Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “articole”

13 feb. 2026

13 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Israel a păcătuit; și chiar au încălcat legământul Meu, pe care li‑l poruncisem, și chiar au luat din ce era dat nimicirii și au și furat și chiar au ascuns și au pus între lucrurile lor. Și fiii lui Israel nu vor putea să stea înaintea vrăjmașilor lor.

Iosua 7.11,12

Dumnezeu este sfânt. Să nu uităm niciodată acest lucru! După biruința măreață de la Ierihon, Israel a trimis trei mii de oameni să cucerească Ai, o cetate mică. Însă, spre nedumerirea și groaza lor, au fost bătuți, și treizeci și șase de oameni au fost uciși în luptă. Iosua și bătrânii au căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului și au stat acolo până seara. Fiind foarte tulburat, Iosua a strigat la Domnul în disperarea sa.

Există momente când rugăciunea nu este potrivită. Aici avem ilustrat unul dintre acestea. Iahve i‑a poruncit lui Iosua să nu mai strige la El. Israel păcătuise și furase din prada luată din Ierihon. Porunca lui Dumnezeu fusese clară: cetatea trebuia arsă și nimicită complet, cu tot ce era în ea, cu excepția argintului, aurului, aramei și fierului, care trebuiau puse în vistieria Domnului. Păcatul comis trebuia judecat înainte ca Domnul să poată fi din nou cu poporul Său și să le dea biruința asupra vrăjmașilor lor.

Un om numit Acan luase pentru sine o manta babiloniană, argint și aur și le ascunsese în pământ, sub cortul său. Au fost aruncați sorți, pe seminții, pe familii și pe case, până când cel descoperit a fost Acan. După ce acesta și‑a recunoscut fapta, el și familia lui au fost omorâți cu pietre, iar tot ceea ce le aparținuse a fost ars în foc.

Era cu neputință ca Acan să fi ascuns acele lucruri fără știrea familiei lui. Mai mult, Dumnezeu îl vede pe poporul său ca fiind una. „Israel a păcătuit“, a spus El. Noi astăzi suntem mădulare unii altora. Ceea ce facem ne afectează nu doar pe noi, în mod individual, ci afectează întreaga mărturie a lui Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Tu ai salvat sufletul meu de la moarte, ochii mei de lacrimi, picioarele mele de cădere.

Psalmul 116.8

Mântuitor, Mângâietor și Păstrător

Ce adevăruri insondabile sunt cuprinse în acest scurt verset din Psalmi, în care Dumnezeu este deopotrivă Mântuitorul și Mângâietorul nostru!

Mântuitor! Datorită lucrării de răscumpărare a Domnului Isus, Dumnezeu ne‑a mântuit din starea noastră pierdută și ne‑a adus la Sine. Ca răscumpărați, acum suntem copiii Lui preaiubiți. În fiecare zi, El are grijă de noi. „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne copleșește cu darurile Sale, Dumnezeu, mântuirea noastră“ (Psalmul 68.19)! Zilnic experimentăm ajutorul asigurat de acest Salvator minunat.

Mângâietor! „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru“ (2 Corinteni 1.3,4). Nu există situație în care El să nu poată mângâia! Uneori suntem excesiv de triști și ne gândim cu durere: „Ah, dacă ar fi fost mai puțin dificil…“, însă, în astfel de cazuri, suntem în pericol să respingem mângâierea Lui.

Păstrătorul! Călătoria credinței nu decurge nicidecum fără probleme. Inamicul pune capcane pentru a ne doborî. Calea este îngustă. Este nevoie de toată atenția pentru a nu face niciun pas greșit și pentru a nu ne rătăci. Dumnezeul și Tatăl nostru știe despre aceste pericole și vrea să ne apere de cădere. De aceea, să stăm aproape de El!

Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 41:9-34

Sub imaginea înfricoşătoare a leviatanului, Dumnezeu îi descoperea lui Iov cine era, de fapt, acuzatorul şi vrăjmaşul său (cel din cap. 1 şi 2). După cum un luptător trebuie să‑şi cunoască adversarul, pentru a nu‑l subestima, tot astfel, cel credincios trebuie să cunoască puterea lui Satan (v. 12), pentru a nu fi „necunoscător al planurilor (sau: gândurilor) lui“ (2 Corinteni 2.11 şi notă). Satan este înfrânt! – este adevărul măreţ care a triumfat la cruce – dar Satan este şi întotdeauna activ!

Să observăm cu atenţie ce îl caracterizează: Fălcile sale sunt duble (v. 13, comp. cu 1 Petru 5.8). Inima îi estetare ca piatra (v. 24), fiind complet străin de dragostea lui Dumnezeu. Este invulnerabil la orice atac omenesc (v. 26‑29). Cu arma sa, moartea, răspândeşte groaza, doborându‑i chiar pe cei mai viteji oameni (v. 25). În plus, Satan este şi mincinosul şi înşelătorul: să ne păzim de amăgirile lui (v. 18; Ioan 8.44; 2 Corinteni 11.14)! El atrage sufletele în lume, în această mare clocotind de patimi omeneşti, prezentându‑şi resursele ca pe o hrană adevărată (oala) sau ca pe un leac împotriva relelor (vasul de unsoare). Sub înfăţişarea înţelepciunii şi a experienţei (pletele unui bătrân), el atrage în adânc, pentru a‑i înghiţi acolo pe cei fără minte care îi urmeaz㠄cărarea luminoas㓠(v. 31,32). Să reţinem şi titlul înfricoşător care îi este dat, „împărat peste toţi fiii mândriei“ (v. 34 notă; vezi şi 1 Timotei 3.6).

FII MEREU ÎN ACORD CU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

Te consideri o persoană care are credință în Dumnezeu? Gândurile și cuvintele tale reflectă acest lucru? Ne putem amăgi singuri crezând că avem credință (poate chiar mare!), dar dacă provocările ne înving cu ușurință, atunci poate credința noastră nu este atât de mare pe cât am crezut că este!

Domnul Isus ne-a făcut atenți că „din prisosul inimii vorbeşte gura.” Poți afla multe despre tine ascultând ceea ce spui. Gândurile și cuvintele tale îți arată ele dependența de Dumnezeu, recunoscând că abilitățile Lui (și nu ale tale) îți permit să faci orice ai nevoie să faci? Pentru a-ți îndrepta cuvintele, trebuie să-ți îndrepți inima. Și pentru a face asta, trebuie să-ți aliniezi gândirea la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii dispus să înfrunți orice vrea El să-ți arate și să Îi ceri să te schimbe.

Dacă te încrezi în forțele tale, începe de astăzi și încrede-te în Dumnezeu! Dacă încerci să faci lucrurile prin propriile tale abilități și devii iritat, spune-I lui Dumnezeu că vrei să-L lași să lucreze El în și prin tine, și lasă ca suficiența Lui să devină suficiența ta. Apostolul Pavel a scris: „Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.” (2 Corinteni 3:5)

Cuvintele tale sunt ca niște recipiente, așa că nu le umple cu lucruri care te fac mai slab. În schimb, bazează-te pe acest verset: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)

Așadar, când vorbești, fii mereu în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 feb. 2026

7 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ura stârnește certuri.

Proverbe 10.12

Prin Duhul lui Dumnezeu, apostolul care ne spune că Dumnezeu este dragoste ne atenționează de asemenea să nu‑l urâm pe fratele nostru. Găsim astfel de atenționări solemne în trei capitole succesive din 1 Ioan.

Cel care‑l urăște pe fratele lui umblă în întuneric (1 Ioan 2.9‑11) și este un ucigaș (1 Ioan 3.11‑15). Apoi, cel care pretinde că‑L iubește pe Dumnezeu este un mincinos, dacă îl urăște pe fratele său (1 Ioan 4.20,21). Cel care îl urăște pe fratele său nu este un credincios adevărat, de vreme ce „niciun ucigaș nu are viața eternă rămânând în el“. Iar „cel care nu‑l iubește pe fratele său, pe care îl vede, cum poate să‑L iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede?“ (1 Ioan 3.15; 4.20).

Să medităm la responsabilitatea pe care o avem, sugerată de aceste atenționări, cu atât mai mult cu cât cel pe care îl urâm ne este frate! Ura este atitudinea lumii față de creștin (1 Ioan 3.13). Deci cât de cumplit este ca adevărații credincioși să se unească cu lumea și să manifeste ură față de frații lor!

Cei mai mulți dintre credincioși se eschivează de la aceste atenționări și înlocuiesc cuvântul „ură“ cu „nemulțumire“ sau cu „indignare“. Totuși, Scriptura ne dă pe față ipocrizia, explicându‑ne cum arată ura. În 2 Cronici 18.7, Ahab își declară ura față de Mica, fiindcă acel om al lui Dumnezeu vorbea mereu împotriva lui. În Geneza 37.4, frații lui Iosif îl urau pe acesta și nu‑i puteau vorbi prietenește. Dacă nu‑mi place de un credincios, deoarece simt că mereu este în dezacord cu mine, sau dacă mă cert atât de aprig cu frații și cu surorile, încât nu‑i mai pot saluta cu amabilitate, atunci sunt în compania lui Ahab și a fraților lui Iosif. Dumnezeu să ne ferească de așa ceva! Ura orbește și ne face să ne abatem de pe cale; știm însă că am trecut din moarte la viață, fiindcă îi iubim pe frați (1 Ioan 2.11; 3.14).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să‑L dorim.

Isaia 53.2

Neil Armstrong

Personalitățile primesc adesea cea mai mică atenție în orașul lor natal. Acesta a fost și cazul astronautului american Neil Armstrong (1930‑2012). La data de 20 iulie 1969, el devenea primul om care a pășit pe Lună. Lui îi atribuim celebra expresie: „Un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire“. Străbunicul lui Armstrong era originar din Ladbergen, Germania. În orașul acestuia, doar câțiva oameni urmăreau pe post aselenizarea, pentru că ceilalți aveau grijă să nu rateze festivalul local de tir.

Acum 2.000 de ani S‑a născut Unul Căruia nu numai că nu I s‑a acordat atenție, ci El a fost judecat total greșit de către oameni. Pentru ei, El nu avea „nicio strălucire“. Când L‑au întâlnit, nu I‑au văzut nicio frumusețe pe care să o dorească. L‑au respins, L‑au predat și L‑au răstignit, pentru că nu L‑au dorit! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S‑a făcut om, a locuit printre noi și a făcut pretutindeni doar binele, dar a fost ignorat, respins și răstignit. De neînțeles! Dumnezeu a devenit om pentru că a vrut să ne salveze și să ne împace cu El, dar L‑am tratat cu indiferență, L‑am alungat, L‑am crucificat.

Oamenii din Ladbergen din acea vreme au ratat doar un eveniment unic din istoria lumii, dând la iveală cel mult o atitudine frustrantă, dar nicidecum una tragică. Dar să‑L „ratezi“ pe Isus Hristos, să‑L „judeci greșit“ și să disprețuiești actul Său salvator de pe crucea Calvarului, acest lucru este absolut dezastruos!

Citirea Bibliei: Neemia 4.1-8 · Proverbe 12.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 3:5-24

Pentru a zugrăvi starea de suflet a patriarhului şi căile lui Dumnezeu cu privire la el, Elihu ia ca exemplu cerul într‑o zi de furtună (pe care l‑am văzut deja în cap. 36.27,28,29,32,33; cap. 37.2…). Norii întunecoşi reprezintă doliul şi încercările care, pentru moment, ascund lumina feţei lui Dumnezeu. Inimii fireşti îi este greu să înţeleagă tainica lor plutire (v. 16). Iov trebuie să înveţe o lecţie: că aceşti nori sunt umpluţi de Dumnezeu cu apa binecuvântării (pentru el): v. 11; cap. 26.8.

Ploaia poate cădea pe pământ fie ca beneficiu (Psalmul 65.10), fie ca pedeapsă, precum o nuia (v. 13; cf. Psalmul 148.7,8). Ea poate veni fie sub formă de revărsări fertilizante, în abundente picături benefice, care fac pământul să rodească (36.27,28; 37.6), fie, din contră, ca nişte torente (ploaia puterii Lui), devastând solul fără să intre în el. În ultimul caz este ca judecată, fără niciun efect asupra sufletului. Dar nu acesta era gândul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul Său Iov. El dorea să‑l binecuvânteze, de aceea îl corecteaz㠄cu măsur㓠(Ieremia 10.24), până îl va face să spună, în acordurile cântării:

Ce dulce‑i să descopăr,

Mai sus de zarea‑nghiţită de nor,

Cum Tu, în limpezime, Prieten divin,

Străluceşti scăldat în splendori! (comp. cu v. 21)

COPIII SUNT CU OCHII PE TINE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.” (Efeseni 5:1)

Susan Alexander Yates, autoare a numeroase cărți pe teme de familie, ne oferă sfaturi biblice despre cum să ne influențăm copiii. (Dacă nu ești părinte, folosește aceste sfaturi ca ajutor pentru a avea o influență pozitivă asupra copiilor sau familiilor din comunitatea ta.)

1) Întinde o mână de ajutor necreștinilor. Dacă dorești ca pruncii tăi să crească în credință, pune-i lângă oameni care au nevoie de credință. Dumnezeu ne-a chemat să fim „sare și lumină” (vezi Matei 5:13-16), dar acest lucru nu se va întâmpla dacă îți petreci tot timpul numai printre credincioși. În plus, copiii sunt mai predispuși să ajungă la alții atunci când văd acest model în familie. Împrietenește-te cu cineva care nu este credincios (un vecin, un coleg de serviciu, un profesor sau antrenor, sau coafeza ta). O astfel de relație poate părea înfricoșătoare, dar atunci când riști, Dumnezeu va lucra prin tine în moduri interesante.

2) Modelează recunoștința. Nimănui nu-i place un copil văicăreț, nici măcar lui Dumnezeu. El Se bucură când Îl apreciem, aceasta Îi încântă inima. Arată-I recunoștință lui Dumnezeu și celor din jur, iar copiii tăi te vor copia. Copiii învață de la părinții lor, și le preiau atitudinea. Starea ta de spirit influențează atmosfera din casa ta, deci dacă tu te plângi, și ei se vor plânge. Iar dacă stărui asupra aspectelor negative, ei învață să se concentreze asupra a ceea ce lipsește.

3) Fă-ți timp pentru soțul tău/soția ta. Suntem ocupați cu copiii, slujbele și activitățile de la biserică și credem că vom petrece timp cu soțul/soția când lucrurile se vor calma. Problema este că aproape niciodată nu se întâmplă așa! Nu lăsa buruienile așa-ziselor lucruri urgente să vă sufoce relația. Hrănește-o; caută modalități de a te apropia de soțul/soția ta. Începe cu o întâlnire săptămânală. Siguranța copiilor tăi se bazează pe faptul că știu că îi iubești, iar aceasta crește atunci când ei văd că părinții lor se iubesc unul pe celălalt!

Biblia spune: „Tatăl celui neprihănit se veseleşte şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.” (Proverbele 23:24) Tu crești următoarea generație, iar ei trebuie să știe că o căsnicie fericită necesită timp și efort!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 feb. 2026

5 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.56

Pentru copiii lui Dumnezeu probabil că nu există nimic altceva pentru care să trebuiască să se judece pe ei înșiși mai mult decât pentru aceasta, că, în umblarea lor prin lume, neglijează să‑și țină privirile ațintite asupra lui Hristos! Dacă Dumnezeu ne‑a scos de sub puterea întunericului, a făcut‑o cu scopul de a ne avea în ceruri cu Hristos. Cerul este singurul nostru loc de acum încolo.

Ștefan era „plin de Duh Sfânt“. Efectul asupra lui Ștefan a fost că el a putut privi țintă la cer. Aceasta ilustra nu doar că sufletul său era preocupat cu gândurile lui Dumnezeu, ci că era locuit de Duhul. Ne gândim noi îndeajuns la acest loc ceresc? Dacă lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu să ne umple gândurile și inimile în orice împrejurări ne‑am afla, vom fi aduși în locul în care Dumnezeu manifestă gloria Sa în Persoana Omului aflat în cer. Iar dacă acest lucru este adevărat cu privire la noi, lumea îl va remarca.

Nimic nu a condus la un mai mare declin spiritual în rândul creștinilor decât lipsa de comuniune cu Mântuitorul aflat la dreapta lui Dumnezeu. Suntem lăsați în această lume nu doar ca să știm că suntem mântuiți și că mergem în cer, ci ca să umblăm în comuniune cu El.

Ștefan se bucura de aceeași Lumină care l‑a orbit mai târziu pe Saul din Tars. Gloria lui Hristos a strălucit deasupra lui Ștefan, iar Dumnezeu i‑a descoperit ceea ce l‑a făcut capabil să stea cu totul liniștit în mijlocul întunericului și al răutății omenești, de unde Fiul Său fusese aruncat afară. Ștefan „a îngenuncheat“. Liniștea duhului său este remarcabilă. Ce contrast între gândurile omenești și gândurile divine din inima unui credincios! Hristos este întotdeauna înaintea lui Dumnezeu în glorie, iar ochii lui Ștefan au fost ațintiți asupra Lui. Ne preocupăm și noi cu El? Dacă da, atunci să știm că El este răspunsul perfect la toate împrejurările noastre. Să ne ținem privirile ațintite asupra Lui!

E. S. Nashed

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și au legat cu ușurătate rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!“, și nu este pace.

Ieremia 8.11

Ojă pe unghiile urangutanului

Uneori nu‑ți vine să‑ți crezi ochilor, de exemplu când vezi unghiile unui urangutan vopsite în violet. Nebunesc, nu‑i așa? Urangutanul tocmai fusese operat într‑un adăpost pentru animale, iar acum începe să se trezească din anestezie. Îngrijitorul se comportă ca un cosmetician și îi aplică ojă de culoare violet pe unghii. Ce rost are lucrul acesta? Ei bine, această procedură necunoscută urangutanului de la nivelul unghiilor îi distrage atenția, astfel încât el să nu apuce să tragă de bandaj și să‑și zgârie rănile proaspete. Se intenționează ca animalul să petreacă ceva timp zgâriindu‑și oja. O astfel de distragere a atenției este, de fapt, un ajutor împotriva altor suferințe ale sale.

Ceea ce ar avea oarecare sens cu urangutanul nu se poate însă nicidecum aplica în dreptul omului. Noi, oamenii, suntem adesea răniți, prin accidente, boli de tot felul, prin despărțire, concediere de la locul de muncă, șomaj. Cum gestionăm propriile răni? Reflectăm la prioritățile din viață? Ne întrebăm oare dacă nu cumva Dumnezeu vrea să ne spună ceva prin durerea care ne‑a ieșit în cale? Sau doar ne distragem atenția ocupându‑ne cu altceva și ieșind cu superficialitate din situație, fără nicio lecție? Nu ajută la nimic să fim preocupați doar de „oja“ distractivă și să nu auzim vorbirea lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu ne vrea vindecarea, dar are nevoie de ascultarea noastră. Să luăm aminte la ce are El să ne spună! Copiii de asemenea își pierd direcția, atunci când distracția devine centrul vieții lor.

Să nu ne amăgim cu „pace, pace“, când de fapt totul în viață este un zbucium nesfârșit! Marele Medic vrea să ne dea mântuirea Lui.

Să Îl prețuim pe acest Salvator fără seamăn!

Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 36:1-21

Continuând cuvântarea, Elihu Îl îndreptăţeşte pe Dumnezeu (v. 3), combătând cele două idei false cu privire la El.

Întâi întăreşte faptul că, în ciuda atotputerniciei Sale, Creatorul Se interesează de făptura Sa şi nu o dispreţuieşte deloc (v. 5). Cel drept (credinciosul) se bucură de grija Sa deosebită. Ochii Săi veghează fără încetare şi asupra celui pe care îl înalţă (v. 7) şi asupra celui peste care trimite încercări (v. 8).

Apoi spune cu hotărâre că Dumnezeu nu acţionează niciodată într‑un fel capricios, cum lăsase Iov să se înţeleagă. Permiţând încercarea, El urmăreşte un scop bine definit: să le arate alor Săi ce au făcut, să le deschidă urechile spre disciplină şi să‑i motiveze să se întoarcă, dacă au înfăptuit nedreptate. Disciplina formează discipolii (ucenicii); supunerea modelează supuşii. Evrei 12.7 ne aminteşte că disciplina este rezervată pentru „fiii lui Dumnezeu“, aşa cum şi părinţii îşi disciplinează propriii copii, nu pe ai altora. Disciplinarea este o dovadă a relaţiei noastre cu Tatăl. Dar, conform aceluiaşi pasaj (Evrei 12.5,6), sufletul care este sub disciplină poate ori să o nesocotească, neascultând de ea sau neacordându‑i nicio importanţă (v. 12; comp. cu 5.17), ori, dimpotrivă, să‑şi piardă curajul, uitând că cea care a pregătit disciplina este credincioşia dragostei Domnului (Psalmul 119.75). Există şi o a treia atitudine, iar aceasta este cea bună: de a ne lăsa exersaţi prin disciplină, altfel spus, de a ne întreba cu ce scop a trimis‑o Dumnezeu în calea noastră (Evrei 12.11).

IARTĂ ȘI UITĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

De-a lungul timpului, au existat societăți care îi pedepseau pe cei care comiteau adulter punându-i să poarte un mare A de culoare stacojie aplicat pe veșminte, identificându-i public cu comportamentul lor. Iar dacă erai prins la furat, te puneau să târăști o bilă din metal cu un lanț în jurul ei.

Poate că spui: „Ei bine, au meritat-o!” Chiar așa?

Domnul Isus a spus că dacă pur și simplu poftești pe cineva, ai comis adulter în inima ta! (vezi Matei 5:28) Apoi, El a continuat spunând că standardul de judecată pe care îl impui celorlalți este același standard după care vei fi judecat (vezi Matei 7:1-2).

Dumnezeu nu este blând cu păcatul, ca atare El va face două lucruri:

1) El nu va trece pur și simplu cu vederea păcatul tău. Biblia spune că „Domnul pedepseşte pe cine iubeşte…” (Evrei 12:6)

2) El nu-ți va întoarce spatele. De unde știm? Din Biblie. Apostolul Pavel scrie: „Nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu…” (vezi Romani 8:38-39)

Așadar, atunci când cineva te rănește, Dumnezeu spune că trebuie să-l iertăm și să uităm! Altfel, modul în care gândim, acționăm și vorbim va suferi modificări. În plus, ne va ține legați de amintiri vechi, dureroase. „Dar e așa de greu să ierți!”, spui tu. De aceea Domnul Isus a spus să te rogi pentru cei care se poartă urât cu tine (vezi Matei 5:44).

Iertarea cuiva începe cu rugăciunea pentru acea persoană. Tu spui: „Dar aș dori să înțeleg de ce a făcut-o…” De ce? Pentru că oamenii înțelepți fac lucruri prostești, oamenii buni fac lucruri rele, iar oamenii rătăciți nu știu ce fac. Domnul Isus S-a rugat pentru cei care L-au răstignit: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!”

Într-o zi, poate vei înțelege ce l-a motivat pe cel ce te-a rănit. Dar chiar dacă nu înțelegi, este de datoria ta să ierți și să uiți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 feb. 2026

3 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu ne‑a dat viața eternă, iar această viață este în Fiul Său.

1 Ioan 5.11

Copilul lui Dumnezeu caută cu ardoare conștiența favorii lui Dumnezeu, zi de zi, și tânjește după a‑L cunoaște tot mai mult pe Hristos și după comuniunea cu El, până când El va veni. De asemenea, el privește către viitor, când toate piedicile vor fi date la o parte și când, în duh, suflet și trup, el va fi ca Domnul, în starea de libertate a gloriei. Aceste căutări, deși variază în intensitate și sunt întrerupte de influențele lumii, sunt autentice cu privire la toți cei care au viață divină, deoarece astfel de dorințe izvorăsc din Dumnezeu, sursa vieții lor. Măsura intensității dorinței este diferită, potrivit cu evlavia practică a fiecărui credincios, însă viața eternă în ea însăși, sub acțiunea Duhului Sfânt, se manifestă și se înalță către Tatăl și către Fiul.

Dumnezeu le dă celor ai Săi dorința după Sine Însuși. Viața eternă pe care le‑a dat‑o copiilor Săi are un caracter diferit de cel al vieții naturale. Orice om are viața naturală în sine însuși, iar această viață se desfășoară independent de părinții noștri, de la care am primit‑o. Viața eternă însă, care este posesiunea oricărui credincios, este în mod imediat conectată cu sursa și cu originea ei, Dumnezeu; ea nu este în noi aparte de sursa ei, ci este în Fiul – „Dumnezeu ne‑a dat viața eternă, iar această viață este în Fiul Său“.

Această viață are motivații și dorințe noi, toate alimentate de Dumnezeu prin Duhul Său. Rătăcirile, căderile și starea lumească a copiilor lui Dumnezeu – deși cu totul dezonorante pentru Tatăl și cu urmări triste pentru cel credincios – nu trebuie confundate cu adevărul neschimbător al faptului că ei au viața eternă în Hristos.

H. F. Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mai bine doi decât unul, căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul.

Eclesiastul 4.9

Povestea pinului singuratic

Un pin creștea la marginea unei păduri. Pretutindeni erau doar frați de‑ai lui. Primăvara, când vântul doinea în ramurile lor, toți frații cântau în cor. Vara, când soarele incendia văzduhul, călătorii osteniți poposeau în răcoarea acestei păduri cu mireasmă de rășină. Toamna, ploile înviorau copacii, iar șuvoaiele se scurgeau apoi în vale, lăsând pădurea neclintită. Iarna, viscolul urla disperat în depărtări, dar trunchiurile viguroase ale pinilor și ramurile lor semețe nu‑l lăsau să intre în cetatea lor.

Pinul de la marginea pădurii a privit însă într‑o zi spre vârfurile golașe ale munților și a zărit o stâncă înaltă, poleită în fiecare dimineață de soarele scânteietor. Și, cum nu îi mai plăcea să fie cu frații lui, a venit să ceară voie bunicului pădurii să se mute pe acea stâncă. „Copile, copacul care este singur pe vârful muntelui se va clătina la orice vânt“, i‑a grăit rar bătrânul zbârcit de ani. „Nicăieri nu‑i mai bine ca lângă frații tăi, în locul în care te‑ai născut, unde nu‑i primejdie când suflă vântul și când se năpustesc apele“, i‑au mai spus părinții lui.

Însă pinul nu ascultă de nimeni și pleacă. Iată‑l ajuns pe creasta muntelui! De acolo vede soarele înaintea celorlalți. Privește de sus la frații săi, rușinându‑se că altădată fusese printre ei. Devine batjocoritor, strigând bătrânului să aibă grijă să nu cumva să cadă și când nu bate vântul, căci are rădăcina putrezită. Dar nu termină bine vorba, că un vânt năprasnic se abate peste stânci și pinul cel tânăr se prăbușește și alunecă în abis. Acolo se aude un freamăt trist: „Ca pasărea plecată din cuibul ei, așa este omul plecat din locul său“ (Proverbe 27.8). Povestea pinului semețit este istoria omului.

Citirea Bibliei: Neemia 2.1-8 · Proverbe 10.22-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 34:16-37

Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil să‑L înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nu‑i are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui să‑L poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. „Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, … afară de Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2.11). El îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).

Instruindu‑l pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de a‑L cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) l‑a rătăcit complet. N‑a ajuns el să‑L condamne „pe Cel Întrutotuldrept“ (v. 17)?!

Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? Să‑I ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţă‑mă (arată‑mi)“ (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să I‑o adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.

NUMAI ISUS ÎȚI POATE POTOLI SUFLETUL | Fundația S.E.E.R. România

„M-au părăsit… și-au săpat… puţuri crăpate, care nu ţin apă.” (Ieremia 2:13)

Din fire, noi suntem persoane dominate de dorințe. Ne dorim lucruri la fel cum respirăm. Problema este că, atunci când obținem ceea ce vrem, constatăm că nu am apucat și fericirea după care tânjim. Așa încât, continuăm să căutăm alte (tot mai multe) lucruri… De această chestiune se ocupă magazinele online. Așa că lucrurile care erau plasate la categoria „dorințe” sunt trecute în categoria „nevoi”.

Potrivit unui teolog, iată cu ce problemă ne vom confrunta: „Nu ne putem sătura de ceea ce nu avem nevoie. Indiferent cât de mult avem, rămânem oameni care „nu au suficient”. Pentru astfel de oameni, nu există satisfacție sufletească durabilă. Am văzut o reclamă care conținea sloganul „Ieri nu știam că există, astăzi nu pot trăi fără!” Se numește „mitul trebuie-să-ai-mai-mult”, sau „mitul cândva-mai-mult-va-fi-suficient”.

Dacă ne asumăm astfel de mituri, ne vom petrece viața căutând altceva-mai… Ar putea fi o mașină, un post, o femeie frumoasă ori un bărbat chipeș… Poate fi, în funcție de vârstă, un iPod, un Lamborghini sau o păpușă Tickle Me Elmo. Continuăm să sperăm că următorul lucru va fi împlinirea, sursa de satisfacție adevărată pentru sufletele noastre. Pentru câteva minute, sau poate câteva zile, experimentăm adevărata satisfacție sufletească… care apoi se volatilizează repede… Pentru că întotdeauna dispare!”

Trebuie să înțelegem un lucru: numai Domnul Isus poate satisface deplin și veșnic setea sufletului nostru, orice altceva dezamăgește. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.”

Dacă te-ai săturat să trăiești o viață goală, vino la Isus. El nu te va dezamăgi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 feb. 2026

2 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Dezbrăcând stăpânirile și autoritățile, le‑a făcut de rușine în public, triumfând asupra lor prin cruce.

Coloseni 2.15

„Stăpânirile și autoritățile“ sunt puterile spirituale ale răutății (Efeseni 6.12), a căror căpetenie este diavolul sau Satan. Prin cruce, Hristos a triumfat asupra acestora. Ce lucru minunat! Părea triumfătoare puterea întunericului atunci când Hristos era trădat, arestat de cei nelegiuiți, dezbrăcat, insultat și, în cele din urmă, pironit pe cruce. Oamenii și demonii asistau acolo la ceea ce părea a fi triumful lui Satan și înfrângerea lui Hristos. Dar, în realitate, în ochii lui Dumnezeu, pentru gloria Lui și a Hristosului Său, pentru mântuirea și fericirea noastră veșnică, în această înjosire și în această moarte a Mântuitorului strălucea biruința Lui. El a ieșit biruitor, suferind tot ceea ce revărsase ura omului condus de Satan împotriva Lui.

Prin moarte, El l‑a învins pe cel care avea puterea morții (Evrei 2.14). Ca un învingător, El a dezbrăcat aceste stăpâniri și autorități răufăcătoare de puterea și de tăria lor îndreptate împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor. Le‑a dezarmat definitiv, așa cum spusese mai înainte că‑I stătea în putere s‑o facă (Matei 12.29). Le‑a expus public, înaintea oamenilor și a îngerilor (1 Timotei 3.16), spre rușinea înfrângerii lor. El a repurtat această victorie pe cruce și prin cruce: acolo a strălucit gloria Lui, acolo s‑a realizat eliberarea noastră. Ce minune a înțelepciunii și a dragostei lui Dumnezeu (1 Corinteni 1.18,24)!

Sfârșitul omului în carne, eliberarea de puterea păcatului și de condamnare, iertarea, viața, izbăvirea de lege și de poruncile ei, nimicirea puterii vrăjmașului – pe toate acestea le avem în Persoana adorabilă a Fiului dragostei Tatălui, Creatorul Atotputernic, Capul Adunării, Mântuitorul mort și înviat, Cel care trăiește veșnic și cu care noi suntem uniți pentru veșnicie. A Lui să fie gloria!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenire între cei care sunt sfințiți prin credința în Mine.

Fapte 26.18

Gutenberg

Inventatorul și meșterul german Johannes Gutenberg (1400‑1468) finalizează în anul 1455 tipărea Bibliei, folosind presa de tipar mobilă. În urma acestei invenții, imprimeria se răspândește rapid în întreaga lume, conducând la distribuirea în masă fără precedent a literaturii în toată Europa. Numele lui este citat alături de cele mai influente personalități din lume, pentru această lucrare majoră, Biblia Gutenberg, cea dintâi versiune tipărită a Bibliei, apreciată pentru calitatea ei estetică și pentru o tehnică înaltă. Însă cel comemorat astăzi în întreaga lume ca deschizătorul unei noi ere în privința cunoașterii a avut parte de multă ostilitate. Ludovic al XI‑lea (1461‑1483), regele Franței, văzând Biblia lui Gutenberg, a exclamat: „Ce nenorocire! Lumea o să citească Biblia și o să‑și piardă credința“. Trei secole mai târziu, filosoful francez Joseph le Maistre (1753‑1821) afirma disprețuitor: „Evanghelia în afara bisericii este otravă“.

Dumnezeu are însă grijă ca vestea bună a harului Său mântuitor să fie proclamată și răspândită peste tot, astfel încât oamenii să poată veni la El. Întoarcerea la Dumnezeu este un pas decisiv! Este trecerea de la întuneric la lumină: înainte eram în sfera puterii lui Satan, care‑i ispitește pe oameni să păcătuiască și care‑i ține în strânsoarea lui prin frica de moarte, iar acum, prin credința personală în Domnul Isus, suntem eliberați de puterea diavolului și aduși la Dumnezeu. Și rămânem în Lumina prezenței Lui, pentru că suntem făcuți capabili să ne bucurăm de iubirea Sa.

Citirea Bibliei: Neemia 1.1-11 · Proverbe 10.11-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 33:23-33; 34:1-15

Versetele 23 şi 24 din cap. 33 ne îndreaptă gândurile spre Mesagerul dragostei divine, spre Isus, Mijlocitorul nostru.

(Viaţa Lui:) El a venit pentru a‑i arăta omului păcătos calea dreptăţii, pentru a‑l ajuta să‑şi recunoască starea şi să se judece în lumina divină. Felul Său de a trăi viaţa aici, pe pământ, pune cu atât mai mult în evidenţă adevărata stare a omului. Dar, pentru ca Dumnezeu să poată manifesta îndurare, a fost necesară ispăşirea. Şi soluţia a fost găsită:

(Moartea Lui:) Prin jertfa Domnului Isus, noi suntem eliberaţi de groapa pieirii! Şi aceasta nu este totul! Versetele 25 şi 26 vorbesc despre viaţa cea nouă, despre comuniune, despre bucurie, despre îndreptăţire, toate ca fiind partea noastră. Dumnezeu ne‑a primit prin har, ne‑a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit (Efeseni 1.6 notă).

(Învierea Lui:) Astăzi noi ne bucurăm de prezenţa unui Mântuitor viu în glorie. El este acolo ca Mijlocitor al nostru. Câte consecinţe binecuvântate decurg din aceasta!

Versetele 27 şi 28 vorbesc despre mărturia pe care suntem chemaţi s‑o dăm „înaintea oamenilor“ cu privire la ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Să nu pierdem niciodată din vedere această slujbă, care este partea noastră!

În cap. 34, Elihu este obligat să vorbească cu asprime. Căutând să se îndreptăţească, Iov Îl acuzase pe Dumnezeu de nedreptate (32.2). Era mult prea grav. Iov se asocia astfel cu cei răi şi de aceea mustrarea trebuia să‑i fie făcută răspicat (Romani 9.14).

NĂSCUT PENTRU A CREDE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Rolul de părinte nu se termină când copilul tău devine adolescent. Adolescenții sunt doar mai mobili, petrec mai puțin timp cu tine și sunt mai independenți. În această etapă a vieții, ei apreciază și imită colegii… care sunt la fel de imaturi ca ei! Și chiar dacă ai pus bazele morale și spirituale, în primii lor ani de viață, se vor întâmpla lucruri care te vor face să te întrebi: „Ce s-a întâmplat? Unde am greșit?” Răspuns: „Este adolescența!” Este creierul adolescentului; așa este cablat. Lobii frontali – responsabili de dezvoltarea morală, reactivitatea emoțională, controlul impulsurilor și luarea deciziilor – nu sunt încă complet dezvoltați. Lobii frontali nu își vor termina creșterea înainte de vârsta de 20 de ani, iar uneori chiar mai târziu.

Dar ce s-a întâmplat cu toate acele povestiri biblice și cu eforturile tale de a le insufla convingeri divine? Totul este acolo, uitat temporar în acei lobi în dezvoltare! Ei nu sunt răi sau ignoranți, deși uneori par să acționeze astfel. Nu ți-au abandonat învățăturile. Sistemele de convingeri pe care i-ai ajutat să le construiască mai devreme nu au fost șterse – au fost transferate într-un „fișier în așteptare” până când vor sosi noile celule ale creierului care le restabilesc sănătatea. Și vor sosi!

Misiunea ta este să eviți panica, să te rogi și să-I permiți lui Dumnezeu să lucreze asupra lor, să-i iubești necondiționat și să fii ancora lor. Rămâi tare și trăiește după principiile tale. Demonstrează empatie, dar învață-i totodată că deciziile lor îi afectează și pe ceilalți membri ai familiei. Ajută-i să învețe autocontrolul, și lasă-i să confrunte consecințele!

Fii răbdător, susține-i și nu renunța niciodată la ei. Ai sădit în ei sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și (cf. Galateni 6:9) „la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
29 ian. 2026

29 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător.

Iacov 5.11

Este impresionant cum vorbește Noul Testament despre bărbații credincioși și despre femeile credincioase ale Vechiului Testament. Cu o singură excepție, se concentrează doar pe partea luminoasă a lor. Așa vedem și în dreptul lui Iov, atunci când îl privim pe paginile din Iacov 5!

Înțelegem prin aceasta că încercarea a avut ca rezultat – prin purtarea și prin răbdarea lui Iov – onorarea lui Dumnezeu. „Sfârșitul dat lui de la Domnul“ au fost ostenelile Sale pentru Iov până la sfârșit. Ele ne arată „că Domnul este plin de milă și îndurător“. El este nu numai atotputernic, putând pune capăt încercării în orice moment, ci este și îndurător, având o milă nemărginită pentru credincioșii încercați.

Nu este mila Lui cu mult mai mare decât puterea Lui? Când mă gândesc la faptul că Însuși Fiul lui Dumnezeu, Creatorul de necuprins al universului, mă înțelege în încercările mele și simte împreună cu mine, un om atât de mic și slab, atunci nu pot decât să rămân cufundat în uimire. Desigur, puterea lui Dumnezeu este uriașă, încât El poate schimba situațiile mele lipsite de speranță, pentru că este atotputernic – El nu o va face întotdeauna, dar o poate face, iar credința ține cu tărie la aceasta! – dar mila Sa este mai mare decât puterea Sa.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lot a locuit în cetățile câmpiei și și‑a întins corturile până la Sodoma.

Geneza 13.12

Lot, marele pierzător

Când a fost nevoie ca Lot și Avraam să se despartă, Lot a ales câmpia Iordanului cea bine udată peste tot, tocmai bună pentru turmele sale numeroase. Îl vedem la început cum face doar câțiva pași în lumea lipsită de Dumnezeu, apoi cum se expune influenței ei, pentru ca în final el să ajungă complet acaparat: „Lot locuia în Sodoma“. Se pare că nu plănuise așa ceva de la început, cum nici noi nu intenționăm să ne prindem într‑un jug nepotrivit cu unii oameni, dar ne trezim apoi legați de lume. Această hotărâre cu urmări grave își putea avea rădăcina în influența soției sale care, nici când veniseră îngerii să îi salveze, nu a putut să nu se uite înapoi spre cetatea blestemată, pentru că își lăsase inima acolo. Oricum ar fi fost lucrurile, Lot poartă înaintea lui Dumnezeu răspunderea pentru alegerea făcută. El decade din ce în ce mai mult, iar în final ajunge un mare pierzător:

Din cauza faptului că locuia în Sodoma, Lot își pierde libertatea: este prins la mijloc în vreme de război și luat ca prizonier (Geneza 14.12); diavolul este mereu în acțiune pentru a provoca mândrie, invidie și ambiții rele între oamenii pe care îi ține în robia sa înfiorătoare. Din cauza răului la care este martor în lume, Lot își pierde pacea interioară: își chinuie sufletul cel drept prin ceea ce vede și aude zilnic (2 Petru 2.8). Din cauza influenței din lume, Lot își pierde discernământul cu privire la bine și la rău: este gata să își dea fiicele unor bărbați violenți. Din cauza legăturii cu lumea, Lot își pierde mărturia: ginerii lui credeau că el glumea atunci când îi avertiza cu privire la judecata ce avea să vină (Geneza 19.8,14). „Nu iubiți lumea“ (1 Ioan 2.15)! „Prietenia lumii este vrăjmășie față de Dumnezeu“ (Iacov 4.4)!

Citirea Bibliei: Ezra 8.1-30 · Proverbe 8.10-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 30:1-31

Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurându‑se de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut că‑şi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos“ (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

„Strig către Tine şi nu‑mi răspunzi“ (v. 20) – sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şi‑a părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

TE GÂNDEȘTI LA VEȘNICIE? | Fundația S.E.E.R. România

„Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani…” (Psalmul 90:10)

Te-ai întrebat vreodată cât timp vei trăi de partea asta a cerului? Biblia spune: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.” (Psalmul 90:10)

De ce unii dintre noi trăiesc mai mult decât alții? Apostolul Pavel răspunde: „Cunoaştem în parte…” (1 Corinteni 13:9) Deși nu știm câți ani a rânduit Dumnezeu fiecăruia dintre noi pe pământul acesta, de trei lucruri putem fi siguri:

1) Îți poți prelungi viața ascultându-L pe Dumnezeu, așa cum o poți scurta neascultându-L. Luptându-se cu boala și înfruntând moartea, împăratul Ezechia s-a rugat: „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” (2 Împărați 20:3). Și Dumnezeu i-a răspuns: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale.” (2 Împărați 20:5-6) Așadar, Dumnezeu mai vindecă și astăzi? Desigur, Cuvântul Său spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului… şi Domnul îl va însănătoşi.” (Iacov 5:14-15)

2) Când lucrarea lor pe pământ se încheie, cei răscumpărați merg în cer. Iată cum evaluează apostolul Pavel cerul: „mult mai bine” (Filipeni 1:23). Iar arhitectul, constructorul și proiectantul casei tale cerești este nimeni altul decât Domnul Isus, Cel care a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc…” (Ioan 14:2) Acasă cu Isus – încearcă să-ți imaginezi, chiar acum, scena întâlnirii cu El în glorie!

3) Dacă ți-e frică de moarte, revendică această promisiune a lui Dumnezeu și crede-o: „Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:16) Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 ian. 2026

27 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Cineva îmi spunea mai demult că nu‑i place cuvântul har și că preferă cuvântul dragoste, care, după părerea lui, deși are sensuri similare, ar fi cu mult mai potrivit. Aceasta este o greșeală, fiindcă semnificația cuvântului har merge mai departe decât cea a cuvântului dragoste. Omul iubește ceea ce în ochii lui este, într‑un fel sau altul, vrednic de iubit, considerând totodată că Dumnezeu ar iubi la fel. De aceea își zice în sinea lui: «Trebuie să mă întorc la Dumnezeu într‑o zi și să încerc să fiu vrednic de dragostea Lui, iar atunci mă va iubi și El». Însă harul lui Dumnezeu este exact contrariul acestei gândiri. Nu există nimic în lume ca harul pur al lui Dumnezeu.

Odată am pus întrebarea: «Ce înseamnă harul?». «Harul înseamnă îndurare», a venit un răspuns. Este adevărat că dragostea lui Dumnezeu și îndurarea lui Dumnezeu sunt amândouă nespus de minunate – „Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne‑a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne‑a adus la viață împreună cu Hristos“ (Efeseni 2.4,5). Prin urmare, îndurarea și dragostea lui Dumnezeu sunt în har, adică într‑o favoare absolut nemeritată. Totuși, harul lui Dumnezeu merge mai departe și depășește orice putere de gândire omenească.

Să presupunem că un criminal stă înaintea judecătorului. Îndurarea arătată lui ar fi un lucru măreț, însă ca inima judecătorului să arate dragoste față de un om atât de nevrednic ar fi cu adevărat o minune. Dar cum ar sta lucrurile dacă judecătorul l‑ar iubi atât de mult pe acel sărman vinovat, încât să ia locul lui, să sufere pedeapsa deplină pentru fărădelegea lui, iar pe condamnat să‑l trimită la locuința sa și să‑i spună că tot ceea ce este acolo îi aparține? Unde am putea găsi așa ceva printre fiii oamenilor? Gloria unui astfel de har Îi aparține doar lui Dumnezeu. Să vestim cu toată puterea acest har minunat al lui Dumnezeu!

C. Stanley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună‑cetățeni cu sfinții și [oameni] ai casei lui Dumnezeu.

Efeseni 2.19

Ursulețul și vulturul

Văzând o stâncă, un ursuleț și‑a propus cu orice preț să ajungă în vârful ei. Urcușul devenea tot mai greu, dar bucuria de a ajunge pe culme îi dădea noi puteri. După eforturi susținute, ajunge în sfârșit sus, iar acolo găsește o pajiște minunată, care îl încântă atât de mult, încât începe să strige bucuros: „Am ajuns!“. Pe un colț de piatră, retras, zărește însă un vultur care stătea trist și tăcut. „Nu te bucuri? Nu vezi că am ajuns pe vârful stâncii?“, îl întreabă ursulețul pe vultur. „Dar, în timp ce tu ai urcat, eu am coborât“, îi răspunde pasărea cu glasul stins; și avea dreptate.

Steven, un tânăr refugiat din Africa, ajunge în Anglia. E apatrid. Crede că s‑a născut în Mozambic, dar poate totuși s‑a născut în Zimbabwe. Nu și‑a cunoscut niciodată tatăl, iar pe mamă și‑a pierdut‑o la o vârstă fragedă. Fără carte de identitate sau dovadă a locului de naștere, Steven intră într‑o secție de poliție și cere să fie arestat. Închisoarea i se pare un loc mai bun decât să se chinuie pe străzi, fără adăpost și fără permis de ședere.

Înainte să ne întoarcem la Domnul, și noi eram străini, fără speranță, fără casă, fără patrie și fără Dumnezeu în lume. Dar, când harul ne‑a adus la minunatul punct de cotitură din viața noastră, am devenit „împreună‑cetățeni cu sfinții“, răscumpărați, strâns uniți prin credința în Domnul Isus, „oameni ai casei lui Dumnezeu“, liberi să petrecem timp în prezența Lui și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată al nostru care ne iubește. Ce urcuș binecuvântat, să fii răscumpărat al lui Isus!

Citirea Bibliei: Ezra 7.1-18 · Proverbe 7.1-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 28:1-28

Iov înţelesese un lucru foarte important: din această încercare, prin care Dumnezeu îl făcea să treacă, credinţa lui va ieşi precum aurul din creuzetul aurarului (23.10). Dar ceea ce nu ia el în seamă este zgura care trebuia îndepărtată înainte de aceasta: „Negreşit, … este un loc unde se curăţă aurul“ (v. 1; vezi, de asemenea, Zaharia 13.9 şi Maleahi 3.3). Şi acest loc este creuzetul încercării! Domnul, ca Meşter aurar înţelept, cunoaşte şi intensitatea şi durata acestui foc necesar pentru a‑Şi curăţi argintul şi aurul Său, adică pe scumpii Săi răscumpăraţi. ŤGiuvaergiulť desăvârşit ştie câte lovituri dureroase de daltă trebuie aplicate înainte ca onixul, şi safirele, şi rubinele şi topazurile Sale să strălucească în toată splendoarea lor.

Omul este capabil să execute lucrări remarcabile: baraje, tunele, autostrăzi etc. Extrage din pământ tot felul de produse rare şi de mare preţ (v. 9‑11). Dar este un lucru de care nu se preocupă câtuşi de puţin să‑l caute: înţelepciunea. Totuşi, ea este mai de preţ decât perlele (v. 18) sau decât rubinele, declară cartea Proverbe (3.15; 8.11), carte care ne vorbeşte atât de mult despre această Înţelepciune divină. Comparaţi, de asemenea, importanta definiţie din v. 28 cu Proverbe 9.10 şi cu Psalmul 111.10.

ÎNVAȚĂ SĂ DELEGI! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.” (Faptele apostolilor 6:2)

Biserica Noului Testament a crescut atât de repede, încât apostolii au devenit copleșiți de provocarea administrării ei. Ce au făcut ei? Iată ce spune Biblia: „Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele apostolilor 6:2-4).

Rezultatul? „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult…” (vers. 7) Tu îți poți îmbunătăți calitatea vieții învățând să delegi.

Iată cum poți s-o faci:

1) Începe cu o sarcină pe care o îndeplinești în prezent și care ar putea fi încredințată altcuiva.

2) Identifică o persoană cu (nu doar dorința, ci și) capacitatea de a o face.

3) Ia-ți timp să scrii pașii și să-i parcurgi cu persoana respectivă.

4) Explică de ce este sarcina esențială și care este importanța ei în ansamblul lucrurilor.

5) Dacă sarcina este sensibilă la timp, atunci stabilește date precise.

6) Menționează care sunt așteptările tale.

7) Evaluează progresul persoanei în mod frecvent, până când ești sigur că se poate ocupa de sarcină fără implicarea ta.

Asist-o pentru o perioadă și verific-o, pentru a te asigura că își face bine treaba. Următoarea afirmație este adevărată: nu primești ceea ce aștepți, primești ceea ce verifici!

Așadar, învață să delegi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
23 ian. 2026

23 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și pe voi, care erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre, v‑a înviat împreună cu El, după ce ne‑a iertat toate greșelile.

Coloseni 2.13

Să remarcăm că apostolul le spune colosenilor: „Voi erați morți în greșelile și în necircumcizia cărnii voastre“. Iudeii erau și ei, din fire, morți în greșelile lor (Efeseni 2.5), dar ei erau circumciși, ca o garanție că legământul și promisiunile le aparțineau; ei aveau un Dumnezeu și o speranță (Efeseni 2.11,12). Sărmanii oameni dintre națiuni, ei nu aveau nimic din toate acestea! Ei erau morți în greșelile lor, dar și în necircumcizia cărnii lor: nu aveau niciun drept înaintea lui Dumnezeu; ei nu puteau fi decât obiectul exclusiv al harului suveran, iar acesta se manifestase deja față de ei.

Apostolul le reamintește acest lucru efesenilor (Efeseni 2.5,8). Ce subiect de recunoștință pentru noi! Dar apostolul spune mai departe: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Iudeii aveau, în aceeași măsură ca și cei dintre națiuni, nevoie de iertare și de harul care duce la viață. Chiar dacă iudeilor le sunt recunoscute privilegiile speciale de care se bucură, totuși Cuvântul îi plasează, ca păcătoși, întotdeauna pe picior de egalitate cu cei dintre națiuni. Păcatul ne‑a plasat pe toți în moarte și sub condamnare. Însă toți pot găsi iertarea și viața în Hristos, Cel mort și înviat. Ce fericire să deținem aceste prețioase comori, nu doar să știm că le putem găsi în El! Ceea ce ne lipsește adesea este tocmai această credință, în sufletele noastre, care să ia în stăpânire și să se bucure de aceste comori de har.

Să remarcăm și faptul că iertarea stă la baza vieții creștine, este începutul ei. Apostolul spune: „După ce ne‑a iertat toate greșelile“. Numai după această iertare urmează aducerea la viață cu Hristos. El a lăsat în urmă, în moartea Sa, condamnarea pe care o luase asupra Lui, de aceea și pentru noi condamnarea este de domeniul trecutului, iar în învierea Sa avem viața. În sfârșit, să observăm și aceste cuvinte: „Toate greșelile noastre“. Iertarea este completă, nimic nu mai rămâne în sarcina noastră. Ce siguranță pentru sufletul credincios! În această viață în Hristos nu mai este condamnare, pentru că nu mai există greșeli (Romani 8.1).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

M‑am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința; de acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mi‑o va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea.

2 Timotei 4.7,8

„Să nu fi trăit în zadar…“

Astronomul danez Tycho Brahe (1546‑1601) a fost considerat o autoritate incontestabilă în vremea sa prin contribuția adusă în studiul mișcării planetelor și prin catalogarea a peste 800 de stele. Deși nu dispunea de vreun telescop, datele adunate de el depășeau în exactitate toate măsurătorile anterioare. Timp de 40 de ani, Brahe, astronomul și matematicianul imperial de la curtea regelui Rudolf al II‑lea, a cercetat, a cartografiat, a măsurat, a determinat și a sistematizat cu răbdare stelele. Referitor la mișcarea planetelor, el a afirmat, din perspectivă proprie, că planetele se învârt în jurul soarelui și că soarele gravitează în jurul Pământului.

Matematicianul luteran Johannes Kepler (1571‑1630), colaboratorul lui Brahe în timpul ultimilor săi doi ani din viață, avea să‑l ajute să cunoască un progres în concepția despre lume, astfel că ultimele cuvinte ale lui Brahe au fost: „Ah, să nu fi trăit în zadar…“.

Nu este oare dorința fiecăruia dintre noi să nu fim uitați, să lăsăm ceva în urmă, să nu fi trăit în zadar? Ioram, împăratul lui Iuda, la vârsta de patruzeci de ani, „a murit, fără să fi fost regretat“ (2 Cronici 21.20). Ce final trist! Diferă complet de cuvintele din finalul vieții lui Pavel. Apostolul fusese oprit din drumul său de persecutor înverșunat al creștinilor de către Domnul Însuși, pe când se îndrepta spre Damasc. Apoi a avut loc o schimbare radicală: el nu a mai luptat împotriva lui Hristos. În mâna Domnului, viața noastră capătă o perspectivă clară și nu mai trebuie să ne temem de moarte.

Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 22:1-30

Începe o a treia serie de cuvântări. Până acum, prietenii vorbiseră la modul general despre omul rău: face aceasta, merită aceea (15.20…). Acum Elifaz dă pe faţă fondul gândirii sale prin acuzaţii directe: răutatea ta, nelegiuirile tale… (v. 5). Cât de departe de învăţătura Domnului se aflau ei (el şi cei doi tovarăşi ai săi), învăţătură care porunceşte să luăm bârna din ochiul nostru înainte de a scoate paiul din ochiul fratelui (Matei 7.1‑5)! Şi, de asemeni, cât de departe de exemplul Celui care S‑a aplecat să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13.14‑15)!

Comparând v. 3 cu ceea ce i‑a spus Domnul lui Satan (1.8; 2.3), vedem cât de eronată era părerea lui Elifaz despre Dumnezeu. Nimic nu‑I este Lui mai plăcut decât omul care practică dreptatea (Fapte 10.35).

Totuşi, urmărind aceste cuvinte, să învăţăm să ascultăm ceea ce Duhul lui Dumnezeu doreşte să nespună nouă. De exemplu, dacă unul dintre cititorii noştri încă nu este în pace cu Dumnezeu, să se supună ordinului categoric din v. 21: „Împrieteneşte‑te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea“ (comp. cu 2 Corinteni 5.20). Cât despre versetul următor, nu se adresează el oare tuturor acelora care încă mai avem de progresat? „Primeşte, te rog, învăţătura din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta“!

NU TE LĂSA ZDROBIT, RIDICĂ-TE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Destul m-au asuprit din tinereţe, dar nu m-au biruit.” (Psalmul 129:2)

Atunci când oamenii puternici ating fundul gropii, ei nu sunt zdrobiți, ci își revin. Apostolul Pavel a fost o astfel de persoană. El a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9)

Așadar, cum poți să-ți revii în loc să te prăbușești? Făcând două lucruri:

1) Când nu-ți poți controla circumstanțele, preia frâiele vieții tale. Când o accidentare la spate a paralizat-o pe Angela Madsen de la brâu în jos, ea s-a angajat să facă tot ce ținea de ea pentru a se ridica din nou. Ca urmare, s-a antrenat perseverent… și a ajuns să fie prima femeie cu handicap care a traversat Atlanticul la rame. Jurnalista Denise Foley a scris: „Madsen este ceea ce cercetătorii numesc „reziliență”… capabilă să-și revină din orice dificultate pe care o aduce viața. Ea este unul dintre acei oameni care ne fac să ne întrebăm: cum ne-am descurca dacă propria noastră rezistență ar fi pusă la încercare – ne-am reveni?”

2) În loc să te plângi că în viața ta sunt oameni nepotriviți, începe să cauți oameni potriviți. Ned Hallowell a crescut cu un tată bipolar, apoi cu un tată vitreg abuziv, cu o mamă alcoolică, și cu dificultăți de învățare – o istorie care îi duce adesea pe cei în cauză la închisoare sau la psihiatrie. Dar el a devenit un psihiatru proeminent, un tată cu o căsnicie fericită și un autor de succes. Acest lucru s-a întâmplat în mare parte pentru că, la un internat, s-a atașat de profesori cărora le-a păsat de el și care l-au luat sub aripa lor.

Așadar, când vremurile sunt grele, sprijină-te pe Dumnezeu, preia controlul asupra vieții tale și caută oameni potriviți!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 ian. 2026

21 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i‑a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

Marcu 9.23

Când privim la o astfel de scenă, unde îl vedem pe om ajuns la sfârșitul tuturor resurselor sale, ce bine ne face să auzim aceste cuvinte, că la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile! Această declarație apare de trei ori în Evanghelia după Marcu.

În capitolul 9, un tată disperat îl aduce pe fiul său demonizat la ucenicii Domnului, însă aceștia nu pot scoate demonul. O generație necredincioasă (Marcu 9.19) privea cum demonul îl arunca la pământ pe sărmanul băiat, atunci când Domnul S‑a apropiat. „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută‑ne!“, a strigat tatăl (versetul 22). Domnul i‑a răspuns: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“. Credința în Dumnezeu este pârghia de care depinde răspunsul Său atunci când strigăm la El; toate lucrurile sunt posibile pentru credință.

În capitolul 10, Domnul Isus prezintă același principiu atunci când ucenicii sunt uimiți să audă că cei care se încred în bogății vor intra cu greu în împărăția lui Dumnezeu. Dacă cineva cu avantaje pământești nu putea fi sigur de favoarea lui Dumnezeu, atunci cine putea fi mântuit? Domnul lămurește faptul că poziția materială și caracterul omenesc n‑au nimic de‑a face cu mântuirea; totuși, la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10.27).

În capitolul 14, scena se derulează în grădina Ghetsimani. Dacă primele două secvențe ne‑au dezvăluit puterea lui Dumnezeu de a împlini imposibilul, cea de‑a treia este una aparte. Domnul, privind la suferințele care aveau să vină asupra Lui, S‑a rugat: „Ava, Tată, la Tine toate lucrurile sunt cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine; totuși facă‑se nu voia Mea, ci a Ta“ (Marcu 14.36). Aici, ceea ce era posibil pentru puterea lui Dumnezeu nu era însă posibil pentru dragostea Sa. Mai târziu, Domnul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l‑a dat Tatăl?“ (Ioan 18.11). Cu o inimă plină de dragoste, El a mers la cruce, pentru ca noi să‑L putem cunoaște pe Dumnezeul la care toate lucrurile sunt cu putință.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

(Irod a spus:) Iată, El n‑a făcut nimic vrednic de moarte.

Luca 23.15

Regina sângeroasă

Cunoscută și sub numele de Maria Tudor, malefica regină Maria I a Angliei (1516‑1558) s‑a dovedit a fi un dușman fără precedent al creștinilor. Până la sfârșitul vieții, ea a executat 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit titlul de „Sângeroasa Maria“. Credinciosul Palmer a fost condamnat de ea la moartea pe rug. „Dragul meu Palmer“, insista prietenul lui, „ai milă de anii tăi auriți și de frumoasele flori ale tinereții tale și retrage‑te înainte de a fi prea târziu“. „Eu suspin gândindu‑mă la alte flori, care nu se vor veșteji niciodată“, i‑a răspuns el. Iar din rug, Palmer îi îndemna pe toți prietenii săi credincioși să persevereze în credință: „Existența noastră nu se termină pe rug. Ceea ce ne stă înainte nu se compară cu ceea ce lăsăm în urmă. În locul acestor jalnici tăciuni vom primi perle de mare preț“.

Peste cinci secole, în anul 2009, cotidianele publicau o imagine cu infractorul James Bain care își îmbrățișa avocatul, un domn distins, cu păr grizonant. James fusese condamnat la închisoare complet nevinovat. Un test genetic, ADN, a scos la iveală adevărul. Deși aceste teste au dovedit sute de alți condamnați pe nedrept, niciunul dintre acești prizonieri nu s‑a apropiat de cei 35 de ani pe care James Bain, nevinovat, îi petrecuse în spatele gratiilor. Dar și mai uimitor este faptul că bărbatul închis pe nedrept atât de mult timp nu avea nicio urmă de amărăciune sau de resentiment. În momentul eliberării, el a declarat: „Am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu“. Chiar dacă suferim pe nedrept, să ne punem și noi toată încrederea în Domnul Isus.

Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 19:21-29; 20:1-29

Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu‑i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu‑i putea fi clătinat: credinţa sa într‑un Răscumpărător viu. Versetele 25‑27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „În carnea mea voi vedea pe Dumnezeu“ (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).

Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, Îl putem cunoaşte pe deplin dacă Îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Îl cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!“ (Romani 8.34).

În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce‑i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20‑25; 18.5‑21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care‑i aşteaptă pe cei răi, atacându‑l astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

CE FACI CÂND OAMENII NU ÎNȚELEG? | Fundația S.E.E.R. România

„Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie…” (1 Corinteni 2:14)

Atunci când împărtășești credința ta cuiva, și acesta pare să nu înțeleagă, nu fi dezamăgit, nu fi supărat și nu fi nerăbdător! În Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sămânță” (Luca 8:11), deci asta te face un semănător. Da, tuturor ne-ar plăcea să semănăm și apoi să culegem cât de rapid posibil! Dar semănatul și seceratul au fiecare propriul lor sezon.

Când degetul lui Dumnezeu a început să scrie soarta regelui Belșațar pe pereții palatului său, și nici unul dintre înțelepții săi n-a putut să interpreteze mesajul, l-au chemat pe profetul Daniel. Până atunci, el fusese practic persona non grata. Dar Daniel a fost pregătit când i-a venit vremea, iar tu trebuie să fii la fel!

Iată două versete pe care să le ai în vedere când îți împărtășești credința cu cineva:

1) „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.” (1 Corinteni 2:14);

2) „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15). Dumnezeu te-a chemat să împărtășești adevărul Cuvântului Său cu alții, dar numai Duhul lui Dumnezeu îi poate ajuta să „înțeleagă”.

Nu ai fost chemat să convingi, să condamni, să convertești sau să schimbi pe nimeni, ci să semeni sămânța Cuvântului lui Dumnezeu cu fiecare ocazie pe care o ai… și să lași restul în seama Duhului lui Dumnezeu. Iar atunci când îți faci partea ta, poți să fii sigur că Dumnezeu Și-o va face pe-a Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
20 ian. 2026

20 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Când aude cineva Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, Cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă drum. Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; și, când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește. Și cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

Matei 13.19‑22

În pilda semănătorului îi vedem pe cei trei dușmani care încearcă să împiedice primirea Cuvântului de către oameni. Diavolul ia pur și simplu sămânța bună, pentru că omul nu a vrut‑o. Carnea se poate prezenta atrasă de Cuvânt, dar nu este dispusă să se supună autorității Cuvântului. Iar lumea năpădește și sufocă tot ce este de la Dumnezeu. Cei trei dușmani se unesc împotriva lui Hristos, a Duhului Sfânt și a Tatălui.

Oricât de diferite sunt cazurile, rezultatul este în toate același: lipsă de rod. Poate privim la unii oameni simpli și vedem încăpățânarea cu care resping pur și simplu Cuvântul, refuzând să creadă; poate privim la alții cu așa‑zisă inteligență, care în imaginația lor religioasă primesc cu bucurie Cuvântul, dar nu ajung la pocăință înaintea lui Dumnezeu; sau poate ne gândim la oamenii serioși, care până într‑o anumită măsură au intenții bune cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt atât de preocupați cu lucrurile vieții, încât Cuvântul este înăbușit în inimile lor. Toți acești oameni au ceva în comun: nu au viață din Dumnezeu. Fie că sunt ascultători cu inima împietrită, cu inima slabă sau cu inima împărțită, cu toții merg la pierzare. Să ne gândim ce spune Domnul Isus în primul caz despre intenția Diavolului: el ia Cuvântul din inimile lor, „ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți“ (Luca 8.12)! Ce cuvinte grave!

Ce învățătură profundă conține această parabolă simplă! Poate că nu ne‑am așteptat la această plinătate, dar Cel care vorbește este Însuși Descoperitorul tainelor și El cunoaște ce este ascuns în inimă.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că ai fost scump în ochii Mei […]

Isaia 43.4

Oglinzile sparte

Unul dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului este Palatul Golestan. Construit în secolul al XVI‑lea, el a fost renovat, pentru a putea completa stilurile arhitecturale medievale cu cele care să pună în valoare întreaga artă persană. Nu știi ce să vizitezi mai întâi. Sala Tronurilor este decorată astfel încât să reflecte lumina într‑un mod cât mai spectaculos. Sala Oglinzilor se impune prin celebrele ei mozaicuri din sticlă și oglinzi, oferind o perspectivă unică. Însă puțini știu despre istoria coloanelor de lumină de la intrare. Când arhitectul a făcut planul, a comandat mai multe modele de oglinzi pentru holuri, de diferite culori, dar, în timpul transportului, acestea s‑au spart, astfel că au sosit la palat sfărâmate. Timpul presa, așa că o nouă comandă nu mai era posibilă. Astăzi, pereții de la intrare sunt tapetați cu mii de bucăți de sticlă multicolore, care strălucesc precum diamantele. Artizanul a așezat toate cioburile acestea cu o așa măiestrie unele lângă altele, încât ele alcătuiesc un inegalabil mozaic.

Dumnezeu ne‑a creat într‑un mod unic. Suntem prețioși în ochii Săi. Dorința Lui este să aibă o relație fericită cu noi. Dacă păcatele noastre încă ne despart de Dumnezeu, acest obstacol trebuie în grabă îndepărtat. El a făcut deja primul pas. Dragostea Lui L‑a dat pe unicul Său Fiu, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“ (Ioan 3.16). Mântuirea oferită de Dumnezeul nostru este unică. El nu pretinde să facem fapte. Așa cum suntem, sfărâmați, cu ființa răvășită, să venim la Domnul Isus, să credem în El și să‑L primim ca Mântuitor personal. El a plătit cu propria viață prețul pentru ca noi, într‑o zi, să strălucim ca un giuvaier în casa Lui cerească.

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 19:1-20

„Până când?“, întrebase Bildad (18.2). „Până când…?“, ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într‑adevăr, acest Ťdialog al surzilorť, în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. ŤIov credea că Dumnezeu era împotriva lui fără motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iovť (comp. cu Plângeri 3.1…).

Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într‑o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să‑şi deschidă inima…? Versetele 13‑19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că Îl avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi‑a aprins mânia împotriva mea“, strigă el (v. 11).

Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L‑a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care‑L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50). Într‑o suferinţă care n‑a mai existat vreodată, nimeni niciodată n‑a fost aşa de singur ca El.

SCUTURĂ PRAFUL ȘI MERGI ÎNAINTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre ca mărturie pentru ei.” (Marcu 6:11)

Să fim sinceri, fiecare ne dorim ca ceilalți să ne iubească, să ne respecte și să ne accepte. Dar atunci când oamenii nu sunt pregătiți sau dispuși să se schimbe sau nu au experimentat bucuria și împlinirea în Hristos pe care le-ai experimentat tu, vei avea parte adesea de respingere. Într-adevăr, atunci când Îl urmezi pe Isus, respingerea este garantată.

Ce ar trebui să faci? Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi să facă: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei… Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.” (Marcu 6:10-13).

Dacă circumstanțele lor se vor schimba, unii dintre cei care te resping astăzi vor fi deschiși și pregătiți să accepte ce ai de împărtășit. Oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, iar unii chiar luptă împotriva acestui lucru. Așadar, atunci când te confrunți cu oameni care „nu te primesc și nu te ascultă”, iubește-i, roagă-te pentru ei, scutură praful de pe picioare și mergi mai departe. Nu le permite celor care nu sunt pregătiți să primească Evanghelia să te împiedice să duci mesajul celor care sunt pregătiți.

Prima convertită la mărturia lui Pavel în Macedonia a fost Lidia. Să vedem ce spune Biblia: „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După aceea a fost botezată, ea şi casa ei.” (Faptele apostolilor 16:14-15) Încearcă să-ți amintești acest lucru, de fiecare dată când îți împărtășești credința: tu ești mesagerul, dar Domnul este cel care „deschide inima”. Fă-ți partea ta, iar El o va face pe-a Lui!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →