat în seama Domnului să-Și exprime aprecierea față de el. Așa a aflat că nu mai trebuie sa fie doar un pescar de oameni, ci un păstor. Domnul i-a dat o triplă misiune: „Paște mielușeii Mei“; „Păstorește oile Mele“; „Paște oile Mele“! Cu încrederea în sine distrusă, Petru nu se mai socotea pe sine, ci se uita la Domnul lui. Această stare l-a făcut apt să-i ajute pe alții.

Citirea Bibliei: Geneza 17.1-27 · Iuda 1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 17:1-14

Huşai a fost trimis de David înapoi la Ierusa­lim, ca să zădărnicească sfaturile date de Ahitofel lui Absalom. Dumnezeu, răspunzând rugăciu­nii împăratului (15.31), intervine pentru a da suc­ces a­ces­­tei strategii. Apare faptul că astăzi El nu Şi-ar mai da binecuvântarea asupra unei ase­me­nea purtări, pentru că venirea Domnului Isus a des­chis pen­tru noi o dimensiune cu totul nouă a ade­vărului şi a îndreptăţirii, în conformitate cu Dum­nezeu.

Sfatul lui Huşai i-a permis lui David să fie in­for­mat la timp, pentru a se retrage dincolo de râu şi a-şi pregăti apărarea.

Încă nu am precizat că toate aceste evenimente au o semnificaţie profeti­că. Ele ne vorbesc despre un timp care va veni, când un anumit număr de oameni credincioşi din Israel, o „rămăşiţă“, vor fi persecutaţi şi forţaţi să fugă, urmăriţi de vrăjmaşii lui Hristos. Aceştia din urmă, împăratul şi profetul mincinos (sau Anti­cristul), prefiguraţi prin Absalom şi consilierul său, Ahitofel, vor face război sărmanei rămăşiţe, a cărei situaţie critică este prezentată în cartea Psalmilor. După o persecuţie de scurtă durată, cei doi complici vor ajunge la un sfârşit brusc şi îngrozitor: împăratul (Fiara) şi profetul min­cinos vor fi primii oameni aruncaţi de viiîn iazul de foc, care este moartea a doua (Apocalipsa 19.20).

PUTEM ÎNVINGE ISPITA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre…” (1 Corinteni 10:13)

Ediția clasică a versiunii amplificate a Bibliei redă 1 Corinteni 10:12-13 astfel: „De aceea, oricine crede că stă în picioare (este convins că are o gândire sănătoasă și stă neclintit), să ia seama să nu cadă (în păcat). Căci nicio ispită (nicio încercare care te poate ispiti să păcătuiești), (indiferent cum vine sau încotro duce) nu v-a ajuns din urmă și nu a pus stăpânire pe voi astfel încât să fie de nesuportat pentru om (adică nicio ispită sau încercare nu a venit la voi care să fie dincolo de rezistența umană și care să nu fie ajustată și adaptată și să nu aparțină experienței umane, și pe care omul să n-o poată suporta).

Dumnezeu este credincios (față de Cuvântul Său și față de natura Sa plină de compasiune) și El (poate fi demn de încredere) că nu vă va lăsa să fiți ispitiți și încercați peste capacitatea, puterea de rezistență și puterea voastră de a îndura, ci, odată cu ispita, El vă va oferi (întotdeauna) și calea de ieșire (mijlocul de scăpare către un loc de adăpost), pentru ca voi să fiți capabili, tari și puternici să rezistați cu răbdare.”

Expresia „mijlocul de scăpare” nu vă promite scutirea de ispită. Satan, care este numit „ispititorul”, nu se lasă, și nu-și ia niciodată zi liberă. Dar scopul lui Dumnezeu este să te facă puternic acolo unde ai fost slab, așa că promisiunea Sa pentru tine este „să fii capabil, tare și puternic pentru a rezista cu răbdare”. Deci, perseverează!

Pe măsură ce devii mai puternic în Domnul, ispitele cu care te lupți vor deveni tot mai slabe, până când își vor pierde puterea asupra ta… și vei începe să umbli în victorie!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 apr. 2025

21 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare și vei fi o binecuvântare.

Geneza 12.2

După ce l-a separat de veacul acesta rău, Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare“. Oamenii din lumea aceasta caută să-și facă un nume mare și spun, cu alte cuvinte: „Să ne facem un nume pentru noi înșine“ (Geneza 11.4). Dumnezeu însă îi spune omului pus deoparte: „Te voi binecuvânta; și voi face numele tău mare“.

Tendința inimilor noastre naturale este întotdeauna de a căuta să ne facem un nume, iar carnea se va folosi de orice, chiar și de lucrurile lui Dumnezeu, pentru a se înălța. Această tendință s-a manifestat și în ucenicii Domnului, atunci când ei s-au certat cu privire la care dintre ei trebuia să fie socotit mai mare. Împrăștierea oamenilor la turnul Babel, diviziunile existente în creștinătate și certurile din mijlocul poporului lui Dumnezeu au această unică rădăcină: orgoliul și trufia cărnii, care caută să se înalțe pe sine.

Gândul smerit al Domnului Isus a fost acela de a Se goli pe Sine Însuși. „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume“ (Filipeni 2.9). Dumnezeu a făcut numele Său mare, iar celui care are gânduri smerite și Îl urmează afară din tabără, răspunzând chemării Sale, Dumnezeu îi spune: „Voi face numele tău mare“. Dumnezeu poate da un nume cu mult mai mare unui credincios, în lumea Sa, a gloriei, decât ni-l putem face noi înșine în acest veac rău.

Dacă există sinceritate, se poate vedea ușor că adevăratul motiv pentru care mulți rămân într-o poziție falsă, „în tabără“, este dorința tainică de a fi mare. În felul acesta, ei se dau înapoi de la calea lipsită de gloria lumii, care conduce afară din sistemele religioase prezente. Putem vedea în Scriptură, ca și în experiența noastră zilnică, faptul că cei care au fost mari, din punct de vedere spiritual, în mijlocul poporului lui Dumnezeu au fost întotdeauna cei care s-au separat de orice lucru sau sistem nepotrivit, răspunzând chemării lui Dumnezeu.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvintele acestea păreau un basm înaintea lor și nu le credeau.

Luca 24.11

Isus a înviat!

Isus a înviat dintre cei morți! Ce veste minunată! Dar care a fost reacția ucenicilor? Cuvintele acestea li se păreau „un basm“, adică ceva de necrezut! Mulți oameni reacționează și azi în același fel în care au reacționat atunci ucenicii.

Să ne punem în situația lor. Cu trei zile în urmă, Domnul lor, în Care își puseseră toate speranțele, fusese răstignit. Acum toate năzuințele lor erau spulberate. Ei crezuseră că Isus avea să înceapă să domnească peste popor, ca Mesia, însă acum se părea că vrăjmașii Lui biruiseră. Petrecuseră oare trei ani degeaba în prezența Lui? Se terminase oare totul?

Dar femeile vin cu un mesaj încredințat lor de cei doi îngeri de la mormânt. Apostolul Petru aleargă la mormânt, pe care îl găsește gol, așa cum spuseseră femeile. După aceea Îl întâlnește pe Domnul înviat, de Care se lepădase cu câteva zile înainte. Această întâlnire îi despovărează conștiința și îi dă pace inimii.

După câteva săptămâni nu mai exista nicio îndoială în sufletele lor, ci „apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus“ (Fapte 4.33).

    Triumfător azi este Domnul! Este viu! Anviat!

    Deschis ne este deacum drumul către cer, Domnui viu!

Citirea Bibliei: Geneza 11.27-12.8 · 2 Petru 1.8-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 12:1-12

„Să nu pofteşti soţia aproapelui tău”, „Să nu comiţi adulter”, „Să nu ucizi” spunea legea (Exod 20. 17, 14, 13). David, cel care în Ps. 19.7 avea să declare: „Legea Domnului este perfectă”, a călcat succesiv trei dintre dispoziţiile ei. Cu toate acestea, conştiinţa încă nu i se trezeşte. Domnul trebuie să i-l trimită pe Natan. Şi parabola impresionantă a mieluşelei furate, atât de potrivită pentru a putea pătrunde în inima unuia care odinioară fusese păstor, este pe punctul de a-l ajuta să-şi evalueze grozăvia faptei sale.

Însă David nu se recunoaşte imediat. Se arată fără milă faţă de omul bogat. Nu suntem şi noi la fel? Paiul din ochiul fratelui nostru nu ne scapă, în timp ce nu observăm deloc bârna care se găseşte într-al nostru (Matei 7.3). Astfel degetul lui Dumnezeu îi arată cu solemnitate: „Tu eşti omul acesta”. Apoi trista afacere, ascunsă atât de atent, este, fără nici un menajament, pusă în lumină: „Tu ai făcut aceasta, aceea…!”

În final, pentru a ruşina inima lui David, Dumnezeu îi reaminteşte tot ceea ce harul Său făcuse pentru el. Era puţin oare? În cap. 7.19, David spusese contrariul. Cu cât am primit mai mult, cu atât mai puţin scuzabile sunt poftele noastre. Dar noi am primit şi mai mult!

DOVEZI ALE ÎNVIERII LUI HRISTOS (3) | Fundația S.E.E.R. România

„A înviat, după cum zisese…” (Matei 28:6)

Iată încă două dovezi ale Învierii lui Hristos:

1) Este destul de greu să găsești o ocazie, în istoria consemnată, în care cineva și-a dat de bună voie viața pentru ceva ce știa că este o minciună! Evanghelistul Paul E. Little a spus: „Oamenii vor muri pentru ceea ce ei cred că este adevărat, deși de fapt poate fi fals. Dar nu vor fi niciodată gata să moară pentru ceea ce știu că este o minciună!” Faptul că acei primi ucenici au fost dispuși să îndure asemenea suferințe face ca fundamentul creștinismului să fie de neclintit.

2) Dușmanii lui Hristos au făcut eforturi incredibile pentru a nega Învierea. Sfânta Scriptură spune: „Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat.” (Matei 28:12-15)

Gândește-te la următorul lucru: nu a existat niciodată în istorie un martor căruia să i se permită să depună mărturie despre ceea ce s-a întâmplat în timp ce dormea! Iar pentru un soldat roman, să adoarmă la datorie însemna pedeapsa cu moartea. Într-adevăr, dacă Domnul Isus ar fi fost încă în mormânt sau dacă i-ar fi luat trupul și l-ar fi pus în altă parte, de ce liderii evrei nu au spus asta? Nu, ei erau paralizați și neputincioși să facă ceva în această privință.

Singura lor opțiune – pe care au și ales-o – a fost să inițieze o mare persecuție împotriva ucenicilor Lui (vezi Ioan 20:19). Dar ei au eșuat atunci, și eșuează și acum – pentru că Domnul Isus este viu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 sept. 2024

16 Septembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El va bea din pârâu pe cale, de aceea va înălța capul.

Psalmul 110.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Deși Domnul a suferit atât de mult, nu numai pe cruce, ci și în umblarea Lui prin această lume, au existat totuși „pâraie“ care L-au înviorat pe cale. Să privim la câteva astfel de ocazii:

Maria, care a șezut la picioarele Lui, bucurându-se de cuvintele Lui (Luca 10.38-42), și care mai târziu I-a uns trupul cu un parfum foarte scump (Ioan 12.1-7); darul sărmanei văduve (Marcu 12.42-44); răspunsul femeii samaritene la fântână (Ioan 4.31,32); sutașul care a venit la El pentru robul său bolnav, insistând ca Domnul să spună doar un cuvânt pentru vindecarea lui (Matei 8.5-13); femeia canaanită, care I-a cerut s-o vindece pe fiica ei, deși nu avea niciun drept să ceară acest lucru (Matei 15.22-28); leprosul samaritean, singurul care s-a întors să-I mulțumească (Luca 17.16); Zacheu, care a dorit mult să-L vadă pe Domnul (Luca 19.2-10); mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16.16).

Deși Hristos nu este în mod fizic aici, pe pământ, așa cum a fost atunci, nu avem oare și noi aceeași dorință de a înviora inima Lui? Sunt sigur că orice copil adevărat al lui Dumnezeu dorește acest lucru. Cum putem face aceasta? Prin acțiunile noastre față de El: să-L ascultăm și să ne închinăm Lui, ca Maria; să-I jertfim lucruri, ca văduva sărmană; să manifestăm credință, ca sutașul; să ne smerim, ca femeia canaanită; să-I fim recunoscători, ca leprosul samaritean; să-I dorim compania, ca Zacheu; să avem, ca Petru, o inimă deschisă, care să primească lucrurile lui Dumnezeu. Acestea sunt doar câteva moduri de a bucura inima Lui. Să-I facem cu toții bucurie Domnului și să onorăm Numele Lui!

                                                                                                                                                         A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de omul care … își găsește plăcerea în legea Domnului … El va fi ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă, care își dă rodul la timpul său și a cărui frunză nu se veștejește; tot ce începe duce la bun sfârșit.

Psalmul 1.1-3

Ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă

Oricine știe că, pentru o bună creștere a unui pom, rădăcinile sunt de mare însemnătate. Ele extrag din pământ ceea ce este necesar vieții pomului, ca de exemplu apă, săruri minerale și substanțe organice. Cele ce se văd, tulpina și coroana, sunt rezultatul acestui proces nevăzut. Florile și fructele arată bogăția solului și lucrarea rădăcinilor.

Tot așa este cu omul: ceea ce citește, ceea ce îl preocupă, mediul său, ocupațiile din timpul liber, toate acestea sunt comparabile cu hrana pe care o asimilează pomul prin rădăcinile sale și au impact asupra comportamentului și gândirii omului. Fiecare dintre noi poate să aleagă în ce fel de „pământ“ își adâncește „rădăcinile“, pentru a-și hrăni duhul și sentimentele.

Credinciosul crește în omul dinlăuntru doar atunci când își ia hrană din pământul fertil pe care i-l oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo va găsi îndrumare și promisiuni care îi dau posibilitatea să se împotrivească atacurilor celui rău. Dar el trebuie să le caute în Biblie și să și le însușească. „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ (Psalmul 119.11).

Dacă face aceasta cu perseverență, se va asemăna cu acel „pom roditor“ care și la bătrânețe este plin de suc și verde, ca să arate că Domnul este drept (Psalmul 92.14,15).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 21.1-15 · Ioan 14.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 30:1-16

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-l împlinească; aceasta însemna să-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psal­mul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă dacă trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi – sfătuieşte Eclesiastul – decât să promiţi şi să nu împlineşti“ (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul! Iacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: „Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom face şi aceasta sau aceea“ (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» …“ (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ȘI MUNCA TA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10)

Cred că este foarte clar pentru oricine că mai toți oamenii din Scriptură munceau! Și majoritatea eroilor biblici au avut vocații laice: Isaac a „săpat fântâni”; Iacov a fost fermier; iar Iosif L-a slujit foarte bine pe Dumnezeu ca prim-ministru, în loc să înființeze o organizație non-profit pentru a face muncă de caritate. Daniel a fost un imigrant care a urmat versiunea babiloniană a Oxfordului și a ajuns prim-ministru. Lidia a fost o femeie de afaceri care obținea profit în domeniul textilelor. Dar desigur exemplul suprem privind modul în care Dumnezeu prețuiește munca este Isus tâmplarul. Mai mult de trei sferturi din viața Sa, El S-a ocupat de tâmplărie (dulgherie) confecționând scaune, mese și bănci, și fiind probabil implicat și în construcții. Cuvântul „tâmplar”, folosit de noi, provine din cuvântul grecesc tektón, de la care provine și cuvântul tehnologie și el vorbește despre înzestrarea unei persoane de a face lucrări din lemn sau din piatră. Biblia a fost scrisă de muncitori, despre muncitori și pentru muncitori. Munca a fost ideea lui Dumnezeu. De unde știm? Din Biblie: „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15) Putem spune că primul om, Adam, a fost un peisagist. Identificând ceea ce ai fost chemat să faci în viață și dedicându-te pe deplin acelui lucru, ești la fel de „hirotonit” ca orice pastor care stă la amvon. Nu cred că este potrivit să folosim cuvântul „secular” atunci când vine vorba despre orice tip de muncă alta decât cea bisericească – pentru că Dumnezeu nu vede lucrurile așa. Orice muncă cinstită primește zâmbetul Său de aprobare. Când vine vorba despre muncă, lucrul pe care Dumnezeu îl pretinde de la tine este cuprins în aceste cuvinte: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 iul. 2024

28 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să aducă din jertfa de pace o jertfă prin foc pentru Domnul: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care este pe măruntaie.

Levitic 3.3

Intestinele sunt partea cea mai lăuntrică a omului; ele vorbesc despre sentimentele cele mai lăuntrice. Și aici este vorba despre sentimentele lăuntrice ale Domnului Isus, pe când săvârșea lucrarea de pe cruce. Putem afla ceva din acestea când citim Psalmii și, în mod deosebit, pe cei din prima carte; mulți Psalmi vorbesc despre sentimentele Domnului Isus pe când Se îndrepta spre cruce. Să ne gândim la Psalmul 16, unde este arătat cum El Se încredea în Dumnezeu, la Psalmul 22.10, unde găsim ce a fost în inima Lui în timpul acelor trei ore de întuneric: „Din pântecele mamei, Tu ești Dumnezeul Meu“. În Psalmul 40, El vorbește despre Sine că S-a cufundat în fundul mocirlei, iar după aceea spune cum inima Lui s-a încrezut în Dumnezeu (vedeți și Psalmul 69.102). Putem înțelege și noi ceva din cât de prețioase erau, pentru Dumnezeu, sentimentele Domnului Isus?

„Măruntaiele“ vorbesc despre acest singur Om care simțea numai dragoste față de Tatăl și care, din dragoste pentru El, a acceptat ca păcatele noastre să fie aruncate asupra Lui și, de asemenea, care, din dragoste față de Tatăl și față de noi, a acceptat să fie făcut păcat și apoi să fie lovit de Însuși Dumnezeu. Sentimentele Sale nu au fost numai atât cât să poată fi Dumnezeu satisfăcut cu ele, ci au fost nespus mai mult decât era necesar, mult mai mult decât cerea dreptatea lui Dumnezeu, așa că inima lui Dumnezeu a găsit toată plăcerea în ele și, în momentul în care Dumnezeu a trebuit să-Și ascundă fața de la El – pe când El suferea acolo pe cruce sub judecata Sa – a privit în jos spre El cu o plăcere așa de mare, cum niciodată înainte n-o mai făcuse. Și Dumnezeu ne spune: «Priviți-L! Citiți în Psalmi și vedeți ce sentimente de încredere și de dragoste față de Mine erau în inima Lui! Eu știu că sunt prea mari pentru voi. Nu le puteți înțelege în totalitate. Voi nu veți înțelege niciodată ce înseamnă această dragoste a Fiului Meu pentru Mine, în acele momente îngrozitoare. Însă luați-le în inimile voastre și aduceți-le la Mine. Vreau să le primesc din mâna voastră, căci sunt foarte prețioase pentru inima Mea».

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți cei care se aflau în sinagogă aveau privirile ațintite spre El. Și El a început să le spună: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta, pe care ați auzit-o“.

Luca 4.20,21

Anul de îndurare

Atunci când Și-a început slujba în public, Domnul Isus a mers, conform obiceiului Său, în sinagogă. Acum Se afla în sinagoga din Nazaret, orașul Său natal.

Tocmai a citit un pasaj din profetul Isaia, iar toți cei de acolo se uitau „cu privirile ațintite spre El“, nerăbdători să afle ce mesaj avea pentru ei. Domnul Isus le-a explicat că acest pasaj din Vechiul Testament – care vorbea despre Mesia și despre harul și îndurarea cu care va veni El – se împlinea chiar atunci, pentru că El era Hristosul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor evanghelia; M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc captivilor eliberarea și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului“ (Luca 4.18,19). Ca urmare, înțelegem reacția ascultătorilor: „Toți se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“.

„Anul de îndurare“ s-a întins până în clipa de față. Foarte curând însă se va sfârși. Atunci se va împlini ceea ce citim în Apocalipsa 5, unde în centru Îl vedem tot pe Domnul Isus, asupra Căruia sunt îndreptate din nou toate privirile. Însă cartea pe care o va ține atunci în mână nu va mai vorbi despre îndurare, ci despre judecată. Când o va deschide, mânia Mielului va veni asupra tuturor celor care au respins dragostea Lui – precum locuitorii din Nazaret care, indignați că harul lui Dumnezeu îi cuprindea și pe cei dintre națiuni, L-au amenințat pe Domnul Isus cu moartea.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.33-51 · Ioan 1.29-42

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:38-54

Toţi fiii lui Israel recenzaţi în acest capitol trecuseră Marea Roşie cu un an în urmă. Fuseseră „botezaţi pentru Moise în nor şi în mare“; avuseseră parte de toate privilegiile legate de calitatea de a fi popor al DOMNULUI: mana, apa din stâncă (1 Corinteni 10.2 …). Dar din cei peste şase sute de mii număraţi în v.46, câţi vor atinge ţara? Numai doi, în care Dumnezeu Îşi va putea găsi plăcere pentru că au credinţă (compară cu 1 Corinteni 10.5 şi cu Evrei 11.6).

Din mulţimea celor care poartă astăzi numele de creştini, numai Domnul cunoaşte câte suflete Îi aparţin Lui cu adevărat (2 Timotei 2.19). Să repetăm aceasta, că nu botezul, ci credinţa în Isus Hristos ne face oameni din poporul lui Dumnezeu.

Fiii lui Levi nu au fost număraţi în rândul oamenilor de război (v. 47). Forţa şi puterea nu intră în calcul când este vorba de slujire pentru Domnul. Să observăm totuşi că cel credincios este astăzi înrolat prin credinţă şi în rândul ostaşilor şi în rândul slujitorilor Templului. El trebuie să fie apt ca şi Timotei să lupte „lupta cea bună“ (1 Timotei 6.12) şi în acelaşi timp, la fel ca tânărul Arhip, trebuie să ia aminte la slujba pe care a primit-o „în Domnul“ (Coloseni 4.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Dumnezeu iti poate sterge trecutul (1) | Fundația S.E.E.R. România

„A sters zapisul cu poruncile Lui, care statea impotriva noastra...” (Coloseni 2:14)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 iul. 2024

15 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui … Și a avut șapte fii și trei fiice.

Iov 42.12,13

Dumnezeu îl binecuvântase pe Iov cu o familie mare – avea zece copii cu totul: șapte fii și trei fiice. Se pare că Iov era întrucâtva îngrijorat cu privire la starea spirituală a copiilor săi, care probabil că savurau partea bună a vieții un strop cam mult. Iov se scula dis-de-dimineață și aducea jertfe pentru ei, în cazul în care ei ar fi păcătuit. După aceea, tragedia l-a lovit pe Iov și pe familia lui. Dumnezeu i-a îngăduit lui Satan să aducă dezastrul asupra familiei lui Iov, și toți copiii lui au murit.

La sfârșitul încercărilor sale, Dumnezeu i-a dat din nou copii lui Iov, în locul celor pe care îi pierduse. În mod evident, copiii dintâi, care erau deja adulți atunci când muriseră, nu puteau fi cu adevărat înlocuiți, fiindcă aveau fiecare o personalitate și o relație unică și distinctă cu Iov și cu mama lor. Important însă este nu că Dumnezeu i-a înlocuit, ci că El l-a binecuvântat pe Iov încă o dată cu copii.

Dumnezeu i-a dat înapoi și averile pe care Iov le pierduse, pe care însă le-a dublat, astfel că el a avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe. Totuși, atunci când Dumnezeu i-a dat din nou copii, numărul lor n-a fost dublu, ci i-a înlocuit cu același număr de dinainte. De ce? Răspunsul este, pe cât de limpede, pe atât de minunat: Iov avea deja șapte fii și trei fiice care îl așteptau în cer! Astfel că Dumnezeu, până la urmă, a dublat numărul lor! Glasul Lui către Iov și către soția acestuia a fost: «Nu vă îngrijorați, căci îi veți vedea din nou». În toate aceste lucruri vedem că „Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.

Geneza 1.31

                                                                                                                            Planeta Jupiter

În iulie 2009, un astronom amator din Australia, Anthony Wesley, a descoperit o pată întunecată pe planeta Jupiter, care nu fusese identificată acolo până atunci. O examinare mai atentă cu diferite telescoape a arătat apoi că acea pată o formau de fapt norii de cenușă rezultați în urma impactului unei comete sau al unui asteroid.

În iulie 1994 avusese loc coliziunea mult mediatizată a cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter. Energia produsă în acel moment a fost echivalată cu cea eliberată de cincizeci de milioane de bombe de la Hiroshima. Impactul a lăsat pete întunecate cu diametru de până la 12.000 de kilometri.

Se știe de mult timp că planeta Jupiter, care este mai grea decât toate celelalte planete la un loc, are un efect stabilizator în Sistemul Solar. Oamenii de știință care au studiat evenimentele recente au ajuns la concluzia că influența gravitațională a lui Jupiter pare să fie cu mult mai benefică decât se așteptau ei, acționând ca un fel de scut protector, protejând Sistemul Solar interior.

Așadar, Jupiter îndeplinește o funcție importantă pentru Pământ. Și este doar una dintre multele condiții care trebuie îndeplinite, pentru ca viața pe planeta noastră să fie posibilă.

Observații de acest gen îi uimesc atât pe oamenii de știință, cât și pe profani. Iar unii au ajuns astfel să creadă în Dumnezeu, în Cel care a creat totul atât de minunat și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale (Evrei 1.2,3).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.30-16.4 · 2 Tesaloniceni 2.13-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:15-22

Cincizeci de zile separau sărbătoarea celor dintâi roade de cea a săptămânilor sau Cincizecimea. Amândouă aveau loc în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Ştim că, după învierea Sa, înainte de înălţarea la cer, Domnul li S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi pentru a-i mângâia, a-i încuraja şi a-i trimite să vestească Evanghelia. Apoi cap. 2 din Fapte ne arată cum Duhul Sfânt a coborât din cer la Cincizecime pentru a locui în Adunare. Cele două pâini menţionate în v. 17 sunt un simbol al acestei Biserici alcătuite din credincioşi evrei şi „străini“. Dar cei care o alcătuiesc sunt încă pe pământ şi de aceea aluatul, simbol al păcatului, nu poate lipsi din aceste pâini. (1 Ioan 1.7, 9). Astfel sunt „cele dintâi roade“ ale lucrării crucii prezentate lui Dumnezeu de către preot. Şi Isus, vorbind despre El Însuşi ca fiind „bobul de grâu“ care trebuia să cadă „în pământ“ şi să moară, putea adăuga: „dacă moare, aduce mult rod“ (Ioan 12.24). Snopul celor dintâi roade era mărturia, premiza unui bo­gat seceriş (v. 22). Hristos, Omul înviat, nu va ră­mâne singur în glorie. Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Şi snopii (Psalmul 126.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ARE UN PLAN BUN PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:11)

Să privim mai atent la acest pasaj din Sfânta Scriptură și să vedem care sunt gândurile Domnului pentru noi: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta… vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-12, 14). Iudeii treceau printr-o lungă perioadă de suferință din cauza păcatelor lor: șaptezeci de ani de robie. Și totuși Dumnezeu nu i-a uitat și le-a spus: „Încă mai am un plan pentru voi!” Dacă ai păcătuit și ai trecut printr-o perioadă de mustrare, s-ar putea să te întrebi: „Oare Dumnezeu mi-a întors spatele?” Dumnezeu te poate mustra, dar nu te va respinge niciodată! Două capitole mai încolo, Dumnezeu spune aceluiași grup de oameni: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Să reținem expresia „îți păstrez bunătatea”… Poate că viața ta s-a năruit, dar Dumnezeu o poate reabilita. Marea temă a Bibliei este restaurarea! Regele David a comis adulter și crimă, dar când s-a pocăit, Dumnezeu l-a restaurat pe deplin. Și Biblia spune: „David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, și a fost îngropat lângă părinţii săi.” (Faptele apostolilor 13:36) Ți-ar plăcea să ai aceste cuvinte pe piatra ta de mormânt? Se poate! Fratele mai mare al fiului risipitor era supărat pe tatăl lor pentru că acesta l-a iertat și l-a reabilitat pe fratele său mai mic. Dar în pofida acestui fapt, tatăl tot l-a restaurat. Tu nu poți anula realitatea păcatelor din trecut, dar Dumnezeu te poate vindeca de efectele lor. Trebuie doar să vii la El – fă astăzi primul pas!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 iul. 2024

8 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său.

1 Tesaloniceni 1.9,10

Venirea Domnului, dacă o privim așa cum trebuie, nu este un lucru pe care să-l învățăm, ci, după cum ne arată Scriptura, este identificată cu toate simțămintele și cu întreg caracterul creștinului.

La începutul primei Epistole către Tesaloniceni, despre credincioșii de acolo se spune că fuseseră convertiți pentru a-L aștepta pe Fiul lui Dumnezeu din cer. El era o realitate vie și personală pentru ei. Există mult mai multe lucruri în acest pasaj, însă acesta este primul dintre ele: ei fuseseră convertiți în vederea așteptării Lui. Această stare de așteptare este ceea ce se potrivește creștinului. Nu spun că nu există și alte motivații, căci dragostea binecuvântată pe care El ne-a arătat-o în moartea Sa ne determină și ea să-L urmăm, însă creștinul este o persoană care trăiește între prima venire a lui Hristos, pentru a-l mântui, și cea de-a doua venire a Lui, pentru a-l scoate din această scenă. Iar ceea ce-l caracterizează, dacă se încrede în Cuvântul lui Dumnezeu, este că-L așteaptă pe Hristos.

Cu privire la felul în care venirea Domnului este prezentată, nu doar ca o doctrină, ci ca fiind împletită cu toate gândurile și simțămintele creștinului, există doar două epistole în care ea nu este prezentată ca o țintă. Într-una dintre ele, Galateni, destinatarii erau într-o stare spirituală prea joasă, iar apostolul a trebuit să ia lucrurile de la temelie; în cealaltă, Efeseni, destinatarii erau priviți ca fiind deja așezați în locurile cerești. În 1 Tesaloniceni 1.10 ni se spune că venirea Domnului era parte a convertirii lor. Hristos suferise pentru ei și urma să vină pentru a-i lua la Sine. Vedem în fiecare capitol al acestei epistole cum venirea lui Hristos este conectată cu convertirea, cu lucrarea, cu sfințenia și cu suferințele creștinului (1 Tesaloniceni 1.10; 2.19,20; 3.13; 4.13,14).

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.

Psalmul 23.4

Tu ești cu mine!

Era în anul 1943, în zona Ruhr. Era timp de război, iar primele bombe căzuseră deja și răspândeau groaza. Pastorul Wilhelm Busch (1897-1966) i-a invitat pe toți vecinii săi, mai mici și mai mari, la o oră de studiu biblic. El a citit Psalmul 23 și apoi a întrebat: „Copii, știți ce este o vale întunecoasă? La ce s-a gândit David când a scris acest verset?“. O fată a răspuns: „O vale întunecoasă este atunci când avioanele aruncă bombe, sirenele urlă și când ți-e teribil de frică!“. Wilhelm Busch i-a dat dreptate: „Exact, aceasta este o vale întunecoasă. Dar ce prețios lucru este să poți spune: Tu ești cu mine. Să ne amintim cu toții de aceste cuvinte în clipele când se va porni următorul bombardament“. Câteva ore mai târziu, sirenele au dat alarma. În pivniță, fetița lui s-a agățat de el: „Tati, mi-e tare frică“. El a luat-o în brațe și a întrebat-o blând: „Ce am învățat în această dimineață? – Tu ești cu mine!“. Ea a dat din cap: „Oh, tată, am uitat!“. Bombele cădeau fără milă…

A doua zi, Wilhelm Busch stătea în camera sa. Fiica lui a dat buzna, ținând-o de mână pe cea mai bună prietenă a ei: „Tată, ieri, în buncăr, când toată lumea țipa și era speriată, prietena mea i-a spus mamei sale: «Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine». – Tată, ea și-a adus aminte de aceste cuvinte!“.

Ce bine este să-L cunoști pe Isus ca Mântuitor și Păstor al tău, ca pe Acela care poate îndepărta orice teamă! Bucurați-vă de această prețioasă însoțire, „Tu ești cu mine“. Luați-vă timp să stați de vorbă cu Isus.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 10.1-19 · 1 Tesaloniceni 4.9-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:23-34

Iată cât de mare şi de delicată era pentru marele preot şi pentru fiii săi lucrarea necesară pentru înlăturarea păcatelor. Şi, în plus, toată această slujbă era valabilă numai pentru un an. În adevăr, sursa păcatelor, inima omului, nu era curăţită pentru atât, iar această inimă rea nu se putea lipsi să nu lucreze din nou fapte rele în tot timpul noului an. Întotdeauna era necesar să fie repetate aceste jertfe, marii preoţi transmiţând mai departe slujba, din tată în fiu, „pentru că prin moarte erau împiedicaţi să dăinuiască“ (Evrei 7.23-25).

Cu cât mai măreaţă este lucrarea lui Hristos în realitatea ei, în întreg răsunetul ei, pretinzând propriul Său sacrificiu! Pentru a înlătura păcatul lumii, pentru a-i anula toate consecinţele, cât şi pentru a ajunge la sursă: inima omului şi a o curăţa, Isus a fost în totalitate singur. Nimeni altcineva nu poate avea în aceasta vreun rol, cât de neînsemnat. Ce făcea poporul în timpul acelei măreţe lucrări a preotului? Ei nu puteau şi nici nu trebuia să facă nimic altceva, decât să-şi smerească sufletele. O lucrare era împlinită în favoarea lor, în contul căreia ei se puteau odihni. Ei bine, aceasta este tot ce trebuie să facem şi noi! Să ne odihnim în lucrarea suficientă şi perfectă a Domnului Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ESTE SPRE BINELE TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Romani 8:28)

Acest verset este unul dintre cele mai reconfortante și mai des citate: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) Acest verset se adresează credincioșilor – copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu care Îl iubesc pe Domnul, care umblă conform planului Său și care acționează în conformitate cu principiile biblice. Este interesant faptul că în Biblie cuvântul „cunoaștere” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a ști în mod intuitiv”. Adică, ceva din interiorul nostru ne spune: „Nu înțeleg și nu pot explica ce mi se întâmplă, dar știu că Dumnezeu lucrează și că va ieși ceva bun din asta!” Să analizăm sensul și semnificația cuvintelor: „lucrurile lucrează împreună”… Ți-ar plăcea să mănânci bicarbonat de sodiu? Sau făină? Nu! Dar atunci când le pui împreună, când adaugi alte câteva ingrediente, le amesteci și le pui la cuptor, din ele iese „ceva bun”. Când Biblia spune „toate lucrurile”, asta include și lucruri dureroase, nedrepte și dificile. Calea spre tronul Egiptului l-a trecut pe Iosif prin trădare, calomnie, întemnițare pe nedrept și dezamăgire. Dar, privind în urmă, el a putut spune: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Geneza 50:20). În moduri pe care nu le poți vedea sau înțelege acum, lucrurile prin care treci lucrează pentru binele tău. Îl iubești pe Dumnezeu? Crezi că El are un plan și un scop pentru viața ta? Te străduiești să-I fii/faci pe plac? Atunci, ai încredere că El va face ca „toate lucrurile” să producă binele tău!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole