Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “incurajare”

01 oct. 2025

1 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, și ea își va da apele; și să le scoți apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor“. Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, așa cum îi poruncise El.

Numeri 20.7-9


Toiagul lui Aaron (2)

Drept urmare, Moise a trebuit să ia toiagul lui Aaron – toiagul harului. După aceea, el și Aaron au avut misiunea din partea Domnului să vorbească stâncii în fața ochilor întregului popor. Stânca este Hristos (1 Corinteni 10.4).

Această întâmplare ne arată că noi putem veni în toate situațiile vieții cu deplină îndrăzneală înaintea tronului de har (Evrei 4.16). Această îndrăzneală se referă la relația noastră și la vorbirea noastră cu Domnul. Noi pășim fără teamă în prezența Sa și putem să-I spunem Lui tot ceea ce ne frământă, tot ceea ce ne-ar împinge chiar spre disperare. De aceea Dumnezeu a poruncit conducătorului Moise: „Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor“. El trebuia să apeleze la harul Domnului cu toiagul lui Aaron în mână.

Indiferent cum sunt împrejurările vieții – ușoare sau dificile – tot timpul putem merge înaintea Domnului și să-I spunem deschis Lui totul. Într-o cântare se spune:

În zile calde, bune,
Cu flori pe calea mea,
Cu fericire – aș putea spune –
Tu iei parte la ea.
Dar de-i spinoasă calea
Și rănile ard rău,
Atunci cunosc puterea
Și devotamentul Tău.

Să ne folosim deseori de această posibilitate! Chiar dacă am păcătuit, calea spre Domnul este deschisă pentru noi. Desigur, El așteaptă o mărturisire sinceră.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar credința este siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.

Evrei 11.1

Credința lui Moise

Iată în doar câteva rânduri rezumatul unei vieți întregi: „Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă privea spre răsplătire. Prin credință a părăsit el Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, căci a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut“ (Evrei 11.24-27).

În vremea când poporul evreu se afla în robia Egiptului, un bebeluș numit Moise a fost scăpat de la moarte datorită credinței părinților săi (Exod 1.8–2.10). Scos din ape, adoptat de fiica lui Faraon, el a crescut la curtea tiranului care asuprea în mod barbar poporul evreu. Ar fi putut părea că se afla în poziția ideală, deliciul curții imperiale. Cu toate acestea, Moise a refuzat această situație de invidiat. El a arătat astfel că-L iubește pe Dumnezeu și pe poporul Lui. El a ales, prin credință, să împărtășească umilința și suferința evreilor, în loc să rămână la curte și să se bucure de plăcerile trecătoare și atât de vinovate. De ce a făcut el această alegere? A socotit rușinea lui Hristos ca pe o adevărată comoară, în comparație cu bogățiile Egiptului! Moise ajunge să considere lucrurile în felul acesta, fiindcă ținta la care privește este răsplata pe care un Dumnezeu credincios o rezervă celor care-L caută (Evrei 11.6). Privește dincolo de circumstanțele acestei vieți. Rămâne ferm prin încercările care rezultă din alegerea și refuzul său, pentru că Îl vede pe Cel Nevăzut.

Citirea Bibliei: Isaia 31.1-32.20 · Evrei 2.5-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 7:11-22

Casa a fost terminată şi inaugurată. În răs­punsul pe ca­re i-l dă lui Solomon, Domnul de­clară că a sfinţit-o pen­tru ca Numele Lui să rămână în ea pe vecie (v.16,20). Binecu­vântată asi­gurare! Ceea ce caracterizează as­tăzi reuniunea credincioşi­lor în mijlo­cul cărora Domnul Isus a promis să fie prezent este faptul că ei se adună în numele Domnului (Matei 18.20). În consecinţă, vine şi responsabilitatea serioasă de a nu tolera aici nimic care să dezonoreze acest Nu­me şi această prezenţă. Tocmai în acest sens îl avertizează Domnul pe Solomon, începând cu v. 19.

În acelaşi timp, prezenţa Domnului în mij­locul alor Săi le garantează tot ceea ce suflete­le lor au nevoie. Cum se face atunci că unele strângeri laolaltă se desfă­şoară ca pe un drum bătătorit, lâncezind în rutină? Cu siguranţă le lipseşte ceva şi este evident că nu mai reprezintă împli­nirea pro­misiunii Domnului. Ne întristează s-o spunem, ceea ce lipseşte este credinţa, încrederea mea în prezenţa Lui, care este suficientă ca să mă binecuvânteze din abundenţă şi să mă binecuvânteze acolo.

Să remarcăm cum răspunsul divin urmează în detaliu rugăciunea împăratului din capitolul precedent. Compa­raţi, de exemplu, v. 15 din cap. 7 cu v. 40 din cap. 6. Da, să aşteptăm din partea lui Dum­nezeu binecuvântări sigure. Lui Îi face plăcere să ni le acorde.

DĂ DOVADĂ DE COMPASIUNE FAȚĂ DE TOȚI OAMENII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi.” (Matei 14:14)

Domnul Isus a dat dovadă de compasiune pe oriunde mergea. El ne-a învățat că trebuie să avem grijă de „cei foarte neînsemnați” dintre noi (Matei 25:40). Biserica Noului Testament a continuat „tiparul” Său prin eliminarea rasismului și a multor altor „isme”.

Biblia spune: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)

A-L urma pe Hristos înseamnă a arăta compasiune față de toți oamenii, indiferent dacă îți place sau nu de ei. Ești chemat să practici compasiunea acolo unde lucrezi și unde trăiești. Jean Henri Dunant nu putea suporta vaietele soldaților care plângeau pe un câmp de luptă după ce fuseseră răniți, așa că acest filantrop elvețian a spus că își va dedica viața ajutorării lor în Numele Domnului Isus. Ca urmare, în anii 1860 el a înființat Crucea Roșie. De fiecare dată când o vezi, vezi o amprentă a lui Isus.

Un pastor luteran din Germania pe nume Theodor Fliedner a învățat un grup de femei, în principal țărănci, să îngrijească bolnavii. Acest lucru a dus la dezvoltarea spitalelor în întreaga Europă și a inspirat-o pe Florence Nightingale să-și dea viața pentru a-i îngriji pe bolnavi. Părintele Damien, un preot belgian, a lucrat în Hawaii în secolul al XIX-lea și a pus bazele unui loc unde leproșii puteau fi iubiți și îngrijiți. În fiecare săptămână le spunea: „Dumnezeu vă iubește, leproșilor!” Apoi, după o vreme, s-a ridicat în picioare și a spus: „Dumnezeu ne iubește pe noi, leproșii!”

Și a murit din cauza leprei… Isus a spus că fiecare act de bunătate față de cineva, inclusiv față de cei care nu-l merită, „Mie Mi l-aţi făcut.” (Matei 25:40)

Așadar, urmează pilda Domnului Isus și a oamenilor care au practicat compasiunea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
28 sept. 2025

28 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Faraon și-a scos inelul din mână și l-a pus în mâna lui Iosif și l-a îmbrăcat cu haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât.

Geneza 41.42


     Dacă Iosif este așezat într-un loc al supremației, este nevoie să fie acolo într-o stare potrivită cu acel loc. Hainele de întemnițat îi sunt schimbate odată cu schimbarea poziției de întemnițat. Inelul regal, inul subțire și lanțul de aur erau o dovadă a stării lui înălțate, însă acestea, într-un mod încă mai profund și mai spiritual, sunt adevărate despre Hristos în înălțarea Sa. Hainele umilirii și ale sărăciei, pe care El le-a îmbrăcat în har, sau haina cu care omul L-a îmbrăcat în batjocură, sunt pentru totdeauna lăsate deoparte. Cununa de spini este schimbată cu o cunună de glorie, trestia este schimbată cu sceptrul regal, iar cămașa fără nicio cusătură, cu o haină strălucitoare, mai albă decât zăpada. Pe pământ, El a avut înfățișarea unui om sărac, însă în cer gloria lui Dumnezeu strălucește pe fața Lui. Nu doar că El Se află în glorie, ci este și glorificat.

Ca înălțat și învestit cu glorie, toți sunt chemați să-și „plece genunchiul“ înaintea lui Iosif și niciun om nu trebuie să lucreze independent de el. „Fără tine“, a spus Faraon, „nimeni nu-și va ridica mâna în toată țara Egiptului“. Dacă Iosif are poziția supremă, atunci toți sunt chemați să i se supună. La fel stau lucrurile și astăzi: dacă Dumnezeu L-a înălțat pe Domnul Isus și I-a dat Numele mai presus de orice nume, atunci este necesar ca „în Numele lui Isus să se plece orice genunchi“. Creștinului îi face plăcere să facă acest lucru în perioada anilor îmbelșugați ai harului; lumea va fi silită să-și plece genunchiul și să I se închine în perioada anilor de foamete.

În ziua înălțării lui, Iosif a fost recunoscut ca un adevărat descoperitor de taine sau ca „Țafnat-Paneah“. Într-adevăr, doar atunci când Hristos a fost înălțat a fost descoperită cea mai mare dintre toate tainele – taina lui Hristos și a Bisericii, cu privire la care, acum, după ce ea a fost descoperită, putem vedea o umbră slabă în Iosif și Asnat, mireasa lui dintre națiuni. Lepădat de frații săi, care au rămas în îndepărtatul Canaan, el este necunoscut de ei, înălțat în locul supremației absolute, pentru a primi o mireasă dintre națiuni, care să aibă parte de locul lui de glorie. Tot așa și Hristos, lepădat pe pământ de către Israel, i-a părăsit sub vina păcatului lor și a urcat la cer, iar în timpul șederii Lui la dreapta lui Dumnezeu, Biserica este chemată dintre națiuni și prezentată Lui pentru a avea parte de gloriile Împărăției Sale.

 H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce a scos toate oile sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. Dar pe un străin nicidecum nu-l vor urma, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această asemănare le-a spus-o Isus, dar ei n-au înțeles ce era ceea ce le vorbea.

Ioan 10.4-6

Păstorul și oile Sale

Nu se poate să nu fim impresionați de felul cum lucrează un păstor cu oile din turma lui. Această ilustrație se aplică la Isus Hristos și la modul în care El îi conduce pe credincioși și Se îngrijește de ei.

Domnul Isus le-a spus evreilor aceste cuvinte când numai o mică parte din poporul Israel trăia în țara lor. Cei mai mulți fuseseră deja risipiți. Ne-am fi așteptat ca Păstorul să le strângă laolaltă pe toate și să le aducă în țara lor – ceea ce va avea loc într-o zi (vedeți Ezechiel 34.13) – dar atunci nu venise încă timpul pentru aceasta, ci trebuia să apară ceva nou: credința creștină. Creștinismul nu înseamnă a trăi într-o țară care este sfântă sau a merge în anumite locuri cu semnificație religioasă, ci a-L urma pe Hristos Însuși și a avea o relație personală cu El.

Astăzi, mulți pretind că sunt din turma lui Hristos. Dar corespunde oare viața lor cu această frumoasă imagine a Păstorului cu oile Sale? A-L urma pe Isus înseamnă a te lepăda de tine însuți și a-ți lua crucea (vedeți Marcu 8.34). Nu ideile și obiectivele mele sunt cele care contează, ci vocea Păstorului este aceea care hotărăște direcția. Oile Lui disting, între glasurile pe care le aud, vocea de origine divină, diferită de vocea „unui străin“. Ele sunt obișnuite cu Biblia, astfel încât străinii nu pot avea o influență de durată asupra lor, indiferent cât de atrăgător ar suna vocea lor.

Citirea Bibliei: Isaia 28.1-29 · Evrei 1.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 6:1-11

Aflat înaintea adunării întregului popor, Solo­mon Îl laudă pe Dumnezeul lui Israel şi reamin­teşte faptele Lui de har, expunând motivele pentru care fusese construit templul.

Dorinţa împăratului era să întoarcă inimile poporului la Dumnezeu. Să ne gândim la Acela care a putut să spună de pe cealaltă parte a râului mor­ţii: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării“ (Psalmul 22.22). Uneori ne este teamă să ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciunile noastre. Ni se pare că vom găsi mai multă înţelegere şi dragoste la Domnul Isus. Nu este aceasta o lipsă de încredere în Dumne­zeul dra­gostei? „Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte“, le spune Domnul ucenicilor Săi (Ioan 16.27). Hristos doreş­te ca noi să-L cunoaştem pe Tatăl Lui aşa cum Îl cunoaşte El. Crucea a făcut posibilă stabilirea acestei relaţii. Mai mult, chiar pri­me­le Lui cuvinte către ai Săi, după ce a înviat, au fost: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dum­­nezeul Meu şi Dumnezeul vostru“ (Ioan 20.17). Acum, când lucrarea de răscumpă­rare a fost împlinită, nu mai avem de-a face cu un Dum­ne­zeu de care să ne fie frică sau cu un Judecător care trebuie înduplecat. Faţă de noi, Dumnezeu este acum Tată, de care ne putem apropia fără frică, în Numele Domnului Isus.

GRIJA PENTRU SUFLET | Fundația S.E.E.R. România

„Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 2)

Trupul tău este ca un „costum de pământ” care, în cele din urmă, va muri și va fi înlocuit cu un trup nou, celest, asemănător lui Hristos. Apostolul Pavel a spus: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)

Comoara, lucrul care contează cel mai mult, lucrul care va trăi pentru veșnicie, este sufletul tău. Apostolul Ioan a scris: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” Cineva a estimat că organismul nostru conține suficient fosfor pentru a face 800.000 de capete de chibrituri, suficient zahăr pentru a face 60 de cuburi, suficientă sare pentru a umple 20 de lingurițe și suficient fier pentru a face un cui de 8 cm. Restul este doar praf și apă.

Se spune că un băiețel a învățat la Școala duminicală versetul „Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19) Într-o zi, văzându-l că se uita cu atenție pe sub pat, mama sa l-a întrebat: „La ce te uiți?” El a răspuns: „Învățătorul meu de la Școala duminicală a spus că venim din praf și ne întoarcem în praf. Și nu pot să-mi dau seama dacă praful de sub patul meu vine sau pleacă!”

Acum serios vorbind, întrucât trupul tău este vremelnic, iar sufletul tău este veșnic, trebuie să privești pe termen lung și să ai grijă de suflet! Hrănește-ți zilnic sufletul cu Cuvântul lui Dumnezeu. Întărește-l și îmbogățește-l petrecând timp în fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune. Descoperă talentele și comorile pe care El le-a pus în tine, și investește-le în Împărăția lui Dumnezeu.

Data viitoare când cineva îți spune: „Ai grijă de tine!”, gândește-te nu doar la trupul tău, ci și la sufletul tău. Amin?

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
18 sept. 2025

18 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca să vă fie încurajate inimile, fiind strâns uniți în dragoste, și pentru toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii, pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței.

Coloseni 2.2,3

Există aici trei lucruri care formează obiectul luptei și al rugăciunilor lui Pavel pentru coloseni. În primul rând, apostolul dorea ca ei să fie „încurajați“, întăriți, potrivit cu întreaga semnificație a acestui cuvânt.

În al doilea rând, Pavel dorea ca ei să fie strâns uniți în dragoste. Nu doar într-o afecțiune frățească, într-o dragoste unii pentru alții, ci în ceea ce este sursa oricărei dragoste adevărate și în ceea ce unește cu adevărat, adică dragostea lui Hristos, acea dragoste care izvorăște dintr-o unire reală și conștientă cu Hristos, Capul Trupului, dragoste care este legătura desăvârșirii (capitolul 3.14). Dragostea lui Hristos realizată într-o vie unire cu El, prin toate mădularele Trupului, este ceea ce îi unește prin harul și puterea Duhului Sfânt.

În sfârșit, în al treilea rând, apostolul lupta în rugăciunile sale pentru coloseni, ca aceștia să posede „toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii, pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu“. Creștinul are nevoie de inteligență (capacitate de a înțelege), pentru a cunoaște plinătatea adevărului divin, al cărui centru este Hristos. Dar aici nu este vorba de inteligența naturală, care se pretează la tot felul de raționamente și de speculații asupra lucrurilor lui Dumnezeu și care astfel se rătăcește, ci de inteligența luminată prin Duhul Sfânt, care este întotdeauna asociată dragostei. „Cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește“ spune Pavel (1 Corinteni 8.1). În altă parte, el spune: „Luminând ochii inimii voastre, ca să știți“ (Efeseni 1.18).

În plus, apostolul dorește pentru credincioșii din Colose „o siguranță deplină a înțelegerii“; nu este vorba numai de a cunoaște, ci de a avea deplina siguranță că ceea ce am priceput cu mintea și cu inima este chiar adevărul divin, iar aici acesta este Hristos, în așa fel încât să nu ne clătinăm, întrebându-ne dacă suntem pe calea cea dreaptă a adevărului sau dacă trebuie să căutăm în altă parte.

Astfel, aceste trei lucruri sunt: încurajarea, care întărește sufletul; dragostea prin unirea cu Hristos, care îl încălzește; și înțelegerea adevărului, care îl luminează.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară.

Ioan 6.37

Predica de la mina de cărbuni (2)

Atunci mi-au venit în minte alte două texte pe care le auzisem de la mama mea: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă“ și, de asemenea, „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afară“. Lumina a strălucit în sufletul meu, pentru că eu L-am persecutat pe Isus, am abuzat și am batjocorit Numele Lui. Dar, pe când mergeam spre casă, am venit la El și mi-am mărturisit păcatele. Acum știu că El m-a primit și că sunt mântuit.

Băieți, eu nu sunt predicator, dar doresc să ating inimile voastre, ca să vă fac să-L cunoașteți pe acest Mântuitor minunat. El m-a ajutat să vă vorbesc, și tot El este Cel care vă spune: „Eu sunt Isus pe care tu Îl persecuți“. Isus înseamnă Mântuitor. Și, la fel cum El l-a mântuit pe Saul prigonitorul, El m-a salvat și pe mine. Și El va face la fel pentru voi.

Predica lui Fred se încheiase. În tăcerea ce a urmat, unul dintre mineri nu și-a mai putut stăvili emoția: „Fred, ai spus că Isus a zis: „Pe cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi izgoni“. Acum spun și eu înaintea voastră, a tuturor, că și eu vreau să vin la El“.

Despre împăratul Nebucadnețar citim cum Dumnezeu, prin harul și puterea Lui, l-a convins de nebunia gândurilor sale. Ne impresionează concluzia sa: „Eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre ceruri și cunoștința mea s-a întors la mine; și L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt“ (Daniel 4.34).

Citirea Bibliei: Isaia 13.1-22 · Fapte 24.22-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 28:11-21

Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumne­zeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evan­ghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui“ (Ioan 3.35).

Începând cu porticul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instruc­ţiu­nilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dum­ne­zeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şai­zeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate pa­ginile Cărţii Sfinte. Să nu uităm nicio­dată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.

Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon a primit tot ce îi era necesar. Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Dom­nului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este ne­cesar să acţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce – din timiditate sau din lenevie – am ne­glijat să împlinim.

TIMPUL TĂU DE LINIȘTE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.” (Psalmul 119:114)

Ce te împiedică să ai regulat un timp de liniște cu Dumnezeu? Poate că simplul gând că „trebuie” apare ca un alt element de adăugat pe nesfârșita listă de obligații a vieții tale… Așa că-ți spui: „Poate mai târziu, când viața se va mai liniști…” Nu!

Noi trebuie să scăpăm de miturile și așteptările nepractice pe care dușmanul le folosește pentru a ne împiedica să experimentăm bucuria de a-L cunoaște pe Domnul Isus și de a fi cunoscuți de El. Psalmistul David a scris: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui. Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară… Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:4-6, 8). Când David a scris aceste cuvinte, nu exista niciun Templu sau „casă a Domnului”.

Așadar, ce a vrut el să spună? Că Dumnezeu este la fel de aproape de tine ca o rugăciune; că Îl poți căuta pe Domnul, te poți desfăta în Domnul, poți medita la Domnul și poți vorbi cu Domnul oriunde și oricând. Cuvintele „Tu eşti adăpostul şi scutul meu” înseamnă că te poți retrage din fața oamenilor, a presiunilor și a problemelor și îți poți primi forțe proaspete de la Domnul, comunicând cu El în inima și mintea ta.

Aceasta se poate întâmpla oriunde și oricând. Așa că, de azi pune-ți deoparte un „timp de liniște cu Domnul” în fiecare zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 sept. 2025

5 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.

Ioan 14.3

După ce binecuvântatul nostru Domn și Mântuitor a împlinit pentru noi ceea ce nimeni altul nu putea face, anume să rezolve pentru totdeauna chestiunea păcatului și a păcatelor noastre, a plecat să ne pregătească un loc în casa Tatălui. Cum? „Cu propriul Său sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obținut o răscumpărare eternă“ (Evrei 9.12). Și nu numai că S-a dus să ne pregătească un loc, ci de asemenea ne-a promis că va veni El Însuși ca să ne ia și să ne ducă acolo. Cuvintele Lui sunt simple și clare: „Ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“. Aceasta este ceea ce Domnul i-a descoperit mai târziu lui Pavel. „Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul“ (1 Tesaloniceni 4.16,17).

Dar când va avea loc acest eveniment fericit? Nu există nicio profeție în Biblie care să trebuiască să se împlinească mai înainte ca Domnul să vină să ne ia la Sine. Există semne ale zilelor din urmă, însă nu sunt propriu-zis semne pentru noi, fiindcă noi nu avem indicații precise, ci doar generale, cu privire la împlinirea planurilor lui Dumnezeu. Dacă privim la starea Bisericii, în legătură cu responsabilitatea ei de a fi o mărturie (Apocalipsa 3.14-22), și la lumea aceasta și la cât de rapid se mișcă totul în direcția lucrurilor profețite, putem ajunge la o singură concluzie: „Încă puțin, foarte puțin, și Cel ce vine va veni și nu va întârzia“ (Evrei 10.37).

Să nu ne lăsăm descurajați de ceea ce se întâmplă în lume, nici de starea Bisericii, nici de dificultățile pe care le întâmpinăm, fiindcă „Domnul este aproape“ (Filipeni 4.5). Să privim în sus și să înaintăm cu credincioșie! Domnul vine curând!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar când râde, inima este plină de durere; și sfârșitul bucuriei este întristarea.

Proverbe 14.13

Dalida

Dalida a fost o cântăreață și o actriță faimoasă. Cariera ei a avut un succes imens; cu toate acestea, ea și-a luat viața la 54 de ani. În biletul ei de adio, ea a scris: „Viața e de nesuportat pentru mine – te rog să mă ierți“.

Acesta este numai un exemplu care arată că succesul, faima și bogăția nu pot face viața demnă de trăit prin ele însele. Plăcerile și bucuriile care sunt pur exterioare se sfârșesc și, odată cu ele, și prieteniile superficiale. Aceasta a fost experiența dureroasă a Dalidei.

Iată de ce cuvintele din cartea Proverbe citate mai sus ne atrag atenția în mod deosebit. Omenirea nu poate fi fericită cu adevărat fără Dumnezeu. Bucuria noastră depinde de relația pe care o avem cu Dumnezeu. Dacă nu Îl cunosc pe El cu adevărat și nu conștientizez că El mă iubește, inima mea va rămâne goală și tristă, chiar dacă, după aparențe, sunt bine. Aș fi în căutarea fericirii, dar, după cum a zis împăratul Solomon, totu-i „deșertăciune și goană după vânt“.

Dacă însă am ajuns să Îl cunosc pe Hristos, în primul rând ca Mântuitor și apoi ca Prieten constant, va avea loc o schimbare radicală. Viața mea are o temelie și un scop. Știu că Dumnezeu mă iubește și experimentez o bucurie pe care nimeni nu mi-o poate lua.

În comuniune cu El, viața devine nu doar suportabilă, ci îmbogățită.

Citirea Bibliei: Isaia 1.1-17 · Fapte 20.13-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 16:7-22

Cântăreţii şi muzicienii fuseseră desemnaţi (indicaţi anume). În zilele noastre însă, cântarea nu mai este doar partea unora. Nu ne este tuturor plăcut să cântăm recu­noştinţa noastră şi, în special în timpul mesei Domnului, să ne unim vocile în imnuri de adorare? (Efeseni 5.19; Colo­seni 3.16). Acum David rânduieşte un psalm nou, „pen­tru întâia dată“, pentru ca, prin Asaf, „să aducă mul­ţu­miri Domnului“. Numele Său, lucrările Sale, gloria Sa, relaţiile cu sfinţii Săi, … câte mo­tive aveau israeliţii să-L bi­ne­­cu­­vân­teze! Dar şi mai multe subiecte pentru a-L a­do­­ra avem noi, cei de astăzi, care-L cunoaştem pe Dom­nul Isus şi lucrarea Lui de la cruce. Da, să cântăm făcând apel şi la inteligenţa noastră: să me­di­tăm la cuvintele pe ca­­re le pronunţăm. Imnurile noastre, compuse după Scrip­­­­tură, desfăşoară multiplele aspecte ale gloriilor Tată­­lui şi ale Fiului. Este im­portant şi de ajutor să le dis­tin­gem pe unele de altele.

Cum sunt copiii lui Dumnezeu în raport cu lu­mea care-i înconjoară? „Un număr mic de oameni, foarte puţini şi străini în ţara aceea“ (v. 19). Sunt ei nefericiţi?  Din con­tră! „Glorificaţi-vă în sfântul Său Nume“, răs­pun­de v. 10. Numele lui Isus, re­laţia noastră, prin El, cu Tatăl Său, iată gloria noastră, bo­gă­ţia noastră, bucuria noastră şi, de asemeni, siguranţa noastră (1 Corinteni 1.30, 31)!

INFLUENȚA UNEI BUNICI EVLAVIOASE | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari!” (Psalmul 145:4)

Fanny Crosby a orbit la vârsta de șase săptămâni din cauza unui doctor nepriceput; dar bunica ei, Eunice, a hotărât ca Fanny să nu crească simțindu-se handicapată sau neimportantă. Bunica Eunice și-a dedicat toată viața pentru pregătirea nepoatei ei Fanny în tot felul de lucruri – a învățat-o toată Scriptura, a ajutat-o să exploreze natura și să-și dezvolte capacități incredibile de memorare. Fanny a memorat mari porțiuni din Biblie. Din această comoară a Sfintei Scripturi, ea a produs peste 9000 de imnuri, iar câteva dintre cele mai iubite le cântăm și noi astăzi: „Ce fericire, am pe Hristos”, „Doar Domnului slavă”, „În tot locul mă conduce,” „La loc sigur îmi ascunde sufletul”, „Nu mergi de la mine Isus”…

Ea a declarat: „Când voi ajunge în cer, prima față pe care o voi vedea cu bucurie, va fi aceea a Salvatorului meu!”

Biblia spune că Timotei a avut o bunică pe nume Lois, ale cărei rugăciuni și exemplu l-au ajutat să devină nimeni altul decât succesorul apostolului Pavel. Pavel scrie: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois…” (2 Timotei 1:5)

Nu subestima niciodată influența pe care o ai în calitate de bunic! Pe măsură ce te investești în nepoții tăi, ai șanse să modelezi niște slujitori ai Domnului. Dacă ești bunic, însușește-ți acest îndemn din Sfânta Scriptură: „Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari!”

Poate copiii tăi te-au dezamăgit și nu au reușit să-ți crească nepoții în căile Domnului. Nu fi descurajat și nu renunța! Tu poți fi o Lois sau o Eunice pentru copiii copiilor tăi. Biblia spune: „Caut printre ei un om care… să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară…” (Ezechiel 22:30) Rugăciunile tale sunt invitația și punctul în care Dumnezeu poate intra atât în viața copiilor tăi, cât și a nepoților tăi.

Așadar, „stai în spărtură” și crede că Dumnezeu poate aduce mântuirea în familia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 sept. 2025

3 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și au chemat-o pe Rebeca și i-au zis: „Vei merge tu cu omul acesta?“. Și ea a zis: „Voi merge!“.

Geneza 24.58

Rebeca este o imagine a Adunării, ca Mireasă a lui Hristos. După cum cerceii și brățările dăruite ei de către slujitor au fost o arvună a dragostei lui Isaac, tot așa Hristos, „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt“ (Ioan 13.1). Bijuteriile de aur și de argint simbolizează roadele lucrării de răscumpărare înfăptuite de Hristos la cruce, fiind dovezi ale faptului că El „a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea“ (Efeseni 5.25).

Prin răspunsul ei afirmativ la întrebare, Rebeca a tăiat legăturile sale pământești, pentru a-l urma pe slujitorul lui Avraam – o imagine a Duhului Sfânt – în călătoria prin pustie. Acest lucru ne amintește de un verset: „Ascultă, fiică, și vezi și pleacă-ți urechea; și uită pe poporul tău și casa tatălui tău“ (Psalmul 45.10). Cele care au însuflețit-o pe Rebeca în pustie au fost lucrurile lui Isaac, pe care slujitorul i le-a arătat. Vorbind despre Duhul Sfânt, Domnul le-a spus ucenicilor care urmau să formeze nucleul Adunării: „El Mă va glorifica, fiindcă va lua din ce este al Meu și vă va face cunoscut“ (Ioan 16.14).

La fel cum familia a încercat s-o rețină pe Rebeca încă zece zile, tot așa lumea dorește să ne întârzie din drumul nostru pentru a-L întâmpina pe Domnul. Să remarcăm, de asemenea, că slujitorul a fost acela care „a luat-o pe Rebeca și a plecat“. La fel stau lucrurile și cu noi. Avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt de-a lungul călătoriei noastre. El a venit pentru a rămâne cu noi și în noi pentru totdeauna.

Când l-a văzut pe Isaac, Rebeca s-a pregătit de întâlnirea cu el acoperindu-se cu vălul. Adunarea va proceda la fel, fiindcă citim: „Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm glorie, pentru că nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit“ (Apocalipsa 19.7). În cele din urmă, Isaac a fost mângâiat să o aibă pe Rebeca împreună cu el, la fel cum Hristos va fi, atunci când „va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi mulțumit“ (Isaia 53.1).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că, cine a disprețuit ziua lucrurilor mici? Da, ei se vor bucura – cei șapte – și vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zorobabel.

Zaharia 4.10

Zorobabel

Dumnezeu S-a folosit de Zaharia și a trimis un mesaj de încurajare tuturor copiilor Săi.

Și noi trăim într-un timp care poate fi descris ca ziua lucrurilor mărunte. Deci întrebarea „cine a disprețuit ziua lucrurilor mici?“ ne privește în mod direct. Iar răspunsul este acesta: orice persoană a cărei atenție se concentrează prea mult pe realizări mari! Dumnezeu însă nu trece cu vederea eforturile aparent neînsemnate ale copiilor Săi.

Expresia „cei șapte“ se referă la piatra cu șapte ochi din Zaharia 3.9. Acești ochi ilustrează faptul că Dumnezeu vede totul: nimic nu scapă de privirea Sa. Ce a observat El în cazul lui Zorobabel? Firul cu plumb cu care acesta verifica dacă peretele era drept. Zorobabel nu a construit de capul lui, adică așa cum a crezut el de cuviință, ci a avut grijă să facă acest lucru cu precizie.

Dacă ne dorim să-L slujim pe Domnul, trebuie să ne ținem de Cuvântul lui Dumnezeu. Așa cum firul cu plumb indică întotdeauna verticalitatea, tot așa Biblia ne arată cu acuratețe calea corectă.

A fost o bucurie pentru Dumnezeu să observe firul cu plumb din mâna lui Zorobabel. El Se bucură de fiecare dată când vede intenția noastră de a avea Cuvântul Său ca etalon și de a nu ne abate de la îndrumările Sale. Iar aceasta cu atât mai mult când lucrăm în casa Lui!

Citirea Bibliei: Iov 41.1-34 · Fapte 19.23-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 15:1-24

Să avem curajul să ne recunoaştem lipsurile înaintea Domnului şi înaintea oamenilor (Prov. 28.13). „Nu L-am căutat pe Dumnezeu“ „după rânduial㓠(v. 13), le declară David leviţilor care aveau misiunea să poarte chivotul. De data aceasta însă, toate dispoziţiile sunt date pentru a fi suit „după Cuvântul Domnului“. Ce scenă de bucurie şi de laudă! Să remarcăm locul pe care îl ocupă aici Obed-Edom. S-ar fi putut plânge, în mod egoist, vă­zând chi­votul părăsindu-i casa. Nu pier­dea el o sursă de bine­cu­vântare odată cu plecarea aces­tuia? (13.14).

Departe aşa ceva de gân­durile lui! Binecuvântarea va fi îm­părtăşită cu în­tregul Israel, iar el însuşi, un levit dintre fiii lui Core, va exercita simultan funcţiile de uşier (v. 18), de muzi­cian, de conducător al cântării (v. 21) şi de uşier pentru chivot (v.24). Deci de chivot tot nu se va despăr­ţi. Credin­cios în lucrurile mici, va primi mult (Luca 16.10); pentru că şi-a cârmu­it bine propria casă, Dumnezeu îi încredinţează acum o poziţie de răspundere în casa Lui  (1 Timotei 3.4-5).

Chenania, şeful leviţilor, devine „învăţător în cântare, pentru că era iscusit“ (v. 22). Faptul acesta ne reaminteşte de acel cuvânt al apostolului Pavel: „Voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea“ (1 Corinteni 14.15).

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Evanghelia… este acoperită pentru cei… a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia…” (2 Corinteni 4:4)

Poți avea o vedere bună în lumea naturală, dar să fii orb în lumea spirituală și să cazi pradă uneltirilor lui Satan. Dar atunci când te întorci spre Dumnezeu în rugăciune, El îți poate deschide ochii și îți poate oferi o strategie pentru victorie. Haideți să vedem ce s-a întâmplat când Elisei și slujitorul său s-au trezit dimineața, în Dotan fiind, și au descoperit că erau înconjurați de „oaste cu cai și care”: „Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.”

Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.” (2 Împărați 6:15-18)

Te temi de înfrângere? Ești confuz și nu știi ce să faci? Simți că circumstanțele sunt împotriva ta și că nu vei reuși? Biblia ne asigură: „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4) Așa că, stai singur cu Dumnezeu și roagă-te: „Doamne, deschide-mi ochii!” Și așteaptă în tăcere până când El o va face. Iar atunci când Dumnezeu îți deschide ochii, vei descoperi că forțele cerului sunt de partea ta, iar resursele cerului sunt la dispoziția ta. Cum ai acces la ele?

Prin credință!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
31 aug. 2025

31 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au prosternat înaintea Mielului, având fiecare o harfă și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Și ei cântau o cântare nouă, spunând: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminție și limbă și popor și națiune“.

Apocalipsa 5.8,9

În acest capitol ni se prezintă o minunată scenă din cer. Acolo este Domnul Isus așezat. Odinioară, El a fost aici, unde noi încă ne aflăm, însă acum El nu mai este aici. Când Domnul Isus a fost pe acest pământ, iudeii și națiunile L-au lepădat și L-au atârnat pe o cruce. Această faptă cumplită a dat pe față inima ticăloasă și păcătoasă a omului, însă a descoperit totodată bogățiile nepătrunse ale harului lui Dumnezeu. Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult.

În timpul când Domnul este în cer, Dumnezeu, prin evanghelie, cheamă oameni de toate vârstele și de toate categoriile sociale, din orice seminție, limbă și popor, pentru a fi asociați cu Hristos în cer. Recunoaștem această lucrare atunci când auzim de suflete care sunt convertite în orice colț al lumii; în condiții de pace sau de război, în împotriviri sau în mijlocul dezastrelor naturale, Duhul lui Dumnezeu lucrează, nefiind împiedicat de nimic.

Ce îi atrage pe oamenii de toate felurile, în ciuda oricăror diferențe între ei? Nimic altceva decât Mielul lui Dumnezeu, care a fost înjunghiat. El, prin sângele Său prețios, i-a răscumpărat pentru Dumnezeu. Ei vor cânta o cântare nouă, care n-a mai fost niciodată cântată și care nu se va sfârși niciodată. Ea va fi cântată doar de cei care au fost răscumpărați în timpul când Hristos a fost lepădat. Acești credincioși vor fi uniți cu El ca Mireasă a Sa, pentru toată veșnicia.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci Mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă pentru păcat.

Psalmul 40.6

Urechi pregătite

Cine este Cel care vorbește în acest verset? Însuși Fiul lui Dumnezeu! El Îi vorbește Tatălui Său despre întruparea Sa.

Fiul lui Dumnezeu a fost gata să vină ca Om în lume. De ce au fost pentru El așa de importante urechile? Pentru că a vrut să le arate creaturilor Sale cum se obține favoarea lui Dumnezeu: prin ascultare. El a știut că noi, oamenii, avem o problemă cu a asculta de glasul din ceruri. Dumnezeu a strigat, dar nimeni n-a răspuns (Isaia 50.2)! De aceea, Isus Hristos, în viața Sa pe pământ, Și-a deschis în fiecare zi urechile, ca să ne poată aduce nouă, oamenilor, un mesaj de la Dumnezeu.

Ce mesaj ajunge la urechea noastră? Dumnezeu ne vorbește despre planul Său veșnic. El dorește să aibă în jurul Său oameni răscumpărați în Fiul Său. Ei sunt copiii Săi iubiți, care stau înaintea Lui ca oameni sfinți și fără pată. Ca fii ai lui Dumnezeu, ei înțeleg gândurile Sale și au comuniune cu El.

Pentru a-i putea mântui pe oameni și pentru a-i putea aduce într-o poziție desăvârșită înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus a lăsat să I se pregătească un trup (Evrei 10.5). Iar pe baza morții Sale, noi suntem sfințiți prin credință, astfel că acum suntem făcuți potriviți pentru prezența lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Iov 38.39-39.18 · Fapte 18.23-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 12:19-40

În jurul lui David se strâng credincioşi din toate seminţiile, care-i recu­nosc autoritatea. De ici, de colo, sosesc în grupuri, unii mai nerăbdători decât alţii, „până a fost o tabără mare, ca tabăra lui Dum­nezeu“. Ţadoc, un tâ­năr viteaz şi puternic, este men­ţionat în mod spe­cial între ei. Pe cine ar putea Domnul să desemneze în felul acesta între cei din poporul Lui de astăzi?

Fiecare ostaş care i se alătură are caracte­rul lui parti­cular: Unii au curaj şi putere mai mare, alţii mai mult discernământ şi înţelepciu­ne, alţii mai multă vază sau integritate de spirit … Aşa este în mijlocul copiilor lui Dumnezeu. Di­feriţi unul faţă de altul, fiecare va străluci aparte printr-o virtute deosebită în caracterul lui: ener­gie, înţelepciune, răbdare, credinţă, dragoste, per­severenţă … Şi fiecare dintre aceste virtuţi Îi este cunoscută Dom­nului, care o remarcă în mod spe­cial, căci El este Singu­rul care le-a manifestat pe toate.

Scena cu care se încheie acest capitol ne duce cu gândul la Luca 12.37. Dar Stăpânul fără ase­mănare nu va lăsa nimănui altcuiva grija de a se ocupa de slujitorii Săi credincioşi, de luptătorii Săi obosiţi. El „Se va încinge, îi va face să se aşeze la masă, Se va apropia şi le va sluji“.

ȘTII ÎN CINE TE ÎNCREZI? | Fundația S.E.E.R. România

„El Însuşi ştia ce este în om.” (Ioan 2:25)

În Sfânta Scriptură ni se poruncește să iubim pe toată lumea, nu să avem încredere în toată lumea! Domnul Isus este exemplul nostru și în acest sens. Biblia spune că: „mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea, dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuşi ştia ce este în om.” (Ioan 2:23-25) Aceste cuvinte nu au fost scrise cu privire la mulțimea care îl urma pe Isus, ci la cei care pretindeau că sunt ucenicii Săi. Deși Isus li S-a dăruit ca să aibă o relație cu ei, și a trăit printre ei, El știa că ei nu erau perfecți. El a înțeles natura umană și nu S-a încredințat lor într-un mod nechibzuit.

Când îți pui în oameni încrederea care ar trebui să fie pusă doar în Dumnezeu, pregătește-te pentru dezamăgiri! Nu putem merge prea departe într-o relație cu oricine!… dacă o facem, probabil vom fi răniți. Este ușor să cădem în capcana de a crede că unii oameni nu ne vor răni niciodată, dar vom fi dezamăgiți atunci când ei nu se vor ridica la standardele așteptărilor! Există practic două tipuri de oameni: întâi, sunt utilizatorii; atâta timp cât interesele lor coincid cu ale tale, să zicem că puteți conlucra! Al doilea tip sunt prietenii adevărați. Solomon spune că: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) Dar, din cauza slăbiciunii umane, chiar și prietenii adevărați te pot dezamăgi. Așadar, iată două reguli bune după care să-ți trăiești viața:

1) Când vine vorba despre oameni, „ai încredere, dar verifică!”

2) Când e vorba despre Dumnezeu, însă: „Încrede-te în El din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6). Acesta-i gândul zilei – pentru toată viața: încrede-te în Domnul, și El nu te va dezamăgi niciodată!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 aug. 2025

5 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după același exemplu de neascultare.

Evrei 4.11

Atenționări în Epistola către Evrei (2) – Nu vă împietriți inimile

Există cel puțin cinci pasaje de atenționare în Epistola către Evrei, în capitolele 2, 4, 6, 10 și 12. Am privit deja la pasajul din capitolul 2, unde suntem îndemnați să dăm atenție întregii învățături cu privire la Hristos, astfel încât să nu alunecăm. Aici, în capitolul 4, avem o atenționare – care începe de fapt de la jumătatea capitolului 3 – cu privire la pericolul de a avea o inimă împietrită și neascultătoare.

După ce a prezentat suferințele și gloria lui Hristos în capitolul 2, Duhul lui Dumnezeu vorbește despre El ca fiind „Apostolul și Marele-Preot al mărturisirii noastre“ (capitolul 3.1) și ca fiind Fiu peste casa lui Dumnezeu. Urmează un îndemn: noi suntem această casă, „dacă, într-adevăr, păstrăm cu tărie până la sfârșit îndrăzneala și lauda speranței“ (versetul 6). Este oferit exemplul israeliților din trecut, care nu au fost ascultători în pustie, ci s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Ei au auzit glasul Lui și au văzut lucrările Lui, însă și-au împietrit inimile. Drept rezultat, n-au intrat în odihna lui Dumnezeu, în țara promisiunii, ci au murit în pustie. Necredința a făcut ca inimile lor să fie rele, iar înșelăciunea păcatului a făcut ca aceste inimi să fie împietrite (versetele 7-19). Deși auziseră cuvântul lui Dumnezeu, n-au profitat de el, din cauză că nu aveau credință (capitolul 4.2).

Rămâne o odihnă viitoare pentru poporul lui Dumnezeu astăzi (capitolul 4.9). Prin urmare, Dumnezeu încă dă atenționări împotriva neascultării și necredinței. Să ne dăm deci toată silința să intrăm în odihna Lui! Silința în sine nu oferă nicio poziție înaintea lui Dumnezeu, însă, având această poziție prin credința în Hristos, silința noastră de a răspunde glasului Său dovedește realitatea credinței noastre. Deși întreaga Biblie este vie și plină de putere (capitolul 4.12), în acest context ea este cea care ne cheamă să-L urmăm pe Hristos, așa cum Israel trebuia să-l urmeze pe Moise. Vom asculta, sau ne vom împietri inimile?

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nelegiuirile mele au trecut peste capul meu ca o povară apăsătoare, sunt prea grele pentru mine.

Psalmul 38.4

Macaraua

Ridicarea și transportul încărcăturilor grele era o adevărată provocare în antichitate. Doar gândiți-vă la piramidele din Egipt… Din epoca romană avem păstrate ilustrații ale unor macarale enorme, dintre care, de exemplu, un exponat ce făcuse parte din monumentul unui mormânt din secolul al II-lea d.Hr. este păstrat în Muzeul Vaticanului. În stânga este reprezentată o macara uriașă, care funcționa ca o bandă rulantă, ilustrând peste veacuri tehnicile de care dispuneau oamenii în antichitate și cum erau ele aplicate în construcții. Macaraua dezvăluie o tehnologie ingenioasă, care, cu ajutorul scripeților, a cuplajelor, a contragreutăților și a numeroaselor frânghii, face posibilă ridicarea chiar și a unor blocuri de stâncă uriașe.

Pe lângă greutățile fizice însă, există greutăți care ne apasă sufletele. Acestea sunt cu mult mai greu de purtat. Nu le putem nici purta și nici depăși singuri. Iar cât despre „tehnologia“ inteligentă din sferele filosofiei, ale psihologiei sau ale religiei, nici vorbă să ne poată ajuta. Dar ce bine că putem veni la Isus cu cea mai mare povară din viață, cu păcatele noastre! Oricine le mărturisește sincer înaintea Lui experimentează iertarea. El ne eliberează complet de această povară teribilă. Cum este posibil? Hristos a purtat povara păcatelor noastre pe Golgota. Copiii lui Dumnezeu nu mai trebuie să poarte singuri poverile. Zi de zi, ei experimentează că Dumnezeul lor îi ajută să le poarte. „La cruce! La cruce, unde am văzut pentru prima dată lumina, acolo s-a rostogolit povara inimii mele!“

Citirea Bibliei: Iov 14.1-22 · Fapte 9.31-43

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 18:26-37

Mai-marele paharnicilor îşi desfăşoară discursul uzând rând pe rând de ameninţări, de ironii şi de minciuni. Pretin­de în mod fals că a primit poruncă de la Domnul să se ridice împotriva lui Iuda şi să-l ni­mi­cească (v. 25). Pentru moment încearcă seducţia. Împrumutând lim­bajul poporului (după cum Satan ştie să-l folosească pe al nostru), descrie în culori stră­lu­citoare bogă­ţii­le   Asi­ri­ei în care propune să-i ducă: grâu, pâine, vii etc. Pe scurt – îi asigură el – este „o ţară ca ţara voas­tră“.

Într‑ade­văr, dacă comparăm aceste resur­se ale Asi­riei cu cele ale Canaanului, aparent nu sunt diferenţe. Totuşi există una! şi esenţială: Ţara vrăjmaşului nu este ca cea a Domnului, „ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc în văi şi munţi“ (Deu­teronom 8.7, 8). O ţară ca ţara voastră? Cu si­gu­ranţă nu! Isus nu d㠄cum dă lumea“ (Ioan 14.27). Dacă vrăjmaşul nu reu­şeşte să-l deter­mi­ne pe credincios să-i accepte resursele sale înşe­lă­toare, va căuta să-l înde­părteze de Resursa su­premă: de Atotputernicul său Dumnezeu (vezi v. 33-35). Ce răs­puns trebuie să dea cel credin­cios? Pur şi simplu să tacă. Nu discutaţi deloc cu diavolul! Fugiţi de el!

IERTAREA ESTE O PROVOCARE | Fundația S.E.E.R. România

„Lasă mânia…” (Psalmul 37:8)

Ofensele mici pot fi iertate cu ușurință. Dar atunci când cineva ne rănește grav și pare să scape nepedepsit, iertarea este o adevărată provocare. Până când nu vei ierta și nu vei trece peste această ofensă, vei simți în permanență greutatea ei ca pe o povară. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le poți face când vine vorba despre iertare este să crezi că, dacă sentimentele tale nu se schimbă imediat față de cineva, nu l-ai iertat cu adevărat!

Nu, iertarea este o decizie. Este un act al voinței tale. Este posibil să continui să te lupți cu sentimente de durere și cu resentimente. Dar asta nu invalidează decizia ta de a ierta; înseamnă doar că vindecarea necesită timp. Iar vindecarea ta începe în momentul în care decizi să ierți.

Biblia spune: „Orice… mânie… să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos!” (Efeseni 4:31-32) Odată ce ți-ai făcut partea ta: să ierți, ai încredere că Dumnezeu Își va face partea Lui: să-ți vindece emoțiile și să-ți redea pacea și bucuria. Ai puterea să iei decizia de a ierta, dar numai Dumnezeu are puterea să-ți schimbe sentimentele față de persoana care te-a rănit. Așadar, ai încredere că Dumnezeu îți va schimba inima. Apoi vor urma sentimentele tale care se vor alinia cu deciziile tale.

Între timp, fă ce spune Scriptura (Psalmul 37:7-8): „Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El! Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele! Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 iul. 2025

23 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care iese de la Tatăl, Acela va mărturisi despre Mine.

Ioan 15.26

Într-o lume care îi persecută pe ucenicii lui Hristos și îi urăște cu o ură oarbă, cum poate fi menținută mărturia pentru El? Sfera creștină este mică, iar cei care o compun sunt slabi. Domnul Însuși îi aseamănă cu niște miei aflați în mijlocul lupilor. Prin ce putere vor fi ei făcuți capabili să reziste urii lumii și să dea mărturie pentru Hristos? Ei pot rezista, și vor rezista, de bună seamă, prin puterea Duhului Sfânt, Persoana divină care a venit de la Tatăl.

Cât de bine cunoștea Domnul caracterul cumplit al lumii și ura ei neîmpăcată, fiindcă vrăjmășia ei s-a revărsat pe deplin asupra Lui! El cunoștea bine, de asemenea, slăbiciunea celor care Îl iubeau și care Îl urmaseră, fiindcă știa prea bine că Petru urma să se lepede de El și că ceilalți aveau să-L părăsească. Cât de bine știa El că ei, prin propria lor putere, nu aveau să fie niciodată capabili să mențină o mărturie pentru El, după ce avea să plece din mijlocul lor! Cunoscând nelegiuirea lumii și slăbiciunea ucenicilor săi, El le spune că avea să le trimită un „Mângâietor“, despre care spune: „El va mărturisi despre Mine“.

Oricât de slabi erau ucenicii și oricât de puternică era lumea, Duhul Sfânt avea să mărturisească despre Domnul. Oricât de mult aveau ei să falimenteze și oricât de mult avea lumea să-i persecute, Duhul Sfânt avea să mărturisească pe pământ despre gloria Fiului din cer. Lumea urma să-L răstignească și să-I dea locul cel mai de jos pe pământ, însă cerul avea să-L încununeze în cel mai înalt loc din glorie, iar Duhul Sfânt urma să dea mărturie despre gloria Lui. Fiul venise de la Tatăl ca să dea mărturie despre Tatăl; Duhul Sfânt venea de la Tatăl ca să dea mărturie despre Fiul.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

Matei 26.53

Fără apărare pe drumul crucii

Domnul Isus Se rugase în grădina Ghetsimani. Când El părăsea grădina, o mulțime a venit la El, înarmată cu săbii și ciomege, ca să Îl aresteze. Era condusă de Iuda, care Îl trădase pe Domnul pentru 30 de arginți. Când s-a apropiat mulțimea, Petru și-a scos sabia și a tăiat urechea unui om. În timp ce Domnul Se rugase, Petru dormise; acțiunea lui agresivă de acum era total greșită. Domnul i-a spus să își pună sabia în teacă și a adăugat: „Gândești că nu pot să-L rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână …?“. Bineînțeles că putea, dar Domnul Se rugase să se facă voia Tatălui Său. Apărarea umană era complet deplasată aici. O legiune romană era alcătuită din 6.000 de soldați, așa că Domnul ar fi putut avea 72.000 de soldați care să Îl apere. În Vechiul Testament, un singur înger a ucis într-o noapte 185.000 de soldați aflați sub un general fără Dumnezeu (2 Împărați 19.35). Mulțimea care Îl căuta pe Domnul aici era cu mult mai mică, însă El nu dorea niciun ajutor. El avea de făcut o lucrare la Calvar, de o importanță crucială, pe care trebuia să o împlinească singur.

Când copiii lui Dumnezeu Îi cer Tatălui Ceresc să Își folosească puterea pentru ei, El uneori refuză, deoarece are altceva în plan. El știe deznodământul mai dinainte, însă noi nu îl știm. Dar putem fi siguri că rezultatul va fi pentru binecuvântarea noastră, chiar dacă implică răbdare sau poate suferință temporară. Ce binecuvântare pentru omenire a rezultat din moartea lui Hristos pe cruce!

Citirea Bibliei: Iov 1.13-22 · Fapte 5.12-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 10:28-37; 11:1-3

Considerându-l pe Iehu executor al răzbunării Dom­nu­lui, ne gândim la Împăratul, la Omul vi­teaz (Hristos) că­ruia I se adresează Ps. 45: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus de­cât pe tovarăşii Tăi …“ (Ps. 45.7; compară cu 2 Împ. 9.6). „Şi, victorios în măreţia Ta, înaintează …“ (Ps. 45. 4 – comp. cu 2 Împ. 9.16). „Dreapta Ta îţi va arăta fapte în­fri­coşă­toa­re. Săgeţile Tale sunt ascuţite … îninima vrăj­ma­şilor Îm­pă­ratului“ (Ps. 45.4,5 – comp. cu 2 Împ.9.24). În conse­cinţă, tronul Îi este conferit nu pentru un timp (ca lui Iehu pentru patru generaţii – v. 30), ci în vecii vecilor (Ps. 45.6).

Însă v. 31 subliniază contrastul şi ne învaţă o lecţie serioasă: este posibil să mani­fes­tăm un mare zel pentru Dumnezeu, să facem lu­cruri spectaculoase, care toate pot avea aparenţa cre­dinţei, şi, cu toate acestea, să ne căutăm propri­ile interese.

Capitolul 11 ne readuce în împărăţia lui Iuda, unde o vedem pe dezgustătoarea Atalia, fiica ade­vă­rată a lui Ahab şi a Izabelei, care, pentru a ajunge la coroană, ucide toţi descendenţii de parte bărbătească.

DRUMUL CREDINȚEI | Fundația S.E.E.R. România

„Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

Antilopa tsipi (sau săritoare) este una dintre cele mai sprintene animale din Africa. Ea poate sări vreo 15 m în lungime și peste 3,5 înălțime… Cu toate acestea, ea poate fi ținută închisă într-un țarc înconjurat cu un gard care nu are mai mult de 1 m. înălțime. De ce? Pentru că ea nu va sări decât dacă poate vedea unde îi vor ateriza picioarele!

Într-un fel, această gazelă umblă prin vedere, nu prin credință! Ce înseamnă să „umbli”? Să pui un picior în fața celuilalt și să continui să mergi înainte, pas cu pas. Ce înseamnă să ai „credință”? Să te încrezi în Dumnezeu și să asculți de Cuvântul Său, indiferent cum arată problemele sau cum ți se pare situația. Acum, credința nu elimină gândirea inteligentă și rațiunea. Dar există o diferență.

Atunci când gândirea inteligentă și rațiunea nu te duc mai departe, credința continuă să meargă. De ce? Pentru că gândirea inteligentă și rațiunea țin de mână o persoană și merg doar până unde poate merge ea, în timp ce credința Îl ține de mână pe Dumnezeu… pe Dumnezeul care face o cale acolo unde pare că nu există niciuna!

Iar istoria lui Avraam confirmă acest lucru: „Prin credință (impulsionat de ea), Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.” (Evrei 11:8)

Ești neliniștit cu privire la viitor? Nu fi! Fă doar următorul pas al credinței și vei fi cu un pas mai aproape de binecuvântările și recompensele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iul. 2025

16 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua aceea, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mari mulțimi, încât El, intrând în corabie, S-a așezat; și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a vorbit multe în parabole, spunând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene“.

Matei 13.1-3

„Semănătorul a ieșit să semene.“ Prin această propoziție determinantă este marcat un punct de cotitură în căile lui Dumnezeu cu oamenii. Dumnezeu nu mai caută rod în via lui Israel (Isaia 5.1), nici rod de la smochin, rămășița care s-a întors în țară după o captivitate de șaptezeci de ani, smochin care a fost plantat în via Sa (Luca 13.6-9). Nu, ci acum Domnul, în harul Său, ia un caracter nou și devine Semănătorul, care începe o lucrare nouă, lucrare care n-a mai existat niciodată în această formă. Pentru aceasta „a ieșit“ El, adică a început o lucrare nouă într-o sferă nouă. În mod evident, acest domeniu nou nu mai este Israelul.

Dacă Domnul dorea să aibă o Împărăție pe pământ, era necesar să înceapă să acționeze într-un fel nou și după un principiu nou. Acest nou principiu este harul bogat, fără margini, al lui Dumnezeu. Harul Său divin și dragostea Sa fără margini au fost acelea care L-au trimis pe Semănător să facă această lucrare nouă. Nu ar fi putut El să aducă judecata bine-meritată asupra lor, după ce toate eforturile Sale pentru poporul pământesc au fost în zadar, după ce omul s-a dovedit ca fiind stricat? Desigur! Dar aceasta ar fi fost dreptate, nu har. Acum El nu Se mai prezintă poporului Israel ca Mesia, dar începe o lucrare nouă și descoperă harul nemăsurat al lui Dumnezeu pentru toți oamenii, fără deosebire.

Semănătorul seamănă sămânța, indiferent unde ea cade. Pentru că nu a existat niciun rod înainte, El Se vede nevoit în harul Său să pună ceva nou în sol și acest lucru îl aduce cu Sine, pentru a face posibilă rodirea. El nu cercetează terenul să vadă dacă este bun sau rău, ci aruncă sămânța pe pământ. Harul aducător de mântuire al lui Dumnezeu, arătat în El, este accesibil tuturor oamenilor (Tit 2.11).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Maria deci, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, spunându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“. Isus deci, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine … Isus plângea.

Ioan 11.32-35

Lacrimi la picioarele lui Isus

Maria a ieșit din casă, iar vizitatorii care veniseră să-și exprime condoleanțele și-au închipuit că voia să se ducă la mormânt, ca să plângă acolo. De fapt, ea voia să facă ceva mai bun: să plângă la picioarele lui Isus. Și necredincioșii plâng la mormântul unei persoane dragi, dar acest lucru nu le oferă nicio mângâiere: lacrimile nu-l pot aduce înapoi pe cel decedat. A plânge însă la picioarele Domnului înseamnă să simți mângâierea iubirii Sale. Comparându-le pe Maria și pe Marta, observăm că amândouă spuseseră același lucru: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“. Răspunsul Domnului însă nu a fost același. Explicația să fie oare faptul că Maria venise într-o atitudine spirituală diferită? Ea căzuse la picioarele lui Isus, arătând reverență, în timp ce Marta nu. La picioarele lui Isus, Maria a simțit în dragostea Sa un sprijin puternic în doliu. Dacă dialogul Martei cu Domnul a prilejuit dezvăluirea gândurilor Domnului, lacrimile Mariei L-au făcut pe Domnul să-Și descopere inima. Creatorul Își amestecă aici lacrimile Lui cu cele ale creaturilor Sale. A plâns El pentru Lazăr? Cu siguranță că nu! El era pe cale să-l învie dintre morți. Nu pierderea celui mort L-a făcut pe Domnul să plângă, ci întristarea celor vii. Iar aceștia simt empatia Lui perfectă. Domnul dorește să înțelegem că El simte cu noi în durere, înainte de a ne aduce eliberarea din încercare.

Citirea Bibliei: Daniel 9.15-27 · Fapte 3.12-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:1-8

Locuitorii Samariei au ajuns la capătul dispe­rării. Acum este timpul ca Dumnezeu să acţione­ze. La încer­carea împă­ratului de a-l omorî, Elisei, profetul harului, răspun­de cu o veste bună: aceea a eliberării. Mântuirea este încă proclamată astăzi. Dar ce mulţi sunt aceia care, asemenea acestui ofiţer, manifestă faţă de ea neîn­cre­dere şi dispreţ!

Patru sărmani leproşi sunt folosiţi pentru aducerea ştirii despre această salvare (compară cu 1 Cor. 1.28). Fără vreo intervenţie omenească, armata siriană a fost pusă în derută. Domnul Însuşi a repurtat victo­ria. Tot aşa a fost la cruce, unde Isus a tri­umfat singur asupra tuturor vrăjmaşilor noştri. Noi am fost asemeni acestor sărmani leproşi, păcătoşi într-o situaţie disperată, con­dam­naţi la o moarte sigură şi eternă. Dar această moarte este acum nimicită pentru cel credincios. În locul ei, el găseşte viaţă, pace, libertate, belşug de bogăţii spirituale pentru prezent şi un viitor asigurat. Acestea sunt roadele victoriei lui Hris­tos la cruce. Vrăjmaşul a fost învins pe deplin. Şi să remar­căm faptul că a fost suficient doar să se scoale şi să meargă pentru a lua în stăpânire aceste lucruri (v. 5; compară cu Luca 15.18). Aţi făcut pasul acesta? Sau, cu adevărat, staţi înc㠄în întuneric, … în ţinutul şi în umbra morţii“? (Matei 4.16).

CÂND DUMNEZEU DESCHIDE UȘA (2)

„Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)

New Living Translation, una dintre versiunile Bibliei în limba engleză, prezintă astfel cuvintele apostolului Pavel: „Există o ușă larg deschisă pentru o lucrare importantă aici, deși mulți mi se împotrivesc”. Când faci voia lui Dumnezeu, ar trebui să anticipezi împotrivirea celor care nu sunt la curent cu ceea ce Dumnezeu ți-a împărtășit sau te-a împuternicit să faci. Într-adevăr, dacă ești acceptat și aplaudat pe oriunde mergi, ar trebui să reexaminezi fie misiunea pe care crezi că ți-a dat-o Dumnezeu, fie modul în care o îndeplinești.

De ce? Deoarece slujitorii trimiși de Dumnezeu în lucrare nu sunt aplaudați și nici idolatrizați! Vei spune: „Dar nu a spus Domnul Isus că jugul Său este ușor?” Ba da, dar El vorbea despre un jug confortabil în jurul gâtului unui bou harnic care ară de dimineața până seara. Munca era grea, dar jugul n-o îngreuna, era confortabil. Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu te cheamă să faci ceva dificil, El îți va oferi harul și resursele necesare pentru a o face.

Vei fi atacat de Satan? Da! Dar atacul este un semn de respect; înseamnă că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului. Și, pe măsură ce te apropii de obiectivul tău dat de Dumnezeu, așteaptă-te ca atacul lui Satan să se intensifice! Dar există și vești bune: intensitatea atacului este un indicator al binecuvântării pe care Dumnezeu o are pentru tine de cealaltă parte a atacului!

Și încă un gând: cele mai mari recompense ale tale nu vor veni în această viață, ci în viața viitoare. Și asta e bine pentru că nu vor fi doar temporare, ci veșnice. Versurile unui imn creștin ne asigură: „Acel ce va birui, Cununa vieții va primi, Și-n raiul lui Dumnezeu, Va scăpa de tot ce-i greu.” Așadar, trăiește fiecare zi cu această nădejde în inimă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 iul. 2025

14 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viață și evlavie, prin cunoștința Celui care ne-a chemat prin glorie și virtute, prin care ne-a dat promisiunile cele mai mari și prețioase, ca prin acestea să vă faceți părtași naturii divine, după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.

2 Petru 1.3,4

Prin glorie și prin virtute, Dumnezeu ne-a dat „promisiunile cele mai mari și prețioase“, promisiuni care nu sunt legate de moștenirea și de binecuvântările iudaice, care sunt pământești. Promisiunile iudaice – oricât de valoroase ar fi ele – nu sunt nici cele mai mari, nici cele nespus de prețioase, în timp ce promisiunile de aici sunt legate de lucrurile cerești și divine. Într-adevăr, prin însușirea acestor promisiuni ne facem „părtași naturii divine“. Iată-ne deci neavând gloria decât ca obiect al speranței, dar având o natură divină, care poate să ia în stăpânire aceste lucruri și să se bucure de ele în mod anticipat. Așadar, avem gloria înaintea noastră, iar în inimile noastre avem puterea de a ajunge la ea. Dar, pentru a ajunge cu siguranță la ea, mai este necesar un lucru: „După ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă“.

Pofta este ceea ce caracterizează în mod specific lumea, ca și „trufia vieții“. Pofta se adresează simțurilor și vederii, de aceea Ioan o numește „pofta cărnii și pofta ochilor“ (1 Ioan 2.16). De îndată ce și-a găsit loc în inimă și a pus stăpânire pe ea, pofta aduce cu sine stricăciunea; duhul lumii pune stăpânire pe om, care devine astfel un biet rob al patimilor sale; aceste două valori de excelență – gloria și virtutea – își pierd întreaga lor putere, iar sărmanul suflet captiv cade din nou sub jugul stăpânitorului acestei lumi. Aici, pe pământ, în loc de virtute, el are parte de întinarea lumii, iar sus, în loc de speranța gloriei, el nu vede decât un cer gol, un cer fără Hristos, fiind un om total incapabil de a atinge lucrurile cerești.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar când ei vă aduc înaintea sinagogilor și a stăpânirilor și a autorităților, nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde sau ce veți spune; pentru că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în acel ceas ce trebuie să spuneți.

Luca 11.11,12

Arestat pentru credință

Un creștin din China a fost arestat pentru credința sa și a fost reținut mult timp într-o închisoare înainte de a fi audiat în instanță. „Mai crezi în creștinism?“, l-a întrebat judecătorul pe un ton ironic. — „Nu în creștinism cred eu“, a răspuns bărbatul. — „Nu? Atunci în ce crezi?“ — „Cred în Isus Hristos! Într-o Persoană, nu într-o religie“, a răspuns credinciosul. — „Nu te mai lega de orice cuvințel“, a replicat judecătorul. — „Nu m-ați înțeles“, a răspuns creștinul. „Puteți să închideți bisericile, să-i închideți sau să-i ucideți pe creștini, să interziceți serviciile religioase și chiar să distrugeți Bibliile, dar nu vă puteți atinge de Isus Hristos. El este viu pentru totdeauna: El trăiește în inima mea. Nu-L puteți îndepărta de acolo. Iar dacă mă veți ucide, voi fi cu El pentru eternitate.“

Nu era o chichiță, ci o distincție fină, dar importantă!

O religie este un sistem de ritualuri și de convingeri, influențat de mediul social și cultural; de asemenea marcat de greșelile și de slăbiciunile oamenilor.

Credința biblică, pe de altă parte, este o relație reală și personală cu Dumnezeul cel viu și cu Fiul Său Isus Hristos. Ea constă în cunoașterea lui Hristos, încrederea în El și trăirea pentru El.

Citirea Bibliei: Daniel 8.15-27 · Fapte 2.37-47

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 6:1-17

„Locul în care stăm … este prea strâmt“, îi spun lui Elisei fiii pro­fe­ţilor. Este ceea ce auzim uneori cu privire la creştinism. În ochii lumii, cu siguranţă, viaţa credin­ciosului pare prea strâmtă: se privează de atâtea lucruri! Dacă ajungem să judecăm în felul acesta, este pentru că privim prea jos. În realitate, „cerul”, în toată vastitatea lui, se întinde în faţa noastră.

Micul incident care urmează este mişcător în simplitatea lui. Elisei este deopotrivă preocupat să redea o unealtă celui care o foloseşte şi un copil mamei sale, înviindu-l. La fel Îl vedem pe Dom­nul gloriei spălând picioarele ucenicilor Săi sau pregă­tindu-le o masă (Ioan 13.5; 21.13). Nimic nu este prea mic pentru Domnul Isus. N-am experimentat oare deja fiecare dintre noi lucrul acesta?

Apoi începe războiul dintre Israel şi sirieni. Dar în apropiere există o a treia armată, de care numai profetul are cunoştinţă. Aceştia sunt răz­boinicii cereşti: îngeri pe care Dumnezeu i-a aşe­zat ca un zid de foc împrejurul slujitorului Său (vezi Psalmul 34.7 şi Judecători 5.20). Pentru a-i vedea, sunt necesari ochii credinţei. Ca şi în cazul lui Elisei aici, Isus în Ghetsimani a îndreptat gândurile ucenicului Său Petru spre cele douăsprezece le­gi­uni de în­geri pe care Tatăl Său I le-ar fi pus la dispoziţie, dacă ar fi vrut să le ceară (Matei 26.53).

CE SPUNE BIBLIA DESPRE DĂRNICIE (2)

„Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)

Iată cum sună integral acest verset scris de apostolul Pavel: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Dărnicia pe care Dumnezeu o răsplătește este dărnicia deliberată, făcută cu o atitudine de bucurie.

Iată trei premize prin care poți ajunge să faci asta:

1) Pune-i pe ceilalți mai presus de tine. Fiecare dintre lucrurile acestei lumi are caracter temporar, inclusiv faima și averea; oamenii sunt cei care contează! Slujba ta, pasiunile și alte interese vor muri odată cu tine. Oamenii îți supraviețuiesc! Adevărata măsură a succesului nu constă în numărul de persoane care te ajută, ci în numărul de persoane pe care le ajuți tu! (vezi Galateni 5:13)

2) Nu lăsa ca lucrurile să pună stăpânire pe tine. Nimeni nu ar trebui să devină vreodată robul propriilor bunuri. Nimeni nu ar trebui să muncească doar pentru simplul fapt de a obține mai mult și de dragul de a avea mai multe. Dacă vrei să fii în controlul inimii tale, nu lăsa lucrurile să preia controlul asupra ta! Întrebarea este: „Tu ești stăpânul bunurilor tale sau bunurile tale sunt stăpânul tău?” Cei ce dăruiesc folosesc ceea ce dețin ca pe o resursă pentru a face din această lume un loc mai bun de trăit. Și fac acest lucru indiferent cât de mult sau de puțin au… De ce? Deoarece ei își strâng comori în cer! (vezi Matei 6:21)

3) Definește succesul în termenii semănatului, nu ai culesului. Robert Louis Stevenson, romancier scoțian din secolul al XIX-lea a spus: „Eu apreciez succesul unei zile în funcție de semințele pe care le semăn, nu de recolta pe care o culeg!” Pasajul din 2 Corinteni 9:6-10 ar trebui să fie exemplul și stimulentul de generozitate pentru fiecare dintre noi.

Dacă îți trăiești viața cu intenția de a îmbogăți viața altora, viața ta va fi plină, nu goală!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →