Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “crestinism”

16 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi.

Isaia 40.31

Dumnezeu nu este lipsit de putere atunci când nu ne eliberează imediat din încercări și din necazuri. Înțelepciunea Lui este infinită, iar El Își împlinește planurile pentru binecuvântarea noastră atunci când îngăduie să fim încercați sau oprimați. Trebuie să învățăm lecția pe care a învățat-o Iov: că omul nu poate pătrunde planurile lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să căutăm să ne supunem lucrărilor Lui cu noi fără să obiectăm.

Atunci când necazul sau suferința se prelungesc, este ușor să ne gândim că Dumnezeu ne-a uitat sau că este indiferent cu privire la împrejurările prin care trecem. O astfel de gândire este întotdeauna greșită. El este întotdeauna preocupat cu cei ai Săi și va da eliberare la timpul hotărât de El; până atunci, harul și puterea Lui sunt la dispoziția noastră, ca să fim întăriți și să putem îndura ca văzându-L pe Cel care este nevăzut. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri“ (Isaia 40.29).

Puterea naturală nu va fi de ajuns în ceasul în care ne vom confrunta cu dificultăți de ordin spiritual, însă cei care au învățat să-L aibă întotdeauna pe Dumnezeu ca punct de reper și să aștepte toate de la El vor beneficia de puterea necesară de a se ridica deasupra împrejurărilor deprimante, putând astfel să plutească precum vulturii, să alerge cu răbdare și să umble cu Dumnezeu cu o încredere și cu un curaj reînnoit, știind că sunt întotdeauna obiectele dragostei și ale purtării Lui de grijă.

Așteptând toate de la El, suntem schimbați în același chip cu al Lui, suntem eliberați de griji și de tulburare, știind că El nu va întârzia, ci, la timpul hotărât de El, ne va da ajutorul de care avem nevoie.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.

Proverbe 29.25

Sisteme de siguranță

Pe șosea este periculos! La orice colț pândește temutul pericol de moarte! Acesta este motivul pentru care inginerii perfecționează fără încetare sistemele de siguranță ale autovehiculelor. Multe mașini sunt dotate cu un asistent de frânare având senzori ABS, care nu permit blocarea roților la frânare bruscă; de asemenea au un sistem de recunoaștere a semnelor de circulație, un senzor automat de fază scurtă, un sistem de detectare a unghiului mort și chiar un sistem de avertizare în caz de somnolență. Mașinile mai scumpe sunt echipate și cu un asistent de direcție, pentru menținerea benzii de rulare, cu sistem de detectare a vederii pe timp de noapte și uneori chiar cu un sistem de frânare de siguranță, complet automat, controlat de senzori radar și camere stereo. Toată această dotare poate compensa o parte din erorile umane de pe șosea care prezintă riscuri și pericole.

La fel stau lucrurile și pe drumul vieții noastre: multe pericole ne pândesc la tot pasul, viraje greșite, drumuri rele, viteză prea mare… În această situație avem nevoie de un ajutor care funcționează mai bine decât tehnologia. Avem nevoie de siguranță autentică și absolută! Aceasta o putem găsi numai la Dumnezeu. „Căci în Tine caută adăpost sufletul meu; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare“ (Psalmul 57.1).

În Biblie Îl întâlnim pe Dumnezeu. El ne dă sfaturi pentru viață și ne arată calea cea bună. A-L crede pe Dumnezeu pe cuvânt înseamnă a fi echipat cu un puternic sistem de siguranță.

Citirea Bibliei: Deuteronom 28.15-32 · Galateni 4.21-31

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 12:28-39

În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă paştele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. Îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.

Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici“, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.

Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră paştele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PROVOCA CEARTĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Curmă cearta înainte de a se înteţi.” (Proverbele 17:14)

Ai văzut vreodată un abțibild din acelea pe care scrie: „Cei care cred că le știu pe toate sunt enervanți pentru noi, care le știm pe toate”?! Nu? N-ai pierdut nimic, pentru că atotștiutori se găsesc peste tot. Persoanele mai în vârstă cărora le este teamă de inutilitatea lor se chinuie să arate că încă mai știu și mai pot destule! Persoanele religioase își folosesc convingerile pe post de bastoane cu care îi amenință și-i intimidează pe ceilalți. Da, Biblia ne îndeamnă „să luptăm pentru credinţă” (Iuda vers. 3), dar este o diferență între a te lupta și a te certa.

Apostolul Pavel scrie: „Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare…” (2 Timotei 2:23-24).

Să reținem aceste patru expresii:

1) „Nu trebuie să se certe.” Nu fi certăreț, ci seamănă sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și crede că Duhul Sfânt va lucra în inimile oamenilor!

2) „Să fie blând cu toți” – este inutil să ai o atitudine ostilă, umilitoare sau nesuferită față de cineva care nu-ți împărtășește punctul de vedere. Ce te-ar putea împinge spre o asemenea lipsă de blândețe? Nu e nevoie să-i învinovățești pe alții ca să-ți dovedești propria valoare!

3) „În stare să învețe” – în loc să încerci să-ți impui părerile cu forța, mai bine spune: „Iată ce am descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu și iată ce schimbare a produs în viața mea…” Experiența personală poate fi adesea cel mai bun argument!

4) „Plin de îngăduință răbdătoare.” Numai atunci când propriile tale răni au fost vindecate, Dumnezeu te va putea folosi să vindece rănile altora.

Așadar, roagă-te: „Tată ceresc, fă-mă un instrument al păcii, ca oamenii să primească adevărurile pe care li le descoperi prin mine! În Numele Domnului Isus mă rog. Amin!”

8 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun deci: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin greșeala lor, a venit mântuire pentru națiuni, ca să-i provoace la gelozie.

Romani 11.11

De-a lungul întregii istorii a poporului Israel, timpuri lungi de întuneric au alternat cu scurte perioade de trezire, pedepse grave, cu dovezi de har, până când, în cele din urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său preaiubit. Dar, vai! El, Cel pe care Dumnezeu a vrut să-L pună ca o piatră din capul unghiului, prețioasă în Sion, a devenit o piatră de poticnire și o stâncă de cădere pentru ambele case ale lui Israel. Cuvântul profetic care spunea că mulți dintre ei se vor poticni s-a împlinit. Dar oare această poticnire înseamnă și că vor cădea ca să nu se mai ridice? Acesta să fi fost planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Nu, ci Dumnezeu adusese la lumină pe această cale alte planuri ale harului Său. Căderea lui Israel crease ocazia pentru ca mântuirea să se îndrepte spre națiuni. Pe de altă parte însă, această binecuvântare a națiunilor trebuia să îi provoace la gelozie pe iudei. Gândul la pierderea locului privilegiat pe care odinioară îl primiseră și pe care acum îl pierduseră în favoarea națiunilor ar fi trebuit să trezească în ei gelozie și dorința de a recâștiga acest loc.

Ce se va întâmpla apoi? Va mai fi vreodată Israel „capul“, iar națiunile, „coada“? Da, „o rămășiță se va întoarce“ și apoi „tot Israelul va fi mântuit“. Dar acum, când căderea sau greșeala lor a fost spre bogăția lumii, iar paguba lor spre o bogăție a celor fără Dumnezeu și fără speranță, ce va lucra plinătatea lor (versetul 12)? Ce se va întâmpla atunci când Dumnezeu Își va îndrepta din nou fața către ei și va face să răsară slava Sa peste Sion? Atunci „toate marginile pământului se vor teme de Domnul“ și „orice făptură va veni să se plece înaintea Lui“.

Cât de mare și de slăvit se descoperă astăzi harul lui Dumnezeu în oferirea mântuirii către întreaga lume, către toți oamenii, fără excepție, ca urmare a respingerii lui Mesia prin Israel! Și câte râuri de binecuvântări încă și mai bogate se vor revărsa atunci când va veni „restabilirea tuturor lucrurilor“, când Israel va locui din nou în țară sub sceptrul Prințului Păcii și va chema „tot pământul“ să slujească „Domnului cu bucurie“, să vină „înaintea Lui cu cântări de triumf“!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, față de voi.

1 Tesaloniceni 5.18

Recunoștința – o atitudine

După moartea soției sale, un bărbat în vârstă de 92 de ani a decis să se mute într-un azil de bătrâni. Apartamentul său era prea mare pentru el. Din punct de vedere mental, era încă în formă și, în amurgul vieții, nu voia să trăiască singur, ci ar fi vrut să aibă companie.

Când a ajuns la azil, a trebuit mai întâi să aștepte mult timp în zona de intrare până când un îngrijitor avea să-l conducă în camera sa. I-a mulțumit și i-a zâmbit însoțitorului său, în timp ce mergea încet alături de el, sprijinindu-se de baston.

Înainte de a intra în lift, bătrânul a aruncat o privire înspre una dintre camere și a spus: „Îmi place foarte mult“. Asistentul a fost surprins și a spus că nici măcar nu-și văzuse camera.

Gânditor, bătrânul i-a răspuns: „Știi, tinere, dacă îmi place sau nu camera, nu depinde de locație sau de mobilier, ci de atitudinea mea – de felul în care vreau să o văd. Și am ales să fiu fericit. Fac această alegere în fiecare dimineață când mă trezesc, pentru că pot alege. Pot fie să stau în pat și să mă plâng de trupul meu care nu mai poate face una sau alta la fel de bine ca înainte, fie să mă ridic și să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mai pot face. Fiecare zi este un dar și, atâta timp cât îmi voi putea deschide ochii, îi voi fixa asupra noii zile; și, atâta timp cât îmi voi putea deschide gura, Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru toate orele fericite pe care le-am putut trăi și pe care le pot trăi în continuare“.

Trăiește întotdeauna conștient de prezența lui Dumnezeu și alege să fii mulțumitor!

Citirea Bibliei: Deuteronom 22.1-30 · Galateni 1.10-24

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 8:20-32

A patra plagă este musca câinească. Roiurile pătrund în case şi ruinează Egiptul, cu excepţia ţinutului Gosen. Din punct de vedere moral, aceste muşte veninoase ne fac să ne gândim la bârfeli, la gelozii şi la toate sursele de iritare care înveninează relaţiile din familie şi din societate ale oamenilor din lume, dar care nu-şi găsesc loc în casele copiilor lui Dumnezeu.

Faraon este acum gata să facă oarecare concesii: „Mergeţi – spune el – jertfiţi Dumnezeului vostru în ţară!“ (v.25). Dar aceasta era imposibil! Domnul poruncise să meargă în deşert cale de trei zile (cap. 3.18). Trei zile: este timpul pe care Domnul Isus l-a petrecut în mormânt între moartea Sa pe cruce şi dimineaţa învierii Sale. Vrăjmaşul voia să ne lipsească de cunoaşterea acestor adevăruri care amintesc de înfrângerea sa. Dimpotrivă, o manifestare de închinare care nu conţine amintirea crucii şi a învierii nu-l deranjează deloc. Lumea admiră viaţa Domnului Isus şi îi apreciază pe oamenii de bine. Este o lume cu o religie proprie, care nu are nimic împotrivă dacă avem şi noi o religie a noastră. Dar crucea şi prezenţa în ceruri a unui Hristos viu, fundamente ale închinării noastre, condamnă lumea şi ne despart categoric de ea (Galateni 6.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

E TIMPUL SĂ IEI SEAMA! | Fundația S.E.E.R. România

„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12)

Când crezi că este vremea potrivită ca „să iei seama”? După ce ți-ai atins obiectivele și sărbătorești victoria. Există trei puncte cruciale în fiecare luptă și, îți vine să crezi sau nu, uneori cel mai ușor lucru este lupta însăși. Cel mai dificil moment este perioada de indecizie de dinaintea bătăliei: dacă să stai și să lupți, ori să fugi… lupta dintre credință și teamă. Dar de departe cea mai riscantă perioadă este cea de după bătălie.

Cu resursele epuizate și cu garda jos, trebuie să iei seama la lucruri precum:

  1. încrederea de sine exagerată,
  2. reacții superficiale și
  3. judecată greșită.

Să ne amintim de istoria împăratului David. „În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război… David a rămas la Ierusalim. Într-o după-amiază… a zărit de acolo o femeie care se scălda… David a trimis nişte oameni s-o aducă…” (2 Samuel 11:1-2, 4). Să ne uităm cu atenție la expresia „a zărit… o femeie…” David a ales să stea acasă, în loc să meargă la război. Oare de ce? Poate că multele bătălii purtate până atunci îl înmuiaseră, sau poate că avea sarcini împărătești presante de rezolvat… Nu știm. Ce știm e că a avut o aventură scurtă care a schimbat totul. I-a dispărut pacea, caracterul său a fost ruinat și viața de familie distrusă. Deși David a fost un împărat care se temea de Dumnezeu, care practica lauda și rugăciunea, și era plin de râvnă pentru casa Domnului și pentru poporul lui Dumnezeu… credea că „stă în picioare”, și totuși a căzut! Nu cădea pradă pericolelor actuale și nu te bizui pe victoriile trecute! Când ești flămând, nervos, singur sau obosit, ești vulnerabil și trebuie să fii extrem de precaut. A te culca pe lauri este sinonim cu a cocheta cu dezastrul. Necazul îl pândește pe cel care trăiește cu impresia că lui nu i se poate întâmpla niciodată așa ceva! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta:

Atenție, „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!”

5 Aprilie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

Evrei 12.3

Când medităm la împotrivirea pe care Domnul a răbdat-o, ne plecăm capetele în închinare. El era Cel care a creat toate lucrurile și prin puterea Căruia toate stau în ființă. Înțelegând aceste lucruri, cât de uimitor este să ne gândim că El a fost judecat, lovit și disprețuit – El, Creatorul, a suferit din partea creaturilor Lui! A venit în lume ca Mântuitor și, chiar pe când era prunc, oamenii au căutat să-L omoare. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.

El a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37) și a umblat făcând bine (Fapte 10.38), însă oamenii au preferat un ucigaș în locul Lui. Fiul diavolului (Ioan 8.44), Baraba (al cărui nume înseamnă „fiul tatălui“), a fost eliberat în schimbul Fiului lui Dumnezeu. El i-a mântuit pe alții și nu S-a mântuit pe Sine.

El a fost Cel perfect, în care nu a fost păcat și în gura Căruia nu s-a găsit viclenie. Totuși, a fost insultat și condamnat pe nedrept, iar în ultimele douăsprezece ceasuri ale vieții Sale a fost declarat nevinovat de cel puțin cinci ori de către oameni. Mai mult, fiind nevinovat, Dumnezeu a așezat asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor (Isaia 53.6; 2 Corinteni 5.21). Acela care era Dumnezeul Atotputernic a lăsat ca mâinile să-I fie străpunse de cuie.

Mormântul Său a fost pecetluit de către autoritățile omenești de cel mai înalt rang, care se temeau ca El să nu învieze. Dumnezeu însă a răspuns la toate acestea prin faptul că L-a înviat pe Domnul dintre cei morți. Pecețile au fost inutile, iar apoi vrăjmașii Săi au trebuit să înșele poporul, încercând să ascundă dovada aprobării lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său. Iar Dumnezeu I-a dat Numele mai presus de orice nume și L-a așezat la dreapta Măreției în ceruri. Să-L onorăm și noi, declarând vrednicia Lui!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

Fapte 17.21

Omul avea dreptate!

Un grup de bărbați mai în vârstă se întâlneau în mod regulat în piața unui mic oraș. Fiind pensionari, ei se bucurau de ceva mai mult timp liber. Făceau schimb de amintiri, discutau ultimele noutăți din politică și economie și aduceau în atenție evenimentele locale. Un domn venea din când în când și le înmâna pliante creștine. Aceștia le primeau, citeau puțin, dar nu se arătau interesați de ele.

Când un credincios a venit la ei cu aceeași intenție, s-a trezit brusc asaltat de domnii mai în vârstă: „Avem o întrebare. Zilele trecute, cineva ca dumneata, adică unul care crede și el în Dumnezeu, ne-a spus următorul lucru: Dacă nu vă pocăiți, veți merge cu toții în iad! – Ei bine, trebuie să recunoaștem că nu ni s-a întâmplat încă așa ceva. Ce părere aveți despre acel om?“. După o scurtă pauză, credinciosul a răspuns: „Nu știu dacă eu aș fi îndrăznit să vă spun așa direct; dar un lucru este sigur: omul avea dreptate“. A urmat o pauză stânjenitoare… În cele din urmă ei i-au spus: „Să ne lași în pace cu astfel de povești; nu avem nevoie de foițele dumitale!“.

Cuvântul cheie, „iad“, le-a fost suficient ca ei să respingă evanghelia. Cu toate acestea, evanghelia este tocmai vestea bună că Isus Hristos vrea să ne salveze de la judecata veșnică.

Cerul și iadul sunt realități. Așa ne învață Biblia, așa a predicat Domnul Isus și așa vă spunem și noi, întemeiați pe același adevăr de neclintit!

Citirea Bibliei: Deuteronom 20.10-20 · Matei 28.1-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 7:1-13

În Psalmul 90 (o rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu), Moise se referă la vârsta de 80 de ani ca fiind limită a vieţii pentru un om viguros. Totuşi aceasta este chiar vârsta la care el însuşi îşi va începe slujba (v.7). Când Dumnezeu cheamă un slujitor, El începe prin a anula puterea naturală a acestuia, asigurându-i apoi noi surse de putere care, într-o manieră evidentă, îşi au originea în El Însuşi.

Domnul a făcut cunoscut mai dinainte gândurile Sale lui Moise şi lui Aaron. Acele lucruri care pentru egipteni erau urgii (9.14), în relaţie cu poporul lui Dumnezeu erau numite „semne“ (v.3), rânduite pentru învăţătura lor morală. În felul acesta îi învaţă Dumnezeu pe creştini cu privire la lume, la Satan şi la sărmanele sale victime. Cuvântul Său ne ajută să înţelegem „marile judecăţi“ care se vor abate asupra oamenilor fără pocăinţă. Ne mai spune de asemenea despre modul cum Îşi va scoate din această lume poporul răscumpărat, pentru a-l introduce în patria cerească (v.4). De aceea, iubiţi prieteni creştini, ce fel de oameni ar trebui să fim noi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă! (2 Petru 3.11).

Moise şi Aaron prezintă înaintea lui faraon şi a slujitorilor săi semnele anunţate în cap.4. Vorbind despre victoria asupra lui Satan (şarpele) şi asupra păcatului (lepra), putem vedea în ele o ilustrare simplificată a Evangheliei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MERGI CU DUMNEZEU ȘI IA-ȚI COPIII CU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

„Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” (Geneza 13:12)

Domnul Isus a spus: „Oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.” (Matei 18:6) În aceste cuvinte este o provocare foarte serioasă pentru fiecare părinte și pentru fiecare persoană care este un model pentru copii, deoarece autoritatea ta morală nu vine din cunoștințele pe care le-ai dobândit, ci din stilul tău de viață și din integritatea ta. Pe măsură ce copiii tăi cresc, ei sunt din ce în ce mai puțin capabili să asculte ce spui, și mult mai predispuși să imite ceea ce faci. Deci, încotro duc urmele pașilor tăi?

Să ne aducem aminte de Avraam și de Lot. Ei făceau parte din aceeași familie, aveau aceeași credință și aceleași oportunități în viață. Dar când a venit vorba despre creșterea copiilor, Avraam a crescut trandafiri, iar Lot – buruieni. Care a fost diferența? Avraam L-a urmat pe Dumnezeu, pe când Lot și-a urmat propriile interese egoiste. Citim în Biblie că: „Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma.” Iar noi știm bine ce era în Sodoma! Înainte să-și dea seama, Lot și-a pierdut autoritatea morală asupra familiei sale. Deci, iată întrebarea care se ridică: ca părinte (sau ca model pentru copii), tu până unde îți întinzi cortul?

Regele David și-a pierdut și el autoritatea morală asupra familiei sale. Chiar dacă Dumnezeu l-a iertat pentru aventura sa cu Batșeba și i-a permis să rămână pe tron, și-a plătit păcatul cu un preț teribil de mare. Amnon, fiul său, a abuzat-o pe Tamar, sora sa vitregă. Celălalt fiu al său, Absalom, a complotat să-i fure tronul, iar soțiile fiului care i-a urmat pe tron l-au dus în cele din urmă pe Solomon la idolatrie. Iar profetul Natan l-a avertizat din partea Domnului: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta…” (2 Samuel 12:11).

Ai, de aceea, o singură șansă de a face lucrurile bine: urmează-L pe Dumnezeu și ia-ți copiii cu tine. Vei face așa?!

30 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Soțul Naomei avea o rudă, om puternic, bogat, din familia lui Elimelec. Și numele lui era Boaz.

Rut 2.1

Boaz, ca răscumpărător, este o frumoasă imagine a lui Hristos, care, prin moartea și prin învierea Sa, ne-a câștigat răscumpărarea de care aveam nevoie. Vedem două lucruri importante în Hristos, Mântuitorul nostru: El este revelația deplină a lui Dumnezeu și El este, de asemenea, Omul perfect. El este Omul care poate izbăvi pe cineva de iazul de foc; este Omul care poate oferi dreptatea lui Dumnezeu – „Om puternic, bogat“, iar numele Său neasemuit este Isus.

El a fost bogat, avea toate în posesia Sa, fiind Fiul etern, plăcerea lui Dumnezeu, și, în harul Său fără margini, a venit în această lume, S-a făcut Om, pentru a ne răscumpăra. Primul om, Adam, în mândria lui, a încercat să fie ca Dumnezeu și a devenit păcătos. Însă Cel care a fost Dumnezeu a devenit Om, în harul și în dragostea inimii Sale, pentru ca astfel să poată muri și să ne poată elibera de puterea păcatului și a lui Satan, și să ne aducă la Dumnezeu. „Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9).

Cum să nu dorim ca sufletele noastre să fie legate de acest Om puternic și bogat! El a arătat în viața Sa, ca Om pe pământ, tot ceea ce este Dumnezeu. Tot ceea ce primul om este a fost condamnat la crucea Sa, atunci când El, ca Înlocuitor, a luat asupra Sa tot păcatul și toată vina; apoi, murind, le-a înlăturat, după care a înviat și S-a suit la cer, ca Om. El L-a manifestat în mod perfect pe Dumnezeu omului aici, pe pământ, iar acum îl manifestă în mod perfect pe om înaintea lui Dumnezeu acolo, în ceruri.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Dumnezeu] face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Matei 5.45

Cascada Niagara

Cei care locuiesc în apropierea unei cascade se obișnuiesc cu vuietul apei. În funcție de direcția vântului, vuietul sună mai încet sau mai tare, însă nu mai tulbură liniștea nimănui. Cu totul altceva este atunci când vuietul se oprește brusc și o liniște necunoscută îi surprinde pe toți.

Exact aceasta s-a întâmplat în noaptea dinspre 29 spre 30 martie 1848 la cascada Niagara, din America de Nord. Dintr-odată, vuietul nu s-a mai auzit! Consternați, locuitorii din zonă au căutat cauza. S-a constatat că sloiurile de gheață blocau fluxul de ieșire din Lacul Erie, în apropiere de Buffalo. După 30 de ore de muncă, apa a străpuns barajul de gheață și a curs din nou liberă.

De milenii, bunătatea lui Dumnezeu se revarsă neîncetat peste omenire. „Bunătatea Domnului umple pământul“ (Psalmul 33.5). Dumnezeu a creat și a dotat planeta noastră astfel ca oamenii să poată trăi pe ea. Mai mult, prin bunătatea Sa, El susține viața pe pământ zi de zi. Ne-am obișnuit atât de mult cu acest lucru, încât mulți nici măcar nu mai observă cum curentul bunătății lui Dumnezeu îi cuprinde pe toți, și pe cei buni, și pe cei răi.

Ar fi însă fatal să ne gândim la Dumnezeu doar atunci când fluxul harului Său se oprește brusc și când judecățile anunțate se abat asupra pământului. Atunci va fi prea târziu să ne mai întoarcem la El.

    Azi poți veni: deci nu mai zăbovi! Și pentru tine loc în cer va fi.

    Astăzi e loc: Domnul Isus a spus că mâine este sigur prea târziu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.1-17 · Matei 26.59-75

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 3:7-22

În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier“ al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumnezeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele poporului Său. El Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moise, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gândeşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcatelor lor? Starea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mulţumeşte numai să ia cunoştinţă de „durerile“ lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap“.

Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbogăţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT“, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS ESTE AVOCATUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

„Copilașilor… avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

În zilele când te întrebi cum te poate iubi Dumnezeu, recitește aceste cuvinte: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” Când gândurile tale au ajuns la cel mai jos nivel, iar faptele tale sunt orice, numai „asemenea lui Hristos” nu, amintește-ți că „El… trăieşte pururea ca să mijlocească pentru” tine (Evrei 7:25) – dacă te apropii de Dumnezeu.

Iată cum funcționează lucrurile: când legea lui Dumnezeu te declară vinovat, Domnul Isus intervine și spune: „Doamne, această persoană este acoperită cu sângele Meu; ea crede în sângele Meu vărsat, și neprihănirea Mea s-a transferat asupra ei!”

Încearcă să-ți imaginezi următoarele: în cortul Vechiului Testament, sângele mielului era turnat peste scaunul îndurării, pe capacul Chivotului legământului care adăpostea tablele Legii – ceea ce ne acuza. La fel este și azi! Dacă te întrebi de ce continuă Dumnezeu să te iubească, să te accepte și să te binecuvânteze, răspunsul este: pentru că Isus este avocatul tău!

Să reținem:

1) El are calificare deplină să te reprezinte. Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17);

2) El nu a pierdut niciun proces. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…” (Evrei 7:25);

3) El Își oferă serviciile gratuit, „fără bani şi fără plată” (Isaia 55:1). Biblia ne spune: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere… ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16).

Domnul Isus este avocatul tău, așa că astăzi poți veni la Dumnezeu cu încredere!

Navigare în articole