Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “crestinism”

22 mai 2024

22 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cele trei cete au sunat din trâmbițe și au sfărâmat urcioarele și au ținut făcliile în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!“.

Judecători 7.20

Istoria lui Ghedeon este foarte încurajatoare pentru cei credincioși aflați în aceste zile din urmă, caracterizate de ruină. Dumnezeu n-are nevoie de un număr mare de oameni, nici de lideri înzestrați cu daruri speciale pentru a-Și împlini scopurile. Poate nu Îi înțelegem planurile, însă ne putem încrede în promisiunile Lui. După ce numărul oștenilor i-a fost redus la doar trei sute, potrivit cu porunca lui Dumnezeu, Ghedeon a dat fiecăruia dintre ei o trâmbiță în care să sufle, un urcior pe care să-l sfărâme și o făclie care să ardă. Ciudate arme, într-adevăr, însă puternice prin Dumnezeu, pentru a dărâma întăriturile (2 Corinteni 10.4).

Trâmbițele vorbesc despre mărturia Cuvântului lui Dumnezeu. În Numeri 10.1-10, Domnul i-a spus lui Moise să facă două trâmbițe de argint, pentru chemarea adunării și pentru a îndruma mișcările taberei. Aceste trâmbițe îi îndrumau pe fiii lui Israel în închinarea, în umblarea și în lupta lor, la fel cum Cuvântul lui Dumnezeu ne îndrumă pe noi în fiecare aspect al vieții noastre. Urcioarele reprezintă trupurile noastre. 2 Corinteni 4.6,7 ne spune că avem această comoară, lumina vieții, în vase de lut, pentru ca mărimea nemărginită a puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Prin urmare, făcliile simbolizează lumina lui Isus.

Trebuia ca oștenii să privească la Ghedeon și să-i imite acțiunile. Tot așa, noi privim la Isus, Căpetenia mântuirii noastre, și călcăm pe urmele Lui. Sunetul trâmbițelor și zgomotul urcioarelor sparte, alături de lumina făcliilor, l-au făcut pe vrăjmaș să intre în panică. Ce imagine a biruinței obținute prin zdrobire! Doar atunci când vasele omenești sunt sparte – doar prin moartea față de sine (Galateni 2.20) – poate străluci lumina Domnului Isus prin noi! „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!“ (Psalmul 51.17).

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Ioan 3.3

Născut din nou (5)

„Împărăția lui Dumnezeu“ este un termen general și cuprinzător pentru domeniul spiritual, în care Dumnezeu lucrează și conduce inimile. Unele pasaje biblice subliniază caracterul interior, moral, al acestei împărății: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14.17).

În acțiunea lui Dumnezeu în istoria omenirii, această împărăție s-a manifestat sub diferite forme. Când Domnul Isus Hristos a fost aici pe pământ, Împărăția lui Dumnezeu era în mijlocul lor în persoana Împăratului (Luca 17.21). În Isus Hristos, trăsăturile morale care guvernează această împărăție au devenit vizibile.

Astăzi, Împărăția lui Dumnezeu, în caracterul ei moral, se găsește în creștinism; ca atare, Pavel a predicat-o. Mai târziu, Hristos va instaura Împărăția lui Dumnezeu în putere și glorie (2 Tesaloniceni 1.5-10; Apocalipsa 11.15-17; 19.6).

Nicodim, ca iudeu, avea în vedere acest aspect viitor, pământesc, al Împărăției lui Dumnezeu. El a înțeles că se referă la împărăția lui Mesia pe pământ anunțată de profeți. Dar chiar și viitoarea împărăție mesianică, așa-numita Împărăție de o mie de ani, nu va fi „văzută“ decât de cei care au trăit nașterea din nou. Acest principiu se aplică întotdeauna, indiferent de forma pe care o ia în prezent Împărăția lui Dumnezeu. Și astăzi, cineva nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu în caracterul ei moral decât dacă se naște din nou.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.11-23 · Psalmul 98.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 31:1-18

Să observăm succesiunea verbelor în acest pasaj: am chemat pe nume, am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, am dat înţelepciune, am rânduit. Tot ce este legat de slujire este dirijat de sus, de Dumnezeu Însuşi. Nici chiar Moise nu era calificat să aleagă lucrătorii. În Fapte vedem cum Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care-i chemase Dumnezeu (Fapte 13.2). Desigur, nu trebuie ca lucrătorul însuşi să decidă ce vrea să facă, ci Dumnezeu îl rânduieşte şi îl umple cu înţelepciunea necesară. Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de inteligenţă. În ce fel o folosim pe a noastră? Pentru a ne ocupa cu studii laborioase sau pentru a ne face un trai mai bun? Dar dorinţa Domnului este ca, sub influenţa Duhului Său, să ne folosim toate capacităţile pentru slujirea Lui.

În sfârşit, tot Dumnezeu dă slujitorilor Săi, împreună cu slujba, şi odihna necesară. Evanghelia ni-L prezintă pe Domnul chemându-i pe ucenici, trimiţându-i şi, în cele din urmă, la întoarcerea lor, luându-i deoparte ca să se odihnească puţin (Marcu 6.7, 31). În acest pasaj, odihna ia forma sabatului. „Sabatul a fost făcut pentru om“, a spus Domnul Isus (Marcu 2.27). Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care ne-o dă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS TE ÎNȚELEGE! | Fundația S.E.E.R. România

„În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15)

Prietenii bine intenționați spun uneori: „Știu ce simți…” În mintea noastră răspundem poate: „Nu cred că știi!” Dar Domnul Isus chiar știe! El a avut parte de toate ispitele, ca oricare dintre noi, ca să poată înțelege sentimentele noastre și să I le prezinte lui Dumnezeu. Și El chiar face asta!

Când te rogi în Numele Domnului Isus, vărsându-ți inima înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus joacă rolul de avocat al tău și spune: „Tată, știu ce simte persoana aceasta. Știu ce înseamnă să fii sub presiunea păcatului. Vin înaintea Ta cu acest copil al Tău care are nevoie de ajutorul Tău.”

S-ar putea să întrebi: „Dar Isus a fost fără păcat, deci poate El cu adevărat să simtă păcatul așa cum îl simt eu?” Da, poate. De fapt, datorită curăției Sale, El poate să simtă durerea păcatului chiar mai mult. S-ar putea să te ajute ilustrația care urmează: în viața de zi cu zi, noi trăim înconjurați de microbi, ei există peste tot, chiar și pe trupurile noastre. Pentru că nu ne aflăm într-un mediu steril, nu observăm acești microbi și ne obișnuim să trăim cu ei.

Dar e cu totul altă poveste în sala de operații a unui spital. Acolo orice contaminare cu germeni reprezintă o amenințare reală care necesită atenția întregului personal. Așa că ei sterilizează totul, pentru că bacteriile pot ucide pacientul. Puritatea încăperii necesită o atenție deosebită chiar și la cea mai mică urmă de impuritate ce ar putea duce la o infecție care să pună în pericol viața.

Deci, faptul că Domnul Isus este separat de păcat și este sensibil la problema păcatului, Îi sporește capacitatea de a simți prin ce treci! Concluzie: Domnul Isus te înțelege!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 mai 2024

16 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu vă conformați veacului acestuia, ci fiți transformați, prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită.

Romani 12.2

Nu este suficient să umblăm despărțiți de lume în exterior, ci avem nevoie de o înnoire continuă a minții noastre (vedeți Efeseni 4.23), păstrându-ne nepătați de duhul zilelor noastre, de obiceiurile și de părerile predominante ale oamenilor care, fără a-L cunoaște pe Dumnezeu, trăiesc în întunecimea inimilor lor. Doar așa putem crește în cunoașterea „voii lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită“, așa cum ne este ea revelată în Hristos. Dincolo de progresia vizibilă între cele trei cuvinte recunoaștem în ele în același timp și deosebirea mare între poziția unui creștin și cea a unui om religios, fie iudeu, fie creștin cu numele. Ca și în orice alt domeniu, și aici slăvitul nostru Domn ne este exemplu. El a venit în această lume pentru a face voia lui Dumnezeu și, în ciuda tuturor împotrivirilor și a încercărilor din drumul Său, El a făcut întotdeauna „plăcerea Tatălui“, învățând ascultarea din cele ce a suferit. Într-o lume în care totul este împotriva lui Dumnezeu, suntem și noi chemați să facem voia Lui și, printr-o creștere continuă a înțelegerii spirituale, prin înnoirea minții, să deosebim care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Rezultatul acestei energii spirituale este o despărțire tot mai profundă de principiile lumii. În această privință trebuie să progresăm.

Pe acest drum, care cuprinde și o renunțare permanentă la sine din partea noastră, este puțin probabil să fim cuprinși de îngâmfare. Mulțumiți cu locul pe care Dumnezeu ni-l dă, cu calea pe care El ne conduce, fiecare dintre noi nu se va putea ocupa cu „gânduri înalte“ (versetul 3). Necredința urmărește întotdeauna lucruri mari sau înalte și trece cu vederea tocmai ceea ce este pe cale și ceea ce dă Dumnezeu. Conștiența faptului de a fi primit o misiune de la Dumnezeu Însuși dă inimii siguranță și trezește sentimentul responsabilității de a îndeplini acum această misiune cât mai bine posibil. Deși recunoaște cu bucurie pe alt frate și slujba încredințată lui, cel care a primit o slujbă caută la rândul lui să o îndeplinească, având siguranța scumpă că urmează voia lui Dumnezeu.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea?

Mica 7.18

Marie Durand

În casa părintească a Mariei Durand (1711-1776), devenită muzeu, este prezentată viața acestei femei credincioase. Avea opt ani când mama ei a fost arestată și de atunci nu a mai auzit nimic de ea. Sub Ludovic al XIV-lea, ea a fost întemnițată, la vârsta de 19 ani, pentru credința ei. Marie a petrecut treizeci și opt de ani în cele mai grele condiții în „Tour de Constance“, un turn fortificat din orașul Aigues-Mortes din sudul Franței, după care a fost eliberată.

Când muncitorii au refăcut acoperișul casei ei părintești din Le Bouschet-de-Pranles, au găsit pe fronton gravat: „Dumnezeu te iartă“. Nu știm pentru cine au fost scrise acele cuvinte, dar putem presupune că acei credincioși protestanți le-au scris pentru persecutorii lor. Ei au urmat astfel exemplul Domnului Isus, care S-a rugat pe cruce: „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!“ (Luca 23.34).

Pereții casei din Bouschet-de-Pranles au păstrat în memorie nu numai evenimentele dramatice din trecut – secole de rezistență – ci și puterea iertării, căci cuvintele gravate acolo pe fronton nu spun pur și simplu: „Dumnezeu iartă“, ci: „Dumnezeu te iartă“. Acest „te“ îi cuprinde pe toți cei care se împotrivesc lui Dumnezeu și care încă nu au pace în inimă. El este dragoste și este gata să ierte păcatele fiecărui om. Totuși, pentru a face aceasta, omul trebuie să recunoască faptul că este un păcătos și că are nevoie de harul lui Dumnezeu. El acordă iertarea Sa tuturor celor care o doresc, dar nu o impune celor care o refuză. Astăzi este încă timpul harului. Dumnezeu este încă răbdător. Dar în curând ușa va fi închisă (Matei 25.10). Atunci va fi prea târziu pentru a răspunde la dragostea lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.13-27 · Psalmul 93.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:31-43

Mantia în întregime albastră pe care Aaron trebuia s-o poarte sub efod ne vorbeşte despre caracterul ceresc al Marelui nostru Preot. În timp ce Hristos a fost înălţat „mai presus decât cerurile“ (Evrei 7.26), de pe pământ Îi este adusă o mărturie din partea „fraţilor uniţi împreună“, susţinuţi de preoţia Lui cerească şi care constituie „marginea veşmintelor lui“ (Psalmul 133.1, 2).

Clopoţeii ne fac să medităm la ce ar trebui să se audă în vieţile copiilor lui Dumnezeu. Zornăitul lor era dovada că preotul era viu. Le arătăm noi oare tuturor celor din jur că Hristos este viu? Rodiile reprezintă fructele: ceea ce trebuie să se vadă în vieţile sfinţilor, dacă rămân legaţi de „mantia“ Omului ceresc (compară cu Ioan 15.5). Şi subliniem că, din vreme ce clopoțeii şi rodiile sunt în număr egal, vorbele şi faptele trebuie să meargă împreună în viaţa fiecărui copil al lui Dumnezeu. Dar, dacă ne simţim slabi şi dăm greş în această mărturie şi slujbă, avem o resursă: Isus înaintea lui Dumnezeu în sfinţenia Lui absolută, având pe frunte placa de aur „Sfinţenie Domnului“. Privind la El nu vom mai fi preocupaţi de slăbiciunea noastră, ci de perfecţiunea Lui.

Ultima parte a capitolului descrie îmbrăcămintea fiilor lui Aaron şi ne face să ne gândim la promisiunea din Psalmul 132.16.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE TREBUIE SĂ ȘTII? | Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Dacă am încerca să-i găsim lui Iov vreun defect, am putea spune poate că vorbea cam mult. Dar nici pe departe n-avem de gând să-l învinovățim ori să-i „căutăm nod în papură”; a fost lovit de prea multe, și nu i-a mai rămas aproape nimic… Soția sa, care ar fi trebuit să manifeste empatie și compasiune, l-a sfătuit să „blesteme pe Dumnezeu și să moară” (Iov 2:9)! Apoi, prietenii săi i s-au adresat ca niște procurori, pentru că socoteau că își atrăsese singur tot acest necaz asupra sa. Trebuie să citim 37 de capitole din cartea Iov ca să-L auzim pe Dumnezeu vorbind! Capitolul 38 începe așa: „Domnul a răspuns lui Iov…” Și printre picături, și până a terminat Dumnezeu de vorbit, Iov n-a îndrăznit să spună decât: „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură…” (Iov 40:4). Să reținem faptul că înainte de-a auzi glasul lui Dumnezeu, Iov vorbise mult. Dar după ce L-a auzit, n-a mai putut rosti un cuvânt! Una dintre afirmațiile bune ale lui Iov fusese aceasta: „Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15). Uneori, cea mai bună cale prin care poți gestiona o problemă este să nădăjduiești și să nu vorbești. Să te supui și să nu vorbești. Iov nu știa lucrul acesta, la vremea respectivă, dar planul lui Dumnezeu era ca la sfârșit să-i dea înapoi de două ori mai mult decât el pierduse! Și asta s-a întâmplat după ce nu s-a mai concentrat pe propriile sale probleme și a început să se roage pentru prietenii săi (vezi Iov 42:10). Așadar, oprește-te… Fii deschis și dispus. Dumnezeu este încă pe tron. El este în controlul fiecărui detaliu al vieții tale. Chiar și în cele mai rele circumstanțe, El Se gândește la binele tău. Biblia spune că: „Domnul va sfârşi ce a început pentru tine…” (vezi Psalmul 138:8). Și asta este ceea ce trebuie să știi – azi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
15 mai 2024

15 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?“.

Domnul Isus Hristos fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.

Fapte 9.5; 2 Timotei 4.22

Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Prima dată când îl auzim pe Saul vorbind a fost pentru a răspunde la întrebarea pusă lui de Domnul: „Saul, Saul, pentru ce Mă persecuți?“ (Fapte 9.4,5). Saul își dăduse acordul ca Ștefan să fie omorât (Fapte 8.5). Mulți ani mai târziu, el a confirmat acest lucru în cuvântarea sa către iudeii din Ierusalim, care încercau să-l omoare (Fapte 22.20). El n-a uitat niciodată că a fost complice la omorârea unui confrate iudeu, care a fost în Hristos mai înainte de el. Fără îndoială că, în timp ce Saul păzea hainele celor care vărsau sângele lui Ștefan, Dumnezeu a folosit moartea acestui om credincios pentru a ascuți țepușele care i-au tot străpuns conștiința, până când Domnul i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 26.14).

Când propria execuție îi stătea înainte (2 Timotei 4.6), Pavel a scris ultimele sale cuvinte din Scriptură lui Timotei, un alt iudeu – mama lui, Eunice, era evreică – în care Dumnezeu făcuse o lucrare puternică, de data aceasta folosindu-Se de Pavel. Apostolul îl recomandase pe Timotei corintenilor astfel: „Pentru aceasta vi l-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul, care vă va aminti căile mele care sunt în Hristos, după cum dau învățătură pretutindeni, în fiecare adunare“ (1 Corinteni 4.17).

Acum el urma să predea ștafeta aceluia care avea să continue alergarea (2 Timotei 2.2). Ștefan nu i-a putut preda ștafeta lui Pavel, fiindcă acesta era în tabăra greșită, însă I-a cerut Domnului să-i primească duhul, acea componentă a ființei umane care stă în legătură cu Dumnezeu (Fapte 7.59). Prin urmare, Pavel se roagă ca Domnul să fie cu duhul lui Timotei, acum, când îl aștepta o viață de slujire și de luptă fără ajutorul rugăciunilor și ale sfaturilor părintelui său în Hristos. Nu există mai mare mângâiere și încurajare decât să fii încredințat în mâna Domnului și a harului Său.

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“.

Ioan 3.3

Născut din nou (4)

Nicodim a recunoscut cu primele sale cuvinte că minunile pe care le făcea Isus confirmau misiunea Sa divină: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). Era interesat de cine este Isus și de învățătura pe care El o vestește. Adevărul despre Dumnezeu, despre poruncile și regulile Sale era, de fapt, domeniul de specialitate al teologului Nicodim. El a presupus, fără îndoială, că lui îi era larg deschisă ușa către Împărăția lui Dumnezeu, iar aceasta pentru că era un evreu pios și un cărturar al Bibliei.

În răspunsul Său însă, Isus nu S-a referit la aprecierea cărturarului. Domnul Isus S-a uitat în inima lui Nicodim și a văzut imediat ce îi lipsea și, fără alte comentarii, a ajuns la miezul problemei: „Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“. Nicodim nu avea nevoie întâi de un Învățător, ci întâi de un Mântuitor! Omul trebuie să primească o natură nouă – viața nouă, divină – altfel nu poate avea părtășie cu Dumnezeu și nu poate înțelege deloc Cuvântul Său și lucrările Sale. „Nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.“ Dumnezeu întemeiază o împărăție în care El domnește și îi binecuvântează pe credincioși prin puterea și prin bunătatea Sa. Această împărăție nu poate fi „văzută“ până când cineva nu este născut din nou. În starea păcătoasă în care se află omul prin natura sa, el nu are nicio atracție spre Împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu a „văzut“, pentru că nu a înțeles nimic despre Împărăția lui Dumnezeu, în ciuda religiozității și a erudiției sale.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 10.1-12 · Psalmul 92.1-15

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:15-30

Peste efod, în faţă, era prins „pieptarul“, ca un fel de şorţ în faţă. Pe el erau fixate douăsprezece pietre preţioase, după numele celor douăsprezece seminţii care erau astfel necurmat pe inima lui Aaron (v.30). Imagine mişcătoare a locului pe care-l ocupăm noi ca iubiţi ai Domnului! Suntem pe umerii Lui puternici, dar suntem şi pe inima Lui, subiecte ale necontenitei Sale griji (comp. cu Ioan 13.23). Numele erau gravate ca o pecete, ca un semn al proprietăţii (Cântarea Cântărilor 8.6; Hagai 2.23).

„Necurmat“ este cuvântul de subliniat în acest capitol (v. 29 sf., 30, 38). Din imaginea acestor pietre fixate de neclintit vedem că pe cei care sunt ai Domnului nimic nu îi poate despărţi, nici de puterea Lui cea mare (Ioan 10.28 sf.), nici de dragostea Lui (Romani 8.35).

Pietrele erau foarte diferite, răsfrângând fiecare într-o manieră particulară lumina aceluiaşi sfeşnic. Tot astfel, cei mântuiţi sunt diferiţi unul de altul, fiecare reflectând o anumită trăsătură morală a lui Isus. Şi fiecare este preţios pentru inima Celui care îl poartă. Când suntem pe punctul de a critica un alt creştin, să ne amintim că Domnul îl iubeşte. În sfârşit, pentru ca toate aceste nestemate sau, mai degrabă, pentru ca toţi aceşti credincioşi să reflecte deplin lumina din sanctuar, trebuia să fie tăiate şi şlefuite: aceasta este lucrarea răbdătoare a Duhului Sfânt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu… și ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

Astăzi vă rog să fiți atenți la câteva sfaturi, testate și probate în timp, pentru a obține înțelepciunea: 1) Trebuie să recunoști că ai nevoie de înțelepciune. Benjamin Franklin a spus pe bună dreptate: „Pragul de la intrarea în templul înțelepciunii este recunoașterea propriei tale neștiințe.” 2) Trebuie s-o cauți la sursa corectă. Iar Biblia ne spune care este sursa corectă: „Domnul dă înţelepciune.” (Proverbele 2:6). Numai El îți poate oferi adevărata înțelepciune, pentru că numai El are adevărata înțelepciune. Firește, înțelepciunea Sa o face pe a noastră să pară caraghioasă. Apostolul Pavel spunea: „nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii” (1 Corinteni 1:25). Gândește-te la acest lucru în felul următor: dacă Dumnezeu ar avea un gând absurd (bineînțeles că El nu are asemenea gânduri! Dar cel mai absurd gând al Lui) ar fi mult mai înțelept decât cel mai înțelept gând pe care l-am putea noi concepe vreodată! 3) Trebuie să ceri înțelepciunea. Dumnezeu nu-Și depozitează înțelepciunea; El este gata s-o dăruiască. Înțeleptul Solomon ne-a lăsat scris: „Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:3-5). Iar apostolul Iacov ne spune și cum trebuie s-o cerem de la Dumnezeu: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8). Așadar, astăzi, recunoaște că ai nevoie de înțelepciune, cere-o de la Dumnezeu, și roagă-te cu credință pentru ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 mai 2024

14 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar au fost și falși profeți în popor, după cum și între voi vor fi falși învățători, care vor strecura erezii distrugătoare, tăgăduindu-L și pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire; și mulți vor urma căile lor desfrânate, prin care calea adevărului va fi hulită. Și, prin lăcomie, cu cuvinte bine întocmite, vor căuta câștig de la voi; pentru ei, judecata din vechime nu întârzie și pieirea lor nu dormitează.

2 Petru 2.1-3

În a doua sa epistolă, Petru ne prezintă guvernarea lumii creștine, în opoziție cu guvernarea casei lui Dumnezeu, care a fost prezentată în prima epistolă. În contrast cu „oamenii sfinți ai lui Dumnezeu“ despre care a vorbit în capitolul precedent, apostolul anunță că printre creștini vor exista falși învățători, așa cum odinioară au existat falși profeți în mijlocul poporului evreu. Pentru a da un exemplu în acest sens, este suficient să menționăm relatarea din 1 Împărați 22. Nu îl amintim pe Balaam, care pe de o parte nu era din poporul evreu, iar pe de altă parte nu este numit fals profet, ci profet.

În dreptul acelor falși profeți din vechime, apostolul îi pune acum pe falșii învățători de la începuturile creștinismului, care se prezentau în mijlocul credincioșilor și introduceau pe furiș „erezii distrugătoare“. Aceste erezii distrugătoare abundă astăzi în creștinătatea mărturisitoare, așa cum odinioară ele făceau ravagii printre creștinii ieșiți din iudaism. Ele se caracterizau prin faptul că atacau Însăși Persoana Mântuitorului. Falșii învățători Îl tăgăduiau pe Hristos, Stăpânul care îi cumpărase (nu răscumpărase) și Își întinsese puterea asupra lor pentru a-i lua în stăpânire, ca făcând parte din poporul Lui. Acești oameni erau sortiți unei „grabnice pieiri“.

Nu mă îndoiesc că, după plecarea apostolilor, așa s-au petrecut lucrurile în mijlocul acestor iudei care mărturiseau creștinismul. Printre ei se aflau învățători care purtau numele de creștini și care tăgăduiau că Hristos este Fiul lui Dumnezeu; a scăzut oare numărul lor în zilele noastre? Esențial este faptul că judecata acestor oameni care pervertesc adevărul nu se va lăsa așteptată.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru.

Ieremia 3.25

Medicul credincios și reporterul

Un medic credincios care Îi slujise Domnului ani de zile în Africa, îngrijind nu numai de trupurile bolnave ale oamenilor, ci și de mântuirea sufletelor lor, a fost intervievat de un reporter.

Când medicul a povestit una dintre experiențele sale în lucrarea sa pentru Domnul, reporterul necredincios l-a întrebat: „De ce oameni ca dumneavoastră trebuie să vorbească mereu și atât de mult despre păcat?“. — Medicul credincios a răspuns: „Profesia mea este să lupt împotriva bolilor. Acestea pot avea diverse cauze și pot afecta atât corpul omului, cât și sufletul acestuia. Uitați-vă la toată mizeria, durerea, suferința, bolile, deformările și moartea oamenilor! Nu trebuie să uitați că nu doar trupul suferă, ci și sufletul se poate îmbolnăvi. Cauza acestei îmbolnăviri este păcatul“.

„Nu credeți că toată discuția despre păcat este puțin exagerată?“ — „Oricui îi pasă de ceea ce are Dumnezeu de spus în această privință nu i se pare exagerată această discuție. Dar oamenii nu vor să audă concluzia lui Dumnezeu că toți oamenii sunt păcătoși. Suntem cu toții în aceeași barcă și nu ne putem ajuta. Numai Dumnezeu ne poate ajuta. Prin Isus Hristos, El ne întinde mâna pentru a ne salva. Numai în El, omul poate să găsească mântuirea de sub puterea păcatului și de sub efectul mortal al acestuia.“ — „Ce interesant, domnule doctor!“ Apoi crainicul a întors un buton și a spus: „Și acum puțină muzică, pentru a schimba tonul sobru“.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.15-27 · Psalmul 91.9-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 28:1-14

Aaron este un simbol al lui Hristos în caracterul Său de Mare Preot. El era purtătorul de cuvânt pentru poporul Domnului, aşa cum este acum Hristos, înaintea lui Dumnezeu, reprezentantul celor care-I aparţin. Îmbrăcămintea Lui prezintă simbolic tot ceea ce este legat de slujba pe care o înfăptuieşte Isus în cer în favoarea poporului Său răscumpărat. Fie ca Duhul Sfânt să ne dea înţelepciune (v.3) pentru a examina aspectele diferite ale acestei slujbe. Ele ilustrează, în fapt, atât caracteristicile glorioase ale Marelui nostru Preot, cât şi adevărurile cu care venim în contact direct.

Efodul, un fel de tunică fără mâneci, era elementul principal şi caracteristic. Ca şi perdeaua, era ţesut şi brodat cu fire de diferite culori, a căror semnificaţie deja am aflat-o. Spre deosebire de perdea, avea şi fire de aur, o adăugare importantă. Efodul era completat de doi „umerari“, cu rol de legătură între partea din faţă şi cea din spate, pe care erau montate pietre de onix, în care erau săpate într-un fel de neşters, pentru aducereaminte, numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Frumoasă imagine, nu-i aşa, a modului în care Isus îi susţine şi îi poartă pe răscumpăraţii Săi! Ei sunt cunoscuţi pe nume şi sunt neîncetat în gândurile Lui (compară cu Luca 15.5). Şi, mai mult chiar, ei fac parte din gloria şi podoaba Lui (v. 2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea…” (Proverbele 4:7)

De ce oare Biblia vorbește atât de mult despre înțelepciunea lui Solomon? Deoarece nu este vorba despre o înțelepciune omenească supranaturală; ci despre o înțelepciune supranaturală coborâtă la priceperea omenească. Dacă îți închipui că sunt lucruri care țin de domeniul trecutului și că subiectul nu este pentru tine, ascultă cuvintele lui Solomon, cel mai înțelept om din lume: „N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti! Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Înalţ-o şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta dacă o vei îmbrăţişa.” (Proverbele 4:6-8).

Haddon Robinson, profesor universitar, dar și scriitor prolific și unul dintre cei mai eficienți predicatori din lume, a scris: „Începând cu anul 1955, cunoștințele s-au dublat tot la cinci ani. În zilele noastre, absolvenții de liceu au fost expuși la mai multă informație despre lume decât Platon, Aristotel, Spinoza sau Benjamin Franklin. De fapt, astăzi, nici Moise și nici apostolul Pavel nu ar putea lua examenul de admitere la facultate. Și totuși, cu toate standardele noastre înalte, și cu toate cunoștințele noastre, societatea de astăzi este populată cu o recoltă bogată de eșecuri magnifice, cu persoane educate să-și câștige existența, dar care n-au habar de nimic în ce privește gestionarea vieții însăși.

Absolvenți ai unor universități de renume sunt experți în informații despre o felie îngustă a vieții, dar sunt la nivel de clasa întâi când vine vorba despre o viață reușită de familie și despre prieteni. Să fim sinceri: cunoașterea nu este suficientă pentru a face față problemelor vieții. Avem nevoie de înțelepciune și de abilitate pentru a face față provocărilor vieții!”

Spurgeon a spus: „Nu există nebun mai mare decât acela care știe că e nebun; dar ca să știi să folosești cunoștințele, îți trebuie înțelepciune.” Concluzie: Dacă ești expus la multă informație, cu atât mai mult trebuie să te rogi pentru înțelepciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 mai 2024

13 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ape multe nu pot stinge dragostea, nici șuvoaiele n-o îneacă. Chiar dacă cineva ar da toată averea casei lui pentru dragoste, ar fi profund disprețuit.

Cântarea Cântărilor 8.7

Dragostea curată este puternică, plină de vitalitate și de nestins. Nicio împrejurare din univers nu poate stinge flacăra ei vie. Cât de nespus mai înaltă este ea decât simpla afecțiune a oamenilor unii pentru alții! Mulțimea divorțurilor arată limpede deșertăciunea rușinoasă a așa-numitei iubiri dintre bărbat și femeie, care stau căsătoriți pentru un timp, după care nu se mai iubesc unul pe altul. O mică încercare, câteva împrejurări spinoase, acestea sunt de ajuns să stingă flacăra pâlpâitoare a unei iubiri care a fost la început afirmată cu putere.

Însă „apele cele mari“, adâncurile suferinței și ale agoniei de nedescris, valurile mari și talazurile, nu numai ale încercărilor generate de împrejurări pământești, ci ale celor generate de judecata cumplită a lui Dumnezeu împotriva păcatului, acea suferință de a fi singur, părăsit, sub șuvoiul vinei păcatelor noastre – toate acestea n-au putut stinge dragostea pură a inimii binecuvântatului nostru Domn Isus, iubire manifestată față de cei păcătoși și lipsiți de orice merit. Ce iubire minunată!

Dragostea este chiar natura Lui, infinit mai înaltă și mai prețioasă decât toate bogățiile acestui univers. Oamenii, în neghiobia lor, încearcă să cumpere dragostea copiilor lor cu averea, cu daruri scumpe sau cu orice alt lucru material, doar pentru a descoperi că aceștia îi tratează cu cel mai profund dispreț. Astfel de daruri nu vor naște dragostea. Domnul ne-ar fi putut da tot ceea ce ar fi fost necesar să împlinească poftele noastre, însă El S-a dat pe Sine Însuși, n-a dat lucruri. Aceasta este dragostea pură, prețioasă și reală! Fiindcă ne-a iubit, El S-a dat pe Sine; și doar această dragoste neprefăcută poate produce un răspuns din partea inimilor noastre – „Noi iubim fiindcă El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“. Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela și a făcut ca fierul să plutească.

2 Împărați 6.6

„Unde a căzut?“

În timpul lucrărilor de construire a unei locuințe mai mari pentru fiii profeților, toporul unuia dintre tineri a căzut în apă și s-a scufundat, părând să se fi pierdut pentru totdeauna. Toporul era împrumutat, iar aceasta făcea ca pierderea să fie și mai mare.

Elisei, omul lui Dumnezeu, a fost rugat să meargă în acel loc. Acolo profetul l-a întrebat pe tânăr „unde a căzut“ toporul, iar el i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în acel loc și – împotriva tuturor legilor materiei – fierul a plutit. Toporul a fost recuperat.

Acest tablou poate reprezenta o pagină din viața noastră. Evenimentele schimbătoare, dezamăgirile, înfrângerile, greșelile, păcatele, toate ne apasă și copleșesc. Ele nu pot fi îndepărtate și ne provoacă suferință amară. Când Elisei a întrebat: „Unde a căzut?“, tânărul i-a arătat locul. Care este problema care te frământă? Spune-o pe nume înaintea lui Dumnezeu! El are deja pregătită o rezolvare.

Abia după ce i s-a arătat locul, Elisei a trecut la acțiune și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să facă o minune. Când ne ascundem eșecurile și păcatele, când nu ne recunoaștem dezamăgirile și înfrângerile, când ne reprimăm problemele din viață, suferim pierderi grele. Dumnezeu așteaptă de la noi să Îi arătăm locul. Numai atunci putem experimenta că El „face fierul să plutească“. Ce răspuns minunat din partea lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 9.1-14 · Psalmul 91.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

                                                            Exod 27:9-21

Împrejurul Cortului se întindea curtea, un fel de teren mare împrejmuit, în care toţi israeliţii puteau intra cu jertfele lor (Psalmul 96.8). Era delimitată de pânze de in susţinute de stâlpi aşezaţi pe piedestale de bronz. Aceste pânze de in subţire răsucit (conform cu umanitatea fără pată a lui Hristos), vorbesc despre mărturia de sfințenie practică pe care sfinţii răscumpăraţi trebuie s-o poarte în faţa unei lumi ignorante şi ostile. O asemenea mărturie este însoţită de suferinţe din cauza dreptăţii şi toate trebuie să aibă ca bază piedestale de bronz, din acelaşi material ca şi altarul pentru jertfe, unde, în mod simbolic, Hristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model …       (1 Petru 2.21). Strălucind în soarele deşertului, împrejmuirea curţii trebuia să fie văzută de departe, proclamând că Dumnezeu era acolo. Să ne ajute Domnul să dăm înaintea lumii o aseme­nea măr­turie colectivă fără greşeală!

Sfârşitul capitolului ne aminteşte care este sursa şi puterea interioară a unei asemenea mărturii: Duhul Sfânt. Pentru ca cele şapte lămpi ale sfeşnicului să strălucească neîncetat, în ele trebuia pus „untdelemn curat de măsline bătute“, imagine a exerciţiului continuu al credincioşilor de a acorda Duhului Sfânt locul care Îi aparţine de drept.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele…” (Proverbele 8:11)

Când împăratul Solomon i-a cerut lui Dumnezeu înțelepciune în loc de putere, faimă sau bogății, Dumnezeu i-a spus: „fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti – înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta, şi cum nici nu va mai avea după tine.” (2 Cronici 1:11-12). Și-a ținut Dumnezeu promisiunea? Da! Solomon a devenit persoana cea mai faimoasă, cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai înțeleaptă de pe planetă! Această descriere îi este atribuită lui Solomon. El a domnit peste cel mai important imperiu din lume. Corăbiile sale comerciale au navigat peste mări, aducându-i comorile pământului. A proiectat și a construit câteva dintre cele mai importante clădiri ale lumii, inclusiv Templul. A construit rezervoare, parcuri, grădini și vii. A fost un maestru al comerțului, științei și literaturii. A devenit un distins scriitor și un muzician talentat. A învățat incredibila valoare a înțelepciunii, s-a bucurat de beneficiile ei și a scris: „Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:10-11) Cartea Proverbele sau Pildele lui Solomon are 31 de capitole – câte unul pentru fiecare zi a lunii. Așadar, ce s-ar întâmpla dacă ai citi câte un capitol pe zi în următoarele douăsprezece luni? Cu siguranță, vei deveni mai înțelept!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 mai 2024

Mai 12 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Dumnezeu dorește ca inimile noastre să fie preocupate cu a pătrunde în înțelegerea slăvilor minunate ale Domnului Isus. De aceea ne-a dat Cuvântul Său. În Vechiul Testament găsim, de exemplu, aceste jertfe și, de asemenea, găsim mulți psalmi, care dau expresie sentimentelor interioare ale Domnului – ce ieșeau din inima Sa în împrejurările pe care le traversa. „Ei M-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Mea“, citim în Psalmul 109.5. Cuvinte ca acestea nu se găsesc în Evanghelii, unde vedem rezultatele exterioare, dar nu și expresia sentimentelor interioare ale Domnului, felul în care Îi sângera inima. În psalmi însă le găsim: „În timp ce Eu îi iubesc, ei Îmi sunt vrăjmași“ (Psalmul 109.4). Ce trebuie să fi fost pentru El, al Cărui suspin răzbate din Psalmul 102: „Sunt ca vrabia singuratică pe acoperiș … Semăn cu pelicanul din pustie“ (versetele 7 și 6)! Pelicanul este o pasăre de apă, dar acum el se găsește undeva în pustie, unde nu se află niciun strop de apă – cât de îngrozitor trebuie să fie pentru o asemenea pasăre! Așa a fost Domnul aici, pe pământ, ca un pelican în pustie, ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

El Și-a ales doisprezece ucenici și Și-a deschis inima față de ei. În Ioan 15.15, El le spune: „V-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut“. Nu este aceasta minunat: un Prieten care ne spune tot ceea ce a auzit de la Tatăl Său? Și ce minunat este acest Tată! Însă ei nu L-au înțeles. El a fost singur, El nu a avut nicio părtășie cu ei.

Când Și-a deschis inima față de ei și le-a explicat că va trebui să fie vândut și crucificat, Petru spune: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva“ (Matei 16.22). Când a instaurat Cina (Luca 22) și a vorbit cu ei despre faptul că trebuia să fie vândut și că trebuia să sufere și apoi să moară, ei s-au certat unii cu alții cine să fie cel mai mare dintre ei. Apoi El i-a pregătit pentru plecarea Sa și le-a spus: «Până acum am îngrijit Eu de voi și trebuie să recunoașteți că nimic nu v-a lipsit». Când însă a spus: „Cine nu are traistă sau pungă să-și vândă haina și să cumpere o sabie“, ei I-au spus: „Doamne, iată, aici sunt două săbii“. Ei n-au înțeles nimic din ce le spunea. Cât de singur a fost El! Ce trebuie să fi fost aceasta pentru sufletul Său sfânt!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

1 Timotei 2.5

Isus Hristos – Dumnezeu și Om în același timp

Evangheliile descriu lucrarea Domnului nostru în timpul vieții Sale pe pământ. Ele pun în lumină adevărul măreț că Isus a fost Dumnezeu adevărat și Om adevărat în același timp. Să ne oprim o clipă în fața a două evenimente din viața Sa care ne arată aceste aspecte ale glorioasei Sale Persoane.

Isus a fost luat de ucenicii Săi cu o corabie. Obosit după o zi grea, a dormit în partea din spate a corabiei, pe un căpătâi. În această situație a fost Om adevărat! Dar câteva clipe mai târziu a stat maiestuos în mijlocul furtunii și Și-a arătat atotputernicia divină. „El S-a sculat, a certat vântul și a zis mării: Taci! Fii liniștită! Vântul a stat și s-a făcut o liniște mare“ (Marcu 4.35-41).

Într-o altă împrejurare, Domnul Isus S-a lăsat tratat ca un cetățean obișnuit, care avea obligația de a plăti taxa de la templu. Aici vedem din nou că El a fost Om adevărat! Dar modul în care a plătit taxa arată divinitatea Sa. Fiind Dumnezeul Creator, El a condus la undița lui Petru un pește având exact moneda necesară în gură. „Du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi; și, când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o monedă.“ În această situație Îl vedem fiind Dumnezeu adevărat (Matei 17.24-27)!

Pentru noi este și rămâne o taină faptul că Hristos este Dumnezeu și Om în același timp: „Nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl“ (Matei 11.27). Dar ne minunăm de slava Lui și ne închinăm înaintea Lui!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 8.1-22 · Psalmul 90.10-17

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:31-37, 27:1-8

Dacă mergem de la interior spre exterior, aşa cum procedează Dumnezeu cu păcătosul, Cortul are întâi Locul Preasfânt – inaccesibil – care cuprinde numai chivotul mărturiei (v.33), apoi un Loc Sfânt, separat de Locul Preasfânt prin perdeaua dinăuntru, semnificaţia perdelei fiind arătată în Evrei 10.20: perdeaua (dinăuntru) este trupul Său (Lit: carnea Sa). Firea omenească a lui Hristos este astfel reprezentată ca o îmbinare de glorii şi de perfecţiuni, despre care ne dau o idee materialele întrebuinţate. Heruvimii brodaţi ne amintesc de cei care i-au interzis omului accesul la pomul vieţii (Geneza 3.24). Dar, la moartea lui Isus, perdeaua dinăuntru a fost ruptă, Dumnezeu deschizândui astfel omului o cale în locul prezenţei Sale.

Înaintea perdelei dinăuntru sunt aşezate atât masa şi sfeşnicul (v.35), cât şi altarul de aur (30.6). Cortul însuşi este închis printr-o perdea, dar o perdea fără heruvimi, pentru că preoţii sunt autorizaţi să intre acolo pentru a-şi face slujba. În sfârşit, în faţa cor­tului era altarul de bronz, descris în cap. 27 (v.1-8) El era pătrat şi de dimensiuni apreciabile, spunând despre cruce şi eficacitatea ei. Era făcut din lemn de salcâm: Hristos făcut om pentru noi, pentru ca să sufere şi să moară – acoperit cu aramă: potrivit pentru a face faţă testului focului judecăţii divine împotriva păcatului. Glorie Răscumpărătorului nostru desăvârşit!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE PENTRU ÎNȚELEPCIUNE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Dă-mi dar înţelepciune… ca să știu cum să mă port…” (2 Cronici 1:10)

Când împăratul Solomon s-a urcat pe tron, Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau…” (2 Cronici 1:7) Să ne imaginăm scena: Solomon a primit undă verde din partea Celui în al cărui vocabular nu există cuvântul „imposibil”. Dumnezeu l-a testat. El l-a pus la încercare pe Solomon ca să vadă ce este în inima lui. O persoană arogantă ar fi cerut faimă. O persoană lumească ar fi cerut avere. O persoană egoistă ar fi cerut putere. Dar ce I-a cerut Solomon lui Dumnezeu? „Înțelepciune.” Așa că, Dumnezeu a onorat cerința lui Solomon, și i-a dăruit ceva mai încântător decât faima, mai exorbitant decât averea și mai senzațional decât puterea. După cum s-a dovedit ulterior, toate binecuvântările materiale de care s-a bucurat Solomon au fost produse secundare ale darului înțelepciunii. Un gânditor anonim a scris: „Spune-mi ce visuri ai și-ți voi spune enigma din viața ta. Spune-mi rugăciunile tale și-ți voi spune istoria sufletului tău. Spune-mi cererile tale și-ți voi spune lucrurile pe care le primești. Spune-mi căutările tale și-ți voi spune cine ești. Nu vreau să-ți cunosc averea, ci doar dorințele. Nu-mi pasă de lucrurile pe care le ai, ci doar de cele pe care nu le ai și pe care dorești să le ai; nu vreau să-ți știu realizările, ci ceea ce nu ai realizat încă și urmărești… Ceea ce primești în urma victoriilor tale din timpul zilei și în urma viselor tale din timpul nopții, idealul pe care ți-l stabilești, lucrurile pe care le aprobi ca fiind excelente, ce cauți și cărui lucru ți-ai dedicat inima – acestea reprezintă măsura unui om.” Așadar, roagă-te pentru înțelepciune!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 mai 2024

11 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și în credința adevărului, la care v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 2.13,14

Chemarea lui Dumnezeu (9) – Chemați la glorie prin evanghelie

Pavel aducea mulțumiri pentru sfinții din Tesalonic, care erau „frați preaiubiți de Dumnezeu“. Poate nu ne simțim întotdeauna iubiți, însă suntem iubiți de Dumnezeu mai mult decât putem vreodată pricepe.

Ni se spune că Dumnezeu i-a ales pe acești credincioși (și pe noi, de asemenea) de la început pentru mântuire, prin sfințirea Duhului și prin credința adevărului. Sfințirea este lucrarea Duhului Sfânt, care ne pune deoparte pentru Dumnezeu. Deși există și o sfințire progresivă, prin care cei credincioși devin din ce în ce mai puși deoparte pentru Dumnezeu, crescând prin sfințenia practică în asemănarea cu Hristos, este totuși important să vedem că, de cele mai multe ori, în Cuvântul lui Dumnezeu sfințirea este folosită pentru a semnifica punerea deoparte pentru Dumnezeu, o dată pentru totdeauna.

De asemenea, mântuirea noastră este prin credința adevărului. Aceasta este partea noastră. Suntem eliberați de inimile noastre înșelătoare și de diavolul, care este un mincinos de la început (Ioan 8.44).

Apoi, Dumnezeu i-a chemat pe tesaloniceni (și pe noi) prin evanghelie: „V-a chemat prin evanghelia noastră“. Dumnezeul nostru folosește evanghelia pentru a-i chema pe oameni la El. Să ne rugăm pentru prilejurile în care evanghelia este predicată!

Care este scopul chemării lui Dumnezeu? Suntem chemați să dobândim gloria Domnului Isus Hristos. Cât de mărețe sunt gândurile Dumnezeului și Tatălui nostru! El ne-a chemat nu pentru a ne lăsa în starea în care eram, ci pentru a împărtăși gloria Domnului Isus Hristos. Acest lucru se va întâmpla în cer. În plus, „când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie“ (Coloseni 3.4). Când Domnul va veni din nou, vom împărtăși cu El gloria Sa publică. Uimitor har!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.

1 Ioan 4.10

Asta-i tot?

Tatăl unei fetițe de patru ani plecase pentru două săptămâni într-o călătorie de afaceri. În prima seară, când fetița a trebuit să meargă la culcare, a găsit o scrisoare pe pernă. Mama ei i-a citit-o: „Draga mea, te iubesc foarte mult. Cu un sărut mare de la tati“. — „Asta-i tot?“, a întrebat fata. „Nicio jucărie în plic?“ Dezamăgită, a mototolit mica scrisoare și a aruncat-o.

Mama copilei s-a întristat din cauza comportamentului fetei. Dar apoi s-a gândit: Oare nu fac oamenii exact la fel atunci când aud mesajul evangheliei? Ei spun: „Asta-i tot? Hristos, care a murit pentru oameni…? Biblia, un mesaj al dragostei divine? Eu cu ce mă aleg din toate acestea?“.

În seara următoare, când mama a pus-o pe fetiță la culcare, acesteia i-a fost foarte dor de tatăl ei. Mama i-a arătat scrisoarea mototolită, pe care o netezise din nou. Acum ochii copilei au început să se lumineze, când mama i-a spus: „Vezi cât de mult te iubește tati?“. Fetița a pus scrisoarea pe pernă și a căzut într-un somn adânc.

Oamenilor li se întâmplă adesea același lucru. Dintr-un motiv sau altul, ei încep să întrebe de Dumnezeu. O inimă care până acum a fost disprețuitoare și egoistă poate astăzi să fie dornică să audă mesajul evangheliei. Dragostea lui Dumnezeu este tot timpul la lucru și dorește să-i salveze pe oamenii păcătoși.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 7.2-17 · Psalmul 90.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 26:15-30

Cele trei laturi ale Cortului erau făcute din scânduri, cu alte cuvinte, din plăci late de salcâm poleit cu aur, aşezate în picioare pe piedestale de argint. Acestea sunt o imagine a sufletelor mântuite, întemeiate pe răscum­părare, despre care ne vorbeşte întotdeauna argintul, şi îmbrăcate în dreptate divină (aurul), cu scopul de a face să strălucească divinul caracter. Dar, pentru ca scândurile să poată sta împreună şi să reziste la vânturile pustiului, erau necesari drugii transversali, care ne fac să ne gândim la ceea ce îi uneşte pe copiii lui Dumnezeu; de exemplu, legă­turile de dragoste frăţeas­că. Ce sprijin pentru un tânăr credincios, să aibă un frate sau un prieten cu care să poată vorbi despre greutăţile lui şi cu care să îngenuncheze împreună! Mai presus de orice, „un singur Duh“ îi uneşte pe toţi mântuiţii Domnului, astfel încât ei rămân un trup „îmbinat împreună şi strâns legat“, ca să reziste la „orice vânt de învăţătură“ şi la uneltirile vrăjmaşe de a-i răsturna (Efeseni 4.2-4, 14-16; 1 Corinteni 10.12).

În final, să notăm ceea ce caracteriza scândurile de la colţuri: erau „unite împreună la capetele lor într-un inel“ (v. 24; Ioan 17.21; 1 Corinteni 1.10). Relaţia strânsă cu Domnul, iată ceea ce cimentează comuniunea creştinilor între ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE LĂSA ADEMENIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Feriți-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22)

Apostolul Pavel spune: „mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27). Mintea noastră este ca un hotel; managerul nu poate opri pe nimeni să intre în hol, dar îl poate opri să intre în camere. La fel este și cu ademenirea. Când se întâmplă acest lucru? Când dorm și nu veghez în post și rugăciune. Când Dumnezeu te-a răscumpărat, tu ai devenit un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou. Și ai fost „pecetluit pentru ziua răscumpărării” (vezi Efeseni 4:30).

Când sigilezi un plic, conținutul său este protejat până ajunge la destinație. Înțelegi ideea? Satan nu se poate impune în fața duhului tău născut din nou, așa că te atacă prin firea ta căzută. Apostolul Pavel a recunoscut lucrul acesta și spune: „răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:19). Nu vei fi niciodată imun în fața tentației, dar o poți învinge. Cum? Cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că El ne promite în Scriptură că:

1) „Ne veghează.” Asemenea unui păstor care nu-și părăsește niciodată turma, când te piezi, El te va readuce în turmă.

2) Nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre (vezi 1 Corinteni 10:13); ca un bun antrenor care te pregătește, Dumnezeu va lăsa ca greutatea ispitei să te întărească, dar nu să te zdrobească sau să te distrugă.

3) A pregătit mijlocul ca să ieșim din „orice se pare rău.” Dacă îți alegi singur calea, vei fi înfrânt. Mijloacele lui Dumnezeu prin care poți să scapi din „orice se pare rău” sunt: rugăciunea, Cuvântul Său, părtășia creștină și viața umplută de Duhul Sfânt. Doar în felul acesta, poți învinge „orice rău”!

Așadar, nu te lăsa ademenit!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 mai 2024

9 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Luca 19.10

Fiind vinovați, avem nevoie de iertare. Fiind sub condamnare, avem nevoie de îndreptățire. Fiind în robie, avem nevoie de răscumpărare. Fiind vrăjmași în gândurile noastre prin lucrări rele, complet înstrăinați de Dumnezeu, avem nevoie de împăcare. Fiind pierduți și în drum spre pierzare, avem nevoie de mântuire. Când ne-am considerat vinovați sau condamnați, am avut înaintea minților noastre o imagine clară cu privire la starea gravă în care ne aflam. Ne-am văzut stând înaintea judecății lui Dumnezeu. Am stat, să zicem așa, înaintea unui tribunal, încărcați cu vina păcatelor noastre. Gândul a fost la fel de clar când am realizat că eram sub robia păcatului și a lui Satan, ca fiind înstrăinați de Dumnezeu. Am înțeles că păcatul era, pe de o parte, un stăpân care ne subjuga, iar pe de alta, un nor întunecos, care ne separa de Dumnezeu.

Însă acum trebuie să ne vedem ca fiind pierduți, amenințați de diferite pericole, atât prezente, cât și viitoare, și, în consecință, în pericolul de a pieri. „Mântuirea“ nu poate fi redusă la o noțiune așa de clară și de distinctă precum în cazul celorlalte subiecte de dinainte. Însă ce am pierdut din punct de vedere al distincției am câștigat în ce privește lărgimea și întinderea semnificației mântuirii. Mântuirea lui Dumnezeu reprezintă eliberarea de orice pericol trecut, prezent sau viitor, care ar putea să ne amenințe.

Totuși, deși acest cuvânt are o semnificație atât de cuprinzătoare, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că întotdeauna face referire la eliberarea dintr-un pericol; și, pentru că păcatul stă la baza oricărui pericol care ne amenință, Noul Testament, într-un mod cu totul potrivit, începe cu mântuirea de păcate. Această mântuire nu este doar de vina păcatelor, ci și de puterea păcatelor și chiar de iubirea față de acestea. Evanghelia nu ne oferă doar o dispensă de vina păcatelor, în timp ce ne-ar lăsa să trăim în continuare în mod liber sub puterea păcatului sau în savurarea plăcerilor temporare. Dacă așa ar sta lucrurile, aceasta nu ar reprezenta o mântuire adevărată, pentru că astfel am fi încurajați să continuăm în păcat, lucru care este cu totul incompatibil cu poziția celui mântuit.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

Psalmul 19.1

Fragmentele de lut

Un arheolog poate recunoaște cu ușurință cărei culturi îi aparțin fragmentele de lut găsite. În timpul săpăturilor, ochiul său antrenat va putea distinge un topor manual de o piatră neprelucrată. El urmează un principiu simplu, că o operă de artă oferă indicii despre autorul ei. El nu va putea fi deci niciodată convins că cioburile de lut decorate au apărut de la sine.

Dacă astfel de fragmente de lut nu pot lua naștere de la sine, atunci de ce le este atât de greu oamenilor să creadă într-un Creator? Creația depune o mărturie atât de clară despre Autorul ei! De ce nu iau aminte oamenii la glasul ei? Cu cât cercetătorii pătrund cu studiul lor mai adânc în procesele nespus de complexe ale vieții, cu atât imaginea care li se prezintă este mai uimitoare. Concluzia logică ar trebui să fie: Toate acestea sunt opera unui Creator ingenios. Însuși Dumnezeu spune în Biblie că El a creat toate lucrurile: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; … în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui creatoare, pe care o făcuse“ (Geneza 1.31; 2.3).

De ce atunci le este atât de incomod oamenilor gândul că avem un Dumnezeu Creator? Pentru că se tem de consecințe! Ei simt presiunea unor astfel de cuvinte: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27).

Așa că adoptă politica struțului. Evită problema! Dar aceasta este o nebunie! Pentru a scăpa de judecata divină, nu există decât o soluție: să primim – în dar – mântuirea pe care ne-o oferă Dumnezeu. El L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 6.1-13 · Efeseni 6.10-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 25:23-40

În timp ce chivotul ne înfăţişează un Hristos care apără perfect drepturile lui Dumnezeu, masa Îl ilustrează pe Hristos aducându-i necontenit pe ai Săi în prezenţa lui Dumnezeu. Confecţionată din aceleaşi materiale ca şi chivotul (lemn de salcâm poleit cu aur), având o cunună („o bordură“) şi o margine („un pervaz“) care vorbesc despre glorie şi protecţie, masa avea menirea de a purta atât cele douăsprezece pâini pentru punerea înainte (Levitic 24.5, 6), imagine a poporului lui Dumnezeu în întregul său, cât şi ustensilele menţionate în v. 29, care vorbesc despre sprijinul pe care-l primim de la Hristos pentru slujire (Marcu 16.20). În chip simbolic, tot poporul lui Dumnezeu este în sanctuarul sfânt purtat de Domnul şi ţinut de El în lumina lui Dumnezeu. Astfel ajungem la sfeşnicul de aur curat, simbol al Celui care a fost aici, jos, „Lumina lumii“. Sfeşnicul are şapte candele de aur, indicând mărturia lui Dumnezeu purtată astăzi de Adunare (Apocalipsa 1.12, 20). Acesta are răspunderea de a lumina în noaptea acestei lumi prin energia Duhului Sfânt (untdelemnul). „Voi sunteţi lumina lumii“, le-a spus Isus alor Săi, având în vedere perioada cât va fi absent (Matei 5.14). Dar, pentru a păstra strălucirea candelelor, sunt necesare „mucări“    (v. 38), imagine a grijii necontenite a Marelui nostru Preot.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCREAZĂ LA CARACTERUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui…” (Proverbele 20:7)

Când Biblia vorbește despre neprihănire, ea se referă întotdeauna la a avea un caracter bun. Caracterul bun stabilește limite. Poate nu va determina întotdeauna ce vei face, dar el va stabili întotdeauna ce nu vei face. Caracterul te face să înțelegi cât ești dispus să plătești pentru a obține ce-ți dorești. Când cineva dintr-o relație (soțul, soția, un prieten) este lipsit de caracter, acea persoană este periculoasă. Solomon scria: „Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” Caracterul nu are nevoie să fie în centrul atenției și nici nu se dă în spectacol. Nu recurge la intimidare sau la calomnie pentru a-și atinge interesul. Cel ce crede că poate obține ce-și dorește prin minciună, înșelătorie sau manipulare – se înșală amarnic. Să înțelegem un lucru: indiferent unde mergi, adevăratul tău „eu” va ieși la iveală! Și dacă nu lucrezi la caracterul tău, nu vei fi în stare să clădești relații sănătoase. Relațiile autentice necesită integritate. Cum este o persoană cu un caracter bun? Ea dă dovadă de un comportament exemplar în toate circumstanțele; este o persoană care respectă regulile și este demnă de încredere; este o persoană care oferă credit acolo unde el este datorat; este o persoană care trăiește prin credință; este o persoană care se încrede în Dumnezeu că El o va ajuta să împlinească toate lucrurile pentru care a fost creată și la care a fost chemată. Biblia ne spune că cei răi vor prospera o vreme, dar nu vor rămâne nepedepsiți. În schimb, cei neprihăniți vor triumfa (vezi Proverbele 11:21). Iar Solomon adaugă: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.” (Proverbele 11:3) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Lucrează la caracterul tău!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
08 mai 2024

8 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Învingătorului îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu … Veți avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții … Învingătorul va fi îmbrăcat în veșminte albe și nicidecum nu-i voi șterge numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.

Apocalipsa 2.7,10; 3.5

Adunările din Apocalipsa 2 și 3 au experimentat împreună multe dificultăți pe drumul credinței. Alături de persecuții severe, ele s-au confruntat cu erori doctrinare, cu motivații și cu afecțiuni nepotrivite, precum și cu pericolul mulțumirii de sine. Totuși, fiecare mesaj către aceste adunări include chemarea către cei credincioși de a fi biruitori. La această chemare trebuie să luăm și noi seama în zilele noastre.

Este instructiv să privim la mesajul vieții pentru cei biruitori. Mai întâi, lor le este dăruit rodul pomului vieții. Cu excepția câtorva apariții în cartea Proverbe, acest pom nu mai fusese menționat în Scriptură de la căderea omului. Aici însă vedem că Dumnezeu a păstrat acest pom, în tot acest timp, pentru credinciosul biruitor. Cununa vieții este de asemenea o promisiune minunată. În zilele împăraților, lui David i-a fost oferită o cunună a morții, ca să zicem așa, anume coroana împăratului Saul, prezentată ca dovadă că Saul murise în bătălie. Domnul Isus însă, marele nostru David, va dărui El Însuși cununa vieții celor care au suferit necazurile cu credincioșie, datorită dragostei pentru El (Iacov 1.12).

Apoi avem menționată cartea vieții. Biruitorilor li se promite nu numai că numele lor vor rămâne scrise în ea, ci și că Domnul le va oferi dovada aprobării Lui. Ce onoare să fii recomandat de un Stăpân atât de glorios! Să luăm seama la ceea ce Duhul spune adunărilor, iar aceste promisiuni să aprindă în noi dorința de a birui toate de dragul Lui!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Nicodim] a venit noaptea la Isus.

Ioan 3.2

Născut din nou (3)

În ciuda evlaviei sale personale, a erudiției și a poziției sale înalte, lui Nicodim îi lipsea ceva esențial. În inima lui s-a trezit o dorință care trecea dincolo de orice întrebare teologică. Cu ea nu se putea duce la niciunul dintre colegii săi. Oare Isus îl va putea ajuta?

Spre deosebire de mulți alții din Ierusalim, Nicodim a simțit o nevoie spirituală profundă. Și s-a simțit atras de Isus. Acesta este întotdeauna un semn al lucrării lui Dumnezeu în inima omului (Ioan 6.44; Romani 2.4).

La ceilalți cărturari, Nicodim ar fi putut merge ziua. La Isus a venit însă noaptea. Nu dorea să fie văzut de nimeni. Își făcea griji pentru demnitatea sa de „învățător al lui Israel“. Cum să vină învățătorul la Isus, pentru a învăța de la El? Nicodim a simțit că lumea era împotriva acelora care voiau să vină la Isus. Așa că a venit noaptea.

Sunt multe obstacole care îi împiedică pe oamenii religioși să vină la Hristos. Nicodim a venit la El noaptea, dar a venit! El a mers la singura Persoană care îl putea ajuta cu adevărat, care putea răspunde la toate întrebările referitoare la veșnicie și care îi putea împlini dorința lui profundă.

Și astăzi, Duhul Sfânt îl conduce pe om nu la un predicator, ci întotdeauna doar la Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El îl primește pe om chiar și în timpul nopții! – El te acceptă atunci când vii la El. Nu vrei și tu să mergi la El cu întrebările și cu poverile tale?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 5.1-12 · Efeseni 6.1-9

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 25:1-22

În acest capitol încep instrucţiunile cu privire la închinare. Cortul, „imaginea şi umbra celor cereşti“ (Evrei 8.5), ne prezintă, prin detaliile sale, ca o serie de simboluri, condiţiile în care: 1) Dumnezeul Cel Sfânt poate locui în mijlocul alor Săi; 2) cum noi, care suntem păcătoşi, ne putem apropia de acest Dumnezeu sfânt. Aceste chestiuni privesc adevărurile de bază ale mântuirii noastre şi locul lor în ordinea divină.

Când dorim să descriem o casă, nu începem cu mobila. Aici, dimpotrivă, chivotul ocupă primul loc, pentru că Îl reprezintă pe Hristos, centrul planurilor lui Dumnezeu. Era făcut din lemn de salcâm (copac ce creşte în soluri aride, nestricăcios, imagine a umanităţii lui Hristos – Isaia 53.2), poleit cu aur, semn al divinităţii Sale. Capacul ispăşirii, din aur curat, care acope­rea chivotul, spune despre un Dumnezeu binevoitor, împăcat prin sângele care era adus (Romani 3.25) şi care îl poate întâlni acolo pe omul păcătos (v. 22). „Heruvimii gloriei“, ale căror feţe erau întoarse (Evrei 9.5), ne spun că acolo sunt taine divine adânci, în care „îngerii doresc să privească“ (1 Petru 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău…” (Matei 6:13)

În rugăciunea „Tatăl nostru”, Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm așa: „Și nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Să înțelegem un lucru: Satan încearcă mereu să ne ducă în ispită, în timp ce Duhul Sfânt care locuiește în noi încearcă mereu să ne izbăvească de ispită. Ne este de ajutor să știm că diavolul este numit „ispititorul”, și în același timp și „pârâșul”. Biblia adeverește acest lucru: „Pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10). Nu există fair-play la diavol. De îndată ce te face să cazi în ispită, el își va schimba rolul și va încerca să te convingă că din cauză că ai cedat, ai ieșit din sfera harului și răscumpărării lui Dumnezeu. Dar Satan este mincinos și în el nu este adevăr. Numai când îți negi păcatul și respingi mila lui Dumnezeu, ai ieșit de sub răscumpărarea lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:8-9). Unii oameni sunt izbăviți din ispită pe loc; alții se luptă cu ea vreme îndelungată, înainte să obțină izbăvire și victorie. Nu se pune problema că Dumnezeu nu dorește să-Și extindă harul peste noi, doar că noi nu suntem în stare să-l primim. Așadar, fie că alegi calea simplă, fie calea dificilă, câtă vreme dorința ta este să apelezi la Dumnezeu, El (vezi 1 Corinteni 10:13) „a pregătit şi mijlocul ca să ieși” din ispită!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 mai 2024

5 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

Levitic 2.4

Dumnezeu Se așteaptă și dorește ca inimile noastre să se preocupe cu această Persoană minunată, care este așa de scumpă pentru inima Sa. Trebuie să cercetăm și să vedem cât de prețioasă a fost această floare a făinii, dar și cum a fost ea caracterizată prin untdelemnul care era vărsat deasupra. Trebuie să recunoaștem că tot ceea ce a făcut Domnul Isus, toate cuvintele, toate faptele și toate sentimentele Sale arătau ungerea Duhului Sfânt. Iar în această jertfă nu era niciun aluat.

Când inima plină de profund respect se preocupă cu El, atunci se vede cum totul era fără aluat. Știm că aluatul vorbește despre păcat, însă într-un fel aparte. Este o imagine a caracterului omului păcătos. Aluatul este plămădeala care s-a învechit și care s-a stricat. El cuprinde totul, astfel că tot ce vine în contact cu el se strică. Aluatul mai are un caracter special: el se umflă și face ca, în aparență, totul să fie mai mare, mai frumos decât este în realitate. Acesta este păcatul care este ascuns în caracterul omenesc.

Însă la Domnul nu era așa. Putem vedea faptele Sale. El nu a făcut niciodată vreun lucru și nu a rostit niciodată vreun cuvânt pentru a fi plăcut înaintea oamenilor sau pentru a căpăta trecere înaintea ochilor lor. El nu a încercat niciodată, prin vorbe, fapte sau purtare, să obțină favoarea oamenilor sau să le câștige prietenia. El a trăit numai pentru Dumnezeu. Dumnezeu era singurul Său scop. El făcea numai ceea ce Dumnezeu voia. Nu a vrut nici măcar să mănânce, dacă Dumnezeu nu I-a spus. El întreba mereu care este voia lui Dumnezeu și, când făcea ceva, chiar când le vorbea oamenilor, El îndrepta atenția doar către Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie descoperit și slăvit. Când îi ajuta pe oameni, când îi vindeca pe bolnavi, El nu o făcea mai întâi pentru ei. Oamenii aveau, într-adevăr, binecuvântare din aceasta, însă scopul Său era întotdeauna Dumnezeu. Singura Sa țintă era să-L mulțumească pe Dumnezeu, să-I fie plăcut lui Dumnezeu, să-L descopere pe Dumnezeu, să fie ascultător de Dumnezeu. El nu a încercat niciodată să fie mai frumos decât era. Niciodată nu a fost ceva în El asemenea aluatului.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.

Ioan 20.19

„Pace vouă!“

Duminica, în ziua învierii lui Hristos, dis-de-dimineață, Maria Magdalena a venit la mormântul în care fusese pus trupul Lui. Piatra care blocase intrarea fusese rostogolită, iar mormântul era gol. Profund uimită, Maria i-a chemat pe ucenici. Petru și Ioan au venit și s-au convins că într-adevăr trupul Domnului lor nu mai era acolo.

Ucenicii s-au întors acasă. Maria însă a rămas lângă mormântul gol și plângea acolo. Deodată, cineva a venit și a strigat-o pe nume. Era Isus Însuși, Mântuitorul ei! El i-a transmis un mesaj de o importanță fără margini pentru ucenici, pe care i-a numit „frații Săi“: Tatăl Său voia acum să fie Tatăl lor, iar Dumnezeul Său să fie Dumnezeul lor (Ioan 20.17).

În seara aceleiași zile, ucenicii se aflau împreună într-o cameră, cu ușile încuiate, pentru că se temeau că dușmanii care Îl răstigniseră pe Domnul lor vor pune mâna și pe ei. Despre ce vorbeau? Fără îndoială, despre El, pe care Îl văzuseră ultima dată răstignit. Unde era El? – Atunci Isus a venit în mijlocul lor și „le-a zis: Pace vouă! Și, după ce a zis acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul“ (Ioan 20.19,20).

Și astăzi, Hristos dorește să fie prezent în mijlocul celor credincioși „adunați pentru Numele Său“ în fiecare duminică, ziua învierii Sale (Matei 18.20). Când ei citesc din Biblie și Îl găsesc acolo pe Domnul lor, se bucură la fel cum au făcut ucenicii din acea vreme.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 3.1-21 · Efeseni 5.1-7

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:6-19

„Să nu ucizi pe cel nevinovat şi pe cel drept“ (v.7), este obligat să spună DOMNUL poporului Său – ordin care va fi, vai, prea bine justificat, din vreme ce El, „Cel Sfânt şi Drept“, va fi trimis la moarte (Fapte 3.14-15). Străinul este şi el cuprins în aceste recomandări: el nu trebuia să fie nici strâmtorat, nici asuprit (v. 9; 22.21; vezi şi Ieremia 22.3). Levitic 19.34 merge mult mai departe: pe străin să-l iubim ca pe noi înşine. În Noul Testament, Domnul Isus declară că a te îngriji de străin este acelaşi lucru cu a-L primi pe El Însuşi (citiţi Matei 25.35 sf.). Mai mult chiar, nu a fost El Însuşi Străinul ceresc care S-a coborât pentru a-i cerceta pe oameni? Cum a fost inima Lui, atât de tandră, rănită de nerecunoştinţa celor în mijlocul cărora venise în dragos­te! Da, suntem invitaţi să înţelegem „sufletul celui străin“ (v.9), inima Mântui­torului.

Amintiţi-vă că şi voi aţi fost străini – adaugă DOMNUL. Acesta este secretul dragostei: «să ne punem în locul altuia»!

În v. 10-13, Dumnezeu ne arată cum grija Sa se manifestă pentru întreaga creaţie: pentru animale, pentru plante şi pentru pă­mântul în sine. Să învăţăm şi noi să respectăm tot ceea ce-I aparţine Tatălui nostru ceresc.

În sfârşit, în legătură cu închinarea să subliniem finalul v. 15: „nimeni să nu se înfăţişeze înaintea feţei Mele fără nimic“. De citit Deuteronom 26.2.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVIEREA LUI HRISTOS O GARANTEAZĂ PE A NOASTRĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:15)

Când Charles Lindbergh (una dintre cele mai cunoscute figuri ale aviației americane și prima persoană care a traversat în zbor Oceanul Atlantic) era pe moarte, din cauza cancerului, el a scris aceste cuvinte (și a dorit să fie citite la serviciul său de înmormântare): „Astăzi așezăm trupul lui Charles A. Lindbergh în locașul de odihnă finală; dar duhul său îl încredințăm Dumnezeului Celui Atotputernic, știind că moartea este doar o nouă aventură a existenței care ne aduce aminte de cuvintele pe care le-a rostit Hristos pe cruce: ‚Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!’” Moartea este doar „o nouă aventură a existenței”, deci nu ai niciun motiv să te sperii de ea sau s-o ignori! Datorită lui Hristos, o poți înfrunta fără teamă și cu încredere. În plus, învierea lui Hristos garantează învierea ta. Aristotel nu a avut dreptate, moartea nu este un lucru de temut. Grecii s-au înșelat: luntrașul Charon nu te va duce cu barca sa de partea cealaltă a râului Styx – în uitare, într-o lume a duhurilor unde nu există soare. În calitate de credincios, tu nu ești îngropat, ci ești strămutat! Biblia ne asigură: „Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43). Într-o zi, când Sfântul Francisc de Assisi cosea iarba din grădină, un om l-a întrebat ce ar face dacă ar afla că va muri la apusul soarelui, în acea zi… El a răspuns: „Mi-aș termina de cosit grădina.” Acest om era pregătit să moară și nu avea frică de moarte, ci era gata să profite la maximum de fiecare clipă a vieții. Și tu trebuie să trăiești la fel! Și nu uita că Învierea lui Hristos o garantează pe a ta. Hristos a înviat!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →